La Summitul pentru Guvernanță Digitală 2025 organizat de Edge Institute, fostul președinte al Estoniei, Toomas Hendrik Ilves, a explicat în detaliu cum a reușit un stat post-sovietic să treacă de la sărăcie la statutul de laborator digital al lumii. Prezentarea care, potrivit Smarandei Heroiu, trebuia să aibă 20 de minute s-a transformat într-o oră de curs, circa 44 de minute și s-a numit „Revoluția digitală din Estonia sau cum să digitalizezi o țară”.

Toomas Hendrik Ilves a intrat pe scenă cu aerul unui om care a mai spus povestea asta de sute de ori și totuși continuă să o repete pentru că, undeva, cineva încă nu crede că e posibil. O prezență care amintea discret de Arhitectul din Matrix, cu aceeași siguranță aproape geometrică cu care vorbești doar când știi că ai construit un sistem imposibil de contrazis. E drept că avea papion, zâmbea și-și freca mâinile cu o satisfacție cam evidentă. Cu toate astea, România părea publicul perfect pentru o astfel de lecție.

A început abrupt. Estonia era la pământ în 1992. Un stat proaspăt ieșit din ocupație, sărac, cu infrastructură prăfuită și funcționari care uneori nu-și primeau salariile la timp. Apoi s-a întors în timp de dragul demonstrației. „În 1938 eram peste Finlanda”, a spus el, proiectând pe ecran graficul devastator găsit în Cambridge Economic History of Europe. Până în 1992, diferența devenise de opt ori, dar în favoarea Finlandei, potrivit datelor World Bank. O distanță care nu este străină nici României.

Graficul următor a provocat murmur în sală: evoluția PIB per capita între 1992 și 2024. Linia albastră, reprezentând Estonia, urcă abrupt la 31.170 de dolari. Linia portocalie, reprezentând România, urcă și ea, mai domol, la 13.500 de dolari. Asta în condițiile în care populația Estoniei era de 1.37 milioane în 2024, iar a României de 19 milioane. Cu alte cuvinte, o țară cu doar 7,2% din populația României produce un PIB per capita cu aproximativ 130% mai mare. Hai să vedem cifrele mai clar.

Indicator Estonia România Diferența Estonia vs România
PIB per capita 2024 31.170 USD 13.500 USD cu 130% mai mare
Populație 2024 1,37 milioane 19 milioane 7,2% din populația României

„Atribui mare parte a acestei diferențe eficienței, reducerii corupției și economiei de timp create de digitalizare”, spune fostul președinte al Estoniei. Sigur, asta nu înseamnă că toate țările mai bogate decât Estonia sunt la fel de digitalizate, însă pentru Estonia digitalizarea a fost cea mai rapidă și mai simplă cale de a-și accelera creșterea economică.

Ilves a intrat apoi în detaliile tehnice care au transformat Estonia într-un studiu de caz global. A fost un proces în care sărăcia a împins statul spre inovație: „Estonia was very poor after 50 years of Soviet and Nazi occupation. We were quite miserable”, spune încă din primele minute ale discursului. Mai târziu, când ajunge la arhitectura digitală a statului, o explică și mai direct: „We were forced to do this because we were too poor to actually have a big data center… Every ministry had their little server”.

Nu exista buget pentru infrastructuri uriașe, așa că au construit o rețea distribuită: în locul unui sistem informatic centralizat, toate bazele de date ale statului erau păstrate separat, pe serverele fiecărui minister, iar sistemul doar le lega între ele. Practic, informațiile nu stăteau într-un singur loc, ci erau împrăștiate în mai multe puncte, ceea ce făcea întregul ansamblu mai ieftin, mai sigur și mai greu de compromis.

Cel puțin așa era în 2001, când Estonia a construit sistemul. Astăzi, arhitecturile distribuite sunt încă folosite, dar securitatea nu mai înseamnă doar „să nu pui toate ouăle într-un singur coș”: presupune cloud hibrid, criptare avansată, monitorizare în timp real și reziliență la atacuri de tip ransomware sau supply chain. Cu alte cuvinte, principiul e valabil, dar modul de aplicare s-a schimbat odată cu avansul tehnologic și cu noile tipuri de atacuri.

În paralel, accesul era permis doar prin identitatea digitală criptată, iar statul folosea soluții open source, adaptabile rapid. A ieșit un compromis ingenios între limitări financiare, orgolii instituționale și securitate.

Identitatea digitală criptată este baza modelului estonian de digitalizare. Nu e un simplu „cont online”, ci echivalentul electronic al buletinului, construit pe un cip fizic și protejat prin criptografie. „Dacă nu ai o lege a semnăturii digitale, nu vei obține eficiență”, explică fostul președinte. Estonia a introdus cartea de identitate cu cip în 2001, cu autentificare în doi factori (2FA), criptare end-to-end și obligativitatea utilizării pentru orice serviciu public. Politic, a fost partea cea mai grea. Tehnic, era deja posibil din 1979.

Sistemul combină două elemente esențiale:
• ceva ce știi și anume un cod PIN, cunoscut doar de tine ca utilizator;
• ceva ce ai, cardul cu cip sau tokenul criptografic.

Abia împreună garantează că „tu ești tu”, nu cineva care încearcă să te imite. „On the internet, no one knows you’re a dog”, spune Ilves, citând celebra caricatură din The New Yorker, iar identitatea digitală tocmai asta rezolvă: scoate anonimatul din interacțiunile cu statul și pune în loc un mecanism verificabil, auditabil și imposibil de păcălit.

