Otello – tragedia supremă a sufletului omenesc pe scena Operei Naționale București
”Otello” de Giuseppe Verdi este o confesiune dramatică a sufletului omenesc, o furtună de sentimente care te cuprinde încă de la primele acorduri și nu te mai lasă până la ultima tăcere. O seară intensă, tulburătoare, în care adevărul, trădarea și destinul se întâlnesc într-o tragedie care răsună dincolo de scenă, direct în inimile spectatorilor. ”Otello” – tragedia în care iubirea, gelozia și trădarea se ciocnesc fără milă Sunt povești care se trăiesc prin fiecare fibră a ființei. ”Otello” de Giuseppe Verdi este una dintre ele, o operă monumentală, intensă și sfâșietoare, care pătrunde adânc în zonele fragile ale sufletului uman, acolo unde iubirea absolută se transformă, sub influența geloziei, într-o forță devastatoare. Acțiunea debutează într-un port din insula Cipru, sub semnul unei furtuni năpraznice – o metaforă perfectă a haosului interior care va cuprinde treptat destinele personajelor. Otello, comandant maur și erou victorios, sosește triumfător după înfrângerea flotei otomane. Mulțimea îl aclamează, iar alături de el se află Desdemona, soția sa, simbol al purității și al devotamentului absolut. Dar în umbra acestei victorii se naște tragedia. Iago – chipul răului absolut și declanșatorul infernului interior Două priviri pline de ură urmăresc fericirea lui Otello: Roderigo, îndrăgostit fără speranță de Desdemona, și Iago, unul dintre cele mai tulburătoare personaje din istoria operei. Resentimentul, invidia și dorința de răzbunare îl transformă pe Iago într-un maestru al manipulării, capabil să distrugă vieți cu un singur cuvânt strecurat perfid. Planul său este diabolic de simplu: să sădească îndoiala, să transforme iubirea în suspiciune, să otrăvească sufletul lui Otello cu gelozie. Destituirea lui Cassio, pierderea batistei – simbol al dragostei conjugale – și minciunile atent construite devin armele perfecte în mâinile lui Iago. Celebrul ”Credo” al lui Iago este o declarație înfiorătoare de credință în rău, un moment care îngheață sala și dezvăluie abisul moral al personajului. De la iubire absolută la distrugere totală Otello, eroul invincibil pe câmpul de luptă, se dovedește neputincios în fața propriilor temeri. Gelozia îl orbește, iar fiecare gest inocent al Desdemonei se transformă în mintea sa, într-o dovadă de trădare. Publicul asistă neputincios la prăbușirea psihologică a unui om care iubește prea mult și crede prea ușor. Scena în care Otello își umilește public soția este una dintre cele mai tulburătoare, un strigăt mut al iubirii distruse, o rană deschisă care nu se va mai vindeca. În liniștea nopții, Desdemona cântă ”Cântecul salciei”, un moment de o frumusețe sfâșietoare, plin de presimțiri întunecate. Rugăciunea ei este un ultim refugiu înainte de tragedia finală, căci nevinovată, fragilă și profund umană, Desdemona devine victima supremă a minciunii. Adevărul iese la iveală prea târziu. Mărturiile Emiliei, moartea lui Roderigo și dezvăluirea complotului lui Iago spulberă totul. Otello înțelege dimensiunea crimei sale și, copleșit de vină, alege să-și curme viața. O iubire începută sub semnul gloriei se încheie în sânge și tăcere. Regie, Decor și Lumini: Giancarlo del Monaco Costume: Stella del Monaco Asistent costume: Ricardo Coelho Asistenți regie: Claudia Machedon, Alex Nagy Maeștri de Cor: Adrian Ionescu, Ethan Schmeisser Dirijor: Tiberiu Soare Distribuția: Otello: Teodor Ilincăi; Desdemona: Paula Iancic; Jago: Vicențiu Țăranu; Emilia: Mihaela Ișpan; Cassio: Andrei Lazăr; Roderigo: Ciprian Pahonea; Lodovico: Leonard Bernad; Montano: Filip Panait Cu participarea Orchestrei și a Corului Operei Naționale București Există seri în care muzica se simte până în adâncul inimii, iar emoția este imposibil de oprit. Duminică, 15 februarie, de la ora 18:30, scena Operei Naționale București se transformă într-un spațiu al pasiunilor extreme, unde iubirea se înalță și se prăbușește sub greutatea geloziei mistuitoare. ”Otello” este o experiență emoțională profundă, un avertisment cutremurător despre puterea distructivă a geloziei și despre cât de ușor poate fi manipulat sufletul omenesc atunci când iubirea este pusă la îndoială, o capodoperă verdiană care te obligă să te privești în oglindă și să te întrebi: cât de fragilă este, de fapt, încrederea?
