Antrenorul de campioni adevărați: Ei un exemplu pentru mine”. Ce poate oricine să învețe de la sportivii nevăzători care fac legea în judo
În sala de judo unde se cresc campioni, Tamas Gergely și-a încheiat încă un antrenament cu Alex Bologa și Daniel Vargoczki. Sunt sportivii nevăzători, cărora el le-a arătat calea către performanță. I-a ajutat să treacă peste frica de necunoscut și să devină nu doar sportivi, dar și oameni care să nu mai considere că au o problemă. Tamas Gergely reprezintă ochii acestor sportivi la Mondiale, Europene sau la Jocurile Paralimpice. I-a văzut dezvoltându-se și s-a bucurat alături de Alex Bologa la medaliile obținute. Antrenorul de campioni explică ce are el de învățat de la sportivi care, cu toate că nu pot vedea, sunt capabili de lucruri ce unora li s-ar părea incredibile. Tamas Gergely explică ce putem învăța cu toții, din exemplul sportivilor pe care îi antrenează. „De multe ori sunt ei un exemplu pentru mine. Ar trebuie să-i motiveze pe toți” Articol susținut de BETANO! Cum este să fii antrenor de campioni? În acest moment este un lucru extraordinar, dar asta a pornit de foarte mult timp, de circa 14 ani, de când sunt și eu parte din acest proiect pentru nevăzători și deficienți de vedere, pe care l-am început în 2012, la inițiativa Comitetului Paralimpic, împreună cu colegele mele Csokasi Eniko și Andreica Gianina. Cum a fost pentru tine să preiei sportivi cu deficiențe de vedere? A fost ceva inedit? Da, a fost un lucru chiar inedit. Am mai spus-o de multe ori, spre rușinea mea, a fost o chestie despre care nu am știut, la acel moment. Dar toată viața mea fiind în judo, fiind și sportiv și antrenor a fost un fel de „challenge” pentru mine și, fiind primii din țară, cred că ne-am adaptat destul de bine față de acest proiect. Am văzut ce îi înveți tu pe ei. Spune-ne ce te învață ei pe tine, în fiecare zi, prin felul în care reușesc să-și depășească obstacolele și chiar să ajungă campioni. Chiar asta, în primul rând… De multe ori, Alex sau Dan sunt un exemplu pentru mine. În ciuda deficiențelor pe care le au, continuă să meargă mai departe și chiar să ajungă la performanțe extraordinare. Și acest lucru mă motivează și pe mine și cred că ar trebui să motiveze o mare parte din tineri, cel puțin, dar nu numai. Pe oamenii absolut normali, care nu au aceste deficiențe și totuși poate rămân blocați undeva. Cred că tocmai energia aceasta m-a făcut și pe mine să continui și să trec mai ușor peste anumite lucruri, poate mai neplăcute, din viață. „Oamenii pot învăța de la ei că se poate să treci peste lucrurile care crezi că sunt imposibile” Ce calități vezi la ei, pe care nu le vezi la alți sportivi? În primul rând, determinarea și ambiția. Acum nu spun că ceilalți sportivi nu ar avea, dar parcă la ei se vede mult mai clară această ambiție, această dorință de a trece peste obstacolele pe care le au în viața de zi cu zi. Și cred că acest lucru se canalizează mai bine pe partea sportivă și de aici și rezultatele pe care le au. Care sunt cele mai mari probleme cu care se confruntă? Ce ar trebui să învețe lumea de la ei? Acest lucru, în primul rând. Cum să treacă, că se poate să treci peste lucrurile care crezi că la un moment dat sunt imposibile. La fel ca și ei, care trec și luptă în fiecare zi cu aceste deficiențe și problemele de zi cu zi pe care le au și totuși se poate. Uite că sunt un exemplu foarte pozitiv, că se pot depăși și poți trece peste aceste lucruri. Viața lor s-a schimbat radical de când sunt sportivi de performanță? Sportul i-a ajutat să devină și oameni care să se poată descurca mai bine în viață? Da, eu zic că da. Ei sunt un exemplu, clar, că le-a schimbat viața. Cred că, de exemplu în privința lui Alex, care a ajuns să aibă trei medalii la Olimpiadă, campion paralimpic. Cred că acest lucru vorbește de la sine. Și pentru noi a fost un lucru extraordinar să-i putem integra în antrenamentele noastre de zi cu zi. Ei s-au integrat foarte bine, ceilalți sportivi ne-au ajutat și aici chiar aș mulțumi colegilor de la club, care ne-au ajutat și au reușit să integreze acești sportivi, ca și cum ar fi oricare sportiv din această țară. „Trebuie să dau atenție” Cum e la concursuri? Ești mai mult decât un antrenor pentru ei, nu? Sunt un antrenor. Datoriile mele poate sunt un pic mai multe sau poate trebuie să am în vedere mai multe lucruri la un concurs, decât un antrenor de lot național, de exemplu. Dar face parte și din viața mea de zi cu zi. Până la urmă e același lucru, doar că un pic trebuie să dau atenție unor lucruri care aparent sunt absolut normale, trebuie să le dau mai mare atenție lor. CONTINUAREA INTERVIULUI SE POATE URMĂRI ÎN VIDEO-UL DIN ACEST ARTICOL Seria reunește sportivi legitimați ai Comitetului Național Paralimpic, organizație susținută de Betano
