Nou proces împotriva lui Michael Jackson: patru frați susțin că au fost abuzați în copilărie
Cei patru reclamanți – Edward, Dominic, Marie-Nicole și Aldo Cascio – susțin că au fost abuzați de Jackson în perioada copilăriei. Procesul a fost depus în februarie la un tribunal federal din Los Angeles. Un al cincilea frate, Frank Cascio, afirmă și el că ar fi fost victimă, însă nu s-a alăturat acțiunii din motive legale. Acuzațiile au devenit publice recent, după ce cei implicați au oferit detalii într-un interviu pentru The New York Times. O relație de lungă durată cu starul pop Familia Cascio l-a cunoscut pe Michael Jackson în anii ’80, când tatăl copiilor administra un hotel din Manhattan unde artistul era cazat frecvent. Relația s-a apropiat în timp, iar copiii au petrecut ani la rând în preajma cântărețului, inclusiv la reședința sa celebră, Neverland Ranch. Aceștia l-au însoțit în turnee și au participat la concerte, fiind considerați parte din cercul apropiat al artistului. Până recent, frații Cascio au susținut constant că Michael Jackson este nevinovat. În 2010, unii dintre ei au apărut în emisiunea The Oprah Winfrey Show, unde au respins orice comportament nepotrivit din partea artistului. Frank Cascio a publicat chiar și o carte în 2011 în care descria relația cu Jackson și respingea acuzațiile existente la acea vreme. În prezent, reclamanții spun că acele declarații au fost „minciuni” și susțin că ar fi fost manipulați psihologic în copilărie. Detalii din mărturii și contextul procesului Trei dintre frați au oferit descrieri detaliate ale presupuselor abuzuri, care ar fi avut loc atât în locuința familiei, cât și în timpul călătoriilor cu artistul. Potrivit acestora, nu au vorbit despre experiențele lor până în 2020, după vizionarea documentarului Leaving Neverland, care a readus în atenția publicului acuzații similare formulate de alte persoane. Mama lor a confirmat ulterior că nu știa despre aceste situații în perioada respectivă. Avocații Michael Jackson Estate au respins acuzațiile, calificând procesul drept „o tentativă disperată de a obține bani” și susținând că reclamanții și-au schimbat versiunea de mai multe ori de-a lungul timpului. Anterior, familia Cascio ajunsese la un acord extrajudiciar cu reprezentanții averii lui Jackson, estimat la aproximativ 17 milioane de dolari. La finalul anului 2024, aceștia au solicitat despăgubiri suplimentare de peste 200 de milioane de dolari, cerere respinsă, ceea ce a dus la noul proces. Un caz care reaprinde controverse vechi Michael Jackson a fost acuzat pentru prima dată de abuzuri în 1993, iar de-a lungul anilor au existat mai multe investigații și procese. În 2005, artistul a fost achitat într-un proces penal major. Noul caz reaprinde controversele legate de moștenirea artistică și imaginea publică a cântărețului, într-un moment în care industria încearcă din nou să-i reabiliteze reputația, inclusiv prin lansarea recentă a unui film biografic dedicat vieții sale. Procesul este în fază incipientă, iar instanța urmează să stabilească dacă acuzațiile pot fi susținute în fața legii.
Romeo și Julieta – un singur suflet, dragoste tragică, destin și timp, pe scena Operei Naționale București
În 1934, prestigiosul Teatru Kirov din Leningrad l-a însărcinat pe Serghei Prokofiev să creeze un balet bazat pe o lucrare a lui William Shakespeare. Fascinat de multă vreme de povestea lui Romeo și a Julietei, Prokofiev a propus teatrului acest subiect, însă a fost refuzat, viziunea sa concretizându-se mai târziu, prin colaborarea cu Teatrul Bolșoi din Moscova. De-a lungul baletului, ne este spusă o emoționantă poveste în muzică. Introducerea în actul al treilea, preludiu pentru deznodământul dramei, este un exemplu grăitor în acest sens: ca într-o uvertură de operă, compozitorul ne face să înțelegem, grație unui acord de deschidere puternic și disonant, că povestea celor doi tineri, Romeo și Julieta, se va termina prost. Romeo și Julieta spune povestea a doi tineri din Verona, Romeo și Julieta, care se întâlnesc întâmplător și se îndrăgostesc nebunește. Cu toate acestea, familia Julietei are deja o căsătorie aranjată pentru ea. În ciuda opoziției celor două familii, tinerii nu se pot abține să nu se iubească, dar este un sentiment care, deși reciproc, este sortit eșecului. Chiar și așa, cei doi tineri urmează calea inimii lor, căsătorindu-se în secret în cadrul unei ceremonii. Dar soarta așteaptă o altă „mișcare”, moartea unuia dintre cei mai buni prieteni ai lui Romeo, cauzată de verișorul Julietei, este răzbunată de Romeo, care îl ucide. În fața acestei situații în care trebuie să se despartă, Romeo fiind nevoit să părăsească Verona, Julieta cere ajutorul părintelui Lorenzo. Astfel, elaborează planul de a lua un elixir pentru a face să pară că a decedat, trimițându-i lui Romeo planul pentru a putea fi împreună, dar mesajul ajunge prea târziu la destinație. Romeo ajunge la cripta în care fusese