Ce exerciții recomandă experții pentru o viață mai lungă și mai activă
Exercițiile fizice sunt tot mai des recunoscute drept unul dintre cele mai puternice instrumente pentru prelungirea duratei și calității vieții. Dincolo de aspectul fizic sau de obiectivele de fitness, mișcarea regulată susține sănătatea inimii, forța musculară, funcția cerebrală și independența pe termen lung, potrivit specialiștilor și datelor globale din domeniul sănătății, scrie GQ. Experții în longevitate subliniază că activitatea fizică constantă are un impact asupra îmbătrânirii comparabil cu alimentația sănătoasă sau renunțarea la fumat. Datele citate de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) arată că inactivitatea fizică este în creștere la nivel global, sporind riscurile asociate bolilor cronice și mortalității premature. Genuflexiuni: dezvoltarea forței și reducerea riscului de cădere Genuflexiunile activează grupele musculare mari ale picioarelor și șoldurilor, oferind un stimul puternic pentru menținerea masei musculare. Specialiștii afirmă că forța în partea inferioară a corpului îmbunătățește echilibrul, protejează articulațiile și reduce riscul căderilor grave odată cu înaintarea în vârstă. Fandări: îmbunătățirea echilibrului și a stabilității Fandările reproduc mișcările naturale ale mersului, solicitând în același timp echilibrul prin poziții asimetrice. Acest exercițiu întărește mușchii stabilizatori și coordonarea, esențiale pentru mobilitate pe termen lung. Flotări: menținerea funcției părții superioare a corpului Flotările ajută la păstrarea forței în partea superioară a corpului folosind greutatea proprie, fără echipamente complexe. Specialiștii în longevitate subliniază valoarea lor funcțională, deoarece mișcările de împingere susțin activitățile zilnice și autonomia pe termen lung. Exerciții de tracțiune: susținerea posturii și a forței de prindere Mișcările de tracțiune, precum ramatul sau tracțiunile asistate, echilibrează exercițiile de împingere și protejează sănătatea umerilor. Forța de prindere, dezvoltată frecvent prin aceste exerciții, este considerată un indicator important al condiției fizice generale și al longevității. Plank (scândura): întărirea zonei centrale pentru rezistență Stabilitatea zonei centrale joacă un rol-cheie în postură, prevenirea accidentărilor și activitatea susținută. Experții notează că menținerea poziției plank timp de până la două minute reflectă rezistența necesară pentru mișcare de durată și funcționare zilnică. Yoga și exerciții de mobilitate: longevitate în siguranță Ședințele săptămânale de yoga sau mobilitate pot îmbunătăți flexibilitatea și recuperarea, mai ales atunci când sunt realizate în grupuri mici, sub îndrumare. Specialiștii avertizează asupra suprasolicitării și recomandă mișcări controlate pentru protejarea articulațiilor și tendoanelor în timp. Dincolo de antrenamentele structurate, medicii subliniază importanța mișcării zilnice, a somnului de calitate și a reducerii stresului. Pauzele scurte de activitate, interacțiunea socială și sănătatea mintală contribuie, de asemenea, la o viață mai lungă și mai sănătoasă. În final, exercițiile orientate spre longevitate înseamnă consecvență, nu extreme. Specialiștii sunt de acord că alegerea activităților plăcute și respectarea limitelor fizice ajută oamenii să rămână activi, rezilienți și independenți până la vârste înaintate.
