Semne timpurii ale declinului cognitiv: modul în care șofăm poate indica riscuri viitoare
Concluziile sugerează că monitorizarea obiceiurilor la volan ar putea deveni un instrument important în identificarea timpurie a riscurilor asociate bolii Alzheimer sau accidentelor rutiere, scrie Science Alert. Cum se schimbă comportamentul la volan Echipa de cercetare a analizat datele de mobilitate rutieră pentru 56 de persoane diagnosticate cu tulburare cognitivă ușoară (MCI), comparându-le cu 242 de participanți fără probleme cognitive, având vârsta medie de 75 de ani. Într-un interval de monitorizare de până la 40 de luni, dispozitivele GPS instalate în vehicule au înregistrat automat rutele și frecvența deplasărilor. Studiul arată că persoanele cu MCI: conduc mai rar, aleg mai puține destinații, preferă rute familiare și simple, depășesc viteza mai rar. Chiar și după ajustarea datelor în funcție de vârstă, nivel de educație și risc genetic pentru Alzheimer, diferențele s-au menținut constant. Doar analiza datelor GPS a identificat corect persoanele cu MCI în 82% dintre cazuri, iar combinarea lor cu evaluările cognitive standard a ridicat acuratețea la 87%. Un instrument de monitorizare non-invaziv Potrivit neurologului Ganesh Babulal, unul dintre autorii studiului, monitorizarea comportamentului rutier este „o metodă discretă, cu impact redus, care poate reflecta capacitatea cognitivă reală a unei persoane”. Cercetătorii subliniază că șofatul implică coordonare, atenție și memorie – funcții afectate în stadiile incipiente ale declinului cognitiv. Următorul pas va fi extinderea cercetării la grupuri mai numeroase și mai diverse, incluzând factori suplimentari precum tipul de vehicul, zona geografică și alte afecțiuni medicale. În paralel, echipa accentuează nevoia de a respecta autonomia, confidențialitatea și drepturile persoanelor monitorizate, chiar dacă studiul ar putea preveni viitoare accidente prin intervenții precoce.
Dieta care întinerește creierul: descoperirea surprinzătoare a cercetătorilor germani
Folosind tehnici avansate de spectrometrie de masă, oamenii de știință au analizat diferențele proteice dintre creierul șoarecilor tineri și în vârstă, identificând modificări semnificative în mecanismele de etichetare și reciclare a proteinelor, scrie Science Alert. Ce se schimbă odată cu vârsta Ubicuitarea este un proces esențial prin care organismul aplică „etichete” chimice proteinelor pentru a semnala dacă acestea trebuie menținute active, modificate sau eliminate. Echipa condusă de Alessandro Ori a descoperit că, odată cu înaintarea în vârstă, aceste etichete se acumulează pe anumite proteine, indicând o scădere a eficienței sistemului de reciclare proteică. Cercetările pe neuroni umani cultivați în laborator au arătat că aproximativ o treime din această acumulare este cauzată de încetinirea proteasomului, mecanismul care degradează proteinele deteriorate. Această disfuncție contribuie la dezechilibre moleculare asociate cu boli neurodegenerative precum Alzheimer, unde gestionarea defectuoasă a proteinelor joacă un rol major. Efectele dietei asupra creierului Într-un experiment suplimentar, cercetătorii au supus șoarecii în vârstă la o dietă cu restricție calorică timp de patru săptămâni. Surprinzător, după revenirea la alimentația normală, anumite proteine au prezentat niveluri de etichetare similare cu cele din creierul tinerilor. Acest lucru sugerează că schimbările dietetice pot influența procesul de ubiquitylation în creierul îmbătrânit, chiar și la vârste avansate. Totuși, efectele nu au fost uniforme: unele procese de îmbătrânire au fost încetinite, altele au rămas stabile, iar unele s-au accentuat. Direcții viitoare Studiul indică faptul că, deși complex, creierul rămâne receptiv la modificări ale stilului de viață și ale dietelor chiar și la vârste înaintate. Descoperirile pot contribui la dezvoltarea de tratamente mai eficiente pentru bolile neurodegenerative, unde echilibrul proteic este esențial.