depusă de familie, crezând că este moartă, și îndurerat, se otrăvește. Julieta se trezește și deznădăjduită, soarbe și ea din sticla cu otravă, pășind împreună pe drumul dragostei eterne. În această producție excepțională de balet, Renato Zanella alege o dramaturgie puternică. Luxul și violența, pământenismul și frumusețea se amestecă, restabilind pasiunea dramei lui Shakespeare. Urmărind cu scrupulozitate partitura lui Serghei Prokofiev, ea însăși cât mai aproape de piesă, coregraful oferă o versiune a lui „Romeo și Julieta” în care „băiețelul devine bărbat” în fața unei Juliete pasionate care, abia ieșită din copilărie, intră și ea tragic în maturitate. Această iubire nu poate fi exprimată în plină zi, deoarece familiile lor, Montaigue și Capulet, perpetuează o ură ancestrală una față de cealaltă. Inspirate de Renașterea italiană, decorurile și costumele somptuoase ne transportă într-o Verona atent reconstruită. „Romeo și Julieta” poate fi considerat manifestul unui excepțional proiect de balet, oferind un dialog foarte personal între tradiție și inovație muzicală și, mai ales, muzica în slujba dramei lui Shakespeare. Regie și coregrafie: Renato Zanella Decor: Alessandro Camera Costume: Carla Ricotti Lumini: Vinicio Cheli Asistent de coregrafie: Adina Tudor Dirijor: Tiberiu Soare Distribuția: Julieta: Rin Okuno – debut, Romeo: Robert Enache, Mercutio: Răzvan Cacoveanu, Tybalt: Bogdan Cănilă, Paris: Egoitz Segura, Rozalinda: Ada Gonzalez, Benvolio: Stefano Nappo, Lady Capulet: Katrin Kennedy, Capulet: Gigel Ungureanu, Lady Montague: Eliza Maxim, Montague: Sergiu Dan, Duetul de la miezul nopţii: Ana Toderică, Jorge Barani, Prietenele lui Mercutio: Diana Gal, Gabriela Durleci, Maria Gogonea, Părintele Lorenzo: Virgil Ciocoiu, Doica Julietei: Lăcrămioara Proca, Isabel: Raluca Ciocoiu, DJ: Riku Kawanishi – debut Maeştri de repetiţie: Adina Tudor, Bianca Fota, Virgil Ciocoiu, Alexandra Gavrilescu, Tamara Grimmer, Raluca Ciocoiu Cu participarea Orchestrei și a Ansamblului de Balet al Operei Naționale București Miercuri, 29 aprilie, de la ora 18:30 descoperiți emoția cu baletul „Romeo și Julieta”, o poveste despre iubire eternă, dincolo de moarte, pe scena Operei Naționale București.
Spitalul Universitar de Urgență București: Screening gratuit pentru boli hepatice pentru persoane vulnerabile
Spitalul Universitar de Urgență București (SUUB) a demarat activitățile de formare pentru implementarea unui program de screening al bolilor hepatice cronice destinat persoanelor vulnerabile din București și Ilfov, în cadrul proiectului LIVE(RO)4 B-IF, derulat în colaborare cu Asociația Română Anti-SIDA (ARAS), se arată într-o comunicare a instituției. Programul își propune să aducă serviciile medicale direct în comunitate, aproape de pacienții care au cel mai mare nevoie de ele — persoane din comunități marginalizate, cu risc crescut de infectare cu hepatite virale sau alte afecțiuni hepatice. Primul workshop, cu medici de familie și specialiști Primul pas concret a fost organizarea unui workshop medical care a reunit medici de familie afiliați proiectului, cadre medicale ale SUUB și specialiști din cadrul ARAS. Evenimentul a pus bazele colaborării interdisciplinare necesare implementării programului pe teren. „Este important să facem echipă pentru a implementa programul de screening gratuit pentru bolile hepatice direct în comunitate, până la oamenii care au cea mai mare nevoie”, au transmis reprezentanții proiectului. Modelul de intervenție plasează medicul de familie în centrul procesului: acesta identifică persoanele vulnerabile din comunitate, le oferă acces la testare gratuită — pentru hepatite virale, ficat gras și alte afecțiuni hepatice —, le explică rezultatele și îi îndrumă către investigații și tratament. „Medicul de familie identifică persoanele vulnerabile din comunitate, le oferă acces la testare gratuită, le explică rezultatele și îi îndrumă mai departe, pas cu pas”, au precizat organizatorii. Un al doilea workshop este programat pentru luna mai, activitățile de formare urmând să continue pe parcursul proiectului. Proiect finanțat prin fonduri europene, până în 2029 LIVE(RO)4 București-Ilfov — Program regional de prevenire, screening și diagnostic al pacienților cu boli hepatice cronice este finanțat prin Programul Sănătate, din Fondul Social European Plus (FSE+), și se desfășoară pe o perioadă de 42 de luni, între 30 septembrie 2025 și 29 martie 2029. Bugetul total al proiectului este de peste 19,5 milioane de lei, din care cofinanțarea europeană se ridică la aproximativ 7,8 milioane de lei. Obiectivul declarat al inițiativei este creșterea accesului echitabil și fără discriminare al persoanelor vulnerabile din regiunea București-Ilfov la servicii integrate de prevenție, screening, diagnostic și îndrumare către tratament, în vederea reducerii impactului bolilor hepatice cronice asupra sănătății populației și a mortalității asociate.