Un om, o scenă, o legendă: Ștefan Iordache – teatrul ca destin, sufletul ca măsură
”Teatrul e o poveste, pe care dacă nu o spui din suflet, nu ajunge nicăieri.” – Ștefan Iordache Astăzi, când calendarul marchează simbolic ziua în care s-ar fi împlinit 85 de ani de la nașterea sa, nu comemorăm doar un nume dintr-o enciclopedie teatrală, ci celebrăm o stare de spirit, un mod de a exista în artă și în viață, o lecție de noblețe și boemie pe care timpul nu o poate șterge. Povestea lui a început într-o zi de iarnă, pe 3 februarie 1941, la București, deși primii pași i-a făcut la Calafat, în liniștea patriarhală a bunicilor. Destinul său avea să fie scris în ”patria” Rahovei, cartierul bucureștean pestriț și viu, unde a crescut alături de părinți simpli – Elena și Traian. Tatăl, un croitor de lux, i-a transmis poate acea eleganță înnăscută, acea ținută care făcea ca orice costum, fie el de prinț sau de cerșetor, să stea impecabil pe Ștefan. Deși părinții visau pentru el o carieră ”serioasă”, științifică, iar tânărul Ștefan excela la matematică, destinul a avut o ironie fină. Eșecul la admiterea la Medicină, la doar 16 ani, a fost, paradoxal, cel mai mare noroc al culturii românești. Dacă ar fi devenit medic, ar fi vindecat trupuri; devenind actor, a vindecat milioane de suflete, căci intrarea la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, în 1959, la clasa lui Dinu Negreanu, a fost începutul legendei. A absolvit cu nota 10, printre primii, dintr-o ”Generație de Aur” alături de Irina Petrescu și Valentin Uritescu, demonstrând încă de la examenul de licență, prin rolul din ”Ascensiunea lui Arturo Ui”, că s-a născut pentru această meserie. Scena unui teatru ajunge în timp să definească viața unui actor. Văzută prin lentilele istoriei, scena și actorul sunt oglinda aceluiași destin, reflectându-se reciproc până la contopire. Pentru Ștefan Iordache, Teatrul Nottara a fost sanctuarul devenirii sale. A debutat pe scena Teatrului Nottara în 1965 cu spectacolul ”Tigru”, unde alături de Ileana Predescu, a interpretat un rol (Ben) plin de emoție și de o acuratețe artistică cu totul aparte, anunțând nașterea unui mare talent. În timp, spectacolul a devenit unul de mare succes pe scena bucureșteană, cimentând relația specială dintre actor și acest teatru. Spectacolele lui Ștefan Iordache au curs în următorii ani, perioada 1965-1985 fiind una de efervescență creatoare. A strălucit în ”Omul care și-a pierdut omenia” de Horia Lovinescu, a fermecat în ”Au fost odată două orfelinate” de Adolphe Philippe D`Ennergy, a adus gravitatea necesară în ”O noapte furtunoasă” de Caragiale și a explorat profunzimi psihologice în ”Amintirile Sarei Bernhardt” de John Murrell sau ”Timon din Atena” de Shakespeare. Despre această perioadă de glorie, Ștefan Iordache avea să se confeseze cu o modestie dezarmantă într-un interviu acordat lui Constantin Fugașin în revista Teatrul (decembrie 1987): ”Nu m-a interesat niciodată ideea de vedetă. Sarcina mea se consumă pe scenă. Când am intrat la Nottara nu îndrăzneam să scot o vorbă. Nottara-ul lui Lovinescu a avut un rost în viaţa mea”. Pentru el, actoria nu era o meserie, ci o stare de grație: ”E divină meseria de actor deoarece nu te poţi repeta seară de seară. Niciun spectacol nu seamănă cu altul pentru că nici eu cel de azi nu semăn cu cel de ieri. Cred că există ceva deasupra actorului, ceva care ne ajută să depăşim orice greutăţi, să uităm orice durere când păşim pe scenă”. În 1994, după peripluri artistice la alte teatre, Ștefan Iordache a revenit pe scena Nottara pentru a juca într-un spectacol care avea să facă istorie, ”Prințul negru” de Iris Murdoch. Distribuția a fost una de excepție, reunind actori precum Victoria Cociaș, Constantin Cotimanis, Dana Dogaru, Ion Haiduc, Alexandru Jitea, Justian Radu, Cristian Julian Stoica și Camelia Zorlescu, un maraton artistic ce a durat aproximativ opt ani, cu peste 100 de reprezentații, un succes fulminant care i-a reconfirmat statutul de ”monstru sacru”. Actrița Victoria Cociaș își amintește cu nostalgie de acea perioadă de glorie artistică a teatrului, o vreme în care echipa era o a doua familie.”„Iordache este parte a istoriei Nottara. El făcuse și un Hamlet celebru pe scenă aceasta”. Dincolo de replicile rostite pe scenă, Victoria Cociaș dezvăluie omul din spatele măștii: ”Ștefan Iordache era un mare actor care era și foarte generos, spiritual, cald și sensibil. Eu m-am înțeles foarte bine cu el și nu numai eu. Se înțelegea bine în general cu toată lumea”. Dar geniul vine la pachet cu rigoarea și, uneori, cu superstiția. Iordache avea ritualurile sale, respectate cu sfințenie, care trădau respectul imens pentru actul artistic.”