Din seria „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, ne vom concentra de această dată asupra peptidelor, care promit mai multă masă musculară, mai puțină grăsime, recuperare mai rapidă după antrenament, o piele mai tânără, mai multă energie și chiar încetinirea îmbătrânirii ș.a.m.d., ocupând zona actuală de ,,trending” din social media, blogosferă și net. Peptidele au devenit unul dintre cele mai noi fenomene promovate pe rețelele sociale, unde influenceri și pasionați de „biohacking” prezintă diferite substanțe injectabile drept o nouă cale către un organism mai performant și mai sănătos.
În spatele termenului se află însă două realități foarte diferite. Pe de o parte, peptidele reprezintă o clasă importantă de molecule biologice, unele dintre ele fiind utilizate de zeci de ani în medicină. Insulina este probabil cel mai cunoscut exemplu, iar mai recent medicamentele care acționează asupra sistemului GLP-1 au schimbat radical tratamentul diabetului și al obezității – tratamente discutate și în articole anterioare. Pe de altă parte, pe internet se dezvoltă o piață a unor peptide experimentale, insuficient sau deloc studiate la oameni, comercializate uneori chiar cu mențiunea „doar pentru cercetare” sau „nu pentru uz uman”.
Trebuie să afirmăm de la bun început: succesul primelor nu reprezintă o dovadă că și celelalte funcționează. După cum am tot insistat și în articolele anterioare, datele științifice contează, mai ales cele provenite din studii solide pe o populație mare sau cele furnizate de trialuri randomizate controlate (adică placebo versus intervenție sau intervenție versus intervenție) – RCT.
Dar, ce sunt peptidele? Peptidele sunt lanțuri scurte de aminoacizi – aceleași „cărămizi” din care sunt alcătuite proteinele – și multe dintre ele funcționează în organism ca mesageri biologici. Transmit informații între celule și organe și participă la reglarea metabolismului, inflamației, răspunsului imun, creșterii și reparării țesuturilor sau activității hormonale. Tocmai această capacitate de a transmite semnale foarte specifice le face atât de interesante pentru cercetarea farmaceutică. Dacă un anumit semnal biologic poate fi reprodus, amplificat sau modificat printr-o peptidă administrată ca medicament, devine posibilă influențarea foarte precisă a unor procese din organism.
Există însă și un dezavantaj: peptidele sunt molecule relativ fragile. Pot fi degradate rapid de enzime, iar multe sunt distruse în tubul digestiv înainte să ajungă în circulație. De aceea, numeroase medicamente peptidice trebuie administrate injectabil sau necesită formulări speciale pentru a putea fi administrate pe alte căi. Multă vreme, administrarea prin injecție era considerată un dezavantaj important pentru un medicament destinat unui număr mare de oameni. Popularitatea tratamentelor injectabile pentru obezitate a demonstrat că milioane de persoane sunt dispuse să își administreze regulat un tratament injectabil atunci când beneficiile sunt suficient de importante.
Insulina, de exemplu, este o peptidă produsă de pancreas și este esențială pentru controlul glicemiei. Endorfinele sunt peptide implicate, printre altele, în modularea durerii, iar hormonul eliberator al hormonului de creștere transmite hipofizei semnalul pentru producerea și eliberarea hormonului de creștere. Cu alte cuvinte, „peptidă” nu descrie un anumit efect asupra organismului. Este o categorie imensă de molecule, fiecare cu proprietăți diferite. Din acest motiv, întrebarea „sunt peptidele eficiente?” are aproximativ aceeași conotație ca și întrebarea „sunt medicamentele eficiente?”: depinde despre ce moleculă vorbim, pentru ce indicație și în ce doză.
O căutare pe internet sau pe rețelele sociale poate aduce rapid nume precum BPC-157, TB-500, GHK-Cu sau CJC-1295. Pentru unele dintre aceste molecule există experimente de laborator sau studii pe animale care sugerează efecte biologice interesante. Acest lucru reprezintă însă începutul procesului de dezvoltare a unui medicament, nu finalul său. Între constatarea că o substanță produce un anumit efect într-o cultură celulară sau la un șoarece și recomandarea ei unui om există ani de cercetare. Studiile clinice trebuie să stabilească dacă efectul observat se reproduce la oameni, care este doza potrivită, cum este metabolizată substanța, cu ce alte medicamente interacționează și, mai ales, ce reacții adverse poate produce pe termen scurt și lung. În cazul multor peptide promovate în prezent online, aceste răspunsuri pur și simplu nu există.
Katrin Svensson, cercetătoare la Stanford Medicine, a descoperit molecule peptidice pe care laboratorul său le-a studiat până în prezent doar la animale. Printre acestea se numără BRP, o peptidă investigată pentru potențialele sale efecte asupra obezității. Cercetătorii au descoperit însă că astfel de molecule experimentale au început să apară pe site-uri de unde puteau fi cumpărate pentru autoadministrare, înainte ca ele să fi fost testate corespunzător la oameni. Situația ilustrează una dintre problemele fundamentale ale actualei mode: existența unei ipoteze științifice interesante este transformată aproape instantaneu într-o promisiune comercială.
O altă sursă de confuzie este faptul că termenul „peptide” apare și pe produse mult mai familiare, precum suplimentele cu peptide de colagen sau diferite produse cosmetice. Acestea nu trebuie puse automat în aceeași categorie cu peptidele experimentale injectabile. Calea de administrare, absorbția, concentrațiile atinse în organism și dovezile disponibile sunt diferite.