Hărți vechi ale României și Transilvaniei, cu Alba-Iulia în prim-plan, într-o bibliotecă din Franța
Victor Negrescu împărtășește descoperirea istorică din biblioteca Adunării Naționale a Republicii Franceze pe pagina sa de Facebook. El a regăsit „o parte din istoria noastră: hărți vechi ale României și Transilvaniei, cu Alba Iulia în prim-plan, și o scrisoare semnată de Tache Ionescu. Un memento clar că destinul României a fost puternic legat de Franța și de Europa indiferent de perioadă sau conjuctură politică”. „Pentru mine a fost și un moment cu relevanță personală. Am studiat și activat politic în Franța, iar revenirea la Paris, ca parte a delegației compuse din reprezentanți din partea mai multor grupuri politice, conduse de președintele Camerei Deputaților, Sorin Grindeanu, căruia îi mulțumesc pentru invitație, are o semnificație aparte. Discuțiile cu președinta Adunării Naționale, doamna Yaël Braun-Pivet și colegii parlamentari, au fost despre o Românie ferm ancorată în proiectul pro-european, care construiește parteneriate solide cu toate statele membre și cu Franța în mod special”, spune Negrescu. Potrivit europarlamentarului, s-a pus accent pe intensificarea cooperării economice, pe colaborarea privind Mercosur și bugetul european dar și pe consolidarea dimensiunii de apărare. Prezența militară franceză în România demonstrează, de altfel, angajamentul său în regiune și subliniază importanța coordonării pe dosare importante de interes pentru ambele părți, mai spune Negrescu.
Imunitate scăzută? Cauze ascunse pe care le ignori zilnic și cum să le gestionezi (P)
Sistemul imunitar nu este un organ izolat, ci o rețea complexă de celule, țesuturi și organe care ne protejează de factori agresivi externi, precum virusurile, bacteriile sau toxinele. În contextul vieții moderne, marcat de poluare, stres cronic și o dietă bogată în alimente procesate, acest „scut” este supus unei presiuni constante. Una dintre cauzele ascunse ale fragilității noastre biologice este legată de mediul în care trăim. De exemplu, deficitul de vitamina D3 a devenit o problemă de sănătate publică în România, afectând nu doar scheletul, așa cum se credea în trecut, ci și capacitatea celulelor T de a identifica și distruge agenții patogeni. Fără această vitamină, care este sintetizată de piele prin expunerea la soare, sistemul imunitar rămâne, practic, în stare de latență, lăsând organismul vulnerabil în fața infecțiilor respiratorii și a inflamațiilor sistemice. Inflamația silențioasă și rolul acizilor grași O cauză adesea trecută cu vederea este inflamația de grad scăzut, alimentată de un dezechilibru între grăsimile pe care le consumăm. Dieta modernă este extrem de bogată în acizi grași Omega-6, proveniți din uleiuri vegetale rafinate și alimente procesate, care au un rol pro-inflamator. Pentru a contracara acest efect și a menține membranele celulare flexibile și capabile să reziste atacurilor virale, avem nevoie de un aport optim de acizi grași Omega-3. Acești acizi grași esențiali pot contracara focarele de inflamație, care, dacă nu sunt gestionate, epuizează celulele imunitare. Un organism care luptă constant cu inflamația provocată de o dietă necorespunzătoare nu va mai putea combate eficient o banală gripă sau o infecție bacteriană. Inamicul invizibil: stresul cronic și cortizolul Poate cea mai ignorată cauză a imunității scăzute este stresul psihologic. Din punct de vedere evolutiv, reacția de stres are rolul de a asigura supraviețuirea imediată – “luptă sau fugi”. În situațiile percepute ca fiind periculoase, corpul secretă cortizol, un hormon care, pe termen scurt, suprimă funcțiile neesențiale pentru a conserva energia. Problema apare atunci când stresul devine cronic. Un nivel ridicat de cortizol menținut săptămâni la rând „anesteziază” răspunsul imun. Celulele albe nu mai comunică eficient între ele, iar producția de anticorpi scade drastic. Dacă te simți mereu la limita epuizării și răcești la fiecare schimbare de temperatură, este