„El era întotdeauna în cabină cu două ore înainte de spectacol, indiferent că juca table sau șah sau cărți cu oamenii din teatru, cu oamenii de la scenă sau se odihnea sau repeta. Niciodată nu venea mai târziu de două ore de începerea spectacolului”, își amintește colega sa de scenă. Mai mult, sensibilitatea sa extremă se manifesta și prin mici superstiții: ”Nu se urca niciodată în avion fără să vorbească mai întâi cu o anumită persoană când plecam în turnee. Avea superstiții de genul acesta. Toți artiștii au ciudățeniile lor”. Ștefan Iordache nu a fost doar un ascet al scenei, ci și un prinț al boemei. După repetițiile intense la ”Prințul negru”, viața continua, nu se oprea brusc la ieșirea din teatru. Victoria Cociaș rememorează serile magice petrecute împreună, o echipă sudată nu doar de aplauze, ci și de prietenie: ”Aveam seri pe care le petreceam la Șarpele Roșu împreună. Am fost o echipă foarte sudată. Pe vremea aceea nu alerga lumea atât de mult după bani. Nu fugeau foarte repede acasă după repetiţii. Rămâneam, discutam! Totdeauna o echipă care repeta într-o anumită perioadă se suda”. Este portretul unei epoci în care timpul avea altă răbdare cu oamenii, o epocă pe care Iordache a trăit-o din plin, alături de prietenii săi de suflet, Gheorghe Dinică și Nelu Ploieșteanu. Astăzi, acea comuniune pare pierdută: ”Oricum stăteam mult mai mult timp decât se stă în ziua de astăzi. În prezent, fiecare fuge în diverse direcţii ca să trăiască decent. Condiţia artistului este să alergi după
Ceaiul verde: Când să-l consumi pentru beneficii maxime asupra organismului
Ceaiul verde este apreciat pentru conținutul său ridicat de antioxidanți și pentru efectul său blând de energizare, însă momentul consumului contează, potrivit Health. Specialiștii în nutriție spun că băut la orele potrivite, ceaiul verde își poate maximiza beneficiile, evitând în același timp efecte nedorite, mai ales cele legate de absorbția fierului și de somn. Ceaiul verde conține catechine, antioxidanți puternici asociați cu sănătatea inimii, metabolismului și creierului. De asemenea, oferă o cantitate moderată de cofeină combinată cu L-teanină, o asociere cunoscută pentru susținerea stării de alertă fără agitația specifică cafelei. Când este cel mai eficient ceaiul verde Sfârșitul dimineții sau începutul după-amiezii este considerat intervalul ideal pentru consumul de ceai verde. Mulți oameni resimt în acest moment o scădere naturală a concentrării, iar ceaiul verde poate ajuta la recăpătarea clarității mentale și a atenției susținute. Este recomandat și consumul de ceai verde la una-două ore după micul dejun. Catechinele se pot lega de fierul non-hem din alimentele vegetale, reducând absorbția acestuia. Așteptarea a cel puțin o oră după masă diminuează semnificativ acest efect. Ceaiul verde este o alegere inspirată și între mese. Cu aproximativ 30 de miligrame de cofeină per ceașcă, reprezintă o alternativă mai ușoară la cafea, oferind totodată antioxidanți și un stimulent blând. Când este mai bine să eviți ceaiul verde Experții recomandă evitarea ceaiului verde înainte de culcare. Deși conținutul de cofeină este redus, persoanele sensibile pot avea un somn afectat. Ceaiurile fără cofeină sunt o opțiune mai bună seara. Ceaiul verde ar trebui evitat și în jurul meselor bogate în fier de origine vegetală, precum lintea, spanacul, tofu sau cerealele fortificate, precum cele pentru micul dejun cu adaos de fier și vitamine. Aceeași precauție este valabilă și în cazul suplimentelor cu fier, deoarece ceaiul poate interfera cu absorbția. Înainte de exerciții fizice, ceaiul verde nu este cel mai eficient stimulent al performanței. Deși conține cofeină, cantitatea este mult sub nivelurile asociate cu îmbunătățirea performanței sportive. Prepararea ceaiului verde pentru beneficii maxime Prepararea corectă poate crește semnificativ aportul de antioxidanți. Ceaiul verde trebuie păstrat într-un recipient etanș, ferit de căldură, lumină și umiditate, pentru a-i conserva compușii activi. Pentru infuzare, specialiștii recomandă apă încălzită la 80–85°C și un timp de infuzare de cinci până la zece minute. Această metodă ajută la extragerea unei cantități mai mari de catechine, menținând în același timp gustul și aroma.
