Economistul PSD, mesaj pentru Ilie Bolojan
Cristian Socol, considerat specialistul economic al PSD, a lansat un mesaj tranșant către premierul Ilie Bolojan, care ocupă și funcția de președinte al liberalilor. Astfel, trage un semnal de alarmă Socol, deși premierul este adeptul unor măsuri fiscale extrem de dure, a căror povară e suportată de toți românii, prim-ministrul nu poate da vina pe ”greaua moștenire ”, ținând cont că partidul său a dictat politica fiscală a României în ultimii ani. Într-o amplă postare pe contul său de Facebook, susținută de multe cifre și rapoarte de specialitate, economistul Cristian Socol (foto jos) îi cere lui Ilie Bolojan să dea dovadă de mai multă asumare și să nu mai inducă în eroare opinia publică, susținând că România riscă intrarea în incapacitate de plată. ”L-aș ruga pe dl. Bolojan să se uite la cifrele seci din ultimii 6 ani și să analizeze” Fac un Apel la Domnul Prim Ministru Bolojan. Aud / citesc recurent în interviuri despre ”responsabilitatea fiscal bugetară”, despre ”incapacitatea de plată”, despre ”default” și despre ”salvarea țării”. L-aș ruga la modul foarte serios, cu responsabilitate să se uite la cifrele reci/ seci din ultimii 6 ani. Și să analizeze. ”Nu ne putem juca” cu cifrele, așa cum bine spune Domnia sa. România funcționează după lege. „Potrivit art. 19 lit. b) din Legea nr. 500/2002, Ministerul Finanțelor dispune măsurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare, iar conform art. 11 și art. 13 din Legea nr. 69/2010 este responsabil pentru planificarea și susținerea sustenabilității datoriei publice. În temeiul HG nr. 34/2009, Ministerul Finanțelor aplică programul de guvernare în domeniile fiscal, bugetar și datorie publică. Cum Ministerul este condus de ministrul finanțelor, rezultă că acesta poartă răspunderea pentru modul în care sunt concepute și aplicate politica fiscal-bugetară, nivelul deficitului și dinamica datoriei publice”, observă specialistul. PNL a condus politica fiscală 1444 zile (65,9% din timp) În viziunea lui Cristian Socol, partidul condus de premier este responsabil în mare parte pentru politica fiscal-bugetară a României, deci inclusiv managementul deficitului și datoriei guvernamentale – ținând cont că este la putere de 1444 zile, față de numai 567 de zile ale PSD. “În ultimii 6 ani (2192 zile), Partidul Național Liberal a condus politica fiscal-bugetară a României (managementul deficitului și datoriei guvernamentale) timp de 1444 zile (65,9% din timp), PSD 567 zile (25,9% din timp) iar UDMR 182 zile (8,2% din timp) (în attach pe perioade). PNL a condus continuu Ministerul de Finanțe în perioada 4 dec 2019 – 25 nov 2021 (722 zile). Au preluat deficitul (metodologie cash) la 2,8% din PIB la sfârșit de octombrie 2019, l-au dus la 4,6% din PIB la sfârșit de decembrie 2019 și la un record de 9,8% din PIB la sfârșit de decembrie 2020. La sfârșit de decembrie 2021 deficitul bugetar (cash) a fost de 6,7% din PIB“. PSD a scăzut deficitul PSD a preluat mandatul la Ministerul de Finanțe la final de 2021 (deficit cash de 6,7% din PIB) și la sfârșit de an 2022 deficitul bugetar (cash) la 5,7% din PIB. PSD a păstrat mandatul până la mijlocul anului 2023, atunci când s-a făcut rotația și portofoliul a fost preluat de către Marcel Boloș de la PNL. La sfârșit de an 2023, deficitul bugetar cash a fost de 5,7% din PIB. PNL a menținut portofoliul de Ministru de Finanțe aproape tot anul 2024, perioadă în care deficitul bugetar cash a crescut la 8,7% din PIB. La final de decembrie 2024, portofoliul MFP a fost preluat de UDMR timp de 6 luni, iar din a doua jumătate a anului 2025 de către PNL, din nou prin Alexandru Nazare, până în prezent. Deficitul bugetar cash estimat pentru finalul anului este de 8,4% din PIB, mai mic cu 0,3pp din PIB față de anul trecut dar mai mare în valoare nominală decât cel de anul trecut, cu 7 miliarde lei. Datoria guvernamentală a explodat în primii 2 ani de mandat PNL În acest timp, datoria guvernamentală a explodat în primii 2 ani de mandat PNL de la 35,2% din PIB în 2019 la 48,6% din PIB în 2021 (plus 13,4pp din PIB), a scăzut în mandatul PSD la MF din anul 2022 la 48,1% din PIB, a crescut la 49,3% din PIB în 2023 (mandat împărțit PSD/PNL) și a ajuns la 54,8% din PIB în anul 2024. În 2025, Comisia Europeană estimează 59,1% din PIB pondere a datoriei guvernamentale în PIB, conchide Socol. RECOMANDĂRILE AUTORULUI Conducătorii României, dușmanii României? Cum au devenit președintele și premierul principalii detractori ai țării. Cine mai investește într-o țară „coruptă” și în „incapacitate de plată”?