Dieta care întinerește creierul: descoperirea surprinzătoare a cercetătorilor germani
Folosind tehnici avansate de spectrometrie de masă, oamenii de știință au analizat diferențele proteice dintre creierul șoarecilor tineri și în vârstă, identificând modificări semnificative în mecanismele de etichetare și reciclare a proteinelor, scrie Science Alert. Ce se schimbă odată cu vârsta Ubicuitarea este un proces esențial prin care organismul aplică „etichete” chimice proteinelor pentru a semnala dacă acestea trebuie menținute active, modificate sau eliminate. Echipa condusă de Alessandro Ori a descoperit că, odată cu înaintarea în vârstă, aceste etichete se acumulează pe anumite proteine, indicând o scădere a eficienței sistemului de reciclare proteică. Cercetările pe neuroni umani cultivați în laborator au arătat că aproximativ o treime din această acumulare este cauzată de încetinirea proteasomului, mecanismul care degradează proteinele deteriorate. Această disfuncție contribuie la dezechilibre moleculare asociate cu boli neurodegenerative precum Alzheimer, unde gestionarea defectuoasă a proteinelor joacă un rol major. Efectele dietei asupra creierului Într-un experiment suplimentar, cercetătorii au supus șoarecii în vârstă la o dietă cu restricție calorică timp de patru săptămâni. Surprinzător, după revenirea la alimentația normală, anumite proteine au prezentat niveluri de etichetare similare cu cele din creierul tinerilor. Acest lucru sugerează că schimbările dietetice pot influența procesul de ubiquitylation în creierul îmbătrânit, chiar și la vârste avansate. Totuși, efectele nu au fost uniforme: unele procese de îmbătrânire au fost încetinite, altele au rămas stabile, iar unele s-au accentuat. Direcții viitoare Studiul indică faptul că, deși complex, creierul rămâne receptiv la modificări ale stilului de viață și ale dietelor chiar și la vârste înaintate. Descoperirile pot contribui la dezvoltarea de tratamente mai eficiente pentru bolile neurodegenerative, unde echilibrul proteic este esențial.
Un studiu dezvăluie care ar fi motivul pentru care persoanele cu Alzheimer îi uită pe cei dragi
Un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea din Virginia din SUA a concluzionat că incapacitatea de a recunoaște familia, prietenii și alte persoane dragi este cauzată de ruperea „rețelelor” protectoare care înconjoară neuronii din creier. Totuși, nu sunt cunoscute, concret, care sunt acele schimbări din creier determină agravarea bolii neurologice până la acest nivel, notează The Independent. Studiul a fost realizat în laborator, pe șoareci, iar cercetătorii au descoperit că prevenirea pierderii acestor rețele a împiedicat pierderea amintirilor legate de interacțiunile sociale anterioare. Totodată, studiul a mai arătat că șoarecii care aveau rețele nervoase defecte și-au pierdut capacitatea de a-și aminti alți șoareci, cunoscută sub numele de „memorie socială”, chiar și atunci când puteau încă să formeze noi amintiri despre obiectele din mediul lor. Când aceste structuri cerebrale au fost păstrate în siguranță la începutul vieții, rozătoarele cu Alzheimer s-au descurcat mai bine în a-și aminti interacțiunile sociale. Noile descoperiri sunt promițătoare, dar preliminare „Descoperirea unei modificări structurale care explică o anumită pierdere de memorie în cazul bolii Alzheimer este foarte interesantă. Este o țintă complet nouă și avem deja la dispoziție medicamente potrivite”, a declarat Harald Sontheimer, unul dintre autorii studiului, potrivit sursei citate. În prezent, se estimează că 55 de milioane de persoane suferă de demență, iar peste 60% dintre aceste cazuri sunt reprezentate de Alzheimer, scrie Science Alert. În plus, în contextul în care populația continuă să îmbătrânească, se preconizează că aceste cifre vor crește în următorul deceniu. Cercetătorii afirmă că noile descoperiri sunt promițătoare, dar preliminare. Vor fi necesare mai multe cercetări pentru a corela aceste rezultate.