Un test de sânge ar putea depista boala Parkinson cu ani înainte de apariția simptomelor
Potrivit unui studiu realizat de cercetători de la Universitatea de Tehnologie Chalmers din Suedia și Universitatea din Oslo, un test de sânge pentru depistarea timpurie a bolii Parkinson ar putea identifica semnele bolii cu până la 20 de ani înainte de apariția simptomelor clasice, scrie Science Alert. Cercetarea se concentrează pe procesele prin care celulele repară ADN-ul și reacționează la stres, mecanisme despre care se știa deja că sunt implicate în dezvoltarea bolii Parkinson. Noutatea constă în faptul că aceste modificări pot fi detectate în sânge, prin biomarkeri specifici. Cum funcționează testul de sânge pentru depistarea timpurie a bolii Parkinson Timp de trei ani, echipa de cercetare a analizat expresia genelor din probe de sânge provenite de la 188 de persoane sănătoase, 393 de pacienți cu Parkinson avansat și 58 de persoane aflate în stadiul prodromal – faza incipientă a bolii, înainte de apariția simptomelor motorii. Rezultatele arată că variațiile genelor asociate cu repararea ADN-ului și stresul celular pot diferenția persoanele sănătoase de cele aflate în stadiu incipient de Parkinson cu o acuratețe de până la 91%. Interesant este faptul că acești markeri de stres celular nu mai apar la pacienții cu boală avansată, sugerând existența unei ferestre critice de diagnostic timpuriu. De ce este important un test de sânge Boala Parkinson este caracterizată prin moartea progresivă a neuronilor producători de dopamină, afectând mișcarea, memoria și funcțiile cognitive. Specialiștii avertizează că, în momentul apariției simptomelor motorii, 50–80% dintre celulele afectate sunt deja distruse. Un test de sânge pentru depistarea timpurie a bolii Parkinson ar permite intervenții precoce, monitorizare atentă și, pe viitor, dezvoltarea unor tratamente care să încetinească sau chiar să prevină evoluția bolii. Când ar putea fi disponibil testul Cercetătorii estimează că vor fi necesari aproximativ cinci ani pentru ca un astfel de test să fie disponibil pe scară largă. Comparativ cu investigațiile imagistice complexe, un test de sânge ar fi mai rapid, mai ieftin și mult mai accesibil, fiind ideal pentru screening-ul populației. În prezent, peste 10 milioane de oameni din întreaga lume trăiesc cu boala Parkinson, pentru care nu există încă un tratament curativ. Detectarea precoce ar putea reprezenta cea mai bună șansă de a schimba cursul acestei afecțiuni neurodegenerative.
Haddaway, concert grandios, cu trupa Live, în București! Artistul lansează noul său album The Sun, în premieră în România
Bucureștiul găzduiește un eveniment dedicat muzicii care a definit anii ’90 și 2000, sub conceptul Retro Love, o experiență ce combină DJ set-uri reprezentative cu artiști care au marcat istoria ringului de dans. Conceptul propune o reîntoarcere la energia autentică a petrecerilor care au modelat o generație. Punctul central al serii este revenirea la București a lui Haddaway, într-un moment special din cariera sa. Artistul va susține un concert cu trupă live și va lansa oficial, în premieră în România, noul album „The Sun”. Publicul va avea ocazia să asculte pentru prima dată piesele de pe materialul recent, alături de hiturile care l-au consacrat la nivel internațional. Invitatul special al evenimentului este Dr. Alban, care aduce pe scenă energia sa specifică și piese devenite repere ale muzicii dance, precum „It’s My Life”. Prezența sa completează atmosfera unei seri construite ca o celebrare coerentă a epocii de aur a muzicii eurodance. Albumul „The Sun” marchează o etapă nouă în parcursul artistic al lui Haddaway. Materialul propune o întoarcere la emoția și sound-ul care l-au făcut cunoscut, reinterpretate într-o formulă actuală. Compozițiile îmbină pop și eurodance cu influențe discrete de jazz și ritmuri reggae, rezultând un album care păstrează nostalgia, dar sună ancorat în prezent.
