Oamenii de știință avertizează: captarea carbonului nu ne va salva
La începutul anilor 2000, doi oameni de știință, suedezul Kenneth Möllersten și austriacul Michael Obersteiner, au venit cu o idee revoluționară: captarea carbonului. Ei au imaginat o metodă prin care dioxidul de carbon eliberat în atmosferă ar putea fi recuperat și stocat, pentru a ajuta la limitarea încălzirii globale. Inițial, conceptul părea o soluție salvatoare. Într-o perioadă în care sursele regenerabile abia prindeau contur, tehnologia promitea o cale rapidă de a compensa emisiile. Cu timpul, ideea a fost preluată de guverne și inclusă în planurile oficiale pentru atingerea obiectivului „net zero”. Marea Britanie, Brazilia, Australia și multe alte state au integrat astfel captarea carbonului în strategiile lor climatice. De la soluție de rezervă la scuză pentru inacțiune La mai bine de 20 de ani de la primele propuneri, Möllersten și Obersteiner privesc cu îngrijorare cum viziunea lor este folosită greșit. „Am subliniat mereu că potențialul viitor al emisiilor negative nu ar trebui folosit ca scuză pentru a amâna reducerea emisiilor”, a declarat cercetătorul austriac – în prezent director al Environmental Change Institute de la Universitatea Oxford, pentru Bloomberg. Concepută inițial ca o completare a reducerilor de emisii, tehnologia de captare a devenit o justificare pentru a evita măsurile dificile, precum renunțarea la combustibilii fosili, spun cei doi oameni de știință. Potrivit organizației Climate Action Tracker, majoritatea țărilor care au anunțat obiective „net zero” (echilibru între emisiile de gaze cu efect de seră și eliminarea lor din atmosferă) se bazează masiv pe captarea carbonului pentru a-și atinge țintele. Problema este că tehnologia se află încă în faze incipiente și nu are capacitatea necesară pentru a compensa emisiile globale actuale. Joc periculos cu clima planetei Conceptul de „overshoot” presupune că lumea poate depăși temporar țintele de temperatură stabilite prin Acordul de la Paris – adică limitarea încălzirii globale la cel mult 1,5°C peste nivelul din perioada preindustrială – cu promisiunea că mai târziu va „repara” situația prin captarea carbonului. Însă această abordare este riscantă, spun cercetătorii. O creștere chiar și temporară a temperaturii globale poate declanșa efecte climatice ireversibile, precum topirea accelerată a ghețarilor, valuri de căldură extreme sau perturbarea curenților oceanici care mențin clima stabilă în Europa. „În fiecare zi aruncăm zarurile și riscăm să atingem un punct de cotitură. Depășirea pragului de 1,5°C ne duce într-o zonă de pericol din care trebuie să ieșim cât mai repede”, spun experții climatici. Limitele captării carbonului Captarea carbonului nu este o tehnologie magică. Variantele bazate pe natură – cum sunt plantarea masivă de copaci sau refacerea turbăriilor – sunt limitate de suprafețele disponibile de teren. Cele industriale, care extrag CO₂ direct din aer sau din arderea biocombustibililor, sunt costisitoare, consumă multă energie și sunt departe de a funcționa la scară mondială. Mai mult, depozitarea carbonului captat presupune existența unor spații sigure subterane, iar acestea sunt puține, iar întreținerea lor costisitoare. În multe cazuri, energia necesară pentru captare depășește beneficiile obținute. Nu e o soluție miraculoasă Captarea carbonului este un instrument valoros, dar nicidecum soluția miraculoasă la care mulți sperau, iar, după două decenii de la lansarea ideii, cercetorii cărora li se datorează recunosc că se simt dezamăgiți: „Nu sunt surprins. Dar este descurajant și confirmă cât de greu îi este omenirii să acționeze decisiv împotriva unei amenințări care pare abstractă și care va afecta mai ales generațiile viitoare”, a declarat suedezul Möllersten, menționând că „fără reduceri rapide ale emisiilor, nicio tehnologie nu ne va salva de efectele schimbărilor climatice”.