Poluarea aerului și stresul climatic amenință creierul. Boala Alzheimer ar putea începe din copilărie
Studiul susține că expunerea la particule fine, metale grele și microplastice poate afecta creierul încă din copilărie, declanșând procese inflamatorii, stres oxidativ și acumularea anormală de proteine asociate cu neurodegenerarea. Conducătorul studiului, dr. Dharma Singh Khalsa, împreună cu coautorii de la UCLA și California Institute of Integral Studies, avertizează că Alzheimer ar putea începe cu decenii înainte de apariția primelor simptome, iar prevenția trebuie să înceapă devreme. Cercetătorii au prezentat cazul unui băiat de 11 ani din Ciudad de Mexico, care, deși a decedat într-un accident rutier, prezenta deja semne caracteristice bolii Alzheimer în creier. Impactul poluării și stresului climatic asupra creierului Potrivit studiului, poluanții atmosferici pot traversa bariera hemato-encefalică, perturbând neurotransmițătorii și accelerând declinul cognitiv. În plus, schimbările climatice și expunerea la stres ambiental contribuie la depresie și anxietate, factori care sporesc riscul de demență. Autorii subliniază că eco-anxietatea devine un fenomen tot mai răspândit, creând o legătură directă între sănătatea planetei și sănătatea mentală, scrie Science Blog. Recomandări pentru prevenția Alzheimer Studiul propune un plan de prevenție bazat pe stil de viață, inspirat din programe precum FINGER și Ornish. Dieta sănătoasă, exercițiile fizice și cognitive, managementul stresului, igiena somnului și dezvoltarea spirituală sunt pilonii unui model care protejează creierul și mediul înconjurător. Nutriția sustenabilă, activitatea fizică regulată, yoga și mindfulness reduc inflamația și sprijină funcțiile cognitive pe termen lung. Dr. Helen Lavretsky, coautor, afirmă că „acest articol unește neuroștiința mediului cu medicina stilului de viață, oferind un model holistic de prevenție Alzheimer care protejează și planeta.”
Peste 40% din populația planetei suferă de boli neurologice. OMS vrea reuniune de urgență
Organizația Mondială a Sănătății a dat publicității un raport îngrijorător, conform căruia peste trei miliarde de oameni la nivel global suferă de afecțiuni neurologice. Potrivit OMS, afecțiunile neurologice afectează peste 40% din populația globală, iar tulburările neurologice cauzează peste 11 milioane de decese în fiecare an. Potrivit statisticilor din 2021, printre cele mai frecvente 10 afecțiuni neurologice care contribuie la deces și dizabilitate se numără accidentul vascular cerebral, migrena, boala Alzheimer și alte forme de demență, meningita și epilepsia idiopatică. Nivelul de trai și educația sunt acelea care împiedică eficiența combaterii acestor afecțiuni și doar 63 de țări au o politică națională privind tulburările neurologice, în timp ce doar 34 raportează că dispun de fonduri dedicate. „OMS solicită o acțiune globală urgentă, bazată pe dovezi și coordonată, pentru a acorda prioritate sănătății creierului și a extinde îngrijirea neurologică. Având în vedere că mai mult de una din trei persoane din lume trăiește cu afecțiuni care le afectează creierul, trebuie să facem tot ce putem pentru a îmbunătăți îngrijirea medicală de care au nevoie”, a declarat Jeremy Farrar, director general adjunct al OMS. Potrivit agenției, țările cu venituri mici au de peste 80 de ori mai puțini neurologi decât țările cu venituri mari și împiedică elaborarea de politici eficiente în domeniul tulburărilor neurologice. „Această penurie înseamnă că, pentru mulți pacienți, diagnosticul, tratamentul și îngrijirea continuă la timp sunt pur și simplu inaccesibile”, mai reiese din raport. Doar 46 de țări oferă servicii de îngrijire și doar 44 au protecție legală pentru îngrijitori, ceea ce face ca îngrijitorii informali să nu beneficieze de recunoaștere sau mijloace de sprijin, mai scrie OMS. RECOMANDAREA AUTORULUI: OMS le cere talibanilor să ridice interdicția pentru femei de a lucra în organizații umanitare după cutremurele care au devastat Afganistanul OMS avertizează asupra unei posibile epidemii globale din cauza unui virus transmis de țânțari. Se răspândește inclusiv în Europa
