Un înger care seamănă izbitor cu Giorgia Meloni, restaurat într-o biserică din Roma, stârnește discuții aprinse în Italia / Meloni se autoironizează pe social media
O melodie mai veche avea un vers care a devenit celebru: „fericirea are chipul tău”. Spre parafrazare, „un înger are chipul lui Meloni”, iar lucrul acesta a fost constatat după ce pictura murală a bisericii San Lorenzo din Roma a fost restaurată. Asemănarea este atât de mare, încât ministrul Culturii din Italia, Alessandro Giuli, a simțit nevoia să intervină, scrie publicația italiană Repubblica. Îngerul Meloni, luat la inspectat de Superintendență Unul dintre cei doi îngeri care flanchează bustul de marmură al lui Umberto al II-lea de Savoia are un chip ce seamănă izbitor cu cel al premierului italian, Giorgia Meloni. Un comunicat emis sâmbătă dimineața precizează: „superintendentul special al Romei, Daniela Porro, a intruit oficiali tehnici din cadrul MIC să efectueze astăzi o inspecție pentru a determina natura lucrărilor efectuate asupra picturii contemporane dintr-una dintre capelele San Lorenzo in Lucina și pentru a decide ce urmează”. A intervenit și vicariatul, care a spus că „modificarea feței este o inițiativă a restauratorului”. Restauratorul Bruno Valentinetti: „Cine spune că seamănă cu Meloni?” Bruno Valentinetti este restauratorul voluntar care a reacționat: „Cine spune că seamănă cu Meloni? Am restaurat ce era acolo acum 25 de ani”. Asemănarea este, totuși, izbitoare. Meloni însăși a reacționat pe conturile sale de socializare: „Nu, cu siguranță că nu arăt ca un înger!”, a scris aceasta. Între timp, tehnicienii Superintendenței Patrimoniului Cultural și al Peisajului, care monitorizează acest locaș de cult de mare valoare istorică au fost instruiți să efectueze o inspecție pentru a determina natura lucrării. „După inspecție, o vom compara cu materialele de arhivă”, precizează Superintendența, care dorește să constate nu atât cu cine seamănă imaginea restaurată cât dacă se conformează liniilor originale, lucru care va fi făcut luni, pentru că în weekend arhivele sunt închise. „Îngerul era acolo” Ce se va întâmpla dacă tehnicienii vor constata că restaurarea nu este în acord cu originalul? Se poate solicita o nouă restaurare. Lucrurile sunt și mai complicate de atât, pentru că lucrarea a fost creată după ce biserica a fost plasată sub un ordin de conservare și nu este inspectată în mod regulat”, iar pentru orice intervenție este nevoie de o autorizație. Monseniorul Daniele Micheletti, rectorul Panteonului și al Bazilicii San Lorenzo in Lucina din Roma, a specificat că a cerut restaurarea „așa cum era”. „Există, într-adevăr, o anumită asemănare, dar ar trebui să-l întrebăm pe restaurator de ce a făcut-o așa, nu știu. Acum, nu știu dacă trăsăturile faciale sunt exact acelea. Îngerul era acolo și așa era”. Meloni – figură înaripată care ține în mână un sul cu harta Italiei Monumentul funerar al suvernalui, însoțit de o inscripție care amintește cum Umberto al II-lea, „resemnat creștinește voinței divine”, a preferat exilul războiului civil, este păzit de doi heruvimi, dintre care unul – cu o figură extrem de cunoscută: o figură feminină, înaripată, care ține un sul cu harta Italiei și care are fața îndreptată spre celălalt heruvim, care oferă coroana regelui căzut în dizgrație. Asemănarea cu premierul italian este atât de mare, încât face dificilă orice negare. În altă ordine de idei, restaurarea nu a fost efectuată de restauratori profesioniști, care lucrează la alte părți ale bisericii. Acest lucru este indicat de o semnătură clară, vizibilă pe un sul: „Instauratum et exornatum, Bruno Valentinetti AD MMXXV. Valentinetti se prezintă ca un paracliser și un decorator. În parohie, el este descris ca un voluntar prezent zilnic dimineața. Valentinetti are și alte lucrări decorative, iar colaborările lui ies din sfera ecleziastică. Ba chiar, în trecut, a candidat pentru funcții politice cu La Destra – Fiamma Tricolore (Flacăra tricoloră), dar dacă-l întrebi, o să-ți răspundă că nu-și amintește acest lucru.
