Dr. Alin Popescu: Adicțiile sunt înlănțuite! Când prevenția a eșuat, o dependență o atrage pe alta și foarte greu mai poate fi oprit acest cerc vicios.
Dependențele anului 2025 depășesc aria cunoscută până acum și pun stăpânire pe viețile copiilor și adolescenților tăcut, pas cu pas, de cele mai multe ori sub supravegherea părinților, a educatorilor, a adulților din jur, dar într-o manieră ireversibilă. În cazul unei adicții, nu există buton de STOP, pe care să se poată apăsa brusc și cu rezolvare imediată. Când realizăm că un obicei a devenit o dependență, ce semne din comportamentul copiilor arată că s-a depășit limita, cine pune diagnosticul de adicție, încotro o apucăm când apare o problemă reală de adicție în viața copiilor? Dr. Alin Popescu, medic primar de medicină sportivă, cu competență în management sanitar, trainer medical World Rugby pentru cursuri de prim-ajutor, preocupat constant de probleme legate de lifestyle și adicții, doctorand în Științe Medicale, atrage atenția asupra pluridependențelor existente în societatea de astăzi și semnalează necesitatea unei hărți clare, reale și personalizate de prevenție și de intervenție pentru părinți. Interviu dr. Alin Popescu, medic primar Medicină Sportivă, despre adicții Se spune că “măsura” este cheia în orice acțiune. Când și în ce condiții se transformă un obicei într-o adictie? La ce etape/limite sa fie atenti oamenii sau parintii, in cazul copiilor, pentru ca o acțiune repetată să nu se transforme în ceva nociv care ajunge să fie definită drept dependență? Transformarea unui obicei într-o adicție este relativ rapidă și de foarte multe ori nici nu ne dăm seama că s-a întâmplat. Este o transformare care vine pe nesimțite pentru persoana în cauză. Cei din afară observă că ajunge să fie vorba de o adicție, că intensitatea obiceiului respectiv a intrat în zona de dependență. Depinde foarte mult de zona în care plasăm adicția. Dacă vorbim de timpul în exces petrecut cu ochii în ecrane, între 8-10 ore pe zi, dacă vorbim de jocuri de noroc, de alcool în exces zilnic, dacă vorbim de tutun, de diverse tulburări alimentare care și ele pot intra în sfera de adicții, fiecare în parte lansează niște semnale de alarmă, dar pe care persoana în cauză le subestimează. „Diagnosticul” de adicție nu este pus de un cadru medical, de un profesionist în sănătate, ci pur și simplu de cei din jur, de părinți, de mamă, de iubit, de soț, uneori, atenție, chiar de copii atunci când ei cresc și devin conștienți de lumea din jur. Apoi apare diagnosticul oficial, pus de specialist și cel mai important, tratamentul, etapele terapeutice pentru tratarea dependenței. Important este să diagnosticăm adicția rapid, să o tratăm cât mai eficient și să nu uităm că dacă nu putem scăpa de ea, trebuie să minimizăm riscurile. Ideea de bază apropo de măsură, care chiar este cheia în orice acțiune, dacă încercăm să menținem un echilibru, nu ajungem la adicție, dacă am ajuns la adicție trebuie să o tratăm, să o eliminăm într-un interval de timp scurt, iar dacă nu o putem elimina complet, trebuie neapărat să reducem riscurile. La copii și tineri putem vorbi de prevenție în caz de adicții, cum se poate face eficient un astfel de plan de către școala, de către părinți, de către profesorii de sport sau instituțiile abilitate? La copii și adolescenți ar trebui să vorbim în primul rând de prevenție care este vitală pentru viitorul societății. Așa cum Agenția Națională Anti-doping are o mulțime de acțiuni de prevenire a dopingului, așa și Agenția Națională pentru Politici și Coordonare în Domeniul Drogurilor și al Adicțiilor va avea din ce în ce mai multe programe privind prevenirea adicțiilor. L-am avut invitat la unul din episoadele podcastului meu „Noi să fim sănătoși”, pe Rareș Petru Achiriloaie, președintele ANPCDDA și chiar am vorbit de elementele de prevenție care trebuie pornite pe mai multe paliere, de către școală, din clasele mici, de către familie și familia extinsă și de către instituțiile abilitate, pornind de la Agenția nou înființată de la București care va avea puncte de intervenție în fiecare capitală de județ. Agenția a trecut de sub jurisdicția Ministerului de Interne în jurisdicția Ministerului Sănătății, ceea ce este foarte bine, pentru