Căștile EEG și imaginile pe ecran – noua metodă de detectare precoce a Alzheimerului
Testul Fastball EEG funcționează simplu: pacienții văd mai întâi opt imagini pe care trebuie să le numească, dar nu să le memoreze. Apoi sunt afișate sute de imagini în succesiune rapidă – aproximativ trei pe secundă. Fiecare a cincea imagine este una dintre cele opt văzute anterior. Căștile EEG înregistrează activitatea electrică a creierului și captează semnale care arată dacă creierul recunoaște imaginile familiare. La persoanele sănătoase, răspunsul de recunoaștere este clar, dar la cele cu deficiențe cognitive ușoare răspunsul este mai slab. Cercetătorii au testat metoda pe 106 participanți: 54 de adulți sănătoși și 52 de persoane cu deficiențe cognitive ușoare. Testul a reușit să facă distincția între grupuri, identificând rapid tipul de tulburare de memorie cel mai strâns legat de Alzheimerul precoce. Un an mai târziu, când au repetat testul, unii participanți progresaseră către Alzheimer. Testele cognitive standard nu au detectat această evoluție, dar testul Fastball a înregistrat rezultate mai slabe, scrie Science Alert. Avantajele testului sunt clare: durează doar trei minute, nu depinde de efortul sau starea de spirit a pacientului și poate fi făcut acasă sau la medicul de familie. Acest lucru ar putea reduce anxietatea pacienților și ar facilita accesul mai multor persoane. Studiul nu a inclus însă alte afecțiuni care provoacă deficiențe de memorie, cum ar fi depresia sau problemele tiroidiene, astfel încât testul nu poate fi folosit independent pentru diagnosticarea Alzheimerului. Cercetătorii speră că instrumente ca testul Fastball vor schimba îngrijirea Alzheimerului de la diagnosticarea tardivă la intervenția timpurie. Prin identificarea persoanelor cu risc cu ani în urmă, medicii ar putea recomanda schimbări ale stilului de viață sau terapii când acestea au impact mai mare. Studiul a fost făcut de cercetători în neuroimunologie de la UCL și rezultatele au fost publicate recent.
Femeile cu Alzheimer au niveluri mult mai scăzute de acizi grași omega, arată un studiu
Femeile cu Alzheimer prezintă niveluri neobișnuit de scăzute de acizi grași omega, compuși esențiali pentru sănătatea creierului, potrivit unei analize a mostrelor de sânge realizată de cercetători de la King’s College London. Studiul, publicat în Alzheimer’s & Dementia, a descoperit că nivelurile de grăsimi nesaturate, inclusiv cele cu omega-3, erau cu până la 20% mai reduse la femeile cu Alzheimer decât la femeile sănătoase, un tipar care nu s-a regăsit și în cazul bărbaților. „Diferența dintre sexe a fost cea mai șocantă și neașteptată constatare,” a declarat dr. Cristina Legido-Quigley, autoare principală a cercetării. Ea a subliniat că este posibil ca deficitul de acizi grași omega să joace un rol cauzal în dezvoltarea bolii, dar că este nevoie de un studiu clinic pentru confirmare. Alzheimerul afectează de două ori mai multe femei decât bărbați, iar cauzele includ speranța de viață mai mare, diferențele hormonale și factori socio-educaționali. În cadrul studiului, oamenii de știință au analizat lipidele din sângele a 306 pacienți cu Alzheimer, 165 cu tulburări cognitive ușoare și 370 de persoane sănătoase. Rezultatele au arătat că femeile bolnave aveau mai multe lipide saturate, considerate dăunătoare, și mai puține lipide nesaturate, care sprijină sănătatea creierului. Cercetătorii subliniază că dietele bogate în omega-3, precum dieta mediteraneană, sunt benefice pentru sănătatea creierului și a inimii. Totuși, studiile anterioare nu au arătat efecte clare ale suplimentelor de omega-3 la persoanele deja diagnosticate cu demență. Dr. Legido-Quigley consideră că suplimentele ar trebui testate specific pe femeile cu niveluri scăzute de acizi grași nesaturați și sugerează că deficitul poate apărea încă din jurul vârstei de 50 de ani.