Visul Toboșarului, concert aniversar de excepție la Sala Palatului. Ovidiu Lipan Țăndărică, sărbătorit pe scenă și în aplauzele publicului
Sala Palatului a găzduit vineri seară, 30 ianuarie, concertul aniversar „Visul Toboșarului”, susținut de Ovidiu Lipan Țăndărică, unul dintre cei mai influenți muzicieni ai scenei românești. Evenimentul a început la ora 20:00 și a oferit publicului un show grandios, în care rock-ul, ritmurile balcanice, muzica simfonică și momentele de improvizație s-au îmbinat armonios. Pe scenă au urcat artiști consacrați și colaboratori apropiați ai lui Țăndărică, printre care Mircea Baniciu, Iris, Iana Novac, Marius Mihalache, Fanfara Zece Prăjini, Stelu Enache și Miriam, solistă de pian și prietenă apropiată a artistului. Spectacolul a fost completat de Dream Fantasy Orchestra, dirijată de Simona Strungaru, care a adus o dimensiune simfonică aparte concertului. „Visul Toboșarului” a fost conceput ca o călătorie muzicală prin toate etapele importante ale vieții artistice ale lui Ovidiu Lipan Țăndărică, de la proiectele care l-au consacrat, până la colaborările recente. Un moment special l-a constituit interpretarea unor piese din „Cantafabule”, susținute de Mircea Baniciu, primite cu entuziasm de public. Concertul de la Sala Palatului a avut loc cu o zi înainte de aniversarea artistului. Astfel, pe 31 ianuarie, Ovidiu Lipan Țăndărică își sărbătorește ziua de naștere, după un eveniment care a confirmat, încă o dată, statutul său de reper al muzicii românești.
Mai mult decât talent, o stare de spirit: Marin Moraru și arta de a rămâne copil până la sfârșit
Există actori care joacă roluri și actori care devin parte din sufletul nostru, rudele noastre de departe pe care le primim în case prin ecranul televizorului sau pe scena teatrului. Marin Moraru a făcut parte din a doua categorie, acea specie rară de artiști care nu au nevoie de artificii pentru a cuceri, ci doar de o privire. Când spui „Marinuș”, nu te gândești la un monstru sacru intangibil, ci la un prieten drag, la acel unchi hâtru și bun care știe să te facă să râzi chiar și atunci când cerul e gri. A fost un actor genial cu suflet de copil, un paradox ambulant: timid până la roșeață în viața de zi cu zi, dar un vulcan de energie pe scenă. Modestia lui nu era o mască, ci o a doua natură. Într-o lume a orgoliilor zgomotoase, el a ales discreția, lăsând personajele să vorbească în locul său. Și cât de frumos au vorbit! De la Take, Ianke și Cadîr la Toamna bobocilor, Marin Moraru a țesut o pânză invizibilă de emoție între el și public, o legătură care nu s-a rupt niciodată, nici măcar acum, când el nu mai este. Povestea lui Marin Moraru începe simplu, aproape ca într-un roman neorealist, într-un București al contrastelor. S-a născut pe 31 ianuarie 1937, în inima Giuleștiului, pe strada cu nume parcă predestinat, Tabla Buții. Acolo, printre case modeste și oameni care munceau din greu, micul Marin visa. Dar nu la aplauze sau reflectoare. Visa să zboare. Tatăl său, vopsitor de vagoane la CFR, era un om al realității concrete, iar când fiul i-a spus că vrea să devină aviator, răspunsul a fost pragmatic. Așa a ajuns viitorul mare actor la Școala de Construcţii Căi Ferate. Pare greu de imaginat astăzi, dar mâinile care aveau să modeleze personaje de o finețe psihologică rară au învățat întâi să repare drumuri și poduri, să simtă vibrația șinelor și mirosul de catran. La școală, Marin Moraru era Marinuş şi nici mai târziu n-au ezitat prietenii şi colegii de facultate sau de scenă să-l strige astfel, păstrându-i acea candoare a copilăriei în nume. S-a născut într-o zi care, multă vreme, nu i s-a părut deosebită, până când a citit „Jurnalul“ lui Mihail Sebastian. Acolo a descoperit o însemnare magică: în anul respectiv, fix în acea zi de 31 ianuarie, ningea la Sinaia „cu fulgi mari cât vrabia“. Pentru sufletul sensibil al lui Marinuș, aceasta a fost o adevărată revelaţie poetică, o cheie de boltă a existenței sale. În cartea sa autobiografică, „Suntem ce sunt amintirile noastre“, actorul mărturisea cu emoție: „Această personificare a zilei mele de naştere mi s-a întipărit în minte şi ori de câte ori mă gândesc la ea văd pufuri mari de nea căzând din cer“. Imaginea iernii blânde și a purității zăpezii l-a însoțit toată viața, fiind poate metafora perfectă pentru sufletul său: curat, moale, dar capabil să acopere lumea cu frumusețe. Viața nu i-a așternut covorul roșu de la început, testându-i răbdarea și vocația. După absolvire, a fost repartizat la Brașov, ca asistent de picher. Imaginați-vă: Marin Moraru, cel care avea să devină unul dintre cei mai mari actori ai națiunii, patrula de-a lungul șinelor de cale ferată, verificând traversele. Apoi a lucrat la uzina Grivița Roșie, în zgomotul infernal al metalului. Familia insista să urmeze Politehnica, dorindu-i o meserie „serioasă”. Copil ascultător, a dat examen și a intrat, dar destinul lucrează prin coincidențe. Într-o zi, a auzit la radio că se fac pregătiri și la Teatru. Acel anunț a fost chemarea sirenelor. „Fugeam de la cursurile de la Politehnică la teatru. Se întâmpla în zilele de duminică“, povestea el mai târziu, rememorând acea perioadă de dublă existență. Prima încercare