foarte probabil ca sistemul tău nervos să fie blocat într-o stare de alertă care îți epuizează resursele imunitare. Somnul: elementul necesar reparării imunității Mulți dintre noi considerăm somnul un lux sau o pierdere de timp, însă, pentru imunitate, noaptea este momentul de aur. În timpul somnului profund, sistemul imunitar eliberează proteine numite citokine, care ajută la combaterea infecțiilor și a inflamației. Privarea de somn, chiar și pentru câteva nopți, reduce numărul de celule „natural killer”, cele responsabile cu detectarea celulelor canceroase sau infectate viral. Mai mult, lipsa odihnei scade eficacitatea vaccinurilor și încetinește procesul de vindecare, transformând o simplă viroză într-o problemă care persistă săptămâni întregi. Microbiomul: 80% din imunitate se află în intestin Cercetările recente au demonstrat o legătură indisolubilă între sănătatea digestivă și rezistența la boli. Aproximativ 80% din celulele sistemului imunitar sunt localizate în mucoasa intestinală. Aici trăiesc bacteriile care formează microbiomul, un ecosistem care antrenează celulele imunitare să identifice agenții patogeni. Consumul excesiv de zahăr, antibioticele luate fără discernământ și lipsa fibrelor din dietă distrug acest echilibru. Atunci când bacteriile „rele” preiau controlul, integritatea barierei intestinale este compromisă (sindromul intestinului permeabil), permițând toxinelor să intre în fluxul sangvin. Rezultatul? Un sistem imunitar suprasolicitat, care începe să atace propriile țesuturi, ducând la apariția alergiilor și a bolilor autoimune. Sedentarismul vs suprasolicitarea fizică Activitatea fizică este un pilon al sănătății, dar echilibrul este cheia. Exercițiile moderate îmbunătățesc circulația sângelui și a limfei, permițând celulelor imunitare să circule mai rapid prin corp. Totuși, sportul dus la extrem – maratoanele sau antrenamentele de intensitate foarte mare fără recuperare adecvată – creează o fereastră de vulnerabilitate imediat după efort, în care imunitatea scade temporar sub nivelul normal. Pentru o persoană obișnuită, 30 de minute de mers pe jos zilnic sunt mult mai benefice pentru imunitate decât o sesiune epuizantă de sală o dată pe săptămână. Factorii de mediu și „poluarea albastră” Trăim înconjurați de substanțe chimice, de la detergenți la microplastice, iar ficatul nostru lucrează non-stop pentru a le neutraliza. Atunci când capacitatea de detoxifiere este depășită, sistemul imunitar intervine pentru a gestiona daunele celulare. În plus, expunerea prelungită la lumina albastră a ecranelor înainte de culcare inhibă secreția de melatonină, hormonul care nu doar reglează somnul, ci funcționează și ca un antioxidant puternic, protejând celulele de stresul oxidativ. Imunitatea se construiește zi de zi, prin decizii informate. Nu este suficient să luăm un supliment alimentar în timp ce ne neglijăm somnul sau trăim într-un stres permanent. Pentru a-ți stimula imunitatea, începe cu pași mici, dar fundamentali: Monitorizează-ți carențele nutriționale: verifică nivelul de vitamina D3 prin analize de sânge, mai ales în sezonul rece, și asigură-te că dieta ta include surse bogate de grăsimi sănătoase pentru a echilibra balanța Omega-3. Redu zgomotul mintal: practică tehnici de gestionare a stresului. Chiar și 10 minute de respirație conștientă pot reduce nivelul de cortizol. Respectă bioritmul: încearcă să dormi cel puțin 7-8 ore pe noapte și să ai un program de masă regulat, bogat în alimente integrale și fermentate pentru sănătatea microbiomului. Hidratează-te și ieși la aer curat: apa facilitează producția de limfă, iar oxigenarea corectă este vitală pentru metabolismul celular. Într-o lume în care amenințările la adresa sănătății se diversifică, singura strategie câștigătoare pe termen lung este transformarea prevenției într-un stil de viață, nu într-o reacție de panică la primul strănut. Sănătatea ta nu înseamnă doar absența bolii, ci vitalitatea unui organism care știe să se apere singur.
