Ce a simțit campioana olimpică Andreea Răducan față de străini pentru că provenea dintr-o țară mică precum România
Fosta mare gimnastă Andreea Răducan, campioană olimpică la Sydney, în 2000, a povestit ce a simțit față de străini pentru că provenea din România. Retrasă din activitate în urmă cu mai bine de două decenii, Andreea Răducan nu a stat departe de gimnastică, iar timp de 3 ani a fost șefa forului român. Atitudinea Andreei Răducan față de străini pentru că provenea dintr-o țară mică Răducan a fost invitată la Botoșani, să vorbească adolescenților din 13 licee, cu ocazia deschiderii lunii olimpice, care debutează în fiecare an pe 23 mai. Fosta mare sportivă le-a spus celor prezenți la Colegiul Național AT Laurian că este foarte important să aibă încredere în visul lor. „De obicei, atunci când suntem mici nu avem frustrări că venim dintr-un oraș de provincie, dintr-o țară mică. N-a contat pentru mine niciodată lucrul acesta pentru că am considerat că am muncit suficient de mult, că am destul talent și nu îmi rămâne decât să arăt lumii întregi ce pot să fac și asta vă încurajez și pe voi să faceți. Cred că este ideal să găsiți activitatea pe care o practicați cu cea mai mare bucurie și înseamnă că acolo este harul vostru, talentul vostru”, a spus Andreea Răducan, potrivit Botoșani News. Programul infernal al Andreei Răducan când era sportivă Ea a făcut parte din generația de gimnaste române care au preluat ștafeta de la Lavinia Miloșovici și Gina Gogean. „De la vârsta de 4 ani am început să practic gimnastica din înțelepciunea tatălui de a înțelege că educația prin sport este una foarte sănătoasă. În 1987 când am început să practic gimnastica, accesul la informație nu era nici pe departe cel care este astăzi, așa că foarte mult despre gimnastică nu știam. Aveam o carte despre Nadia Comăneci, cumpărată de tata și scrisă de un fost mare jurnalist sportiv Ioan Chirilă și asta a fost introducerea pentru mine în ceea ce însemnau tainele gimnasticii. Am început la 4 ani jucându-mă pentru că nu aveam nicio idee despre Jocurile Olimpice sau despre ce însemna să reprezinți țara ta, România, la o competiție de o asemenea anvergură. Ce vreau să punctez în acest mic calup este faptul că este important să aveți încredere în visul vostru”, a declarat Andreea Răducan. Ea a reamintit că drumul unui sportiv de performanță nu este deloc simplu, cere multe sacrificii și o determinare pe care trebuie să o înveți ani la rând. „Aveam școală de dimineață de la 08:00 la 10:00, după care antrenament, odihnă, masă, după amiază iar antrenament, iar joia opt ore de școală. Deși uneori mai sunt oameni care spun că sportivii nu prea știu ei cu școala, nu ne împiedică nimeni și nimic, dacă suntem disciplinați și focusați. Am iubit mereu să citesc, am mers și la olimpiadă când eram la școală acasă”, și-a amintit deținătoarea a 5 titluri mondiale. Are o experiență de 30 de ani în presa sportivă. A debutat în ianuarie 1994, în calitate de colaborator la Sportul românesc, dar semnătura îi apăruse, deja, cu jumătate de an înainte. Era un articol despre fotbalistul lui preferat, brazilianul Romario de Souza Faria, în suplimentul „Fotbal … citește mai mult
Armenii au convins-o pe Andreea Răducan. Ce va face la Botoşani marea gimnastă a României
Vineri, 23 mai, Andreea Răducan va fi prezentă la Botoșani pentru un eveniment cu totul și cu totul special. Acesta este organizat de Uniunea Armenilor din România și se adresează elevilor. Ei vor avea astfel prilejul de a fi în față cu una dintre sportivele care au reprezentat cu cinste România la cel mai înalt nivel. Fosta gimnastă se poate lăuda cu o mulțime de performanțe, atât olimpice, cât și europene. Născută pe 30 septembrie 1983, la Bârlad, a făcut parte din generația care a urmat după retragerea unor alte nume importante precum Lavinia Miloșovici și Gina Gogean, debutând într-o competiție internațională 15 ani mai târziu, la Campionatele Europene de Juniori (Antwerpen, Belgia), în care a ocupat poziția a patra la individual compus. Au urmat Campionatele Mondiale din 1999 – unde a câștigat finala la sol și a obținut locul cinci la individual compus – , dar și Jocurile Olimpice din 2000, găzduită de Sydney, unde a cucerit medalia de aur în proba destinată echipelor. Andreea Răducan, întâlnire cu elevii din Botoșani Pe 23 mai, Andreea Răducan le va vorbi elevilor despre performanțele remarcabile, sacrificiile făcute pentru a reuși, dar și rolul României în gimnastica mondială. Evenimentul va avea loc la ora 12.30, în aula Colegiului Național „A. T. Laurian” din Botoșani. Rolul de organizator i-a revenit Uniunii Armenilor din România – Filiașa Botoșani, în parteneriat cu Colegiul Național „A.T.Laurian”, Clubul Sportiv Școlar Botoșani, Liceul cu program Sportiv Botoșani și Inspectoratul Școlar al Județului Botoșani. Dezvăluiri despre retragerea medaliei: „A fost frustrant și greu de gestionat” În 2000, la Sydney, Andreea Răducan a avut parte și de un moment dureros, care i-a marcat cariera. Vorbim, evident, despre medalia de aur cucerită în proba de individual compus și retrasă de Comitetul International Olimpic după ce a fost depistată pozitiv la un control doping. „Cumva, pentru că eram un copil la momentul acela, a fost bine și n-a fost bine. A fost bine pentru faptul că nu am ținut să despic firul și pur și simplu am zis că nu înțeleg ce se întâmplă. Pe de altă parte, mi-a fost foarte greu să reușesc să îmi găsesc cuvintele pentru a-mi susține nevinovăția. Cum să te justifici pentru ceva ce nu ai făcut? Mi se aduceau niște acuze pe care nu le înțelegeam. Mă gândeam că eu m-am dus în sala de antrenament, m-am pregătit atâta amar de vreme, am mers la concurs, am reușit ca în acea zi de concurs să am evoluții foarte bune pe toate cele patru aparate, să adun punctajul cel mai bun. Am făcut tot ceea ce a depins de mine. I-am spus medicului că mă doare capul, nici nu știu ce am primit de la el… Nu era treaba mea. Treaba mea era să-mi fac treaba foarte bine, conștiincios, serios, așa cum o făcusem de fiecare dată, și să obțin acea medalie. Este absolut frustrant să vezi o mare de oameni în fața ta care te întreabă fiecare pe rând: «Și, totuși, ce s-a întâmplat, de ce ți-au luat medalia?». Ce să le spun, ce cuvinte să găsesc, să le explic că de fapt eu nu am un răspuns pentru chestiunea asta? Nu știu ce s-a întâmplat, nu știu ce a fost, nu știu a cui este vina, dar cu siguranță nu este a mea. Primul sentiment pe care îl ai este de a abandona totul pentru că te simți nedreptățit, vezi oamenii lipsiți de demnitate, decizii luate pe genunchi, fără ca cineva să le gândească și să și le asume într-un mod corect cu mintea unui adult. A fost frustrant și greu de gestionat”, spunea fosta gimnastă, nu cu mult timp în urmă, pentru adevărul.ro.