Proclamarea locală a Sfintei Mavra de pe Ceahlău / Mesajul Patriarhului Daniel: Aceste sfinte femei sunt mame spirituale ale poporului român
Luni, la Mânăstirea Durău a avut loc proclamarea locală a canonizării Sfintei Cuvioase Mavra de pe Ceahlău, una dintre cele 16 femei românce canonizate în februarie 2026. Cu această ocazie, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a trimis un mesaj de prețuire și apreciere către cei veniți s-o cinstească pe Sfânta Cuvioasă Mavra de pe Ceahlău. Pentru comunitatea ortodoxă, orice canonizare este un motiv de bucurie și de speranță, pentru că, prin faptul că un nou sfânt este adăugat în sinaxar, credinciosul are încă un mijlocitor în fața lui Dumnezeu. În cuvântul său, Preafericitul Părinte Patriarh a enumerat trei mari virtuți ale Sfintei Mavra. Sfânta era rugătoare isihastă neobosită (adică rostea întruna rugăciunea inimii – Doamne, Isuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătoasa). „Sfânta Cuvioasă Mavra de pe Ceahlău s-a învrednicit să vadă lumina necreată a slavei lui Hristos” „Pomenirea neîncetată a rugăciunii „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătoasa!” a transformat sărăcăcioasa ei chilie într-un colț de cer. Lucrarea rugăciunii isihaste este arătată și de biserica ridicată în Poiana maicilor care avea hramul Schimbării la Față a Domnului, sărbătoare luminată de practica rugăciunii isihaste. Precum pe Tabor, Domnul Iisus Hristos S-a arătat ucenicilor Săi, Petru, Iacov și Ioan, învrednicindu-i să vadă slava Lui dumnezeiască; tot astfel, în aspră nevoință, rostind neîncetat rugăciunea inimii, Sfânta Cuvioasă Mavra de pe Ceahlău s-a învrednicit să vadă lumina necreată a slavei lui Hristos, potrivit făgăduinței: „fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8). Astfel, însuși locul ales pentru bisericuța din Poiana Maicilor, cu vedere spre vârful Panaghiei, și hramul ales, Schimbarea la Față, sunt mărturii tainice ale lucrării lăuntrice săvârșite de Sfânta Cuvioasă Mavra pe Muntele Ceahlău”, trnasmite PF Părinte Daniel în cuvântul său, în care nu uită să amintească și de nevoințele sfintei – dormea puțin, mânca doar seara pâine uscată și ce fructe sălbatice mai găsea prin pădure, și-a construit singură bordeiul în care a pustnicit. Smerita cugetare și smerita viețuire O altă trăsătură pe care o evocă PF Sa este smerita cugetare și viețuire a sfintei. „Lucrarea rugăciunii neîncetate a rodit în Sfânta Mavra, la vremea cuvenită, prin lumina harului Duhului Sfânt care se vădea în harismele duhovnicești ale acestei cuvioase: darul înainte-vederii, al vindecărilor și al povățuirii. Aceste harisme, dăruite de Dumnezeu pentru adânca ei smerenie, au fost primite de ea cu sfială, fiind mereu atentă la viața sa duhovnicească. Asemenea unui ostaș care păzește o cetate să nu fie cucerită de dușmani, cuvioasa păzea cetatea sufletului ei cu rugăciunea neîncetată și cu smerita cugetare, ca să nu fie cucerită de vrăjmași, biruind toate ispitele diavolilor. Smerenia, pe care părinții pustiei o numeau „mama tuturor virtuților”, ajută ca harismele duhovnicești să fie primite cu multă grijă, ca lucrarea duhovnicească să nu se transforme, prin trufie, proprie omului căzut, în cădere din har a rugătorului”, transmite Patriarhul Daniel. Povățuitoare a cuvioaselor isihaste „Al treilea aspect foarte important al vieții Sfintei Cuvioase Mavra este