O bacterie periculoasă ar putea deveni o nouă armă împotriva cancerului
Oamenii de știință au creat o tulpină slăbită de Listeria monocytogenes care ar putea deveni un tratament inovator împotriva cancerului. Cercetătorii de la Universitatea California, Berkeley spun că bacteria modificată activează mecanisme puternice ale sistemului imunitar, scrie ScienceBlog. Tulpina, denumită QUAIL, a fost concepută pentru a stimula imunitatea fără a provoca infecții. Descoperirile ar putea deschide un nou capitol în imunoterapia oncologică, axat pe imunitatea înnăscută, nu pe cea adaptativă. De la agent patogen periculos la instrument terapeutic Listeria monocytogenes este o bacterie transmisă prin alimente, cunoscută pentru infecțiile grave pe care le poate provoca. Ea invadează celulele, evită apărarea imună și se răspândește între țesuturi. Profesorul Daniel Portnoy și echipa sa au creat o versiune cu patru mutații genetice. Tulpina modificată, QUAIL, nu mai conține patru gene esențiale pentru progresia bolii. Spre deosebire de versiunile anterioare, QUAIL nu poate supraviețui în sânge, intestin sau vezica biliară. Totuși, poate crește temporar în interiorul celulelor, suficient pentru a declanșa o reacție imună puternică. Cercetătorii cred că această activare țintită ar putea mobiliza în siguranță sistemul imunitar împotriva cancerului. Activarea celulelor T gamma delta Încercările anterioare de a folosi Listeria în terapia cancerului au avut rezultate mixte. Studiile clinice nu au generat răspunsul citotoxic T anticipat. În schimb, cercetătorii au observat activarea celulelor T gamma delta. Acestea fac parte din imunitatea înnăscută. Ele atacă celulele aflate în suferință fără a recunoaște markeri tumorali specifici. Portnoy explică faptul că tumorile creează un mediu imun supresiv. Bacteria modificată ar putea depăși această inhibare. Fiind percepută ca un element străin, Listeria declanșează o activare imună amplă. Această reacție ar putea ajuta organismul să identifice și să elimine celulele canceroase. Siguranță îmbunătățită prin inginerie genetică Problemele de siguranță au oprit terapiile anterioare bazate pe Listeria. Chiar și tulpinile slăbite provocau uneori infecții sistemice. QUAIL rezolvă această problemă prin eliminarea genelor ribC și ribF. Fără ele, bacteria nu poate produce molecule esențiale derivate din vitamina B2 în afara celulelor. În testele de laborator, QUAIL a fost eliminată rapid din sânge și ficat la șoareci. În același timp, a menținut o stimulare imună puternică. Echipa a modificat suplimentar bacteria pentru a activa celulele MAIT. Acestea ar putea consolida și mai mult răspunsul anti-tumoral. Posibile studii clinice la copii cu leucemie Compania Laguna Biotherapeutics intenționează să solicite aprobarea FDA pentru studii clinice. Primul studiu clinic ar putea include copii care au primit transplant de măduvă osoasă. Cercetătorii speră ca QUAIL să stimuleze imunitatea și să prevină recidiva. Dacă rezultatele vor fi pozitive, testările ar putea continua în limfoame, mielom și tumori solide. Deocamdată, terapia a fost testată doar pe șoareci. Specialiștii avertizează că eficiența reală va fi stabilită abia în studiile pe oameni. Totuși, oamenii de știință consideră că reactivarea sistemului natural de alarmă al organismului ar putea redefini tratamentul cancerului.