Acordul de mediu pentru lucrările de la hidrocentrala Pașcani, lansat în dezbatere / Diana Buzoianu Urletele populiștilor nu mă prea impresionează
„Pe 16 Septembrie (acum 10 zile) a venit analiza Apele Române care stabilea clar că lucrările pentru hidrocentrala Pașcani au rol principal de lucrări împotriva inundațiilor și lucrări care vor asigura apa necesară pentru comunități din zonă. Ieri am semnat punerea în transparență a acordului de mediu. (…) Eram în ultimele zile necesare pentru a adopta acest acord de mediu pentru că a reieșit clar, din toate analizele, că lucrările au un rol principal de siguranță pentru români. Urletele populiștilor nu mă prea impresionează, dar trebuie să spun că am rămas surprinsă cât de mult credeau chiar ei înșiși în fake news-urile cât casa pe care le-au tot aruncat în spațiul public zilele acestea”, a scris pe Facebook Diana Buzoianu. Ea spune că, pentru a semna acest acord, a cerut o analiză de la Apele Române care a durat câteva zile, lucru care a isterizat mai mulți extremiști populiști. „Astăzi, pe legea din România, poluatorul sau constructorul sunt obligați să arate un studiu de impact pentru obținerea acordului de mediu care e plătit din banii lui, cu un expert selectat de el. Spre deosebire de noi, în majoritatea statelor europene la care ne uităm pentru bune practici, aceste studii sunt plătite de poluator, dar făcute de experți selectați sau validați de autoritățile publice, tocmai pentru a nu exista un conflict de interese. Dar să revenim la discuția noastră: da, eu consider că Ministerul Mediului nu poate fi doar notar, ci are și un rol de analiză critică asupra documentelor primite. A analiza critic, de exemplu, dacă proiecte care se bazează pe debite medii din ultimii 30 de ani vor avea real capacitatea de producție care e scrisă pe hârtie, în contextul scăderii debitelor din ultimii ani de zile, este doar o întrebare de logică elementară pe care ar trebui să o avem cu toții când ne uităm pe cifre”, adaugă ministra Mediului. Ea susține că blocajul invocat de unii sau alții a reprezentat, în fapt, aplicarea legii. „Cred că și pentru celelalte 3 hidrocentrale (pentru care chiar marți a avut loc o discuție tehnică între Hidroelectrica și Apele Române, deci procesul legal parcurge pașii necesari) este nevoie de o analiză atentă și obiectivă. Mai ales că vorbim, în unele cazuri, de proteste ale locuitorilor din zonă care spun că se tem pentru accesul lor la apă dacă pornesc acele lucrări. Românii își pot primi toate răspunsurile fix acum: în etapa legală de analiză a studiilor de impact. Înțeleg că se discută, inclusiv în spațiul public, despre modificarea legislației, iar aceasta va fi, cu siguranță, o decizie de coaliție dacă vor veni propuneri în acest sens. Dar până una alta, la acest moment, legea e clară și ea este respectată la literă”, a mai scris Buzoianu pe rețeaua de socializare.