lucrarea povățuirii și a discernământului duhovnicesc. Roadele rugăciunii curate și ale smereniei sale adânci nu au putut rămâne ascunse, întrucât Domnul Hristos, Cel ce a zis că „nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă” (Matei 5, 14), a binevoit ca harismele ei să se reverse, ca dintr-o fântână binecuvântată, peste o mulțime de suflete însetate de Dumnezeu. Așa s-a ridicat Sfânta Cuvioasă Mavra, fără voia ei, la măsura unei mari povățuitoare pentru maicile și surorile sihastre de pe Muntele Ceahlău care viețuiau sub îndrumarea ei și pentru toți cei ce căutau sfat de suflet ziditor”, a mai transmis Patriarhul Daniel. Textul integral al mesajul Preafericitul Părinte Patriarh Daniel „Cu multă bucurie și evlavie cinstim astăzi după vrednicie chipul luminos al Sfintei Cuvioase Mavra de pe Muntele Ceahlău, marea nevoitoare isihastă care a luminat pământul Moldovei la sfârșitul veacului al XVII-lea și începutul veacului al XVIII-lea. Prin această sfântă mult nevoitoare, lucrarea rugăciunii neîncetate a prins rădăcini adânci în desișurile codrilor și pe povârnișurile abrupte ale munților. Mărturia ei tăcută, dar cunoscută prin însăși viața ei și prin urmele duhovnicești lăsate, ne îndeamnă să privim cu evlavie la această cuvioasa purtătoare de Dumnezeu, care, strălucind în virtute, s-a făcut prin faptele sale povățuitoare a sihastrelor și a oamenilor căutători de Dumnezeu. Rugătoare isihastă Cea mai înaltă și mai tăinuită lucrare a Sfintei Cuvioase Mavra a fost rugăciunea inimii sau rugăciunea isihastă. Această rugăciune, care are darul de a aduna toate puterile sufletului într-o singură mișcare lăuntrică, prin pomenirea neîncetată a numelui Domnului Iisus Hristos, a aprins în inima cuvioasei lumina cea curățitoare a iubirii dumnezeiești. Sfânta Cuvioasă Mavra, trăind înainte ca isihasmul moldav să cunoască acea înflorire deplină din veacul al XVIII-lea, din timpul marelui dascăl al rugăciunii, Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț, mărturisește, prin însăși viețuirea sa, că lucrarea aceasta era prezentă deja în munții și sihăstriile Moldovei, fiind moștenirea vie a unei tradiții ce se transmitea, din duhovnic în ucenic, prin viu grai și prin viața duhovnicească a rugătorului. Acest fapt este subliniat și în lucrarea domnitorului Dimitrie Cantemir, „Descriptio Moldaviae” (Descrierea Moldovei), care spunea că în zona Muntelui Ceahlău „foșneau pădurile de mulțimea sihaștrilor”. Tradiția ne spune că Sfânta Cuvioasă Mavra dormea numai câteva ore pe noapte așezată pe un scăunel, făcea sute de metanii, mânca o singură dată în zi, către seară, mulțumindu-se cu câțiva pesmeți muiați în apă și cu câteva fructe sălbatice adunate din pădure. În bordeiul ei pustnicesc, ridicat cu propriile mâini din pământ și lemn, mintea Sfintei Cuvioase Mavra se cobora necontenit în adâncul inimii, repetând cu fiecare suflare numele sfânt și mântuitor al Domnului Iisus Hristos. Pomenirea neîncetată a rugăciunii „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătoasa!” a transformat sărăcăcioasa ei chilie într-un colț de cer. Lucrarea rugăciunii isihaste este arătată și de biserica ridicată în Poiana maicilor care avea hramul Schimbării la Față a Domnului, sărbătoare luminată de practica rugăciunii isihaste. Precum pe Tabor, Domnul Iisus Hristos S-a arătat ucenicilor Săi, Petru, Iacov și Ioan, învrednicindu-i