Mari companii resping în masă adoptarea AI și reangajează muncitorii concediați prematur

Fort, IBM, alături de instituții bancare și alți giganți din industria tehnologiei se grăbesc să reangajeze muncitorii concediați pe repede-înainte, experimentele derulate în condiții reale demonstrând că AI-ul nu poate substitui experiența umană, până la urmă.

Deja e oficial, mania concedierilor motivate de AI s-a lovit de un zid. Pur și simplu, planul antreprenorilor care prevedeau economii infinite prin concedierea tuturor angajaților a fost contrazis de rezultatele mult sub așteptări obținute la urmă.

Pur și simplu, companiile care s-au aruncat fără ezitare în iureșul modernizării AI au ajuns să regrete decizia, greșelile și costul remedierii  problemelor cauzate de AI depășind cu mult beneficiile. Iar la final, multe companii s-au văzut nevoite să relanseze oferte de angajare pentru muncitorii calificații recent debarasați, căutați acum pentru rezolvarea problemelor pe care AI-ul nu le poate adresa în mod independent. Iar pentru cei mai norocoși/dispuși la negociere, contractul de re-angajare este chiar mai profitabil decât cel de dinainte, chiar dacă perspectivele unei colaborări pe termen lung rămân în continuare incerte.

Spre exemplu, IBM a reușit să utilizeze inteligența artificială pentru a înlocui departamentul de resurse umane, care a reușit să gestioneze aproximativ 94% din solicitările de rutină, dar nu a reușit să satisfacă celelalte 6%, care includeau unele dileme etice. La final, cei 6% nemulțumiți au cauzat mai mult „deranj” decât ar fi rezultat din păstrarea vechiului model de business, cu specialiști HR bine instruiți. Pe același principiu, tot felul de probleme ajung în blocaj înainte de a fi rezolvate, spre frustrarea celor care se regăsesc în situația nemulțumitului care nu are cu cine discuta, pur și simplu.

Studiind problema la firul ierbii, inteligența artificială este la fel de bună ca și baza de experiență pe care a fost antrenată. Adică, poate adresa majoritatea situațiilor, dar se „blochează” în acele incidente neprevăzute, care ar fi beneficiat de pe urma improvizației/ingeniozității umane.

Inteligența artificială învață mereu, însă doar dacă există cineva care să ofere exemple. Iar acesta este motivul pentru care inteligența artificială nu va putea înlocui pur și simplu atâtea locuri de muncă pe cât s-ar teme unii. AI-ul poate înlocui cei mai predictibili/banali angajați, dar nu pe cei cu adevărat experimentați, care găsesc soluții și rezolvă probleme în timp real.

Chiar dacă angajații veterani pot fi înlocuiți cu inteligența artificială, pentru că e mai ieftin, abordarea motivată de economiile anticipate pe termen scurt nu trece testul timpului, inteligența artificială neputând face față situațiilor variate apărute în condiții reale.

Poate că AI va gestiona o mulțime de sarcini banale acum, dar ce se va întâmpla peste 5 ani, când toate acele posturi de entry-level vor fi ocupate modele AI care nu se pot adapta și improviza pentru rezolvarea unor situații reale. Darămite să mai și dezvolte soluții pentru situații nou apărute, adică acele provocări care probează valoarea unui angajat cu experiență. La final, AI-ul este doar atât de bun pe cât modelele pe care a fost antrenat. Iar dacă angajații care au „ridicat” acele modele colectate discret nu mai sunt în câmpul muncii, dispare și baza pe care întreaga industrie AI ar trebui să-și asigure supraviețuirea pe termen lung.