Când ochii sunt închiși, sclipește ambiția. Exemplul celui mai mare campion paralimpic al României: Eu cred că pot să fac orice
Alex Bologa (30 de ani) nu este un simplu om sau un simplu sportiv. Este un campion cum rar se întâlnește într-un sport individual. Din 2019 încoace este sportivul numărul unu în judo-ul paralimpic, la categoria 60 de kilograme. Un sportiv aproape imposibil de învins pe salteaua de judo, așa cum a fost imposibil de învins de către soartă. A fost desemnat sportivul paralimpic al anului, în România. A cucerit aurul la Jocurile Paralimpice de la Paris și are medalii de aur la Mondiale și Europene. Dar spune că nu se gândește la trecut, ci doar la prezent și viitor. Povestea lui de viață este impresionată. În general, Alex Bologa este un exemplu pentru orice om care îi cunoaște povestea. Un băiat care la vârsta de 6 ani și-a pierdut complet vederea. Dar a luat viața în piept și a trântit problemele la pământ, ca într-un procedeu „o-soto-gari”. Articol susținut de BETANO! A refuzat să se plângă și a învățat să se descurce în noua viață, pe nevăzute. A terminat o facultate și este total independent. Se deplasează singur la antrenamente și se bucură de viață, ca orice om normal. Merge la teatru sau în drumeții cu prietenii și, în special, oferă o lecție despre reușită. ProSport a stat de vorb[ cu Alex Bologa, la Cluj. Ce face sportivul paralimpic al anului, în România? Se antrenează și se pregătește pentru noi medalii. Nu este loc și de pauză după atâtea titluri? Deocamdată ne pregătim și pauza mai încolo. „Am mai pierdut așa câte un meci, dar lider mondial sunt din 2019” Ești al doilea sportiv paralimpic din istoria României. Care este sentimentul pe care îl trăiești, când faci istorie pentru România? Mă bucur de fiecare dată când pot să obțin o nouă medalie și încerc întotdeauna să-mi fac treaba cât mai bine. De câți ani ești numărul 1 în judo? Din 2019. Fără întrerupere. Nu te-a bătut nimeni? Am mai pierdut așa câte un meci, dar lider mondial sunt din 2019. Și ce te motivează, în fiecare zi, să vii la antrenamente, chiar și după atâtea medalii cucerite? Vreau să devin cel mai titrat sportiv paralimpic din istoria României și mai am un cuvânt de spus în judo și pentru asta mă pregătesc și încerc să dau totul în fiecare zi. Câte medalii ai, la Mondiale, Europene, la Olimpiade? Cinci titluri europene, două mondiale, un titlu paralimpic și două medalii de bronz la Jocurile Paralimpice. „Mă gândesc doar la prezent și viitor. Cred că pot să fac orice” Spune-mi ce înseamnă judo-ul pentru tine, astăzi, după ce ai ajuns să ai atâta succes? Este un mod de viață, este ceea ce știu să fac cel mai bine și ceea ce m-a făcut să ajung unde sunt acum. Tu cum ai ajuns să faci judo de performanță? Am fost selectat dintr-o grupă de copii, de către Eniko (n.r. Csokasi), la Liceul Special pentru Deficienți de Vedere, din Cluj, în 2012. Știu că ai povestit că ai început să-ți pierzi vederea la 6 ani… Da. Te-ai gândit cum ar fi fost viața ta fără judo? Nu mă gândesc, mă gândesc doar la prezent și viitor. Ești un optimist desăvârșit. De unde atâta optimism? Din încrederea că pot să fac orice și eu cred că pot să fac orice. Ți-a dat încredere în forțele tale acest sport? Da, clar. M-a făcut să am încredere în mine și să cred că pot să realizez orice. „În facultate, mă priveau ca pe un exemplu” Așa ai ajuns să faci și o facultate, nu? Cu încrederea din acest sport. Nu numai. Eu întotdeauna am fost optimist, dar clar, când îți ies lucrurile cum îți dorești îți dă încredere să continui și să faci totul cât mai bine, în continuare. Ce facultate ai făcut? Psihopedagogie specială. Și cum erai privit în facultate? Cred că erai deja campion. Da, aveam un bronz paralimpic în 2016 și titlul european. Eram privit foarte bine, am fost integrat foarte bine și de către profesori. Toată lumea încerca să-mi ofere materiale accesibilizate și nu numai. Mă priveau ca pe un exemplu, pentru restul colegilor. Clar ești un exemplu. Poți să-mi povestești o zi din viața ta? Da, o zi din viața