că mai eficient se vorbește de prevenție în cadrul acesta medicalizat decât într-un mediu militarizat. În funcție de incidența adicțiilor pe zone și pe grupe de vârstă de aici practic ar trebui să pornim și să vedem cumva cum putem să fim cât mai customizați și adaptați în fiecare zonă. Prevenția este măsura de aur, într-o lume ideală nici nu ar trebui să tratăm adicții, ci doar să facem prevenție. Din pacate, în 2025, România și lumea în general se află departe de această lume ideală. Și cred că e mult mai greu și constisitor efortul de a trata adicțiile în rândul populației decât de a face prevenție, însă se pare că oamenii acționează și reacționează când ajung să trăiască pe pielea lor o problemă și nu la amenințarea iminentă a ei. Spuneați că rareori oamenii au o singură dependență, că dependențele de obicei sunt înlănțuite. Ce-i face pe oameni atât de vulnerabili la obiceiuri nocive? Și care este explicația mixului de dependențe? Când prevenția a eșuat, o dependență o atrage și pe alta. Abuzul de internet, jocuri de noroc în exces, abuz de alcool, fumat excesiv, acestea sunt aspecte din viața reală. Să ne gândim că se intră într-un cerc vicios din care omul iese extrem de rar singur și destul de greu chiar cu ajutor. Sunt foarte multe studii care arată că pluriadicția este dominantă în zilele noastre. Este o realitate. Instalarea se face relativ insidios, dar privind retrospectiv putem identifica pașii succesivi făcuți în luni, ani care au dus la o situație delicată. Prevenția rămâne măsura de aur! Dacă nu ai obiceiuri cu potențial adictiv, nu te apuca. Cei care rezistă tentațiilor chiar trebuie felicitați. Însă, dependența trebuie privită serios. Probabil în viitorul apropiat, odată cu instalarea ubicuitară a Internetului, aproape gratuită, o să apară alte și alte probleme, inclusiv obezitatea care ajunge să fie o problemă uriașă. Statul excesiv la calculator diminueaza timpul dedicat mișcării și implicit este un factor obezogen. Oamenii care petrec mult timp la calculator, ajung să
Primul centru pentru tratarea dependenților din București
În România anului 2025, în București nu există niciun centru pentru tratarea adicțiilor, construit de la zero de statul român. În timp ce guvernanții se bat în taxe, impozite și revelații politice de campanie, realitatea cruntă bate orice scuză sau explicație politică. Cazurile în care copiii și tinerii, de la vârste fragede, dar și adulții cad pradă drogurilor ating în zilele noastre cote alarmante. De-a lungul anilor, statul i-a văzut mereu simple cifre pe hârtie, elemente banale de procedură sau o statistică nefericită. Consumul de droguri în rândul adolescenților nu mai este un fenomen izolat, ci este o realitate care cere un răspuns informat, documentat și soluții concrete. Celebra românească „las că merge și așa” nu face decât să prelungească agoniile și să ducă la un final tragic pentru mulți tineri, ajunși dependenți de droguri. Germania alocă anual peste 600 USD per adolescent pentru programe de prevenție și sprijin psihologic Agenția Națională Antidrog raportează că aproape 10% dintre liceeni au consumat substanțe interzise cel puțin o dată. Datele arată că vârsta medie de debut sub 13 ani pune România într-o situație dificilă, comparativ cu țări precum Germania sau Franța, unde intervențiile eficiente au menținut acest procent sub 5% în rândul tinerilor. În România, cheltuielile publice pentru prevenție sunt mult sub acest nivel, iar numărul tinerilor internați în centre specializate a crescut cu peste 70% în ultimii cinci ani. Alexandra Dobre, director general adjunct DGASPC Sector 2 Oficial ne merge bine! Poveștile consumatorilor de stupefiante, sfârșite de multe ori tragic și mediatizate de presă, au răscolit confortul de moment al autorităților, uitând apoi că adicțiile ar trebui trecute și discutate la priorități de siguranță națională. Pe principiul, mai bine mai târziu decât niciodată, Bucureștiul are șansa de a avea primul centru de tratare a adicțiilor. Clădirea, care va fi administrată de DGASPC, Sector 2 , se află în Strada Carotenilor, nr. 21 -23, în Sectorul 2 – și urmează să fie consolidată, extinsă cu un etaj și reconfigurată, pentru a putea fi adaptată pentru acest tip de de servicii. „Noi continuăm