Cea mai mare frescă medievală din Transilvania și tezaur de 3.500 de ani, în satul cu șase biserici
Satul Șmig numără mai puțin de 800 de suflete, însă oferă nenumărate motive de uimire celor care ajung să-i cunoască trecutul. Parte din comuna Alma, satul numără șase biserici, are cea mai mare pictură murală din Evul Mediu din Transilvania, iar în secolul al XIX-lea, aici a fost descoperit mai mult de o jumătate de kilogram de aur, sub forma unui tezaur vechi de peste 3.500 de ani, povestește, pe pagina de Facebook, președintele Consiliului Județean Sibiul, Daniela Cîmpean. „Războiul” dintre războaie Bătrânii satului mai vorbesc încă despre incidentul petrecut între cele două războaie mondiale, când o delegație a sașilor brașoveni a fost alungată cu o ploaie de pietre și bucăți de lemn, în contextul în care sătenii au preluat terenurile lui Papp Kálmán, un moșier armean falimentar. Astăzi, Șmigul adăpostește credincioși ai cinci confesiuni: romano-catolici, greco-catolici, evanghelici, reformați și ortodocși, cei din urmă deținând două biserici. Satul cu un sas și jumătate de care s-a îndrăgostit un neamț „În tot satul mai există un sas și jumătate”, spune, zâmbind, Alexander Kloos, cu referire la o săsoaică și un sas pe jumătate maghiar, singurii reprezentanți ai etniei care a clădit, la mijlocul secolului al XIV-lea, biserica în care se află una dintre cele mai mari fresce medievale din Transilvania. Alexander este cetățean german și un personaj cunoscut în zona Târnavelor, după ce s-a implicat în proiecte de conservare și restaurare a bisericilor fortificate săsești. Și el aparține acestei etnii, de trecutul căreia s-a îndrăgostit la vârsta de 30 de ani. Este născut în București, din tată sas sibian și mamă basarabeancă. „Aveam trei ani când părinții mei au decis să emigrăm în Germania. Era vremea când statul german plătea pentru fiecare sas între 2.000 și 5.000 de mărci. Nu știu exact cât am valorat noi pentru comuniști”, povestește bărbatul. În România, Alexander a revenit ca adult: „Am ajuns la biserica fortificată din Hosman și pur și simplu am simțit că aparțin acestor locuri. Am făcut o pasiune pentru istoria sașilor și cred că am vizitat peste 200 de biserici fortificate din Transilvania, majoritatea în județele Sibiu, Brașov, Mureș și Bistrița-Năsăud”. Alexander își dedică tot timpul liber salvării bisericii din Șmig Graphic designer de meserie, Alexander își dedică tot timpul liber salvării bisericii din Șmig. „Fiecare concediu de odihnă mi-l petrec în România și, de multe ori, îmi mai iau câte o lună de concediu fără plată pentru a putea fi aici, unde este mare nevoie de sprijin pentru restaurarea frescei”, spune Alexander. Mica biserică din satul de pe Valea Târnavelor a devenit un mare atelier de restaurare după ce Fundația Biserici Fortificate i-a reabilitat acoperișul. Din 2020, aici vin zeci de studenți din diferite țări europene pentru a se pregăti în meseria de restaurator, proiect datorat asociațiilor Kulturerbe Kirchenburgen și ARCUS din Târgu Mureș, Universităților de Artă din București și Cluj-Napoca, Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, precum și parteneriatelor cu Universitatea de Arte Frumoase din Budapesta și Federația Restauratorilor din Germania. Intitulat „The Conservation Summer School”, acest program urmează să fie acreditat către Erasmus drept „Școală Europeană de Vară”. „În premieră, în acest an vom avea trei școli de vară destinate studenților care se pregătesc în conservarea suprafețelor arhitecturale. Ei provin din România, Ungaria, Germania, Franța, Olanda, Austria și Italia, toți fiind conștienți de șansa unică pe care o întâlnesc aici, în Șmig, unde pot învăța practic despre restaurare și conservare pe o frescă din Evul Mediu. În Europa nu mai există prea des astfel de ocazii, majoritatea lucrărilor de acest tip fiind deja restaurate”, arată Alexander. Ce reprezintă fresca Liniștea domină Șmigul, puținii săteni ieșiți pe stradă fiind pensionari sau femei cu copii mici. Adulții sunt în câmp sau la serviciu, în Mediașul aflat la 16 kilometri distanță. În mica biserică ajung turiștii care au aflat de fresca unică în această zonă a țării. „Are cam 260 de metri pătrați și reprezintă Legenda Sfântului Ladislau, Rugăciunea Sfintei Ecaterina sau Crucea Vie, teme importante specifice catolicismului medieval. O frescă atât de mare într-o biserică de sat este greu de întâlnit chiar și în Europa”, spune Alexander, cetățean german îndrăgostit de istoria sașilor transilvăneni. De pe pereții înalți, sfinții privesc spre cei care trec de ușa grea, cu inserții metalice, a bisericii. S-au înfățișat din nou oamenilor abia în urmă cu câțiva ani. „Știm că trecerea de la cultul catolic la cel evanghelic a însemnat și acoperirea picturilor de pe pereții bisericii. Din fericire, acestea nu au fost distruse, ci doar acoperite cu var sau tencuială subțire, iar misiunea noastră este să îndepărtăm straturile depuse și să readucem la lumină întreaga lucrare realizată în urmă cu mai bine de cinci secole”. Despre fresca din Șmig am vorbit și cu Lorand Kiss, unul dintre cei mai apreciați specialiști restauratori de picturi medievale din România. „Este o frescă despre a cărei existență nu știa nimeni în urmă cu 20 de ani. A fost realizată, probabil, de același pictor care a lucrat și la biserica din Mălâncrav”. Legat de culori, acesta ne dezvăluie câteva secrete din Evul Mediu: „Pentru galben se utiliza inclusiv gălbenușul de ou, iar pentru suportul culorilor se apela la cazeina din lapte. Desigur, nu lipsea cărbunele pentru negru sau oxidul de cupru pentru verde”. Vara, biserica prinde viață datorită zecilor de tineri studenți veniți în Șmig pentru a-i scoate pe sfinți la lumină. Lucrează precum medicii, mulți folosind bisturie pentru îndepărtarea pojghiței de tencuială și „injecții” pentru diferitele soluții care ajung în stratul suport al picturii. O muncă titanică, asumată de o mână de oameni cu suflet mare. Toți contribuie la readucerea la viață a unui crâmpei din trecutul comunității săsești, care continuă să-și lase amprenta asupra județului Sibiu.