Starea de sănătate a lui Mircea Lucescu este gravă -surse
Mircea Lucescu se află în stare gravă în spital, anunță ProSport. Sursele confirmă informația, iar medicii care-l îngrijesc au refuzat solicitarea acestuia de a fi transportat în străinătate din cauza stării precare. Antrenorul echipei naționale a României s-a confruntat cu mai multe probleme de sănătate în ultima perioadă. În 2025, el a acuzat probleme cardiace și s-a internat pentru investigații amănunțite. În luna decembrie, problemele de sănătate s-au complicat din cauza gripei. În ianuarie, Lucescu a ajuns din nou la spital având febră mare. Deoarece în urma tratamentului și-a revenit parțial, antrenorul a fost externat. Problemele nu s-au terminat, iar Mircea Lucescu a revenit la spital fiind ținut sub stricta supraveghere a medicilor. Reprezentanții Federației Române de Fotbal urmăresc cu mare atenție evoluția lui Lucescu. Peste doar două luni, naționala României va disputa barajul pentru calificarea la Cupa Mondială de Fotbal. Meciul se va disputa în Turcia și, în cazul unei victorii a tricolorilor, naționala va mai juca încă un meci cu calificarea pe masă. Cei de la FRF nu știu dacă antrenorul va fi apt din punct de vedere medical pentru meciul sau meciurile decisive din luna martie. Chiar dacă se gândesc la un înlocuitor, este puțin probabil ca un antrenor cu cotă să accepte să preia naționala în situația menționată.
Judecata de Apoi din Capela Sixtină a lui Michelangelo intră într-un nou proces de restaurare
Intervenția a debutat luni, prin instalarea schelelor în fața peretelui altarului din Cappella Sistina. Vaticanul estimează că acestea vor rămâne pe poziție aproximativ trei luni, timp suficient pentru finalizarea restaurării. Vizitatorii vor putea în continuare să intre în capelă, deoarece restauratorii vor lucra în spatele unui panou mare, imprimat cu o reproducere de înaltă rezoluție a frescei, mai precizează Il Post. Cea mai amplă intervenție după 1994 Actuala restaurare este cea mai importantă de la proiectul major încheiat în 1994, care a durat 14 ani. Acesta, a vizat atât „Judecata de Apoi”, cât și bolta Capelei Sixtine. Atunci, culorile frescelor au fost redescoperite în nuanțe mult mai vii decât se credea, după îndepărtarea depunerilor de fum, praf și murdărie acumulate timp de secole. Paolo Violini, coordonatorul laboratorului de restaurare a picturilor și obiectelor din lemn al Muzeelor Vaticanului, explică faptul că pe suprafața frescei s-a format o „peliculă albicioasă difuză”. Cauza ar fi microparticule purtate de curenții de aer din interior. Aceste depuneri au redus contrastul luminii și umbrei și au alterat intensitatea culorilor, îngreunând percepția detaliilor. Impactul turismului asupra frescei din Capela Sixtină Capela Sixtină primește zilnic zeci de mii de vizitatori, iar prezența lor influențează microclimatul interior. Căldura corporală, umiditatea și dioxidul de carbon provenite de la public contribuie la degradarea frescelor. Pentru protecție, Vaticanul menține temperatura între 22–24°C, umiditatea sub 60%. Se utilizează sisteme de ventilație și monitorizare a aerului și se efectuează anual lucrări de curățare în perioada de închidere a muzeului. Schelele permit ca până la 12 specialiști să lucreze simultan. Proiectul este finanțat de organizația non-profit Patrons of the Arts in the Vatican Museums. Aceasta sprijină conservarea patrimoniului prin donații private. Pe lângă restauratori, în proces sunt implicate departamentele de cercetare, conservare și documentare fotografică ale muzeului. Capodopera Renașterii „Judecata de Apoi” a fost comandată în 1533 de papa Clement al VII-lea, iar lucrările au început sub pontificatul lui Paul al III-lea. Finalizată în 1541, fresca acoperă peste 180 m² și include 391 de personaje. Această restaurare urmărește păstrarea fidelă a intenției originale a lui Michelangelo, combinând protecția patrimoniului cu accesul publicului, și marchează o nouă etapă în conservarea uneia dintre cele mai importante creații artistice din lume.
Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, se întâlnește cu premierul israelian Benjamin Netanyahu
În perioada 3–5 februarie, ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, se va afla într-o vizită oficială în Statul Israel, alături de președintele Camerei Deputaților, Sorin Grindeanu. Deplasarea are ca obiectiv consolidarea dialogului instituțional bilateral și dezvoltarea cooperării în domeniul sănătății, prin contacte la nivel înalt și vizite de lucru, potrivit unui comunicat de presă al Ministerului Sănătății. Vizita include discuții oficiale cu președintele Knessetului, Amir Ohana, cu prim-ministrul Statului Israel, Benjamin Netanyahu, vizite de lucru în spitale de referință, respectiv Hadassah Ein Kerem Hospital și Herzog Hospital. De asemenea, ministrul Sănătății are programate întâlniri de lucru cu reprezentanți ai mediului privat din sănătate și agențiile de asigurǎri de sǎnǎtate, respectiv Meuhedet Health Services. Agenda vizitei include și participarea la ceremonia oficială de primire la Knesset. Ministerul Sănătății precizează că vizita se înscrie în demersurile României de extindere a cooperării internaționale și de preluare a bunelor practici relevante pentru dezvoltarea sistemului de sănătate, digitalizarea în sǎnǎtate și a asigurǎrilor de sǎnǎtate.
Tăblițele de la Tărtăria, din nou în centrul unei controverse istorice: sunt sau nu cea mai veche scriere din lume?
Descoperite în 1961 într-un sit neolitic din satul Tărtăria, județul Alba, tăblițele au fost incluse de atunci în patrimoniul muzeului clujean și au alimentat peste șase decenii de dezbateri aprinse între arheologi, lingviști și istorici ai religiilor. Cele trei mici piese din lut ars, acoperite cu semne incizate și pictograme, sunt considerate de o parte a specialiștilor drept posibile dovezi ale celei mai vechi forme de scriere cunoscute până în prezent. Inițial, tăblițele au fost datate în intervalul 2900–2700 î.Hr., prin analogii cu materiale din Mesopotamia. Analize ulterioare ale resturilor osoase asociate contextului funerar au indicat însă o vechime mult mai mare, de până la aproximativ 5500 î.Hr. O datare mult mai veche Dacă această datare ar fi confirmată, semnele de pe tăblițe ar preceda cronologic apariția scrierii cuneiforme sumeriene și a hieroglifelor egiptene. „Nu avem în acest moment certitudinea că aşa este, că, într-adevăr, este cea mai veche scriere. E posibil, dacă sunt originale, să provină dintr-un context mai târziu, dintr-o groapă, din situl de la Tărtăria, care vine dintr-un nivel mai tânăr, care este mai recent decât scrierea din Sumer. Deci, încă este o dezbatere vie, se fac cercetări în continuare, sper să aflăm cât mai multe detalii”, a precizat Felix Marcu, managerul muzeului din Cluj Napoca, citat de Știrile Pro TV. Unii specialiști interpretează semnele incizate ca o formă incipientă de scriere, comparabilă cu pictogramele timpurii din Sumer, sugerând existența unei tradiții locale de codificare a informației. Alții atrag atenția că ar putea fi vorba doar de simboluri rituale sau mărci cu semnificație religioasă, care nu îndeplinesc criteriile riguroase ale unui sistem de scriere propriu-zis. Sub semnul întrebării Controversa a fost amplificată și de modul în care tăblițele au fost conservate imediat după descoperire. Pentru a fi întărite, ele au fost arse în laborator, procedeu care a compromis ulterior posibilitatea unei datări directe prin Carbon-14. Au apărut astfel inclusiv suspiciuni de fals sau de intervenție ulterioară asupra semnelor, în urma unor asemănări între simbolurile de pe tăblițe și reprezentări sumeriene cunoscute în literatura populară din anii ”60. Deși ipoteza falsului nu a fost demonstrată, ea continuă să fie invocată în dezbaterea științifică. Potrivit unei alte ipoteze, semnele ar fi putut servi drept instrument de memorie pentru ceremonii religioase, legate de ciclurile Soarelui și ale Lunii, sugerând că nevoia de a codifica sacrul ar fi precedat nevoia de evidență administrativă. În timp, tăblițele de la Tărtăria au fost integrate și într-un discurs identitar mai larg, uneori speculativ, care leagă vechimea semnelor de ideea unei continuități multimilenare în spațiul carpato-danubian. Aceste interpretări depășesc însă datele arheologice verificate și țin de mitologiile construite ulterior. Fără un verdict încă Expoziția prezintă atât ipotezele existente, cât și limitele cunoașterii actuale, iar materialele explicative indică faptul că dosarul Tărtăria rămâne deschis. Indiferent dacă vor fi sau nu recunoscute vreodată drept cea mai veche scriere din lume, tăblițele de la Tărtăria continuă să provoace întrebări fundamentale despre originile scrisului și despre felul în care ne raportăm la trecut.