Cristian Socol: Ce lasă în urmă guvernul Ciolacu, din perspectiva situației economico-financiare, la nivel micro și macroeconomic? Ce lasă în urmă Guvernul în vistieria țării?
Prof. univ. dr. Cristian Socol detaliază, într-o analiză pentru Gândul, evoluția României din punct de vedere micro și macroeconomic, în timpul mandatului Cabinetului Marcel Ciolacu. „Economia nu trebuie să fie terenul de joacă electorală sub nicio formă. Panica nu este justificată, România are reziliență economică și financiară pe termen scurt. Nu există motive temeinice de îngrijorare. Pe termen mediu însă, instabilitatea politică trebuie să înceteze, deoarece impactul la nivel economic și social este dăunător. a) Din punctul de vedere macroeconomic: În perioada 2021-2024, economia României nu a intrat în recesiune, nici măcar în recesiune tehnică. PIB-ul României a crescut de la 242 miliarde euro în anul 2021 la 354 miliarde euro în anul 2024. Înseamnă un plus de 46%. România și-a continuat viteza de convergență față de media UE27, egalând Polonia, fiind peste Ungaria, Slovacia, Croația, Grecia, Letonia și Bulgaria. În anul 2024, România a ajuns la 79% din media UE, în cee ace privește convergența reală – Produs Intern Brut (PIB) pe locuitor la paritatea puterii de cumpărare. Guvernul a preluat guvernarea cu un buffer (o rezervă financiară pentru vremuri grele) în Trezorerie de 4,6 miliarde euro și lasă un buffer dublu (10,6 miliarde euro), după ce în toamnă a fost și de trei ori mai mare. Nu era această rezervă, România intra în criză de lichiditate în decembrie 2024 sau în această perioadă. A preluat guvernarea în condițiile în care rezervele valutare internaționale la BNR (aur și valute) erau de 45 miliarde euro iar în prezent, prin buna cooperare cu BNR, acestea sunt la 72 miliarde euro (+60%). Nu erau aceste rezerve, cursul de schimb ajungea la 5,5-6 lei la un euro din decembrie 2024 sau în această perioadă de instabilitate politică accentuată. Prin buna cooperare cu BNR, cursul de schimb leu / euro s-a menținut stabil. Leul a fost cea mai stabilă monedă din regiune. A preluat guvernarea la o datorie externă în PIB de 54,9% din PIB și o lasă la 57,5% din PIB. Gradul de acoperire a datoriei externe pe termen scurt cu rezervele valutare la BNR a crescut de la 82,3% la 100,3% în prezent (compatibil cu recomandarea FMI privind adecvarea rezervelor). Nu exista adecvarea corectă a rezervelor, România avea probleme grave de finanțare. A preluat guvernarea la un deficit de cont curent de 7,3% din PIB și o lasă la 8,3% din PIB, cu un grad de finanțare din fluxuri nepurtătoare de dobândă care poate fi crescut prin absorbția de fonduri europene și din PNRR de natura investițiilor și din investiții străine. Aici trebuie mai mult încurajată producția internă, prin Productivism. A preluat guvernarea la investiții publice (finanțate din surse interne și fonduri europene) de 59 miliarde lei și a ajuns în anul 2024 la dublu, la 120 miliarde lei investiții publice. Sunt investiții prioritizate în autostrăzi, școli, spitale etc, strict necesare pentru modernizarea României. În 2025, alocarea pentru investiții publice este de 149 miliarde lei, un nivel record. Deficitul bugetar a avut o evoluție sinuoasă, de la 9,2% din PIB în anul 2021, a scăzut la 7,1% din PIB în anul 2022 și la 6,6% din PIB în anul 2023 pentru a crește la 9,3% din PIB în anul 2024 (prima notificare a Comisiei Europene). Am arătat într-o analiză anterioară detaliată că deficitul bugetar se află mult peste pragul de sustenabilitate, că este nevoie de consolidare fiscal-bugetară pentru a duce deficitul bugetar la 7% din PIB, conform cu angajamentul luat în Planul Național Bugetar Structural 2025-2031. Un prim pachet de măsuri de consolidare fiscală a fost