Pandemia nevăzută a românilor / 1 român din 2 are glicemia peste limitele normale și nici măcar nu știe asta
O campanie națională de prevenție derulată de Crucea Roșie Română la începutul lunii aprilie a scos la iveală o problemă îngrijorătoare de sănătate publică: mai mult de jumătate dintre cele peste 5.000 de persoane testate gratuit au prezentat valori glicemice modificate, iar aproape jumătate dintre cei cu valori foarte ridicate nu urmau niciun tratament pentru diabet. Datele au fost strânse în cadrul campaniei „Maratonul Sănătății – Prevenția salvează vieți”, organizată simultan în toate județele țării cu ocazia Zilei Mondiale a Sănătății, în 75 de puncte de testare amplasate în spații publice, școli și instituții partenere, cu implicarea a 115 angajați și 534 de voluntari. Cifrele dezastrului Rezultatele campaniei: Aproape 2 din 3 participanți aveau exces ponderal sau diferite grade de obezitate Peste jumătate dintre persoanele testate au avut valori glicemice modificate Aproape jumătate dintre cei cu glicemia peste 200 mg/dl nu urmau niciun tratament pentru diabet la momentul testării 80% dintre participanții cu valori foarte ridicate ale glicemiei erau supraponderali sau obezi Toate persoanele cu valori modificate au fost îndrumate să efectueze investigații medicale suplimentare și au primit informații despre prevenție — alimentație sănătoasă, activitate fizică și scădere ponderală. „Prea mulți oameni au valori modificate” Adrian Halpert, directorul general al Crucii Roșii Române, a comentat rezultatele cu îngrijorare: „Diabetul este una dintre pandemiile tăcute ale lumii de azi. Nu face zgomot, nu apare peste noapte, dar schimbă vieți și afectează familii.” El a subliniat rolul pe care organizația și-l asumă în acest context: „Crucea Roșie Română nu înlocuiește medicul, dar are un rol esențial în comunitate: să ducă prevenția mai aproape de oameni, să informeze, să încurajeze testarea și să îndrume persoanele aflate la risc către specialiști.” „Prin datele pe care le-am strâns în urma Maratonului Sănătății, tragem un semnal de alarmă: prea mulți oameni au valori modificate ale glicemiei, iar excesul ponderal și obezitatea apar, din păcate, foarte des în același tablou de risc”, a adăugat Halpert. 150 de ani de Cruce Roșie Campania s-a înscris în calendarul de evenimente dedicate aniversării a 150 de ani de existență a Crucii Roșii Române, organizație umanitară fondată în 1876, abilitată prin lege să acorde asistență în situații de dezastru și să sprijine persoanele vulnerabile.