să lucrăm la ceea ce înseamnă strategia locală de prevenire a consumului de droguri, care va intra în forma finală în Consiliul Local spre aprobare, vineri, 29 august. Am avut deja dezbaterea publică, la care au fost invitați și au participat toți factorii importanți în zona asta, de la organizații neguvernamentale, instituții ale statului, atât la nivel local, cât și la nivel central, diferite persoane fizice cu expertiză în acest domeniu. Nu există la nivel de București astfel de centre care să aparțină statului. Suntem zero, nu există nici măcar unul. Eu cred că, dacă lucrurile vor merge așa cum trebuie, anul viitor, pe vremea aceasta vom avea primii beneficiari înscriși la centrul nostru”, a declarat Alexandra Dobre, director general adjunct DGASPC Sector 2 pentru Gândul. Ce prevede concret strategia primului centru de reabilitare din București? Proiectul din Sectorul 2 se dorește a fi unul revoluționar la nivel de capitală. Realitatea arată că ar veni într-un moment dureros și provocator pentru familiile în care, cel puțin un membru, se confruntă cu dependența consumului de stupefiante. Primul centru de adicții, gândit să-și desfășoare activitatea în Sectorul 2, își propune să aibă o strategie integrată, care să țină cont de nevoile consumatorului, dar și de cele ale aparținătorilor, care trăiesc de multe ori un adevărat calvar, pentru a-i ajuta pe cei dragi, căzuți pradă drogurilor. Interlocutoarea Gândul susține că nu vrea ca acest proiect să fie o simplă strategie care dă lecții, ci o abordare de perspectivă care să ofere sprijin concret, sperând să fie un model de bună practică și pentru alte comunități. „Ne propunem să desfășurăm programe educaționale în școli, adaptate diferitelor vârste, cu scopul de a preveni consumul de droguri și de a întări sănătatea emoțională a elevilor. Vom organiza ateliere cu activități sportive, artistice, recreative, dar și sesiuni de mentorat pentru adolescenții vulnerabili. Ne dorim să derulăm campanii interactive, în care părinții să conlucreze cu elevii și cu profesorii, pentru că de multe ori această relație este uneori scindată și încercăm să îi reconectăm unii cu ceilalți. Pentru familii, strategia presupune workshop-uri dedicate părinților, în special celor care se confruntă cu situații dificile sau provin din medii vulnerabile. Vom elabora ghiduri de educație parentală și, de asemenea, mamele aflate în risc vor putea beneficia de sprijin. La nivel comunitar, vom organiza campanii de informare în cartiere vulnerabile și de asemenea, vom vom face o platformă online anonimă, care va fi pusă la dispoziția celor care au nevoie de sprijin, informații sau consiliere directă. Strategia include și ateliere care vor promova sănătatea mintală și alternative la consumul de substanțe. Practic, este o strategie care nu dă lecții, ci oferă sprijin concret. Sperăm să fie un model de bună practică și pentru alte comunități. Chiar am văzut că sunt și alte sectoare care ne urmează în acest demers și care încep să discute pe marginea unei strategii locale, după ce doi am lansat asta”, mărturisește Alexandra Dobre. „Ne dorim ca acest centru să găzduiască în permanență beneficiari” Centrul de reabilitare pentru persoane cu adicții va găzdui simultan 20 de băieți, cu vârsta cuprinsă între 14 – 18 ani, care vor primi tratament, terapie psihologică, activități ocupaționale și sprijin pentru reintegrarea în societate, fără a recidiva. Alexandra Dobre, director general adjunct DGASPC Sector 2, recunoaște că planul dorit este acela ca acest centru să devină unul de permanență, cu șanse totale de reabilitare pentru tinerii care ajung în zona dependențelor. Planul trebuie însă adaptat la cadrul legislativ actual. „Este gândit ca un centru rezidențial de reabilitare, dedicat sprijinirii tinerilor. Teoretic, ar fi exclusiv pentru băieți, pentru că nu pot fi tratați laolaltă băieții și fetele. Raționamentul pentru care am ales să fie unul dedicat pentru băieți a fost unul legat de statistică, în sensul în care băieții sunt într-un număr mai mare dependenți de substanțe psihoactive. În primul rând, centrul se va adresa băieților cu vârsta cuprinsă între 14 – 18 ani, care vor avea recomandare medicală de reabilitare. Centrul va putea găzdui simultan