Analiză | Rețelele radar americane și aliate din Pacificul de Vest, sub amenințarea Chinei. A fost testată drona antiradar ASN-301. O orbire radar temporară sau permanentă, atacuri coordonate, avertizări minime
Comandamentul Teatrului de Acțiune Estic al Armatei Populare de Eliberare din China (PLA) a publicat imagini de la un test cu foc real al dronei antiradar ASN-301, confirmând intrarea acesteia în serviciul de linie întâi. Implementarea acestei noi arme evidențiază capacitatea tot mai mare a Beijingului de a amenința rețelele radar americane și aliate din Pacificul de Vest. Văzut anterior doar la expozițiile din domeniul apărării, sistemul este acum operațional, iar specialiștii militari afirmă că a fost conceput pentru a viza și distruge emițătoarele radar inamice care susțin rețelele de apărare aeriană. Testul efectuat de China subliniază modul în care PLA accelerează eforturile de a dezvolta drone ghidate de precizie, capabile să contracareze sistemele de supraveghere și apărare antirachetă ale SUA și ale aliaților în regiuni disputate, cum ar fi Strâmtoarea Taiwan. „Atacuri coordonate asupra amplasamentelor radar inamice, cu avertizări minime” Imaginile dezvăluie un sistem de lansare montat pe un camion, extrem de mobil, echipat cu șase tuburi, fiecare capabil să lanseze o dronă ASN-301. Lansatorul pare să fie integrat pe un șasiu de camion tactic FAW MV3 6×6 modificat, notează Army Recognition, un vehicul deja utilizat pe scară largă în Armata Populară de Eliberare (PLA) pentru transportul de sisteme de artilerie și rachete. Sursa foto – Army Recognition Această configurație permite desfășurarea rapidă și lansarea de salve cu până la șase drone, permițând Armatei Populare de Eliberare să execute atacuri coordonate asupra amplasamentelor radar inamice, cu avertizări minime și o flexibilitate tactică sporită. Pentru aliații SUA din Indo-Pacific, în special Taiwan, Japonia și forțele regionale americane desfășurate în avans, operaționalizarea acestui sistem introduce un nou nivel de amenințare pentru rețelele de apărare aeriană dependente de radar. Aceste muniții de tip „looking” pot fi lansate de la sute de kilometri distanță și sunt capabile să se deplaseze cu răbdare în apropierea zonelor contestate până când sistemele radar devin active. Aceasta înseamnă că mijloacele radar cheie, cum ar fi navele echipate cu Aegis, platformele de avertizare timpurie aeriană și radarele de supraveghere terestre, ar putea fi vânate aproape în timp real. Cu mai multe rachete ASN-301 lansate simultan de pe platforme mobile, forțele aliate se pot confrunta cu atacuri de saturație care copleșesc acoperirea radar și perturbă coeziunea de comandă și control în faza de deschidere a unui conflict. Rezultatul poate fi o orbire radar temporară sau permanentă, reducând capacitatea de avertizare timpurie și lăsând țintele de mare valoare expuse atacurilor ulterioare ale dronelor și rachetelor. Spre deosebire de rachetele convenționale lansate din aer, ASN-301 poate rămâne în aer pentru perioade lungi de timp, forțând operatorii radar să închidă sistemele pentru a evita detectarea sau riscul de a fi vizate. „Acest lucru creează o dilemă tactică care degradează integritatea sistemelor integrate de apărare aeriană din întreaga regiune”, se mai arată în analiza publicată de Army Recognition. „Drona poartă un focos de fragmentare exploziv, echipat cu un fitil laser de proximitate” Drona de tip „loitering” ASN-301 – muniție de precizie cu capacitate de zbor lent sau dronă-kamikaze – este concepută special pentru a detecta, urmări și distruge emițătoarele radar active pe un spectru larg de frecvențe. Construită pentru misiuni de suprimare și distrugere a apărării aeriene inamice (SEAD/DEAD), platforma se inspiră din sisteme anterioare, cum ar fi IAI Harpy din Israel, Dornier DAR din Germania și dronele iraniene din seria Shahed. Spre deosebire de aceste sisteme, însă, ASN-301 este fabricată în întregime de industria internă de apărare a Chinei și a trecut acum de la model de prezentare la armă gata de utilizare pe teren. Din punct de vedere tehnic, se pare că ASN-301 detectează semnale radar între 2 și 16 gigaherți, acoperind frecvențele operaționale comune utilizate de radarele de avertizare timpurie și control al focului. Drona are un design cu aripă delta, cu o elice împingătoare montată în spate, acționată de un motor cu piston mic. Surse chinezești estimează greutatea sa la aproximativ 135 de kilograme, cu o lungime a corpului de 2,5 metri și o anvergură