la I.A.T.C. a fost un eșec aparent, dar o lecție de umilință necesară. A dat examen în faţa unei comisii alcătuite din coloșii scenei românești: Marcel Anghelescu, Radu Beligan şi Ion Finteşteanu. A picat sub linie, ceea ce pentru mulți, ar fi fost capătul drumului, dar pentru Marinuș a fost începutul ambiției. I-au permis să participe la lecţii ca „audient”, fără să primească note. Timp de un an, a stat în umbră, a privit, a învățat, a absorbit totul ca un burete, șlefuindu-și talentul în tăcere. Anul următor a dat din nou examen de admitere. Atunci l-au primit şi, recunoscându-i evoluția uluitoare, l-au trecut direct în anul II. Şi-a luat diploma de absolvire cu rolul Agamiţă Dandanache în spectacolul „O scrisoare pierdută“, demonstrând încă de atunci o maturitate artistică excepțională și a șa a început ascensiunea sa, fiind repartizat imediat la Teatrul Tineretului, actualul Teatru Mic. Absolvirea din 1961 a fost doar începutul. Marin Moraru nu juca roluri; el le locuia. La vreo cinci ani după încheierea studiilor, Marin Moraru făcea deja parte din distribuţia unor spectacole impresionante din Bucureştiul anilor ’60. La Teatrul Bulandra l-a interpretat pe Crăcănel în „D-ale Carnavalului“, regizat de legendarul Lucian Pintilie, alături de o echipă de actori în care mai erau, printre alţii, Toma Caragiu, Grigore Vasiliu Birlic, Gina Patrichi şi Octavian Cotescu. Să strălucești într-o asemenea constelație de genii nu era ușor, dar Marinuș avea o lumină proprie, o ingenuitate scenică ce cucerea iremediabil. Putea fi comic până la lacrimi, dar în secunda următoare îți putea frânge inima cu o privire pierdută. Nu epata, nu se strâmba inutil; avea o economie de mijloace specifică marilor maeștri. Dincolo de succesul fulminant, exista o discrepanță fascinantă între omul public și cel privat. De la actorul exuberant de pe scenă și de pe micul ecran, cu replici memorabile care intrau în folclorul urban, acasă, Marin Moraru era un alt om. Devenea introvertit, concentrat, oarecum închis în carapacea sa creativă. Nu vorbea prea mult, mai ales când avea de repetat, procesul său de creație fiind unul interiorizat și intens. Soția sa, Lucia, femeia care l-a înțeles cel mai bine, mărturisea cu tandrețe despre aceste momente: „Dragă, să ştii că eu aveam un principiu. Când se enerva, foarte rar, că el nu era prea expansiv, îl lăsam în pace. Las’ că-i trece”. Această liniște de acasă
Mitul voinței în lupta cu kilogramele în plus. De ce unii oameni slăbesc greu, indiferent cât se străduiesc
Nutriționiștii care lucrează zilnic cu pacienți supraponderali observă frecvent persoane extrem de motivate, bine informate și disciplinate, care totuși nu reușesc să slăbească. Medicii explică faptul că obezitatea este influențată puternic de factori genetici. Anumite gene controlează senzația de foame și sațietate, iar unele variante genetice îi fac pe oameni să se simtă mai flămânzi și mai puțin sătui după masă, relatează BBC. Gena care afectează apetitul și genele care influențează metabolismul Unul dintre cele mai studiate exemple este gena MC4R, care afectează apetitul și consumul de alimente. Mutații ale acestei gene sunt întâlnite la o parte importantă a populației și pot favoriza mâncatul excesiv. Mai mult, există alte gene care influențează metabolismul, adică felul în care organismul arde caloriile, ceea ce face ca două persoane care mănâncă la fel să ia în greutate diferit. Pe lângă genetică, corpul are un mecanism prin care încearcă să mențină o anumită greutate considerată „normală” pentru el, un fel de termostat biologic. Atunci când cineva slăbește rapid prin dietă severă, creierul reacționează ca și cum organismul ar fi înfometat: crește pofta de mâncare și încetinește metabolismul. Acest lucru explică de ce multe persoane ajung să recâștige kilogramele pierdute, fenomen cunoscut drept efectul yo-yo. Un rol important îl joacă hormonii, în special leptina, care transmite creierului câtă energie este stocată în corp. În mediul alimentar modern, bogat în produse ultraprocesate și zahăr, acest sistem se dereglează frecvent, iar semnalele de sațietate nu mai funcționează corect. Obezitatea nu înseamnă lipsă de voință Creșterea obezității la nivel global nu este pusă pe seama lipsei de voință, ci a unui mediu care favorizează supraalimentarea. Mâncarea ieftină, calorică și intens promovată este peste tot, porțiile sunt mai mari, iar mișcarea devine tot mai greu de integrat în viața zilnică. Specialiștii numesc acest context „mediu obezogen”. Totuși, există opinii diferite privind rolul responsabilității personale. Unii experți subliniază că, deși mediul contează enorm, oamenii pot reuși să slăbească și să își mențină greutatea, chiar dacă procesul este dificil. Alții atrag atenția că a pune accentul exclusiv pe voință creează vinovăție și stigmatizare, fără a rezolva problema reală. Concluzia tot mai prezentă în rândul specialiștilor este că obezitatea nu este un defect de caracter, ci o afecțiune complexă, influențată de biologie, hormoni, gene și mediul în care trăim. Sprijinul medical, educația nutrițională și schimbările pe termen lung sunt mult mai eficiente decât simplul îndemn de a „avea mai multă voință”.