luat și impactul acestora în reducerea deficitului se vede deja în execuția estimată la luna aprilie, acolo unde ponderea deficitului în PIB a scăzut față de anul trecut. Este principala provocare pentru noul Guvern – implementarea unui pachet suplimentar de consolidare fiscal-bugetară de 0,5-0,7% din PIB. Investițiile publice au reprezentat 75-85% din deficit în toată această perioadă. A preluat guvernarea de la o pondere a datoriei guvernamentală în PIB de 48,5% și s-a ajuns în prezent la 54,6% din PIB (plus 6,1pp din PIB, mai puțin de jumătate din creșterea din perioada 2021 față de 2019, adică + 13,1pp din PIB). Chiar dacă suntem sub 60% din PIB (criteriul de la Maastricht), nevoia de consolidare fiscal-bugetară vine și din necesitatea reintrării ponderii datoriei în PIB pe o cale descendentă. Am detaliat în analiza publicată aici. Probabil, nu se va putea realiza, în condițiile continuării războiului din Ucraina, nevoii de cofinanțare sporită a absorbției de fonduri europene și PNRR, a creșterii explozive a cheltuielilor militare și a escaladării incertitudinii geoopolitice. Din împrumuturile efectuate în ultimii 3 ani, o pondere de 46% medie pe an s-a dus pentru rambursarea ratelor de capital la datoria veche (rostogolirea datoriei vechi), față de o medie anuală de 36% în perioada 2020-2021. A preluat o guvernare în care acordarea de stimuli economici era la 2-3% din PIB și o lasă la 6-8% din PIB, cu prioritate în scheme de ajutor de stat și garanții pentru creșterea producției aici, în România, în industrii cu efect multiplicator. Efectivul salariaților din economie a atins un maximum istoric postdecembrist, de 5.182.000 în februarie 2025 (ultimele date oficiale), plus 178.700 noi locuri de muncă față de noiembrie 2021. b) Din punctul de vedere microeconomic: Banii s-au mișcat în economie. S-a și consumat, dar s-a și economisit. S-a și creditat, dar s-a și investit la nivel de gospodării. Iată, s-a preluat guvernarea la o valoare a depozitelor populației de 278 miliarde lei și se lasă guvernarea la 382 miliarde lei. Creditele populației au crescut și ele de la 164 miliarde lei la 193 miliarde lei. Sănătatea financiară a crescut în economie. Îndatorarea totală a companiilor și populației a scăzut de la 53% la 44,2% în anul 2024 iar rata creditelor neperformante în sectorul bancar a scăzut de la 3,35% la 2,41% la finalul anului trecut”, arată prof. univ. dr Cristian Socol. Citiți și: ANALIZĂ Cristian Socol: România se dezvoltă prin investiții publice masive Despre consecințele economice ale tarifelor lui Trump. Cum ar trebui să reacționeze UE? Care sunt
Prof.univ. Cristian Socol: Analiza sustenabilității datoriei guvernamentale a României. Comparație cu țările UE / EXCLUSIV Mediafax
Analiza sustenabilității datoriei guvernamentale reprezintă pilonul principal în guvernanță economică europeană, bazată pe noile reguli fiscal-bugetare, se arată într-o analiză MEDIAFAX a prof.univ. Cristian Socol. „Înlocuind axul centrat – până anul trecut – pe deficitul bugetar structural, analiza sustenabilității datoriei a reprezentat principalul criteriu de evaluare pentru aprobarea planurilor de consolidare fiscală în 4 până la 7 ani pentru statele membre UE care au prezentat Planurile Naționale Bugetare Structurale. Cu o relevanță mai înaltă, mai ușor de cuantificat, monitorizat și comunicat, analiza de sustenabilitate a datoriei guvernamentale este un instrument mai consistent de evaluare a ”sănătății” finanțelor publice decât indicatorii bazați pe deficitul bugetar structural. De altfel, analiza de sustenabilitate a datoriei publice reflectă direct riscurile reale de finanțare și reacția piețelor, inclusiv pe termen mediu și lung. Analiza sustenabilității datoriei este mult mai realistă și