Lucruri mai puțin știute despre fostul președinte Ion Iliescu: Știam de Playboy cum știam de capitalism. Nu eram pudibond
În cei 95 de ani de viață ai săi, Iliescu a dus o viață plină, mai ales pe durata mandatelor prezidențiale. S-a întâlnit cu George W.Bush, Jacques Chiriac, Tony Blair, Silvio Berlusconi, Hu Jintao, Papa Ioan Paul al II-lea, Vladimir Putin și a luat prânzul cu Regina Elizabeth a II-a. Potrivit Descoperă , Iliescu provenea dintr-o familie de activiști, fiind născut pe 3 martie 1930. Mama lui, Maria Dumitru Toma, de origine bulgară, și-a abandonat fiul când acesta avea doar un an. Tatăl său, Alexandru Iliescu, s-a recăsătorit cu Maria P., menajera și bucătăreasa Anei Pauker, având de atunci legături cu comunismul. Orfan de la 15 ani, Iliescu practica sport și era un cititor avid La 8 ani, a urmărit prima piesă de teatru – „Omul cu Mârțoaga”, iar când avea 9 ani, s-a declanșat cel de-al Doilea Război Mondial. Tatăl său, Alexandru Iliescu, mecanic de locomotivă, a fost închis. În închisoare, el l-ar fi cunoscut pe viitorul dictator Nicolae Ceaușescu. Tatăl său s-a stins în 1945, când Ion Iliescu avea 15 ani. „Ceaușescu, în tinerețea lui, l-a cunoscut pe tatăl meu. Era în relații mai apropiate cu fratele mai tânăr al tatălui meu. El m-a tratat cu simpatie, m-a încurajat, m-a sprijinit, el m-a propulsat, în 1971, ca secretar general al Comitetului Central. Am fost ministru pentru Problemele Tineretului”). Asta nu l-a împiedicat să se bucure de copilărie. A jucat fotbal, volei, ping-pong și a practicat patinajul și a schiat. A fost și un cititor avid. Studiile la Moscova, călătoria în Albania și căsătoria cu Nina Șerbănescu În 1947, a călătorit cu un grup de elevi trimiși să ajute la construirea primei căi ferate din Albania. Pe viitoarea lui soție, Nina Șerbănescu, Ion Iliescu a cunoscut-o în anii de liceu, la un meci de volei. El studiase la Liceul Sfântul Sava, iar ea la Liceul Iulia Hașdeu. Cei doi s-au căsătorit la 21 iulie 1951. Iliescu a studiat între 1950 și 1954 la Moscova, la Institutul Energetic „M.E. Krjijanovski” și a dezvoltat o relație de prietenie cu Li Peng, coleg de grupă, cel care avea să devină premierul Republicii Populare Chineze între 1980 și 1990. e spunea că tot în anii de studenție l-ar fi cunoscut și pe Mihail Gorbaciov, viitorul și ultimul lider al Uniunii Sovietice. Însă, cei doi studiau în locuri diferite. „S-a fabulat pe seama relațiilor mele personale cu Gorbaciov. Nu am avut prilejul să ne întâlnim, să ne cunoaștem nici în timpul studenției. Întâmplător, eu am făcut studii de inginerie, de hidroenergetică, la Institutul Energetic din Moscova, în perioada anilor 50-54. În aceeaşi perioadă Mihail Sergheevici Gorbaciov era student la Universitatea Lomonosov. N-am avut prilejul să ne întâlnim”, a spus Iliescu. Și-a început cariera politică de la 18 ani, înființând Asociația Elevilor din România, iar în 1965 a devenit prim-secretar al Comitetului Central al UTC. În 1967, a fost numit ministru pentru problemele tineretului, funcție pe care a păstrat-o până în 1971. S-a aliniat politicilor dictatorului, condamnând invazia sovietică a Cehoslovaciei după Primăvara de la Praga, din 1968. Cei mai grei ani: Înlăturarea din funcții și „fiul adoptat” Când dictatorul Nicolae Ceaușescu s-a simțit amenințat de influența sa, în 1984, l-a înlăturat din toate funcțiile, inclusiv din funcția de membru al CC al PCR și din cea de Președinte al Consiliului Naționala al Apelor. Iliescu a răbdat cu greu declinul carierei sale până la 1989, fiind numit în funcții provinciale: 1971 – 1974: președintele Consiliului Județean Timiș, 1974 – 1979: președintele Județean Iași. Ulterior, a devenit director al Editurii Tehnice, angajându-se ca cercetător. În acești ani grei, Iliescu i-a fost tutorele și mentorul lui Mihai Bujor Sion, rămas orfan după ce ambii lui părinți au decedat într-un accident aviatic, în 1974. Cât a fost președinte, Mihai Sion a fost șef al Cancelariei Prezidențiale, diplomat la MAE, consilier prezidențial pe probleme economice și consul în Bangkok, Manila, Los Angeles și Dubai. Adaptarea la capitalism După Revoluția din 1989, Ion Iliescu a participat la inaugurarea primului restaurant McDonald’s din România, în 1995, unde a gustat cartofii prăjiți, iar în 1999, ultima versiune a Daciei 1310 a fost poreclită „Zâmbetul lui Iliescu” datorită designului farurilor și a măștii frontale. În ultimul său interviu cu Ionuț Vulpescu, fost