Paradoxal, problema actualei mode nu este că peptidele „nu funcționează”. Dimpotrivă, interesul cercetătorilor pentru ele este enorm tocmai pentru că aceste molecule pot avea efecte biologice foarte specifice și puternice. Unele dintre moleculele despre care astăzi citim doar în studii pe animale ar putea deveni medicamentele de mâine (deci nu medicamentele de ACUM). Să și exemplificăm. Unele dintre peptidele devenite populare online încep, într-adevăr, să facă pasul din laborator către studiile pe oameni. MOTS-c, o peptidă derivată din mitocondrii și investigată pentru rolul său în metabolism, este testată în prezent într-un studiu clinic de fază 2a, randomizat și controlat cu placebo, la persoane cu prediabet, supraponderale sau cu obezitate. Cercetătorii vor să afle dacă administrarea sa timp de 12 săptămâni poate îmbunătăți sensibilitatea la insulină și alți parametri metabolici. CJC-1295 este una dintre puținele peptide devenite populare în zona de wellness care a fost testată în studii randomizate, controlate cu placebo, la oameni. La adulți sănătoși, administrarea subcutanată a determinat creșteri susținute și dependente de doză ale hormonului de creștere (GH) și IGF-1, fără reacții adverse severe raportate în aceste studii de scurtă durată. Important însă, cercetarea a demonstrat în primul rând că molecula produce efectul hormonal așteptat – nu că oferă beneficiile pentru creșterea masei musculare, scăderea grăsimii sau „anti-aging” pentru care este promovată astăzi online. În plus, există deja un analog al hormonului eliberator al hormonului de creștere (GHRH), tesamorelin, aprobat de FDA. Acesta stimulează secreția proprie de hormon de creștere și, indirect, crește nivelurile de IGF-1, fiind utilizat pentru reducerea excesului de țesut adipos abdominal la adulții cu HIV și lipodistrofie (singura indicație în acest moment). Diferența esențială este că tesamorelin a parcurs etapele necesare pentru a demonstra un beneficiu clinic într-o indicație precisă.
Un experiment promițător nu este un studiu clinic. Un produs etichetat „research use only” nu este un medicament. Iar popularitatea unei substanțe pe TikTok, Instagram sau într-un podcast nu poate înlocui datele privind eficacitatea și siguranța. Peptidele ar putea reprezenta una dintre cele mai interesante direcții ale medicinei următorilor ani. Până când știința ajunge însă la concluzii, transformarea propriului organism în terenul pe care sunt testate nu este o scurtătură către medicina viitorului. Tinerețea fără bătrânețe rămâne, deocamdată, apanajul basmelor – unde elixirurile magice și vrăjitoarele par să fi rezolvat problema cu mult înaintea medicinei moderne.
Prof. univ. dr. Adrian Covic, șeful Compartimentului de Transplant Renal al Spitalului Clinic „Dr. C. I. Parhon” Iași și prorector pentru Cercetare Științifică, Dezvoltare și Inovare în cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” (UMF) Iași
Bibliografie
- Wang L, Wang N, Zhang W, Cheng X, Yan Z, Shao G, Wang X, Wang R, Fu C. Therapeutic peptides: current applications and future directions. Signal Transduct Target Ther. 2022 Feb 14;7(1):48. doi: 10.1038/s41392-022-00904-4. PMID: 35165272; PMCID: PMC8844085.
- Mayfield CK, Bolia IK, Feingold CL, Lin EH, Liu JN, Rick Hatch GF, Gamradt SC, Weber AE. Injectable Peptide Therapy: A Primer for Orthopaedic and Sports Medicine Physicians. Am J Sports Med. 2026 Jan;54(1):223-229. doi: 10.1177/03635465251357593. Epub 2026 Jan 1. PMID: 41476424.
- Renke G, Chinellato L. Therapeutic Peptides in Aesthetic, Metabolic and Endocrine Conditions: Effects, Safety, Clinical Applications, and Future Perspectives. Int J Mol Sci. 2026 Apr 27;27(9):3890. doi: 10.3390/ijms27093890. PMID: 42123471; PMCID: PMC13164565.
- Pintea A, Manea A, Pintea C, Vlad RA, Bîrsan M, Antonoaea P, Rédai EM, Ciurba A. Peptides: Emerging Candidates for the Prevention and Treatment of Skin Senescence: A Review. Biomolecules. 2025 Jan 9;15(1):88. doi: 10.3390/biom15010088. PMID: 39858482; PMCID: PMC11762834.
- https://www.health.harvard.edu/medications-and-treatments/peptides-what-they-are-potential-benefits-and-safety-concerns
- https://med.stanford.edu/news/insights/2026/08/peptides-what-does-the-science-say.html
- https://clinicaltrials.gov/study/NCT07505745?viewType=Table&utm_source=chatgpt.com
- Adrian S, Scherzinger A, Sanyal A, Lake JE, Falutz J, Dubé MP, Stanley T, Grinspoon S, Mamputu JC, Marsolais C, Brown TT, Erlandson KM. The Growth Hormone Releasing Hormone Analogue, Tesamorelin, Decreases Muscle Fat and Increases Muscle Area in Adults with HIV. J Frailty Aging. 2019;8(3):154-159. doi: 10.14283/jfa.2018.45. PMID: 31237318; PMCID: PMC6766405.