Noi cercetări arată cum se poate manifesta diferit anxietatea socială în rândul adolescenților
Anxietatea socială este adesea percepută ca o afecțiune definită de timiditate și retragere socială. Cercetări recente sugerează însă că această imagine este incompletă, mai ales în rândul adolescenților, potrivit PsyPost. Un studiu publicat în Personality and Individual Differences arată că, pentru unii tineri, anxietatea socială se manifestă prin agresivitate, impulsivitate și trăsături narcisice specifice. Cercetarea contestă înțelegerea tradițională a anxietății sociale ca fiind exclusiv un comportament de evitare. În schimb, evidențiază un tipar „atipic”, mai puțin recunoscut, care poate complica diagnosticarea și tratamentul în perioada adolescenței. Regândirea modului în care se manifestă anxietatea socială Studiul a fost coordonat de Mollie J. Eriksson, cercetător doctorand la Universitatea McMaster din Canada. Eriksson a explicat că abordarea clinică dominantă a anxietății sociale s-a concentrat prea mult pe inhibiție și pe evitarea generată de frică. Potrivit cercetătorilor, această perspectivă nu reflectă experiența reală a multor adolescenți. Unii tineri răspund fricii sociale prin comportamente orientate spre exterior, nu prin retragere, ceea ce face simptomele mai greu de identificat. Trei profiluri distincte în rândul adolescenților Studiul a analizat datele a 298 de adolescenți cu vârste între 12 și 17 ani, folosind chestionare de autoevaluare. Cercetătorii au măsurat anxietatea socială, impulsivitatea, agresivitatea și două forme de narcisism: vulnerabil și grandios. Folosind analiza de tip „profil latent”, echipa a identificat trei grupuri distincte. Aproape jumătate dintre participanți au prezentat niveluri scăzute la toate măsurile, reprezentând un grup bine adaptat. Aproximativ 30% s-au încadrat în profilul clasic de anxietate socială, cu anxietate ridicată și narcisism vulnerabil, dar agresivitate redusă. Restul de 25% au format un grup atipic, caracterizat prin anxietate socială moderată, impulsivitate crescută și agresivitate ridicată. Acest grup a înregistrat cele mai mari scoruri atât la narcisismul vulnerabil, cât și la cel grandios. Diferențe de gen și implicații clinice Băieții au fost mai predispuși decât fetele să se regăsească în profilul agresiv, atipic. Cercetătorii sugerează că acest lucru poate reflecta norme sociale care descurajează exprimarea vulnerabilității în rândul băieților, determinând manifestarea fricilor prin comportamente orientate spre exterior. Autorii subliniază că aceste profiluri nu reprezintă diagnostice fixe. Deoarece datele sunt transversale, studiul nu poate stabili dacă trăsăturile narcisice cauzează anxietatea agresivă sau apar concomitent. Totuși, rezultatele sugerează că abordările clasice pot fi ineficiente pentru adolescenții a căror anxietate se manifestă prin ostilitate, nu prin evitare. Identificarea timpurie a acestor tipare ar putea permite intervenții mai adaptate și rezultate mai bune pe termen lung.