Se ordonă retragerea totală a mai multor alimente pentru copii la nivel european din cauza unei toxine periculoase
Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CEPCB) a informat că se efectuează retragerea preventivă a diferitelor produse alimentare pentru copii în mai multe țări din lume, după detectarea cereulidei, o toxină produsă de bacteria Bacillus cereus, care poate provoca greață, vărsături și diaree, scrie El Espanol. Retragerile preventive au început în decembrie 2025 și vor continua în ianuarie 2026 ca măsură de sănătate publică. CEPCB a subliniat că retragerile afectează diferite loturi, produse și mărci la nivel global, cu articole comercializate atât în Europa, cât și în alte țări din lume. Până în prezent, CEPCB a primit rapoarte privind cazuri de diaree la sugari după consumul produselor retrase, deși subliniază că nu s-a înregistrat niciun caz grav legat de acest eveniment. Mai precis, un sugar care consumase lapte praf dintr-un lot retras a fost testat pozitiv pentru toxină și a prezentat vărsături și diaree, recuperându-se însă în mod favorabil. Pentru a fundamenta deciziile de gestionare a riscurilor, Comisia Europeană a solicitat EFSA (Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentelor) aviz științific cu privire la pragul de contaminare peste care produsele trebuie retrase. Cererea include două întrebări specifice: stabilirea unei doze de referință acute pentru cereulida la sugari și furnizarea de informații privind nivelurile tipice și maxime de consum ale formulelor pentru sugari. Avizul va fi publicat pe site-ul web al EFSA la începutul lunii februarie. Producători și mărci afectate în Europa și la nivel global Retragerile nu se limitează doar la o țară sau un singur brand. Ele includ produse retailate atât în Europa, cât și în alte regiuni ale lumii, iar cele mai afectate companii și mărci sunt: Nestlé a retras sute de loturi de formule infantile vândute în peste 60 de țări, inclusiv în Europa, America, Asia și Oceania. Printre formulele afectate se numără: SMA, BEBA, NAN, S-26 și Alfamino. Danone a retras loturi de formule precum Aptamil produse în Irlanda și Germania din cauza aceleiași suspiciuni de contaminare. Lactalis a retras anumite loturi de formule pentru sugari sub brandul Picot după ce unele ingrediente s-au dovedit potențial contaminate. Alte mărci și loturi în unele țări, inclusiv în Israel, au fost retrase formule precum Nutrilon care prezentau niveluri mai mari decât limita de cereulid considerată sigură. Când să consultați un specialist Cereulida este o toxină care poate provoca greață, vărsături și dureri de stomac bruște între 30 de minute și șase ore după ingestie. La sugarii mici, poate altera echilibrul de sodiu al organismului și provoca complicații precum deshidratarea. Efectele negative potențiale asupra sănătății sunt considerate ușoare până la moderate și depind de vârsta sugarului; nou-născuții și sugarii cu vârsta sub șase luni prezintă un risc mai mare de a suferi de o boală gravă. Pentru sugarii care prezintă vărsături sau diaree după consumarea formulei pentru sugari incluse în retragere, ECDC recomandă consultarea unui profesionist din domeniul sănătății sau, dacă simptomele sunt grave, cum ar fi deshidratarea sau vărsăturile persistente, să se prezinte la urgențe. Simptomele gastrointestinale la sugari pot duce rapid la complicații, indiferent de cauza care stă la baza lor, subliniază ECDC. În cele din urmă, avertizează că produsele retrase nu trebuie administrate sugarilor și copiilor mici. În plus, recomandă consumatorilor să urmeze instrucțiunile și orientările emise de autoritățile naționale de siguranță alimentară.