Artă rupestră din Africa de Sud ar putea infățișa o creatură dispărută acum 250 de milioane de ani
O pictură pe stâncă din Africa de Sud ar putea arăta cum fosilele au influențat mitologia indigenă. Cercetătorii spun că lucrarea ar putea reprezenta un animal preistoric dispărut în urmă cu 250 de milioane de ani, scrie Futura-Sciences. Descoperirea leagă rămășițele fosile din Bazinul Karoo de tradițiile de artă rupestră ale populației San. O creatură neobișnuită pe „Panoul Șarpelui cu Coarne” Pictura, cunoscută drept „Panoul Șarpelui cu Coarne”, a fost realizată între 1821 și 1835. Ea se află în Bazinul Karoo din Africa de Sud, o regiune bogată în fosile. Printre animale familiare, lucrarea include o creatură cu colți care ridică semne de întrebare. Animalul alungit are picioare scurte, un cap mic și colți curbați în jos. Aspectul său amintește de o morsă, deși morsele nu au trăit niciodată în această zonă aridă. Tradițiile San descriu figura drept o ființă spirituală. Totuși, arta rupestră San se inspiră, de regulă, din animale reale. Acest lucru a ridicat întrebări privind originea creaturii neobișnuite. Fosilele din Bazinul Karoo oferă indicii Bazinul Karoo este unul dintre cele mai bogate situri fosilifere din lume. El păstrează urme ale vieții din perioadele Permiană până la Jurasică, acum aproximativ 299-145 milioane de ani. Regiunea conține numeroase fosile de terapside, strămoși reptilieni timpurii ai mamiferelor. Cercetătorul Julien Benoit sugerează că populația San ar fi putut întâlni fosile expuse la suprafață în timpul vânătorii. Aceste oase străvechi ar fi putut influența miturile locale și expresia artistică. Fosilele ies la iveală în Karoo de mii de ani. Legătura cu dicinodonții Studiul lui Benoit, publicat în revista PLOS One, indică dicinodonții drept posibilă sursă de inspirație. Aceste animale erbivore robuste aveau corpuri masive și colți curbați. Caracteristicile lor corespund îndeaproape creaturii pictate pe perete. Fosilele de dicinodonți sunt frecvente în apropierea sitului de artă rupestră. Prima descriere științifică a acestei specii datează din 1845. Aceasta a avut loc la aproximativ un deceniu după realizarea picturii San. Dacă ipoteza este corectă, lucrarea ar preceda recunoașterea științifică oficială a dicinodonților. Cercetătorii spun că acest fapt arată cum comunitățile antice au interpretat „timpul profund” prin povești și simboluri.
Analizele de sânge arată în ce măsură diabetul afectează rinichii
Noi cercetări arată că analizele de rutină ale sângelui pot indica modul în care diabetul afectează rinichii cu mult înainte de apariția insuficienței renale, conform ScienceBlog. Oamenii de știință au analizat probe de sânge de la 200 de participanți împărțiți în patru grupuri: pacienți cu afectare renală diabetică, persoane cu diabet fără afectare renală, pacienți cu boală renală non-diabetică și persoane sănătoase. Rezultatele evidențiază tipare biochimice distincte care pot ajuta medicii să înțeleagă mai bine evoluția bolii. Nivelurile de glucoză spun doar o parte din poveste Așa cum era de așteptat, glicemia à jeun (pe nemâncate) a fost crescută la pacienții cu afectare renală diabetică, cu o medie de 179 mg/dL. Hemoglobina glicată a ajuns la 8,1%, indicând luni de control glicemic deficitar. Surprinzător, grupul cu diabet fără afectare renală a înregistrat valori și mai mari ale glicemiei aleatorii, cu o medie de 280 mg/dL. Aceste rezultate sugerează că vârfurile extreme ale glicemiei nu explică singure deteriorarea rinichilor. Deși zahărul din sânge rămâne un factor central, alte dezechilibre metabolice par să influențeze evoluția bolii. Markerii funcției renale indică leziuni clare Cele mai evidente diferențe au apărut la nivelul markerilor de filtrare renală. Creatinina la pacienții cu nefropatie diabetică a avut o medie de 5,67 mg/dL, mult peste valoarea normală, sub 1,2 mg/dL. Azotul ureic din sânge a atins 72 mg/dL, de aproape șase ori peste limitele obișnuite. Acumularea acestor produși reziduali indică o afectare severă a funcției renale. Valorile reflectă deteriorarea glomerulilor (mici „filtre” ale