a aripilor de aproximativ 2,2 metri. Viteza maximă este citată la 220 de kilometri pe oră, cu o rază operațională raportată la 288 de kilometri și un timp de așteptare de aproape patru ore. „Drona poartă un focos de fragmentare exploziv, echipat cu un fitil laser de proximitate, dispersând aproximativ 7.000 de fragmente preformate pentru a dezactiva antenele radar, rețelele de senzori și sistemele de control. Se pare că dispozitivul de căutare radar are o rază de detecție de până la 25 de kilometri, permițând achiziția țintei finale în faza terminală a zborului”, mai notează Army Recognition. „Drona ASN-301 Este mobilă, ieftină, dificil de detectat” Desfășurarea în cadrul Comandamentului Teatrului Estic al Armatei Populare de Apărare este deosebit de semnificativă, având în vedere responsabilitatea principală a unității pentru operațiunile care vizează Taiwanul și Marea Chinei de Est. Comandamentul este unul dintre cele cinci comandamente regionale comune ale Chinei și joacă un rol central în planificarea descurajării și a luptei de război de către Beijing pe flancul său estic. Apariția sistemului ASN-301 în acest context sugerează nu doar maturitatea sistemului, ci și integrarea sa în postura strategică a Chinei pentru scenariile de conflict regional. Un analist în domeniul apărării, familiarizat cu dezvoltarea dronelor chinezești, a declarat pentru Army Recognition că „ASN-301 îndeplinește mai multe cerințe. Este mobilă, ieftină, dificil de detectat și construită special pentru a orbi rețelele radar inamice. China a depășit faza de testare și implementează acum această dronă ca opțiune tactică pentru suprimarea apărării aeriene sofisticate într-o luptă viitoare”. „O schimbare continuă a doctrinei militare chineze” Într-un sens mai larg, debutul acestui sistem în exercițiile PLA reflectă o schimbare continuă a doctrinei militare chineze către utilizarea munițiilor de tip „loitering” ca element cheie în arhitectura sa ofensivă. În loc să se bazeze exclusiv pe platforme cu echipaj uman sau pe rachete antiradiații scumpe, PLA adoptă sisteme fără echipaj uman persistente și cu costuri reduse pentru a obține efecte tactice și perturbări strategice. ASN-301 joacă un rol central în acest efort, „lovind” acoperirea radar a adversarilor , necesară pentru a organiza o
Analiză | Rusia renunță la singurul PORTAVION, dar rămâne periculoasă prin submarine și rachete. Adaptează flota la războaiele pe care le poartă
Rusia se pregătește să retragă din serviciu singurul portavion pe care îl deține, „Amiralul Kuznețov”, iar informația a fost transmisă, în luna septembrie, de Institutul Naval al SUA (U.S. Naval Institute). Portavionul a făcut parte din Proiectul 1143.5 și a fost construit la sfârșitul erei sovietice. Ca o ironie a sorții, poate, portavionul „Amiralul Kuznețov” a fost construit în Republica Socialistă Sovietică Ucraineană, iar ulterior scos din Marea Neagră – în decembrie 1991 – odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice. S-a luat această decizie pentru ca portavionul să nu devină obiect de dispută în contextul divizării foste flote sovietice între Rusia și Ucraina. Portavionul „Amiralul Kuznețov” – nava-amiral a flotei Rusiei, catalogat de ruși drept „crucișător greu purtător de avioane” – are aproximativ 58.000 de tone la sarcină maximă și este echipat cu un sistem STOBAR (puntea este înclinată pentru a ajuta avioanele să decoleze pe distanțe scurte) care lansează avioane de vânătoare fără catapulte. „Amiralul Kuznețov” a fost lansat în data de 5 decembrie 1985 și a devenit complet operațional în 1995. Spre deosebire de portavioanele occidentale, „Amiralul Kuznețov” a fost proiectat cu o gamă largă de arme, care includea inițial bateria de rachete anti-navă P-700 Granit, rachete sol-aer Kinzhal, sisteme de arme de apropiere Kashtan și tunuri AK-630. Grupul său aerian a combinat avioane de vânătoare Su-33 – și ulterior MiG-29 K – cu elicoptere Ka-27 și Ka-31 pentru război antisubmarin și pichetare radar. Moscova a suspendat lucrările de modernizare Din 23 decembrie 1995 până în 22 martie 1996, portavionul „Amiralul Kuznețov” s-a aflat în misiune în Marea Mediterană, având la bord 13 avioane Su-33, 2 Su-25 UTG și 11 elicoptere. Misiunea a marcat cea de a 300-a aniversări a Forțelor Navale Ruse. În data de 11 iulie 2025, Izvestia a relatat că Moscova a suspendat lucrările de modernizare și ia în considerare casarea sau vânzarea portavionului. Fostul comandant al Flotei Pacificului, amiralul Serghei Avakiants, a susținut