mai flexibilă, ține cont de mult mai mulți factori care influențează tabloul macroeconomic specific fiecărei țări. Spre deosebire de deficitul structural, care se bazează pe estimări volatile, analiza de sustenabilitate a datoriei utilizează date mai clare și transparente și integrează riscurile potențiale, oferind o evaluare completă a sănătății finanțelor publice. Este ca și cum un medic face o analiză de ansamblu a sănătății unui pacient (inclusiv riscurile viitoare, potențiale) și ulterior propune o conduită specifică. Prin analogie, în regula deficitului bugetar structural, medicul ar impune același tratament unor persoane cu caracteristici diferite, pe baza unui diagnostic standardizat. În această analiză, urmărim mai multe obiective. În primul rând, voi analiza comparativ ponderea datoriei guvernamentale în PIB la nivelul țărilor Uniunii Europene. În al doilea rând, voi analiza indicatorii de sustenabilitate ai datoriei guvernamentale pe termen scurt, mediu și lung conform metodologiei UE, cu evaluarea riscului asociat acestora, în țările europene. La final, propun câteva soluții pentru creșterea sustenabilității datoriei guvernamentale a României. Analiza comparativă a ponderii datoriei guvernamentale în PIB la nivelul Uniunii Europene Ultimele date oficiale (22 aprilie 2025) indică ponderi ridicate ale datoriei guvernamentale în PIB în anul 2024 în Grecia (153,6%), Italia (135,3%), Franța (113%), Belgia (104,7%) și Spania (101,8%). Ponderile cele mai scăzute se observă în Danemarca (31,1%), Luxemburg (26,3%, Bulgaria (24,1%) și Estonia (23,6%). România înregistrează o pondere a datoriei guvernamentale brute în PIB de 54,8%, a 12-a cea mai mică pondere din UE27, sub ponderea medie de 81% la nivelul UE27, respectând criteriul de convergență nominală prevăzut în Tratatul de la Maastricht ( Analiza comparativă a ponderilor datoriei guvernamentale în PIB în 2024 față de 2019 (ultimii 6 ani) indică un efect șoc al pandemiei (2021 raportat la 2019) [mai ales în Spania (+18pp din PIB), Franța (+14,6pp din PIB), Grecia (+14,1pp din PIB), România (+13,3 pp) și Slovacia (+12,2pp din PIB)] combinat cu un efect șoc al războiului din Ucraina (2024 raportat la 2021) [mai ales în Finlanda (+8,9pp din PIB), România (+6,5pp din PIB), Estonia (+5,2pp din PIB), Cehia (+2,9 pp) și Polonia (+2,3pp din PIB)]. Se observă două asocieri – prima, țările care au alocat stimuli consistenți pentru economie în pandemie au avut reversări ale ponderii datoriei în PIB (nu este cazul României, care conform raportului FMI a avut un deficit imens în pandemie, alocând totuși un procent infim din PIB pentru stimuli economici, la nivelul țărilor africane) și a doua, țările aflate în proximitatea războiului din Ucraina suferă o îndatorare mai rapidă față de celelalte, afectate fiind de creșterea costurilor de finanțare, consecință a efectului negativ de contagiune din zonă. Al doilea șoc are ca factor de influență semnificativ și inconsistența respectării țintei de deficit bugetar angajate pentru anul 2024 în fața instituțiilor internaționale și agențiilor de rating, mai mult în cazul României și Franței, mai puțin în cazul Poloniei și Slovaciei. Instabilitatea politică de la sfârșitul anului trecut a fost de asemenea un factor perturbator consistent în cazul României. Ultimul proces este validat și de dinamica ponderii cheltuielilor cu dobânzile în PIB din anul 2024 comparativ cu anul 2021. Din primele 5 țări cu cele mai ridicate creșteri ale acestei ponderi, nu mai puțin de patru țări sunt aflate la granița cu războiul – Ungaria (+2,8pp din PIB), Polonia și Finlanda (+1,1pp din PIB) precum și România (+1pp din PIB). În majoritatea țărilor UE, revenirea puternică post-pandemică și inflația ridicată au acționat ca