Mit demontat: declinul cognitiv apare indiferent de nivelul de educație
„Până acum se credea că educația te protejează de declinul cognitiv odată cu înaintarea în vârstă și că traiectoriile sunt diferite – cei cu mai puțină educație ar avea un declin mai accentuat. Dar studiul nostru arată că nu este așa”, a declarat pentru EFE Javier Solana, director de cercetare la Institutul Guttmann. Acestea sunt concluziile unui studiu publicat în revista Nature Medicine, coordonat de Universitatea din Oslo (Norvegia), în cadrul consorțiului european Lifebrain, cu participarea Institutului Guttmann și a Universității din Barcelona (UB). Potrivit cercetătorilor, educația oferă doar un avantaj la start – o „rezervă cognitivă” mai mare – dar nu împiedică apariția declinului cognitiv. „Traiectoriile sunt paralele: atât persoanele cu studii superioare, cât și cele cu studii mai puține ajung, în final, la un nivel similar de deteriorare cognitivă”, a adăugat Solana. Unul dintre cele mai ample studii privind îmbătrânirea cognitivă Studiul, intitulat „Reevaluarea rolului educației în declinul cognitiv și îmbătrânirea cerebrală”, a analizat date longitudinale de la peste 170.000 de persoane din 33 de țări occidentale – una dintre cele mai mari cercetări realizate până acum în acest domeniu, potrivit Institutului Guttmann, un centru de referință în sănătatea cerebrală și neuroreabilitare. Au fost procesate peste 420.000 de teste neuropsihologice și imagistice, provenite de la participanți din cohortele europene, americane, asiatice și australiene. Au fost incluși 170.795 de participanți cu vârste peste 50 de ani, monitorizați până la 28 de ani. UB a contribuit cu 161 de subiecți, iar cohorta BBHI cu alți 966. Participanții au fost supuși unor teste de memorie, raționament, viteză de procesare și limbaj. În plus, 6.472 dintre ei au fost evaluați și prin RMN cerebral, pentru a analiza volumul total al creierului și dimensiunea unor regiuni cheie, cum ar fi hipocampul sau cortexul prefrontal. Așadar, rezultatele arată că un nivel educațional mai ridicat este asociat cu o memorie mai bună, un volum intracranian mai mare și dimensiuni puțin mai ridicate ale regiunilor cerebrale implicate în memorie. Totuși, declinul cognitiv și îmbătrânirea creierului s-au produs în mod similar în toate grupurile analizate, indiferent de nivelul de educație. Așadar, un nivel educațional ridicat nu oferă o protecție absolută în fața declinului cognitiv, dar oferă o poziție de avantaj inițial în procesul de îmbătrânire, conchide Solana.
Bebelușii sănătoși au în sânge cantități uriașe din proteina care distruge creierul în Alzheimer
Proteina p-tau217 era văzută ca un marker al neurodegenerării, dar un studiu internațional condus de Universitatea din Göteborg arată că bebelușii o au în cantități record și au nevoie de ea pentru dezvoltarea creierului. Echipa a analizat sângele a peste 400 de persoane, de la nou-născuți la bolnavi de Alzheimer. Bebelușii prematuri aveau cele mai mari niveluri de p-tau217, urmați de cei născuți la termen. Cu cât nașterea era mai prematură, cu atât nivelurile erau mai ridicate, dar copiii erau complet sănătoși. Nivelurile scad apoi în primele luni de viață, rămân foarte mici la adulții sănătoși, apoi cresc din nou la bolnavii de Alzheimer, dar fără să ajungă la valorile extreme ale nou-născuților. Proteina pare să joace un rol crucial în dezvoltarea timpurie a creierului, ajutând la formarea conexiunilor neuronale. Întrebarea centrală devine: de ce creierul bebelușilor poate gestiona cantități mari de p-tau217 fără probleme, când aceeași proteină afectează grav adulții? Descoperirea contrazice și o teorie fundamentală despre Alzheimer. Timp de decenii, cercetătorii au crezut că p-tau217 apare doar după ce o altă proteină – amiloidul – se acumulează în creier. Dar bebelușii nu au amiloid, ceea ce arată că cele două proteine funcționează independent, conform Science Alert.