Un pas mic pentru Filarmonica George Enescu, dar un salt uriaș pentru cultura română: numirea dirijorului american Robert Treviño
După exact 10 ani de la eșecul lamentabil și răsunător de internaționalizare a Operei Naționale București, Filarmonica George Enescu devine a doua instituție importantă de cultură din istoria postdecembristă a României care o apucă – din punct de vedere managerial – pe drumul anevoios, dar prestigios, al ieșirii în lumea mare, depășind granițele strâmte ale autosuficienței mioritice. Numirea dirijorului american Robert Treviño în funcția de dirijor principal la Filarmonica George Enescu, începând cu stagiunea 2026-2027, este mai mult decât o știre onorabilă de presă din lumea muzicii clasice. Este, în realitate, un moment de cotitură pentru cultura română. Unul deosebit de rar și cu adevărat excepțional. Poate chiar un moment istoric. Căci, pentru a doua oară în 35 de ani de postcomunism, într-o manieră coerentă și asumată strategic, o mare instituție de cultură din România pornește pe drumul real al internaționalizării. A mai existat o tentativă similară, dar eșuată din păcate, în urmă cu aproape un deceniu, când coregraful danez Johan Kobborg și balerina de talie mondială Alina Cojocaru au preluat conducerea artistică a trupei de balet la Opera Națională București. Dar experimentul respectiv – deși fabulos din punct de vedere profesional – s-a sfârșit cu lozinci naționaliste (astăzi se numesc suveraniste) scandate în fața Palatului Operei. Robert Trevino dirijând Orchestra FGE (Ateneul Român_Nov 2025 ©FGE) În ambele cazuri – Opera Națională București (de acum 10 ani) și Filarmonica George Enescu (aflată astăzi sub conducerea maestrului Marin Cazacu) –, nu vorbim despre simple invitații punctuale, despre turnee izolate sau despre prezențe sporadice în circuitul global: toate acestea au existat și înainte. Vorbim despre cu totul altceva: despre integrarea unui artist de prim rang al scenei internaționale în însăși arhitectura instituțională a Operei (Johan Kobborg a fost director artistic al trupei de balet) sau Filarmonicii (Robert Treviño urmează să devină dirijor principal), cu un mandat clar, pe termen lung, cu obiective artistice, simbolice și de vizibilitate externă precis definite. Asta înseamnă, în termeni reali, internaționalizare. Comunicatul oficial al Filarmonicii George Enescu vorbește explicit despre această schimbare de paradigmă: numirea lui Robert Treviño marchează o nouă etapă strategică în evoluția Filarmonicii, cu accent pe consolidarea reputației sale europene și internaționale, pe turnee ample și pe realizarea de înregistrări la un nivel de excelență recunoscut global. Acestea nu sunt simple formule de PR, deși Filarmonica George Enescu stă bine și la acest capitol, prin colaborarea cu OMA Vision. Sunt obiective care, în lumea muzicii clasice, fac diferența între o orchestră respectabilă și una cu adevărat importantă pe harta marilor capitale culturale europene. Bucureștiul are, în sfârșit, șansa să devină o capitală importantă pe harta internațională a muzicii clasice, nu doar prin specularea avantajului strategic al organizării bianuale a Festivalului internațional de muzică clasică George Enescu. Se pare că între Robert Treviño și Filarmonica George Enescu este o chimie artistică rară care se poate transforma într-un pariu câștigător, nu doar asumat. Robert Treviño nu este un nume aruncat la întâmplare pe piață pentru a impresiona publicul local. Este un dirijor aflat într-un moment de vârf al carierei sale internaționale, prezent constant la pupitrul unor orchestre precum London Symphony Orchestra, Wiener Symphoniker sau Filarmonica della Scala. Mai important însă este altceva: relația sa cu Orchestra Filarmonicii George Enescu a început printr-un debut excepțional, în noiembrie 2025 – pe care eu, personal, l-am ratat, din cauza periplului meu academic chinezesc, care s-a consumat exact în perioada respectivă –, când interpretarea Simfoniei a III-a de Mahler a fost descrisă de critici drept o mare realizare muzicală. Într-un interviu acordat pentru Radio România Muzical, Robert Treviño vorbește fără emfază, dar cu o limpezime rară, despre această întâlnire: despre faptul că el și orchestra vorbesc același limbaj muzical și împărtășesc aceeași viziune asupra expresiei artistice. Nu par să fie simple politețuri de diplomație culturală. Sunt exact tipul de formulări care, în lumea muzicală, semnalează existența unei compatibilități profunde: acea chimie fără de care niciun proiect major nu poate reuși. E bine totuși, în acest context, să nu dăm uitării lecția dureroasă a Operei Naționale București, când, acum 10 ani, în 2016, internaționalizarea s-a lovit de naționalism. În urmă cu aproape un deceniu, Opera Națională București a fost scena unuia dintre cele mai mediatizate conflicte culturale din România contemporană: un episod în care o încercare de deschidere către expertiză și artiști internaționali s-a transformat într-un scandal public cu ecouri politice și emoționale. În acea perioadă, managementul instituției a invitat la conducerea baletului figuri de renume internațional, precum coregraful danez Johan Kobborg și balerina de talie mondială Alina Cojocaru. Experiența lor la Opera Națională București fusese, din punct de vedere profesional, una fructuoasă și apreciată internațional. În schimb, în subteranele operei a izbucnit o reacție