președinte a spus că a răspuns la întrebări inocente de către revista erotică. El privea revista ca fiind dedicată sexului frumos, pe care o descria ca pe o „publicație despre Eros în multiplele lui forme”. Fiind pasionat de pictură, a devenit colecționar modest de picturi în anii de bătrânețe. „O întrebare ludică… vedeți, a existat un timp în România în care până și publicațiile acestea, siropoase, cum li se spune, aveau publicul lor și erau în print. Era o revistă dedicată sexului frumos, dar nu făcea rabat de producție culturală în jurul unui anumit tip de imaginar vizual, specific profilului revistei. Pare ciudat, dar în paginile acelei reviste erau și idei, și nu erau deloc goale de conținut. Era o publicație despre Eros în multiplele lui forme, și fără să fim ipocriți, face parte din viață. În plus, și eu am fost un player, adică un jucător, boy nu prea mai eram, și poate și asta a făcut experiența să fie interesantă pentru public”. Ion Iliescu spunea că era un cunoscător în ale capitalismului, după ce el s-a opus în primul mandat capitalismului de cumetrie: „Acum nu știu de ce și-au închipuit unii că sunt vreun pudibond, sau mai rău, că habar nu am de Playboy, am zis-o și atunci, știam de Playboy cum știam de capitalism… Întrebările au fost mai mult decât decente, au fost provocatoare în sensul bun politic.”. Fostul președinte se fotografiase lângă portretul lui Marilyn Monroe, fiind încălțat în papuci. „Îmi amintesc și acum că printre fotografiile selectate pentru interviu era o poză cu mine în papuci, așa cum era condiționat accesul vizitei la muzeu, lângă portretul lui Marilyn Monroe. Două zâmbete iconice, pentru cârcotași”, a spus amuzat Iliescu, potrivit Fanatik. Sursa Foto: Profimedia Autorul recomandă:
Paul Coyer: Am fost în România cu o lună înainte de Revoluție
Invitat în cadrul emisiunii moderate de H. D. Hartmann, Paul Coyer a discutat despre importanța României în contextul Războiului Rece, subliniind rolul său de intermediar între Statele Unite și China. Analistul politic de origine americană a evocat și propria sa experiență personală din 1989, când a vizitat România cu doar o lună înainte de Revoluție. Urmărește aici integral emisiunea. La cererea moderatorului, Paul Coyer povestește despre motivul pentru care a ales România drept temă de cercetare. El evocă perioada Războiului Rece, subliniind că România a avut un rol de legătură între Statele Unite și China, în contextul unei politici externe aparte față de celelalte state din blocul sovietic. Totodată, adaugă o notă personală, amintind singura sa vizită în România, chiar înainte de Revoluție. „Ei bine, o parte din răspuns are legătură cu studiile mele, studiile academice. Atunci când am studiat acea perioadă, anii ’60 și ’70, politica SUA față de China, am studiat practic Războiul Rece și am realizat că România jucase un rol despre care am discutat mai devreme: de interlocutor și de transmițător de mesaje între Statele Unite și China… Și că Nixon și Ceaușescu avuseseră o relație bună. Și, de asemenea, cum știi, pentru că am discutat, am vizitat efectiv România o dată, timp de doar 24 de ore, când eram copil, în 1989.” Paul Coyer: „Am fost în România cu o lună înainte de revoluție” Invitatul își amintește de vizita sa în țară, cu doar o lună înainte de Revoluție, experiență marcată de întâlnirea cu regimul Ceaușescu. Coyer povestește cum, în 1989, alături de un grup de studenți, a călătorit cu trenul din Budapesta și a trăit pentru scurt timp sub privirile regimului comunist, confruntându-se cu condițiile austere din respectiva perioadă. „Dar da, am fost aici la sfârșitul lui noiembrie 1989. Cu o lună înainte de Revoluție. Eram cu un grup de studenți care călătorea cu trenul din Budapesta. Era literalmente cu o lună înainte de revoluție. Eram un copil care trăia o aventură. Și eu eram, să zicem, tânăr și naiv. Și mi-am zis: „Ce tare!”. Pentru că aveam ocazia să văd puțin comunismul înainte să dispară. Și credeam că mă distrez. Și chiar mă distram, pentru că eram prea naiv ca să-mi dau seama de pericol. Îmi amintesc de paznici din epoca comunistă, câini ciobănești germani, AK-47. Ne-au scotocit bagajele. Ne-au tratat brusc. Ne-au ținut deconectați de la electricitate timp de 24 de ore.” Mălina Maria Fulga este redactor în cadrul echipei Gândul. A absolvit Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității din București, consolidându-și astfel pasiunea … vezi toate articolele