factori de reducere a ponderii datoriei guvernamentale în PIB în timp ce deficitele bugetare primare ridicate au împins în sus ponderea datoriei în PIB. Pe termen mediu, efectul de ”bulgăre de zăpadă” mai puternic (diferențial defavorabil rată a dobânzii – rată de creștere economică) și incertitudinea globală cauzată de accentuarea impactului măsurilor protecționiste asupra economiei deschise europene vor acționa în sensul reducerii sustenabilității datoriei. În același timp, implementarea consolidărilor fiscal-bugetare angajate în Planurile naționale bugetar-structurale angajate cu Comisia Europeană ar trebui să ajute la creșterea sustenabilității datoriei. Analiza indicatorilor de sustenabilitate ai datoriei guvernamentale pe termen scurt, mediu și lung în România și țările UE27. În cadrul rapoartelor Debt Sustainability Monitor (https://economy-finance.ec.europa.eu/publications/debt-sustainability-monitor-2024_en), Comisia Europeană evaluează sustenabilitatea datoriei guvernamentale prin intermediul a 3 indicatori de avertizare timpurie: S0 pe termen scurt, S1 pe termen mediu și S2 pe termen lung. Pe termen scurt, indicatorul S0 măsoară probabilitatea apariției unor tensiuni fiscale sau financiare în decurs de 12 luni, utilizând un sistem de alertă timpurie bazat pe agregarea a peste 25 de variabile macroeconomice, fiscale și financiare. S0 are 3 subcomponente (S0-Macro – utilizează indicatori care măsoară dezechilibrele macro; S0-Fiscal Bugetar – utilizează indicatori pv starea finanțelor publice: deficit bugetar, presiunea datoriei pe termen scurt și a necesarului brut de finanțare și S0-Financiar-Competivitate – utilizează indicatori privind riscurile financiare: spread-uri suverane ridicate, volatilitatea randamentelor și a fluxurilor de capital). S0 reflectă riscurile legate de accesul la piețele de finanțare, de volatilitatea financiară și de dezechilibrele bugetare pe termen scurt, fiind considerat un semnal de avertizare atunci când depășește pragul de 0,43. Slovacia, România, Grecia, și Estonia au depășit în anul 2024 pragul de sustenabilitate în ceea ce privește componenta financiară și de competitivitate. Pe de altă parte, Ungaria, Spania, Franța, Belgia și Italia se află dincolo de pragul de sustenabilitate în ceea
Analiză Cristian Socol: România se dezvoltă prin investiții publice masive
Statul trebuie să ajute economia prin cât mai multe investiții publice, care să stimuleze mai departe investițiile private, cu atât mai mult în actualul context, explică economistul Cristian Socol într-o analiză pentru Gândul. „Viziunea corectă pentru economia românească este cea bazată pe investiții masive. Investițiile în producție, infrastructură, educație și sănătate au efecte de antrenare în economie, creează locuri de muncă și contribuie la o creștere economică sănătoasă. Mai ales în condițiile economice dificile din prezent, statul trebuie să ajute economia prin cât mai multe investiții publice, care să stimuleze mai departe investițiile private. „Anul 2025 este al treilea an în care Guvernul Ciolacu alocă peste 100 miliarde lei din buget și fonduri europene pentru investiții. Execuția bugetară indică investiții publice în 2024 de 120 miliarde lei (dublu față de anii 2020-2021), iar proiecția bugetară pentru anul 2025 este de circa 150 miliarde lei, o sumă echivalentă cu investițiile publice cumulate din anii 2019, 2020 și 2021. În 2023 și 2024, Guvernul României a respectat cele două reguli privind finanțele publice sustenabile. De exemplu, anul trecut, investițiile publice (120 miliarde lei) au fost mai mari decât deficitul bugetar primar (calculat ca deficit bugetar total minus cheltuielile cu dobânzile) (116 miliarde lei). Mai mult, un procent semnificativ din deficit a