rinichilor) cauzată de stres metabolic prelungit. În schimb, pacienții cu diabet, dar cu rinichi sănătoși, au prezentat markeri de filtrare mult mai stabili. Tipare neașteptate privind lipidele și inflamația Contrar așteptărilor, pacienții cu afectare renală diabetică nu au avut cele mai grave profiluri lipidice. Grupul cu diabet fără afectare renală a prezentat cele mai mari niveluri de colesterol LDL, trigliceride și colesterol total. Pacienții cu afectare renală au avut, în mod surprinzător, concentrații lipidice mai scăzute. Markerii inflamatori au adăugat un plus de complexitate. Proteina C reactivă a fost crescută în ambele grupuri cu boală renală, semnalând inflamație sistemică. În același timp, lactat dehidrogenaza (LDH) a atins cele mai ridicate valori la pacienții cu boală renală non-diabetică, sugerând mecanisme diferite de afectare a țesuturilor. Cercetătorii subliniază că, deși studiul a avut un număr limitat de participanți, tiparele biochimice oferă informații valoroase. Înțelegerea acestor modificări ar putea ajuta la identificarea mai timpurie a pacienților cu risc crescut. Specialiștii recomandă persoanelor cu diabet să efectueze periodic analize de sânge și să consulte medicul. Evaluarea medicală timpurie este esențială pentru prevenirea leziunilor renale ireversibile.
Cercetătorii dezvăluie cele două vârste la care corpul îmbătrânește brusc
Un studiu realizat în 2024 de Universitatea Stanford a urmărit schimbările celulare timp de șapte ani. Cercetătorii au monitorizat persoane cu vârste între 25 și 75 de ani. Rezultatele au arătat două vârfuri clare în procesul de îmbătrânire, scrie Daily Mail. Profesorul Michael Snyder, expert în genetică, avertizează că trebuie să avem grijă de noi la aceste vârste critice. O alimentație sănătoasă și exercițiile fizice pot reduce impactul îmbătrânirii. Ce se întâmplă în corp la 44 de ani La 40 de ani, organismul începe să proceseze diferit grăsimile și zahărul. Metabolismul lipidic se schimbă, iar nivelul de colesterol crește. Acest lucru poate duce la boli cardiovasculare. În același timp, densitatea oaselor scade. Oasele devin mai fragile și riscul de fracturi crește. Cercetările arată că sănătatea oaselor atinge apogeul la 30 de ani, apoi intră în declin. Până la 40% dintre persoanele peste 50 de ani pot dezvolta osteopenie. Aceasta este forma inițială a subțierii oaselor. Fără măsuri preventive, poate evolua către osteoporoză. Royal Osteoporosis Society atrage atenția că una din două femei și unul din cinci bărbați peste 50 de ani vor suferi fracturi. Este o criză de sănătate publică în creștere. Semne de alarmă la 60 de ani După 60 de ani, organismul procesează diferit carbohidrații. Riscul de diabet de tip 2 crește semnificativ. În prezent, 4,4 milioane de britanici au diabet, iar 1,2 milioane nu știu că suferă de această boală. Douglas Twenefour de la Diabetes UK spune că rezistența la insulină crește odată cu vârsta. Stilul sedentar și pierderea masei musculare agravează situația. Glucoza din sânge nu mai este absorbită eficient de celule. Rinichii încep să funcționeze mai greu. Pierdem aproximativ 1% din funcția renală în fiecare an după 60 de ani. Diabetul este principala cauză a problemelor renale, iar hipertensiunea arterială crește riscurile. Inima devine mai vulnerabilă. Arterele se înțepenesc și se îngustate din cauza acumulării de placă. Riscul de accident vascular cerebral crește considerabil. Ce măsuri poți lua pentru a încetini îmbătrânirea Experții recomandă exerciții de forță cel puțin două zile pe săptămână. Acestea ajută la menținerea masei musculare și la controlul glicemiei. O alimentație bogată în calciu din produse lactate protejează oasele. Suplimentele de vitamina D sunt esențiale. Exercițiile de încărcare, cum ar fi săriturile, stimulează creșterea oaselor. Reduceți carnea roșie și cea procesată la maximum 70 de grame pe zi. Faceți 150 de minute de mișcare moderată pe săptămână. Renunțați la fumat și limitați alcoolul la maximum 14 unități săptămânal. Controalele medicale regulate în aceste perioade critice pot preveni problemele grave de sănătate.