O țară arabă se schimbă din temelii. Natalitatea a scăzut, divorțurile cresc, iar fenomenul singurătății e tot mai prezent
Latifa trăiește și lucrează în Rabat, are 35 de ani și este mama a doi copii mici. Modelul ei de familie nucleară urbană câștigă tot mai mult teren în Maroc, unde crește și numărul persoanelor singure și al celor divorțate, într o adevărată „revoluție” care transformă societatea și face tot mai urgentă o reformă legală care să țină pasul cu aceste schimbări, scrie EFE. Modelul nuclear, centrat pe părinți și copii, unul sau doi, a ajuns deja la 73 %. Sunt datele celui mai recent recensământ național al populației, care arată transformarea accelerată a societății marocane în ultimele trei decenii. Structura familiei din Maroc se apropie tot mai mult de cea europeană. Sunt mai puține căsătorii, acestea au loc mai târziu, cresc divorțurile și numărul persoanelor singure, scade natalitatea, populația îmbătrânește, iar migrația din mediul rural spre orașe continuă. Această radiografie socială arată, potrivit analiștilor, nevoia urgentă de a rezolva o problemă rămasă în urmă, a doua reformă a Codului familiei, cunoscut ca Moudawana. Femeia, motorul schimbării Femeia este principala forță din spatele acestei „revoluții”. Accesul la educație superioară și intrarea pe piața muncii au schimbat decizii esențiale, precum momentul căsătoriei, numărul de copii și modul de organizare a vieții de familie. Vârsta medie la prima căsătorie a ajuns la 27 de ani pentru femei și 33 pentru bărbați, un lucru de neimaginat pentru generațiile anterioare. Această întârziere are efecte directe. Rata natalității a scăzut la 1,9 copii, familiile sunt mai mici, iar numărul cuplurilor fără copii crește constant, ajungând la 10 %. Deși tot mai multe femei intră pe piața muncii, egalitatea este încă departe. Rata lor de participare este de aproximativ 27 %, mai ridicată în mediul urban și în domenii precum serviciile, educația și sănătatea. În medie, femeile câștigă cu 30 % mai puțin decât bărbații pentru muncă similară, iar rata șomajului în rândul lor este de două ori mai mare. „Femeile marocane au intrat în modernitate, dar mediul și infrastructura de bază nu le susțin”, explică sociologul Soumaya Naamane Guessous. Un model de familie marocană hibrid Raportul arată că peste 51 % dintre adulții necăsătoriți nu își doresc să se căsătorească. Există și diferențe între sexe, 53,6 % dintre femei încă apreciază căsătoria, față de doar 31,5 % dintre bărbați. Căsătoriile între rude au scăzut cu 10 puncte procentuale, dar încă reprezintă 21 % dintre uniuni. În același timp, se menține principiul asemănării sociale, 83 % dintre femei se căsătoresc cu parteneri din același mediu social și 62 % cu persoane din aceeași zonă geografică. Deși căsătoria a devenit în mare parte o alegere personală și nu mai este o alianță între familii, medierea familială există încă în 58 % dintre cazuri, mai ales în mediul rural. Pe baza acestor date, expertul în demografie Rachid Tahtou vorbește despre un „model hibrid”, în care coexistă tradiția și modernitatea. Acest model este rezultatul creșterii nivelului de trai, al educației mai bune și al aspirațiilor personale, mai puțini copii, mai multă autonomie și dorința de dezvoltare individuală pentru femei și bărbați. El subliniază că nu este vorba despre o simplă „europenizare”, ci despre „un model demografic de tranziție” specific societăților aflate în dezvoltare. Codul familiei, o reformă incompletă Aceste schimbări au fost posibile și datorită reformei parțiale a Moudawanei, codul familiei din Maroc, adoptat inițial la mijlocul secolului trecut. Reforma din 2004 a stabilit vârsta minimă pentru căsătorie la 18 ani, deși legea islamică permite căsătoriile minorilor, iar un judecător le poate aproba în anumite situații. Tot atunci au fost îmbunătățite drepturile femeilor în caz de divorț și custodie și s a introdus un control judiciar mai strict în problemele de familie. Pentru mișcarea feministă, aceste schimbări nu sunt suficiente. Activistele cer interzicerea căsătoriilor forțate, eliminarea poligamiei, egalitate deplină între femei și bărbați și abrogarea legilor care sancționează concubinajul, adică viața în cuplu fără căsătorie. De asemenea, ele contestă practica prin care unele unități de cazare (hoteluri și pensiuni) cer certificatul de căsătorie doar cuplurilor marocane. Dacă aceste revendicări vor fi acceptate, ar putea dispărea în curând anunțurile tradiționale „Doar pentru cupluri căsătorite”, afișate în multe hoteluri din țară.