Curtea de Apel Cluj a suspendat acordul de mediu pentru Amenajarea Hidroenergetică Răstolița. Sebastian Burduja: Este o decizie temporară
Ministrul Energiei, Sebastian Burduja, dă asigurări că își menține strategia de operaționalizare și punere în funcțiune a proiectelor de de hidrocentrale sau amenajări hidroenergetice – abandonate după 1989 în diverse stadii de execuție – după ce Curtea de Apel Cluj-Napoca a decis miercuri suspendarea acordului de mediu pentru Amenajarea Hidroenergetică Răstolița. Sebastian Burduja a anunțat că a luat act cu regret de decizia instanței din Cluj privind amenajarea de la Răstolița, un proiect finalizat în proporție de peste 90% și în grafic să fie pus în funcțiune în noiembrie anul acesta. „Ar fi fost, astfel, prima hidrocentrală finalizată după trei decenii, investiție începută înainte de 1990. Deși am câștigat pe fond anterior, astăzi am luat act cu regret de decizia instanței de apel. Este o decizie “temporară”, pentru că urmează judecarea privitoare la anularea acordului de mediu pentru hidrocentrala Răstolița, cu termen fixat pentru 24 iunie. Rămânem încrezători că putem câștiga, ceea ce ar debloca — din nou — acest proiect strategic”, a transmis ministrul Energiei, într-o postare pe Facebook. La cât se ridică pierderile Potrivit demnitarului, în perioada 2019–2024, din cauza blocajelor generate prin litigii în serie de 2-3 asociații de mediu (între care Declic și Bankwatch), Hidroelectrica a pierdut anual 317.140 MWh/an energie neprodusă. Pe de altă parte, recent, pe 29 mai, tot Curtea de Apel Cluj a respins acțiunea Asociației Bankwatch România – Filiala Cluj care a cerut instanței anularea autorizației de construire a gazoductlui Tuzla Podișor, proiect strategic al statului, de peste 500 de milioane de euro, gândită să aducă în sistemul național de transport al gazelor naturale producția din Marea Neagră și care este foarte aproape de momentul oficial al recepției lucrărilor. Potrivit cifrele publicate de ministrul Energiei miercuri, valoarea totală a acestei pierderi se ridică la aproximativ 190 milioane euro pentru Hidroelectrica și 253 milioane euro pentru statul român, care a trebuit să compenseze prin importuri scumpe de energie, iar în total, pierderea însumează 443 milioane euro. „Valoarea investiției în hidrocentrala Răstolița este de 1.451.915.000 lei, sumă care riscă să devină prejudiciu din buzunarele fiecărui român dacă proiectul nu este finalizat”, a transmis demnitarul. În acest litigiu urmează, pe 24 iunie, termen de judecată pe fondul cauzei, unde, spune Sebastian Burduja, responsabilii din partea statului vor demonstra că acordul de mediu a fost emis legal, așa cum au reușit și pe fond, în procesul câștigat anterior. „Și vom duce la bun sfârșit această investiție strategică. Mesajul meu este clar: NU vom ceda în fața acestor obstacole. E doar o chestiune de timp pierdut pentru toți românii, din păcate. Lupta continuă — până la capăt. România are dreptul să-și valorifice resursele pentru a asigura independența energetică și prosperitatea cetățenilor săi, fără să depindă de șantajul energetic din Est. Suntem pe baricade până la capăt, pentru fiecare român care merită un viitor mai sigur și cu facturi mai mici”, a scris demnitarul. Câte proiecte sunt lăsate de izbeliște în țară Sebastian Burduja explica pe 21 martie, cu ocazia ceremoniei de repunere în funcțiune a Hidroagregatului nr. 1 (HA1) de la Centrala Hidroelectrică Porțile de Fier I, de către Hidroelectica, că în toată țara sunt cel puțin 11 obiective, amenajări hidroenergetice în care statul a investit din banii românilor peste 11,7 miliarde de lei și care ar însemna peste 700 de megawați, cât produce în prezent Porțile de Fier pentru Sistemul Energetic Național și toate sunt în stadiu avansat – 60, 70, 80, 98% la Bumbești – Jiu. Cele 188 de centrale operate de Hidroelectrica au o capacitate hidroenergetică de 6,3 GW. „Toate acestea trebuie să le terminăm și am spus că Răstolița trebuie să fie prima”, a spus ministrul, amintind și de proiectul său de suflet, promovat de la preluarea mandatului la conducerea Ministerului Energiei, Hidrocentrala prin pompaj de la Tarnița Lăpuștești, din Cluj. Într-o postare din 1 aprilie, Sebastian Burduja a anunțat că a mandatat conducerea Hidroelectrica să accelereze la maximum toate aceste proiecte, „după decenii de întârzieri, amânări, nepăsare și sabotaje prin procese declanșate în serie”. Sursa foto: Facebook – Sebastian Burduja Citiți și: Amenajarea hidroenergetică Cerna-Belareca a primit acordul de mediu. Lucrările, începute în ’80, au fost abandonate la 80%. Câtă energie ar produce Hidroagregatul 1 de la PORȚILE DE FIER I, repus în exploatare de Hidroelectrica. Cu cât crește producția națională de energie Absolventă a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Departamentul de Limbi Moderne Aplicate din cadrul Facultății de Litere, Mădălina Prundea a debutat în presa regională, la „Evenimentul … vezi toate articolele