Pictura murală uriașă cu Maria Callas, desemnată cea mai bună din lume la street art
Kalamata, localitate situată în regiunea Messinia, se mândrește acum cu un nou punct de reper urban. Este vorba de un mural de proporții impresionante care o înfățișează pe celebra soprană Maria Callas. Realizată în 2025 de artistul Cleomenis Kostopoulos, lucrarea a fost desemnată „cea mai bună din lume” în cadrul distincțiilor acordate de platforma Street Art Cities, în urma scrutinului public internațional, mai arată Euronews. Maria Callas: omagiul artistic, confirmarea identității locale Deși portretul o surprinde pe Maria Callas, artistul accentuează că denumirea lucrării nu este cea a sopranei, ci a orașului: „Kalamata”. Faptul că tatăl artistei își avea rădăcinile în Messinia a constituit punctul de plecare al acestui proiect. „Am vrut să o reprezint pe Maria Callas ca întruchipare a Kalamatei. Nu este doar un portret, ci o alegorie a orașului”, a explicat Kostopoulos. În viziunea sa, soprana devine un simbol al spiritului local, al rezilienței și al rafinamentului cultural. Rochia amplă a personajului este încărcată de simboluri: ea evocă prosperitatea, abundența și fertilitatea specifică regiunii. Compoziția include elemente naturale – crengi de copaci, păsări și produse agricole – pentru a sublinia conexiunea profundă dintre comunitate și pământ. Procesul de creare a muralului a fost presărat cu provocări. Condițiile meteorologice nefavorabile au încetinit considerabil execuția. Astfel, echipa a utilizat pensule, spray-uri și o macara pentru a acoperi întreaga suprafață a clădirii. Dimensiunea impunătoare a operei o transformă într-un reper vizual major, vizibil de la distanță și ușor de recunoscut în peisajul urban. Un nou punct turistic pentru Kalamata Autoritățile locale consideră muralul un nou element definitoriu pentru oraș. „A devenit un pol de atracție. Oamenii vin special să îl vadă, să facă fotografii și îl promovează pe rețelele sociale. Hashtag-urile Kalamata și Maria Callas circulă tot mai mult”, a declarat viceprimarul responsabil cu planificarea strategică și neutralitatea climatică, Vassilis Papaevstathiou. Proiectul se încadrează și în strategia orașului de a atinge neutralitatea climatică până în 2030. Se încearcă totodată consolidarea identității culturale contemporane a regiunii. Astfel, muralul reușește să stabilească o punte vizuală între tradiție, artă și viitor, propulsând Kalamata într-o nouă poziție de referință pe harta artei urbane europene.
Postul intermitent este sau nu mai eficient decât dietele? Ce arată datele unui nou studiu
Postul intermitent nu este mai eficient decât dietele convenționale pentru a scădea în greutate, potrivit unei analize ample a dovezilor științifice. La baza acestei noi constatări s-au aflat 22 de studii din întreaga lume, incluzând 1.995 de participanți din America de Nord, Europa, China, Australia și America de Sud. Studiile au examinat mai multe forme de post intermitent, inclusiv postul în zile alternate, postul periodic și alimentația cu restricții de timp. Majoritatea studiilor au urmărit participanții timp de până la 12 luni, notează Medical Xpress. Datele analizate arată că persoanele supraponderale sau obeze au slăbit la fel de mult urmând sfaturile alimentare tradiționale, ca și atunci când au încercat postul intermitent. „Postul intermitent nu este o soluție miraculoasă, dar poate fi una dintre mai multe opțiuni pentru controlul greutății. Postul intermitent produce probabil rezultate similare cu abordările dietetice tradiționale pentru pierderea în greutate. Nu pare clar mai bun, dar nici mai rău”, a declarat dr. Luis Garegnani, autorul principal, potrivit The Guardian. Obezitatea, una dintre cauzele principale de deces în țările cu venituri ridicate De asemenea, exceptând beneficiile minime pentru pierderea în greutate, cercetătorii nu au găsit alte dovezi solide referitor la faptul că postul intermitent îmbunătățește calitatea vieții oamenilor mai mult decât alte diete. Rezultatele studiului pot oferi anumite indicii, însă cercetătorii subliniază că acestea nu pot extrapolate la întreaga populație, întruât pot varia în funcție de sex, vârstă, origine etnică sau stare de sănătate. Obezitatea a devenit una dintre principalele cauze de deces în țările cu venituri ridicate. În 2022, 2,5 miliarde de adulți erau supraponderali. Dintre aceștia, 890 de milioane sufereau de obezitate.