dură din partea unei părți din corpul de balet și a unor angajați: proteste spontane, ostilitate față de artiștii străini și huiduieli publice, cu sloganuri precum Afară din țară. Acest val de resentiment a reflectat o rezistență organizată la schimbare, alimentată de tensiuni de tip protecționist, dar și de reflexe de naționalism cultural. Conflictul a escaladat până la anularea unor spectacole, tensiuni interne grave și demisii importante din conducerea artistică. Kobborg a plecat din funcția de director artistic, iar Alina Cojocaru a anunțat că nu va mai urca pe scenă sub noua conducere. Plecare lor – alături de câteva zeci de colaboratori importanți – a marcat sfârșitul unei perioade de vizibilitate internațională la Opera Națională București. Acest episod rămâne un simbol al incapacității instituționale de atunci de a integra deschiderea artistică în structura managerială și culturală românească, dar și al abceselor de naționalism care au blocat o oportunitate de afirmare globală. Publicul spectator își dorește din toată inimă ca șansa de internaționalizare pe care o are acum în față Filarmonica George Enescu – aflată sub conducerea înțeleaptă a maestrului Marin Cazacu – să nu fie încă una ratată pentru cultura română. Cu sediul său istoric în Ateneul Român, Filarmonica George Enescu are deja un capital simbolic imens. Este una dintre puținele instituții din România care pot vorbi credibil despre continuitate, tradiție și excelență neîntreruptă timp
Cocktailuri de pesticide în merele din Europa
Pan Europe, o coaliție de ONG-uri care militează împotriva pesticidelor, a analizat aproximativ 60 de mere cumpărate din 13 țări europene – printre care Franța, Spania, Italia și Polonia. Rezultatele au arătat că 85% din eșantioane conțineau reziduuri multiple de pesticide, scrie The Guardian. Unele mere prezentau urme de până la șapte substanțe chimice diferite, potrivit studiului publicat joi. Pesticide periculoase și „substanțe chimice veșnice” În 71% din cazuri, cercetătorii au detectat pesticide clasificate printre cele mai periculoase din Uniunea Europeană – așa-numitele „candidate la substituire” pe care blocul comunitar intenționează să le elimine cât mai curând posibil. Mai mult, analiza a constatat că 64% din probe conțineau cel puțin o substanță per- și polifluoroalchilică, cunoscută sub denumirea de PFAS sau „substanțe chimice veșnice”. Acestea se găsesc în mediul înconjurător și în produsele de uz cotidian. Efectul cocktail, ignorat de autoritățile europene Deși reziduurile de pesticide sunt permise în UE sub anumite niveluri maxime, Pan Europe a avertizat asupra „efectului cocktail” – când consumatorii sunt expuși simultan la mai multe pesticide într-un singur produs. Martin Dermine, un înalt funcționar al coaliției, a criticat Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară pentru că evaluează pesticidele individual, în loc să evalueze riscul „expunerii multiple” la mai multe substanțe. „În acest raport, arătăm că 85% din mere conțin reziduuri multiple și nu știm dacă sunt sigure pentru consum sau nu”, a spus el, indicând potențiale legături cu cancerul și infertilitatea. 93% ar fi interzise ca alimente pentru copii Dacă aceleași mere ar fi vândute ca alimente procesate pentru copii, 93% din eșantioane ar fi interzise, a spus Pan Europe. Motivul: reziduurile de pesticide depășesc limitele mai stricte stabilite pentru copiii sub trei ani. Normele UE sunt mai stricte pentru alimentele pentru copii, pentru a proteja dezvoltarea timpurie. Recomandări pentru consumatori Pan Europe a sfătuit consumatorii să cumpere mere ecologice sau să le curețe de coajă pe cele cultivate în mod convențional înainte de a le consuma. Merele se numără printre fructele preferate ale europenilor și sunt cele mai cultivate în UE, în special în Polonia, Italia și Franța. De asemenea, sunt printre fructele cele mai tratate cu pesticide, utilizate în special pentru combaterea scabiei merului, principala amenințare fungică pentru livezi. Mai mult de jumătate din numeroasele tratamente anuale efectuate asupra fructelor – aproximativ 35 în medie – vizează această boală.
Cât costă un aparat dentar? (P)
Un prim pas este alegerea unui cabinet stomatologic de încredere. Acolo vei primi o evaluare detaliată a cazului tău și indicații precise cu privire la tipul de aparat recomandat. Orice tratament ortodontic trebuie să înceapă cu un diagnostic complet, care include radiografii, amprente dentare digitale sau clasice și o consultație cu un medic ortodont. Această etapă inițială este fundamentală pentru planificarea corectă a tratamentului și pentru estimarea duratei acestuia, care poate varia de regulă între 12 și 36 de luni, în funcție de complexitatea cazului. Diferențele dintre tipurile de aparate dentare și cum influențează acestea prețul Când vine vorba de tratamente ortodontice, oferta este variată, iar alegerea aparatului potrivit trebuie făcută în funcție de nevoile medicale, dar și de stilul de viață și buget. În general, cat costa un aparat dentar depinde de tipul ales: metalic clasic, ceramic, safir sau invizibil (alignere transparente). Aparatele metalice rămân cele mai accesibile și eficiente în majoritatea cazurilor, dar tot mai mulți pacienți optează pentru variante mai estetice, chiar dacă acestea presupun costuri mai mari. Prețurile pentru tratamentele ortodontice variază în funcție de tipul de