Celebra taxa pe stâlp nu este o noutate, ea a fost reintrodusă după ce a mai existat și în trecut. Noua dare este o taxă pe construcțiile speciale, cum ar fi stâlpii de electricitate, turnurile de telecomunicații, conductele, și alte structuri similare deținute de companii.
Inițial introdusă în 2014 de Guvernul Ponta și eliminată în 2017, „taxa pe stâlp” este un impozit aplicabil construcțiilor speciale care nu sunt deja supuse altor taxe pe clădiri. Aceasta se aplică unor obiective precum silozuri, antene de telecomunicații, panouri fotovoltaice și alte construcții similare, specifică BZI.
Aceste structuri nu sunt folosite drept locuințe sau spații de birouri, motiv pentru care legislația fiscală le tratează diferit față de clădirile obișnuite. Firmele care le dețin trebuie să plătească un impozit separat, calculat în funcție de valoarea lor contabilă.
O taxă falimentară
Ideea nu este nouă. Taxa a fost introdusă pentru prima dată în 2014, în timpul guvernului Ponta, ca parte a unui efort mai larg de a genera venituri suplimentare la bugetul de stat. La vremea aceea, cota era de 1,5% din valoarea construcțiilor speciale, ceea ce a generat o reacție puternică din partea mediului de afaceri, deoarece numeroase industrii, de la energie și telecomunicații până la agricultură și infrastructură, se bazau pe astfel de active. În 2017, taxa a fost eliminată, considerându-se că nu aduce încasările scontate și că pune presiune nedorită pe mediul privat.
Cu toate acestea, spre finalul anului 2024, măsura a reapărut prin așa-numita „ordonanță-trenuleț”, fiind reintrodusă pentru anul fiscal 2025. De această dată, discuțiile din jurul taxei au vizat atât nivelul impozitului, cât și impactul pe care l-ar putea avea asupra investițiilor.
În forma vehiculată cel mai des, firmele private sunt obligate să plătească un impozit de 1% din valoarea netă a construcțiilor speciale, în timp ce activele aflate în proprietatea publică, dar administrate de companii, sunt taxate cu o cotă redusă, de 0,5%. Guvernul a introdus și posibilitatea acordării unei bonificații pentru plata anticipată, ceea ce înseamnă că societățile care achită impozitul înainte de termen pot beneficia de o reducere de 10%.
De ce este controversată şi ce efecte poate avea
Controversele nu au întârziat să apară. Numeroși economiști și reprezentanți ai mediului privat susțin că această taxă riscă să se transforme într-o povară pe termen lung, deoarece firmele tind să transfere costurile suplimentare către consumatori.
În lipsa posibilității de a absorbi aceste cheltuieli, prețurile finale la energie, servicii sau produse agricole pot crește, amplificând presiunea inflaționistă.
Totodată, companiile din domenii strategice avertizează că reinstituirea taxei poate afecta randamentul investițiilor deja planificate, reducând apetitul pentru proiecte mari precum dezvoltări energetice, modernizarea infrastructurii sau extinderea rețelelor de telecomunicații. Unele estimări arată că, în ciuda reacțiilor publice, veniturile obținute de stat nu vor depăși aproximativ un miliard de lei, o sumă considerată modestă raportată la nevoile bugetare ale țării.
Efectul asupra mediului de afaceri este, așadar, ambivalent. Deși statul caută să-și consolideze finanțele prin diversificarea surselor de venit, companiile afectate consideră că taxarea infrastructurilor esențiale poate frâna dezvoltarea economică, reduce competitivitatea și crea incertitudine într-un climat investițional deja sensibil.
În practică, doar firmele care dețin construcții speciale plătesc această taxă; societățile fără astfel de active nu sunt vizate de măsura fiscală. Prin urmare, multe persoane se pot întreba ce este taxa pe stâlp, măsura care la finalul anului 2024, prin aşa-numita „ordonanţă-trenuleţ” a fost reintrodusă pentru 2025.
Recomandarea autorului: „Taxa pe stâlp”, adoptată. Ciolacu: „Va avea un impact în zona privată de aproximativ 300 mil. lei”/ UPDATE: Precizările ministrului Tánczos Barna
Președintele Consiliului Fiscal consideră că veniturile din taxa pe stâlp nu acoperă tăierea CAS