Odată autentificat, utilizatorul poate semna orice document cu valoare legală, de la contracte, autorizații, declarații, până la rețete medicale în câteva secunde. Estonia a fost una dintre primele țări din lume care a introdus o lege care declară echivalența completă dintre semnătura digitală și cea olografă. Acolo s-a produs ruptura de vechiul sistem birocratic: semnătura digitală nu e doar „comodă”, e recunoscută ca act juridic.

Criptarea asigură că nimeni nu poate interveni pe traseu (nici măcar prin atacuri de tip man-in-the-middle), iar serverele recunosc doar identitățile validate. În felul acesta, accesul la orice bază de date devine un canal securizat, nu o „poartă laterală” vulnerabilă. Statul nu mai trebuie să presupună nimic, pentru că totul este verificat matematic.

Arhitectura X-Road, folosită azi de peste 25 de țări, este alt element central: fără baze de date centrale, fără „un singur punct de eșec”. Datele sunt fragmentate, ca într-un petrolier cu compartimente separate: dacă un compartiment cedează, restul rămân sigure. Modelul arhitecturilor distribuite a devenit tendință globală abia după 2013, când și Statele Unite au început să treacă la sisteme guvernamentale bazate pe API-uri și interconectare (API-urile sunt interfețe digitale prin care diferite sisteme pot comunica între ele în mod standardizat), exact filosofia pe care Estonia o folosea deja de un deceniu.

A urmat partea despre integritatea datelor. Confidențialitatea e una, dar integritatea datelor e crucială. Dacă cineva îmi vede fișa medicală, e o problemă de intimitate; dacă o modifică, poate deveni o problemă de viață și de moarte, a spus Toomas Hendrik Ilves. De aceea, Estonia folosește blockchain cu permisiuni pentru toate datele critice. Oricine-ți accesează datele este înregistrat automat și poți vedea oricând cine s-a uitat la ele.

Ilves a povestit un caz concret care ilustrează perfect cum funcționează sistemul de loguri: o polițistă cu privilegii de administrator de sistem a încercat să-și verifice iubitul în baza de date. În momentul în care a accesat informațiile fără autorizație, alarmele s-au declanșat automat. În 10 minute a fost concediată și escortată din clădire. Ulterior a fost judecată și condamnată. Unul dintre ultimele acte ale lui Ilves ca președinte a fost s-o grațieze. „Mi-a fost atât de milă de ea, pentru că a fost pur și simplu prea proastă să înțeleagă ce se întâmplă”.

Digitalizarea a simplificat și birocrația. În loc să plimbi hârtii de la un ghișeu la altul, procesul a devenit unul în care instituțiile lucrează în paralel. Ilves a folosit un exemplu simplu: la nașterea unui copil, părinții introduc numele acestuia în sistem, iar platforma trimite automat datele către evidența populației, sănătate, taxe și primărie.

E-rețetele sunt deja un serviciu banal în Estonia, dar momentul cu adevărat spectaculos a fost când s-a ajuns la interoperabilitatea cu Finlanda. O inovație care a deschis drumul pentru rețete medicale valabile în 10 țări europene. Următorul pas? „E-Medical Schengen”, utopia în care un medic din România să poată vedea fișa unui pacient estonian în limba română.

Pe final, Ilves a vorbit despre unicornii apăruți din ecosistemul digital, e-Residency și impactul economic al digitalizării: 10 unicorni la 1,3 milioane de locuitori, 2% din PIB economisit (timp economisit de serviciile digitale), zeci de milioane de euro aduse anual din companiile înființate de nerezidenți.

Apoi a proiectat graficul corupției: Estonia, stabilă sus, peste media UE. România, încă sub ea. „Nu poți mitui un computer”, a spus sec. Digitalizarea elimină contactul direct, deci și tentațiile.

Ultima parte a prezentării a fost dedicată inteligenței artificiale. Estonia o integrează în peste 130 de servicii publice și pregătește „AI Leap”, echivalentul din era digitală al programului „Tiger Leap” din anii 90, care conecta toate școlile la internet. Profesorii îl folosesc în mod controlat, iar statul experimentează cu modele deja existente, nu construiesc unul propriu, fiind prea costisitor pentru o țară mică.

Concluzia lui Ilves pentru România a fost una de guvernanță, nu de software: digitalizarea trebuie condusă de o singură autoritate politică, care să poată bate cu pumnul în masă atunci când un minister trage de timp.

În final, nu mi-e deloc clar dacă modelul estonian, construit pentru o țară mai mică decât Bucureștiul, ar funcționa la fel și la noi sau dacă totul e, într-adevăr, la fel de impecabil pe cât pare în prezentare. Poate că e real, poate că e doar versiunea demo. Dar e clar că avem nevoie de o schimbare. O altă problemă care mă preocupă se conturează în perspectivă: dacă statul te obligă să folosești o identitate digitală, companiile private vor încerca și ele să pună mâna pe ea. Și, fără limite clare, drumul de la eficiență la pierderea completă a confidențialității pe internet sau la creșterea suprafeței expuse atacurilor cibernetice poate fi neplăcut de scurt. În fond, ca în Matrix, niciun sistem nu e infailibil, nu?

Fără îndoială, prezentarea președintelui Toomas Hendrik Ilves m-a prins, dar între a aprecia și a aplauda în gol e o distanță sănătoasă.