aparat ales, complexitatea cazului și durata tratamentului. Aparatele dentare metalice clasice pornesc de la tarife mai accesibile, de obicei calculate pe arcadă, iar în cazul aparatelor ceramice sau de safir, costurile sunt mai ridicate, reflectând beneficiile estetice și confortul crescut. Alignerele transparente, precum Invisalign sau alte sisteme similare, presupun o investiție mai mare, datorită tehnologiei avansate și nivelului ridicat de personalizare. Ce întrebări ar trebui să adresezi medicului înainte de a începe tratamentul Informația corectă este parte integrantă a unui tratament reușit. De aceea, este recomandat să adresezi întrebări detaliate medicului ortodont încă de la prima consultație. Întreabă cât va dura tratamentul în cazul tău și ce tip de aparat este recomandat. Discută despre eventualele disconforturi, restricții alimentare sau reguli speciale de igienă orală. Este important să știi cum trebuie curățat aparatul dentar, ce produse sunt potrivite și dacă ai nevoie de igienizări profesionale mai frecvente în această perioadă. Solicită informații despre controalele periodice, cât de dese sunt și ce implică și asigură-te că ai înțeles toate costurile implicate, de la montarea aparatului și până la finalizarea tratamentului, inclusiv etapa de contenție și eventualele proceduri suplimentare. Comunicarea transparentă este esențială pentru un tratament confortabil și lipsit de surprize. De ce să investești în sănătatea dentară pe termen lung Poate părea un efort financiar semnificativ, însă beneficiile pe termen lung sunt incontestabile. Un aparat dentar corectează problemele de aliniere, previne migrarea dinților, reduce riscul de carii și boală parodontală și contribuie la o funcție masticatorie echilibrată. Un zâmbet sănătos sporește încrederea în sine, un aspect deloc de neglijat în viața personală și profesională. Dacă te gândești să porți aparat dentar sau să îl recomanzi copilului tău, nu amâna luarea unei decizii informate. Consultă un specialist, solicită toate informațiile necesare și construiește un plan realist care să țină cont de sănătate, confort și buget. Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește consultul medical de specialitate. Diagnosticul, recomandarea tipului de aparat dentar și stabilirea planului de tratament trebuie realizate exclusiv de către un medic ortodont, în urma unei evaluări clinice individuale.
Visul tinereții fără bătrânețe: Primul test pe oameni al unei terapii care ar putea inversa îmbătrânirea
Primul studiu clinic pe oameni al unei tehnologii menite să întinerească celulele ar putea începe în curând, marcând un moment major pentru știința longevității, scrie TechnologyReview. Tratamentul experimental va fi testat la pacienți cu probleme de vedere, însă implicațiile sale depășesc cu mult afecțiunile oculare. De la dezbaterea despre longevitate la testarea pe oameni Studiul care urmează să înceapă este coordonat de Life Biosciences, un startup din Boston cofondat de geneticianul de la Harvard David Sinclair. Compania a primit aprobarea U.S. Food and Drug Administration pentru a demara primul test țintit pe oameni al unei metode de „reprogramare” celulară. Anunțul vine pe fondul relansării dezbaterii publice despre îmbătrânire, alimentată inclusiv de declarații ale lui Elon Musk, care a sugerat că procesul ar putea fi reversibil. Life Biosciences intenționează să testeze tratamentul pe aproximativ 12 pacienți cu glaucom, o boală care afectează nervul optic și poate duce la orbire. Studiul este conceput ca o dovadă de concept, nu ca o terapie generală anti-îmbătrânire. Cum funcționează reprogramarea celulară Tehnica, cunoscută sub numele de reprogramare celulară parțială, urmărește readucerea celulelor într-o stare mai sănătoasă prin resetarea mecanismelor epigenetice care controlează activitatea genelor. Metoda se bazează pe descoperiri premiate cu Nobel, care au arătat că un set redus de gene, numite factorii Yamanaka, pot readuce celulele adulte într-o stare asemănătoare celor stem. Deoarece reprogramarea completă poate provoca cancer, compania folosește o variantă controlată. Virusuri care transportă trei gene de reprogramare, cunoscute sub acronimul OSK, vor fi injectate într-un singur ochi al fiecărui pacient. Genele se vor activa doar în perioada în care pacienții iau doze mici din antibioticul doxiciclină. Promisiuni, riscuri și dezbateri științifice Studiile timpurii pe animale au sugerat că metoda ar putea restaura vederea, însă specialiștii avertizează că riscurile persistă. Comutatorul genetic nu a mai fost folosit la oameni, iar reacțiile imune sunt posibile. De asemenea, criticii susțin că reprogramarea nu demonstrează încă o inversare reală a îmbătrânirii. Cu toate acestea, studiul este considerat un pas important. Cercetători și investitori cred că ar putea accelera progresele în domeniul longevității, care a atras deja finanțări majore din partea unor companii precum Altos Labs și Retro Biosciences. Ce înseamnă acest lucru pentru viitor Reprezentanții companiei subliniază că studiul nu reprezintă un „izvor al tinereții”. Dacă va avea succes, ar putea ajuta unii pacienți să își recapete vederea și ar putea deschide calea către tratamente pentru alte organe. Deocamdată, este primul pas prudent de la promisiunea din laborator la testarea pe oameni în efortul de a încetini sau inversa anumite aspecte ale îmbătrânirii.