Tratament minim invaziv pentru o boală severă, deseori asimptomatică în stadii incipiente (P)
În prezent, procedurile moderne minim invazive permit tratarea unui anevrism aortic înainte de apariția complicațiilor, cum ar fi o ruptură sau o disecție de aortă. În acest context, pentru a descoperi din timp anevrismul, care este de obicei asimptomatic în stadiile incipiente, este indicat un screening la persoanele din grupele de risc. Un anevrism de aortă abdominală este o dilatare asemănătoare unui săculeț sau balon, apărută la nivelul segmentului abdominal al arterei aorte. Acesta poate fi identificat printr-o ecografie abdominală, înainte de a evolua și a produce semne și simptome. Această investigație este rapidă, complet neinvazivă și este indicată pentru screening persoanelor care au risc crescut de a dezvolta un anevrism aortic. Din această grupă de risc fac parte bărbații de peste 65 de ani, persoanele care fumează, au un istoric familial de anevrism și factori aterosclerotici, respectiv un nivel crescut de colesterol în sânge și hipertensiune arterială. Dacă în urma ecografiei abdominale, medicul descoperă un anevrism de aortă abdominală, va stabili care sunt pașii următori necesari, în funcție de dimensiunea dilatării și de alți factori specifici. În unele situații, specialistul poate recomanda doar monitorizare periodică, prin examinări imagistice repetate. Alteori, medicul poate indica efectuarea unui tratament minim invaziv, printr-o procedură intervențională – EVAR sau repararea endovasculară a anevrismului de aortă. Procedura EVAR implică abord arterial la nivelul ambelor artere femurale, pentru a introduce cateterele și a monta o endoproteză specială, respectiv un stent graft, la nivelul anevrismului. Această proteză vasculară izolează segmentul de aortă dilatat, nu mai permite pătrunderea sângelui în sacul anevrismal, reducând astfel riscul de extindere și de rupere a zonei afectate. Pentru obținerea unor rezultate bune, este important ca acest tratament să fie realizat de o echipă medicală experimentată, formată dintr-un chirurg cardiovascular și un specialist în cardiologie intervențională, cu echipamente performante și cu suport ATI. EVAR este un tratament minim invaziv, cu avantaje semnificative comparativ cu o intervenție chirurgicală clasică la nivelul aortei. După intervenție, pacientul este monitorizat atent, pentru identificarea și gestionarea promptă a eventualelor complicații. La SANADOR, pacienții au acces la consultații de specialitate, la investigații imagistice avansate necesare în screening, diagnostic și monitorizarea anevrismului aortic, dar și la metode moderne de tratament, în funcție de indicația stabilită pentru fiecare în parte. Procedura EVAR este realizată în Laboratorul de Cateterism de la Spitalul Clinic SANADOR, dotat cu două angiografe performante Philips Azurion 7. În funcție de caz, pacienții beneficiază și de alte proceduri intervenționale, precum TEVAR – repararea endovasculară a anevrismului de aortă toracică. Succesul terapeutic este obținut cu sprijinul specialiștilor Secției de Terapie Intensivă Cardiovasculară de categoria I, complet digitalizată, cu nivel de competență extinsă.
Manuscris rar descoperit la Roma: o copie de 1.200 de ani a celui mai vechi poem în limba engleză
Manuscrisul, vechi de aproximativ 1.200 de ani, datează din perioada 800–830 d.Hr. și a fost probabil copiat de un călugăr din nordul Italiei. Cercetătoarea Elisabetta Magnanti a relatat momentul descoperirii ca fiind unul surprinzător, după ce documentul nu apărea în cataloagele oficiale. Verificările ulterioare au confirmat autenticitatea și importanța sa. Documentul a fost identificat după ce biblioteca din Roma a digitalizat o parte din colecțiile sale și a transmis imaginile cercetătorilor, mai arată The Guardian. „Caedmon’s Hymn”, primul poem în engleză Poemul este atribuit lui Caedmon, un păstor din Northumbria despre care se spune că ar fi fost analfabet și că a compus versurile după o experiență religioasă. Textul a fost consemnat inițial de Bede în lucrarea sa „Ecclesiastical History of the English People”, însă doar în traducere latină. Noua descoperire este importantă deoarece include versiunea în engleză veche direct în corpul textului, nu doar ca notă marginală, cum apare în alte manuscrise. Un indiciu despre evoluția limbajului scris Potrivit cercetătorului Mark Faulkner, manuscrisul reflectă o etapă timpurie în dezvoltarea limbii engleze scrise. Textul este punctat cu semne de punctuație după fiecare cuvânt, ceea ce sugerează că separarea cuvintelor era încă o practică nouă. Această caracteristică oferă indicii despre modul în care scrierea evolua spre forma modernă. Importanță istorică și academică Manuscrisul descoperit la Roma este al treilea cel mai vechi exemplar cunoscut al poemului, după alte două păstrate la Cambridge și Sankt Petersburg. Cercetătorii consideră că includerea poemului în limba engleză arată că, încă din secolul al IX-lea, poezia în limba vernaculară începea să fie valorizată în mediile religioase și culturale. Descoperirea a fost publicată într-un jurnal academic editat de Cambridge University Press. Rolul digitalizării în cercetare Specialiștii subliniază că identificarea manuscrisului a fost posibilă datorită digitalizării arhivelor. Biblioteca din Roma lucrează în prezent la un proiect amplu care va pune la dispoziția cercetătorilor zeci de milioane de imagini ale documentelor istorice. Descoperirea este considerată un exemplu relevant al modului în care tehnologia poate deschide noi direcții de cercetare în studiul patrimoniului cultural. Pentru comunitatea academică, manuscrisul reprezintă nu doar o piesă rară de istorie literară, ci și o dovadă a circulației ideilor și limbilor în Europa medievală.