fost direcționat către investiții. În 2024, în România 80% din deficitul bugetar al României a mers către investiții publice (față de 69% în anul 2021 și 54% în anul 2020). Anul 2025 va continua modernizarea prin investiții publice masive și respectarea regulilor fiscal-bugetare din această perspectivă. Efectele de multiplicare ale investițiilor publice vor contribui la îmbunătățirea ratei de creștere economică și la sustenabilitatea finanțelor publice. Acest proces va conduce la menținerea unei viteze crescute privind convergența reală a României cu țările dezvoltate din Uniunea Europeană”, arată prof. univ. dr. Cristian Socol. Citiți și: Despre consecințele economice ale tarifelor lui Trump. Cum ar trebui să reacționeze UE? Care sunt implicațiile pentru România și ce soluții avem? Profesorul universitar dr. Cristian Socol, ASE București: Trei considerații și trei concluzii despre PACHETUL de CONSOLIDARE BUGETARĂ Lucrează de 12 ani în presa centrală și este autorul unor investigații jurnalistice centrate pe domeniul Justiției, dar și pe conexiunile dintre mediul politic și cel de afaceri. S-a alăturat … vezi toate articolele
Analiză | Economistul Cristian Socol: Cum ar fi arătat România în afara UE? 10 indicatori economici și sociali
Economistul Cristian Socol a analizat cum ar fi arătat România dacă s-ar fi aflat în afara Uniunii Europene (UE) și precintă 10 indicatori economici și sociali relevanți. „Unele opinii izolate pun la îndoială beneficiile nete ale aderării la Uniunea Europeană”, notează Cristian Socol la începutul analizei sale, publicate de MEDIAFAX. Lipsa argumentelor face ca doar o mică parte a populației României să îmbrățișeze astfel de abordări. De altfel, în ultimul EuroBarometru – Socio-Demographic Trends (2024), 53% dintre români au o imagine pozitivă despre UE (media UE 44%) și 70% dintre români consideră că țara noastră a avut beneficii nete ca urmare a calității de membru UE. Mai mult, în ultimul Eurobarometru – Provocări și priorități pentru UE: opiniile tinerilor (2024), 88% dintre tinerii români intervievați se declară Foarte optimiști / Mai degrabă optimiști cu privire la viitorul UE (mult deasupra mediei de 61% la nivelul UE). „Principalele 10 beneficii enumerate de respondenți sunt: UE aduce noi oportunități de muncă pentru români; UE contribuie la menținerea păcii și întărirea securității; UE îmbunătățește standardul de viață al românilor; apartenența la UE îmbunătățește cooperarea între România și alte țări europene; UE contribuie la creșterea economică în România; UE oferă românilor un cuvânt mai puternic de spus în lume; UE contribuie la democrația din România; UE îmbunătățește cooperarea României cu țările din afara clubului european; UE ajută România să combată schimbările climatice; Românii au o influență importantă în deciziile luate la nivelul UE”, notează economistul Cristian Socol. „Integrarea în UE a adus bunăstare și creștere economică” Este adevărat, continuă Cristian Socol, „aderarea la Uniunea Europeană și integrarea în acest club aduc și câteva dezavantaje/costuri: o concurență mai puternică pentru firmele românești; migrația forței de muncă, creând un deficit de personal în anumite domenii din România; adaptarea costisitoare la standardele europene – atât statul, cât și mediul privat au trebuit să investească mult pentru a se conforma acquis-ului comunitar și normelor UE; pierderea parțială a suveranității, unele decizii/competențe fiind partajate sau chiar exclusive la nivel supranational; creșterea prețurilor după aderare, în unele domenii, liberalizarea piețelor și alinierea la prețurile europene conducând la scumpiri”. „Totuși, beneficile nete ale aderării și integrării României în UE sunt evidente. Integrarea în UE a adus bunăstare