Festivalul de Film de la Berlin își apără juriul în legătură cu disputa politică și cinematografie
Apărarea vine în urma criticilor aduse juriului Festivalul de Film de la Berlin, în special președintelui, Wim Wenders, pentru comentariile făcute în timpul răspunsurilor la întrebări despre războiul din Gaza, potrivit The Guardian. Întrebat în timpul conferinței de presă de deschidere dacă filmele pot influența schimbările politice, cineastul german a spus că „filmele pot schimba lumea”, dar „nu într-un mod politic”, adăugând că cineaștii „trebuie să stea departe de politică”. Între timp, producătoarea poloneză Ewa Puszczyńska, întrebată despre sprijinul acordat Israelului de guvernul german, a numit întrebarea „complicată” și „oarecum nedreaptă”. „Nu putem fi responsabili pentru decizia lor de a sprijini Israelul sau decizia de a sprijini Palestina”, a spus ea. Comentariile au determinat autoarea indiană Arundhati Roy să se retragă de la Berlinale, vineri. Într-o mustrare usturătoare, Roy a numit comentariile „de neconceput” și a spus că se teme că au ajuns la milioane de oameni din întreaga lume. „Să-i auzi spunând că arta nu ar trebui să fie politică este uluitor”, a spus Roy. „Este o modalitate de a închide o conversație despre o crimă împotriva umanității chiar în timp real – când artiștii, scriitorii și cineaștii ar trebui să facă tot ce le stă în putință pentru a o opri.” O furtună mediatică a cuprins Berlinala Sâmbătă seara, Tricia Tuttle, directoarea festivalului, a declarat: „Artiștii sunt liberi să își exercite dreptul la liberă exprimare în orice mod doresc”, a spus Tuttle. „Nu ar trebui să se aștepte de la artiști să comenteze toate dezbaterile mai ample despre practicile anterioare sau actuale ale unui festival asupra cărora nu au niciun control. Nici nu ar trebui să se aștepte de la ei să vorbească despre fiecare problemă politică care le este adusă în discuție, decât dacă doresc acest lucru.” Un purtător de cuvânt al festivalului a adăugat: „În pragul primelor 48 de ore ale festivalului din acest an, o furtună mediatică a cuprins Berlinala. Considerăm că este important să ne exprimăm opiniile – în apărarea cineaștilor noștri și, în special, a juriului și a președintelui juriului.”