că rachetele antinavă moderne fac ca aceste portavioane să fie învechite „în forma lor clasică”. Unii ofițeri de marină și constructori de nave au promis că totul va fi rezolvat și că portavionul va reintra în serviciu până la sfârșitul anului 2021, dar o examinare a cheiurilor și a docurilor uscate capabile să gestioneze o navă de aceste dimensiuni a demonstrat că predicția era mult prea optimistă. Au existat, încă din anul 2019, opinii diferite, mulți specialiști ruși sugerând că banii ar fi mai bine cheltuiți pentru construirea câtorva fregate sau a unui alt submarin nuclear. O altă soluție despre care s-a vorbit a fost aceea ca portavionul să fie transferat la Marea Neagră, unde, datorită condițiilor climatice mai bune, Kuznetsov și-ar putea îndeplini mai eficient misiunile de… portavion de antrenament. Portavionul „Amiralul Kuznețov”, în șantier | Foto – Profimedia Images Ilya Kramnik, un analist militar rus, a replicat că aviația de pe portavion este esențială pentru o flotă modernă, iar absența unui portavion lasă operațiunile militare dependente de aeronavele terestre. Cu toate acestea, Kramnik a recunoscut că portavionul „Amiralul Kuznețov” este vechi și nesigur. Andrey Kostin, președintele United Shipbuilding Corporation, responsabilă de revizia generală a portavionului, a declarat că nu mai are rost ca portavionul îmbătrânit să fie recondiționat și a sugerat că „Amiralul Kuznețov” va fi vândut sau casat, se mai precizează pe site-ul Institutului Naval al SUA. Multe imperfecțiuni ale portavionului s-au transformat, de-a lungul timpului, în „boli cronice”. Centrala electrică se defecta periodic. În condiții polare dure, apa din țevi îngheța constant. Nava nu era potrivită pentru vreme rece prelungită, așa a fost trimisă în zone mai calde. Cu toate acestea, „mutarea” nu a funcționat întotdeauna. De altfel, „Amiralul Kuznețov” și-a petrecut cea mai mare parte a serviciului său în reparații. Incendiu la bordul portavionului „Amiralul Kuznețov”, în 2019, la Murmansk | Foto – Profimedia Images Au existat un total de șapte campanii militare. Ultima dintre ele, pe coasta Siriei, a fost „lovită” de o altă problemă majoră. Două aeronave nu s-au putut întoarce pe puntea portavionului și s-au scufundat în Marea Mediterană. După prăbușirea Uniunii Sovietice – din cauza distribuției inegale a industriei în epoca sovietică -, toate șantierele navale și docurile capabile să întrețină și să întrețină portavioanele au rămas în Ucraina, astfel încât portavionul Kuznețov, situat în Murmansk, Rusia, nu a putut fi utilizat eficient. Vladimir Putin, la Murmansk, în luna martie a anului 2025 | Foto – Profimedia Images Este obligatorie prezența unui portavion pentru ca Rusia să fie considerată o mare putere navală? O marină cu spectru complet, care dorește să își proiecteze influența departe de casă, are nevoie în continuare de cel puțin o punte operațională pentru a integra puterea aeriană cu forțele de suprafață și submarine. Statele Unite, China, Regatul Unit, Franța, India, Italia și Japonia desfășoară portavioane în configurații diferite, fiindcă tocmai această capacitate este liantul dintre atac, apărare aeriană și război antisubmarin. O flotă militară navală poate fi operațională fără un portavion, iar Rusia va rămâne periculoasă prin submarine și rachete. Totuși, absența unui portavion funcțional înseamnă că marina rusă nu va fi privită, în ultimă instanță, ca o forță navală completă. Forţele Navale ale Rusiei încorporează peste 400 de nave, din care 10 distrugătoare, 12 fregate, 83 corvete, 63 de submarine şi 123 nave de patrulare. Cu excepţia submarinelor, Rusia este poziționată sub nivelul forţelor navale din Statele Unite şi China. Portavionul „Amiralul Kuznețov”, atunci când era în activitate | Foto – Profimedia Images Rusia nu își permite să modernizeze portavionul „Amiralul Kuznețov” Decizia de a suspenda operațiunile cu portavionul „Amiralul Kuznețov” nu este surprinzătoare, potrivit specialiștilor. În timp ce își continuă războiul în Ucraina, Rusia nu își permite să modernizeze portavionul „Amiralul Kuznețov”, chiar dacă nu dorește să fie singurul membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU care nu deține un portavion. Se pare că Moscova a trimis o parte din echipajul portavionului să lupte în Ucraina, în 2024. Războiul a împiedicat utilizarea facilităților de antrenament terestre din Yeisk și Novofederovka, ceea ce face ca viitorul operațiunilor portavionului rusesc să fie incert. „Recondiționarea a avut loc cu