și creștere economică. România în afara UE ar fi avut o rată de creștere economică medie anuală în perioada 2007-2024 cu 2 pp mai mică (având în vedere și efectul multiplicator). PIB-ul României ar fi fost de 1213 miliarde lei față de 1765 miliarde lei înregistrat în anul 2024. Adică cu 552 miliarde lei (111 miliarde euro) mai mic. Integrarea în UE a adus convergență economică reală. România în afara UE ar fi însemnat o convergență redusă – am fi fost pe ultimul loc între țările actual membre UE. În loc să fim la 79% din PIB per capita la paritatea puterii de cumpărare (EU27=100) (la egalitate cu Polonia și în fața Ungariei, Croatiei, Letoniei, Slovaciei, Greciei și Bulgariei), am fi fost la 54%, pe ultimul loc, în urma Bulgariei (64%) și a celorlalte țări integrate în UE. Integrarea în UE a însemnat absorbția de fonduri europene, ceea ce a condus la investiții mari în economia României. Astfel, cu peste 313 miliarde lei au crescut cumulat în perioada 2007-2024 investițiile publice din România finanțate din fonduri europene nerambursabile. Integrarea în UE a însemnat un efect net de creare de comerț, investiții și crearea de locuri de muncă. România integrată în UE are un număr mediu de salariați de 5.412.000 persoane, cu 703.560 mai mult decât ar fi existat într-o Românie în afara UE. Integrarea României în UE a adus bunăstare pentru salariații români. Prin creșterea economică redusă și investițiile mai mici, salariații români ar fi obținut un câștig salarial mediu net mai mic cu 1666 lei față de situația din prezent (3662 lei față de 5328 lei, în prezent). Integrarea României în UE a adus câștiguri de bunăstare pentru salariații români cu venituri mici. Prin creșterea economică redusă și investițiile mai mici, salariații români ar fi obținut un salariu minim brut mai mic cu 1266 lei față de cel din prezent (2784 lei față de 4050 lei, în prezent). Integrarea României în UE a adus câștiguri de bunăstare pentru pensionarii români. Prin creșterea economică mai ridicată, încasările mai mari la buget și crearea mai multor locuri de muncă urmare a integrării în UE, pensia medie este mai mare cu 46% (plus 879 lei) față de cea existentă într-o Românie în afara UE (2811 lei în prezent, față de 1932 lei în situația nonaderare). România în afara UE ar fi însemnat 2.409.000 români săraci în plus față de situația din prezent. În interiorul UE, România a reușit să reducă numărul persoanelor aflate în risc de sărăcie și excluziune socială în ultimii 10 ani, de la 8.842.000 în anul 2015 la 5.294.000 persoane în anul 2024 (cu peste 3,5 milioane persoane). Mai mult, integrarea în UE a adus românilor creșteri de putere de cumpărare cuprinse între 28% si 50%, față de situația existentă în România în afara UE. Postderare, România a beneficiat de la Uniunea Europeană de o finanțare totală netă de 67 miliarde euro = Sume totale primite de la Comisia Europeană (100 miliarde euro) – Sumele totale ce reprezintă contribuția României la bugetul Uniunii Europene (33 miliarde euro). România este un beneficiar net al bugetului comunitar, finanțarea totală primită de la Comisia Europeană este de 3 ori mai mare decât contribuția națională plătită la bugetul Uniunii Europene. România este unul dintre principalii beneficiari ai Politicii de Coeziune a Uniunii Europene, situând-se pe locul 5 ca alocare financiară și pe locul 4 ca sume încasate. România a reușit să reducă decalajele regionale față de regiunile dezvoltate din UE. În anul 2007, România avea 6 regiuni printre cele mai sărace 20 euroregiuni (Nord Est cu un PIB / locuitor la Paritatea puterii de cumpărare de 28% din media UE, Sud Vest 33%, Sud Est și Sud cu 36%, Nord Vest cu 42% si Centru cu 45% din media UE). Regiunea București-Ilfov era la nivelul mediei