Cine sunt favoriții la GRAMMY 2026: Bad Bunny, Kendrick Lamar și Sabrina Carpenter conduc lista nominalizărilor
Nominalizările pentru Premiile GRAMMY 2026 au fost anunțate oficial, deschizând cursa către cea mai importantă seară a industriei muzicale. Lista completă include nominalizați în toate cele 95 de categorii GRAMMY, înainte de gala care va avea loc duminică, 1 februarie, la Crypto.com Arena din Los Angeles. Lista a fost făcută publică de Recording Academy în cadrul unui livestream, cu prezentări susținute de artiști precum Chappell Roan, Doechii, KAROL G, Mumford & Sons, Sabrina Carpenter și Sam Smith. Nominalizările din acest an acoperă o paletă amplă de genuri și artiști, de la nume consacrate la debuturi remarcabile, reflectând un an extrem de divers și creativ în muzică. Câștigătorii vor fi desemnați prin votul membrilor Recording Academy, un juriu format din profesioniști ai industriei, de la artiști și compozitori la producători și ingineri de sunet. Ediția din 2026 aduce și noutăți importante: introducerea a două categorii noi: Cel mai bun album country tradițional (Best Traditional Country Album) și Cea mai bună copertă de album (Best Album Cover), menite să extindă recunoașterea formelor de expresie artistică din muzica contemporană. Gala GRAMMY 2026 va fi transmisă în direct pe CBS și pe platforma Paramount+, urmând să reunească, ca în fiecare an, cele mai influente nume ale scenei muzicale globale. Iată lista completă a nominalizărilor pentru GRAMMY 2026. Categoria 1: Înregistrarea anului (Record of the Year) Bad Bunny – DtMF Sabrina Carpenter – Manchild Doechii – Anxiety Billie Eilish – WILDFLOWER Lady Gaga – Abracadabra Kendrick Lamar feat. SZA – luther Chappell Roan – The Subway ROSÉ & Bruno Mars – APT. Categoria 2: Albumul anului (Album of the Year) Bad Bunny – DeBÍ TiRAR MáS FOToS Justin Bieber – SWAG Sabrina Carpenter – Man’s Best Friend Clipse, Pusha T & Malice – Let God Sort Em Out Lady Gaga – MAYHEM Kendrick Lamar – GNX Leon Thomas – MUTT Tyler, The Creator – CHROMAKOPIA Categoria 3: Cântecul anului (Song of the Year) Lady Gaga – Abracadabra Doechii – Anxiety ROSÉ & Bruno Mars – APT Bad Bunny – DtMF HUNTR/X (EJAE, Audrey Nuna, REI AMI) – Golden (From KPop Demon Hunters) Kendrick Lamar feat. SZA – Luther Sabrina Carpenter – Manchild Billie Eilish – WILDFLOWER Categoria 4: Cel mai bun artist nou (Best New Artist) Olivia Dean KATSEYE The Marías Addison Rae sombr Leon Thomas Alex Warren Lola Young Categoria 5: Producătorul anului (non-clasic) Dan Auerbach Cirkut Dijon Blake Mills Sounwave Categoria 6: Compozitorul anului (non-clasic) Amy Allen Edgar Barrera Jessie Jo Dillon Tobias Jesso Jr. Laura Veltz Categoria 7: Cea mai bună interpretare pop solo (Best Pop Solo Performance) Justin Bieber – DAISIES Sabrina Carpenter – Manchild Lady Gaga – Disease Chappell Roan – The Subway Lola Young – Messy Categoria 8: Cea mai bună interpretare pop duo/grup (Best Pop Duo/Group Performance) Cynthia Erivo & Ariana Grande – Defying Gravity HUNTR/X (EJAE, Audrey Nuna, REI AMI) – Golden KATSEYE – Gabriela ROSÉ & Bruno Mars – APT SZA feat. Kendrick Lamar – 30 For 30 Categoria 9: Cel mai bun album pop vocal (Best Pop Vocal Album) Justin Bieber – SWAG Sabrina Carpenter – Man’s Best Friend Miley Cyrus – Something Beautiful Lady Gaga – MAYHEM Teddy Swims – I’ve Tried Everything But Therapy — Part 2 Categoria 10: Cea mai bună înregistrare dance/electronic (Best Dance/Electronic Recording) Disclosure & Anderson .Paak – No Cap Fred again.., Skepta & PlaqueBoyMax – Victory Lap KAYTRANADA – SPACE INVADER Skrillex – VOLTAGE Tame Impala – End Of Summer Categoria 11: Cea mai bună înregistrare dance pop (Best Dance Pop Recording) Selena Gomez & benny blanco – Bluest Flame Lady Gaga – Abracadabra Zara Larsson – Midnight Sun Tate McRae – Just Keep Watching (From F1® The Movie) PinkPantheress – Illegal Categoria 12: Cel mai bun album dance/electronic (Best Dance/Electronic Album) FKA twigs – EUSEXUA Fred again.. – Ten Days PinkPantheress – Fancy That RÜFÜS DU SOL – Inhale / Exhale Skrillex – F__ U SKRILLEX YOU THINK UR ANDY WARHOL BUT UR NOT!!