Michel Portal, o figură emblematică a jazzului contemporan, a murit
Clarinetistul Michel Portal , o figură importantă a jazzului contemporan, care a primit numeroase premii de-a lungul carierei sale, a murit la vârsta de 90 de ani, a declarat duminică pentru AFP unul dintre agenții săi, Marion Piras. Cunoscut pentru versatilitatea sa în diverse genuri și instrumente – a cântat și la saxofon – acest originar din Bayonne a excelat în muzica clasică, formația sa inițială, dar a fost considerat și unul dintre pionierii free jazz-ului și a compus pentru film, potrivit Le Figaro. Câștigător a trei premii César A fost „o figură impunătoare pentru jazzul modern, pentru jazzul european, complet deschis către o vastă gamă de muzică și experiențe”, a declarat agentul său, adăugând că acesta a decedat joi. „Acest clarinetist imens, un prieten al celor mai mari muzicieni ai timpului său, a excelat atât în muzica clasică, cât și în jazz”, i-a adus și primarul orașului Bayonne, Jean-René Etchegaray, un omagiu pe rețelele de socializare. Câștigător a trei premii César și două premii Sept d’Or pentru coloane sonore de film, al Marelui Premiu Național de Muzică din 1983 și al unui premiu Victoire du Jazz în 2021, printre alte distincții, a susținut ideea de a nu se limita niciodată la un singur stil. Iubitor de fuziune muzicală, căutător al „unui nou tip de limbaj”, se considera un dușman al „rutinei”, favorizând muzica festivă în locul armoniei. Michel Portal a eliberat jazz-ul european de convențiile americane Născut pe 27 noiembrie 1935, la Bayonne (Pirineii Atlantici), a câștigat premiul întâi pentru clarinet la Conservatorul din Paris în 1959. Și-a dobândit o reputație solidă ca solist și a participat la creații muzicale contemporane de Pierre Boulez, Luciano Berio și Karlheinz Stockhausen. În 1965, a pus bazele unui nou jazz cu albumul „Free Jazz ”, eliberând jazz-ul european de convențiile americane. Cu propriul său grup, „Michel Portal Unit ”, a triumfat, de asemenea, în concerte memorabile în locuri precum Châteauvallon și Uzeste. „În copilărie, mă gândeam mereu la oamenii care au mers până la capătul pământului ca să vadă cum trăiesc oamenii acolo”, a declarat el pentru AFP în 2021, cu ocazia lansării ultimului album din vasta sa discografie, MP85.
Numărul cazurilor de cancer, în creștere în UE. Care sunt cele mai întâlnite tipuri de cancer la femei și la bărbați
Cancerul rămâne a doua cauză de deces în Uniunea Europeană, cu impact social şi economic tot mai mare. Țările membre alocă sume tot mai mari pentru prevenţia, diagnosticarea cancerului și tratament. Un nou raport al OCDE arată că în 2024 au existat 2,7 milioane de cazuri noi de cancer în toate țările membre UE. Potrivit Euronews, din 2000 și până în prezent, numărul de cazuri noi de cancer a crescut cu aproximativ 30% atât pentru bărbați, cât și pentru femei. Estimările, în aceste condiții, sunt îngrijorătoare: până în 2040, sunt preconizate 500.000 de cazuri noi. La femei, jumătate din cazurile de cancer au fost reprezentate de trei tipuri de malignitate: cancerul de sân (30%), cancerul colorectal (12%) și cancerul pulmonar (9%). Pe de altă parte, la bărbați, cele mai frecvente au fost cancerul de prostată (22%), cancerul pulmonar (14%) și cancerul colorectal (13%). Raportul mai arată că rata cazurilor noi de cancer în raport cu populația a crescut cu 16% în ultimele două decenii. Creșterea se explică prin detectarea crescută a cancerului tiroidian, dar și pentru schimbarea tiparelor reproductive pentru cancerul de sân. În cazul femeilor cu vârste între 15 şi 49 de ani, evoluţia numărului de cazuri a reprezentat aproape un sfert din diferenţa totală a incidenţei observată după anul 2000. Cea mai mare incidență a cancerului tiroidian la femeile tinere a fost înregistrată în Cipru, Croația și Italia. Pe de altă parte, în cazul bărbaților, incidența cancerului testicular și a melanomului cutanat cu debut precoce a crescut cu +3,7 la 100.000 și, respectiv, +2,8 la 100.000 între 2000 și 2022. Cele mai mari creşteri ale cancerului testicular au fost observate în Croaţia, Olanda şi Polonia. Cheltuielile pentru oncologie au crescut Potrivit Euronews, un raport din 2025 al Institutului Suedez pentru Economie în Sănătate a estimat că, în 2023, Danemarca, Finlanda, Islanda și Norvegia alocau în jur de 4% pentru cancer din cheltuielile pentru sănătate. La polul opus, Franța, Germania, Bulgaria, Lituania, Polonia și România au alocat aproximativ 8% pentru cancer din cheltuielile destinate sectorului sănătății. La nivelul UE, cheltuielile pentru cancer s-au dublat din 1995 şi au ajuns la 6,9% din totalul cheltuielilor de sănătate în 2023. Creșteri mai rapide s-au înregistrat în Europa Centrală și de Est.