mea e simplă. Este antrenament, recuperare, iarăși antrenament. Deci, în mare parte este legată de judo. „Îmi plac drumețiile, îmi place merg la teatru” Și în timpul liber ce faci? Îmi plac drumețiile, îmi place merg la teatru… Ca orice alt om. În principiu, îmi plac activitățile sportive de orice fel. Tu ești total independent. Te descurci singur peste tot, nu? Da. Sunt lucruri pe care nu poți să le faci, astăzi? Sau crezi că poți să faci orice? Păi nu pot să conduc, că nu am cum. Dar, în mare parte, cred că mă descurc să fac singur. Cum te simți când știi că ești un exemplu și pentru oamenii cu dizabilități și pentru oamenii care nu au dizabilități? Mă simt foarte bine. Când știu că sunt un exemplu am și o responsabilitate să continui și să încerc să fiu un model și pentru sportivii mai tineri. Care sunt obiectivele tale acum? Îmi doresc o nouă medalie la Jocurile Paralimpice, îmi doresc să mă bucur de judo și să încerc să îmi fac treaba cât mai bine. Repere 2013 – la vârsta de 18 ani a cucerit medalia de argint la Campionatul Mondial pentru juniori (sub 21 de ani) de la Eger 2016 – a câștigat Open-ul de la Heidelberg și Grand Prix-ul de la Birmingham. Și-a făcut debutul paralimpic la ediția din 2016 de la Rio de Janeiro, unde a trecut în turul întâi de sud-coreeanul Lee Min-jae, apoi de dublul campion mondial, algerianul Mouloud Noura. În semifinală a pierdut cu japonezul Hirose Makoto, care în cele din urmă a cucerit medalia de aur. În recalificări l-a învins pe Henry Borges din Uruguay, câștigând medalia de bronz. 2020 – a obținut din nou bronzul la Jocurile Paralimpice de la Tokyo 2020 2024 – a cucerit medalia de aur
Alex Bologa a adus o nouă medalie de aur prestigioasă României! A ieșit campion european la Tbilisi
Judoka Alex Bologa (29 de ani), campionul paralimpic en-titre, a câștigat medalia de aur la Europenele pentru nevăzători de la Tblisi (Georgia). Bologa a concurat la categoria J1, 70 kg, iar în finală s-a impus în fața italianului Dong Dong Camanni, medaliatul cu argint la Mondialele din 2025. În sferturi, Bologa a trecut de Yildirim Kadi (Turcia), iar în semifinale s-a luptat cu Armindo Rodrigues (Franța). Alex Bologa este noul campion european la judo pentru nevăzători, după ce s-a impus la Tbilisi în fața lui Dong Dong Camanni, medaliatul cu argint la Campionatul Mondial 2025. „De la începutul finalei, Alex a atacat neîncetat cu tehnici de morote-seoi-nage, testând rezistenșa adversarului. Penalizările s-au acumulat, ceasul a bătul ultimele secunde, dar în stilul săuu caracteristic, Alex și-a găsit momentul perfect: cu doar câteva secunde înainte de final, a aplicat osae-komi-wazam iar arbitrul a ridicat mâna și a semnalat ippon – aurul european era al României. Această victorie reconfirmă statutul lui Alexandru Bologa ca referință absolută în judo-ul paralimpic, demonstrând curaj, tehnică și o capacitate extraordinară de concentrare în momentele decisive”, au transmis reprezentanții Comitetului Național Paralimpic pe Facebook. Alături de noul campion european, România a fost reprezentată și de Daniel Vargoczki, care a evoluat la categoria J2, 81 de kg, unde a impresionat prin „evoluții solide și tehnică de top”. Potrivit oficialilor, antrenorul Tamas Gergely este „omul din spatele acestor performanțe remarcabile”, iar „România confirmă încă o dată că în judo-ul paralimpic perseverența, tehnica și curajul fac diferența!”. Alex Bologa, un reper în judo Clujeanul Alex Bologa, care va împlini 30 de ani la începutul lui noiembrie, este un reper în judo-ul pentru nevăzători, fiind primul medaliat nevăzător român la judo. Bologa, care din 2022 este cetățean de onoare al municipiului Cluj-Napoca, se menține în topul acestui sport din 2019, cu medalii importante câștigate la Jocurile Paralimpice, bronz la Rio (2016)și Tokyo (2020, desfășurate în 2021), aur la Paris 2024, dar și la la Mondiale și Europene. Bologa este al doilea campion paralimpic pe care îl dă România. În 2012, la evenimentul organizat de Londra, ciclistul Eduard Novak câștiga medalia de aur în proba de urmărire pe pistă. Eduard Novak, fost ministru al Sportului în perioada 2020-2023, s-a numărat printre cei care l-au felicitat pe Alex Bologa, dar și pe Florin Bercean, noul președintele FR Judo. „Aștept cu nerăbdare să pornim proiecte în comun”, i-ar răspus Bercean lui Novak, cel care în urmă cu un an și-a anunțat retragerea din activitatea sportivă.