O galerie de acces a barajului Paltinu, Prahova, s-a obturat. Intervenţii în regim de urgenţă pentru deblocarea galeriei
O galerie de acces a barajului Paltinu, lac de acumulare care asigură mare parte din apa furnizată populaţiei şi agenţilor economici din judeţul Prahova, s-a obturat, autorităţile din judeţ aprobând intervenţia în regim de urgenţă pentru executarea lucrărilor de deblocare a galeriei. ”În urma şedinţelor de lucru pe care prefectul Daniel Nicodim le-a avut cu reprezentanţii Administraţiei Naţionale Apele Române şi Sistemului de Gospodărire a Apelor Prahova, acesta a luat act despre posibilitatea apariţiei unei situaţii de urgenţă, ca urmare a obturării galeriei de acces GF2 a Barajului Paltinu. În acest sens, prefectul judeţului Prahova a convocat Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Prahova, care astăzi, 06.11.2025, a adoptat Hotărârea nr. 9/2025, privind intervenţia în regim de urgenţă pentru executarea lucrărilor de deblocare a galeriei de acces GF2 – Baraj Paltinu, în vederea limitării efectelor negative asupra alimentării cu apă a populaţiei şi industriilor – asigurată din acumularea Paltinu”, anunţă Prefectura Prahova, joi seară. Instituţia precizează că Sistemul de Gospodărire a Apelor Prahova va face toate demersurile pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor necesare punerii în siguranţă a echipamentelor afectate. ”Măsurile de intervenţie imediată pentru deblocarea accesului în galerie au ca scop menţinerea funcţiilor principale ale acumulării Paltinu, respectiv alimentarea cu apă a populaţiei şi industriilor, atenuarea undelor de viitură şi apărarea împotriva inundaţiilor a zonelor din aval şi producerea de energie electrică”, subliniază oficialii Prefecturii. Ei au subliniat că, în prezent, nu este vorba despre o situaţie de urgenţă şi că ”funcţionalităţile şi siguranţa barajului nu sunt puse în pericol”. De asemenea, reprezentanţii instituţiei susţin că nu se poate spune, la acest moment, dacă va fi afectată alimentarea cu apă a consumatorilor. Se estimează că lucrările de deblocare a galeriei vor dura mai multe zile.
Nu le mai interesează pe românce echipa de Billie Jean King Cup? Jaqueline Cristian nu vine la barajul cu Polonia Igăi Swiatek
Cea mai valoroase jucătoare română de tenis a momentului, Jaqueline Cristian, va absenta la meciul cu Polonia Igăi Swiatek din play-off-ul pentru Billie Jean King Cup. Între 14 și 16 noiembrie au loc meciurile din cele 7 grupe ale play-off-ului din Billie Jean King Cup. Jaqueline Cristian va absenta de la meciurile cu Polonia și Noua Zeelandă. România nu o va avea pe Jaqueline Cristian în meciul din Billie Jean King cu Polonia Aflată pe locul 47 mondial, Jaqueline Cristian este cea mai valoroasă jucătoare română de tenis a momentului. Țara noastră mai are două sportive în prima sută, pe Sorana Cîrstea (51), aflată în ultimul an al carierei, și Gabriela Ruse (99). Primele două, însă, nu fac parte din echipa care va întâlni Polonia și Noua Zeelandă în Grupa B, la Gorzow Wielkopolski, în play-off-ul pentru Billie Jean King Cup. Pe cale de consecință, căpitanul nejucător al echipei României, Alexandra Dulgheru, care a preluat funcția pe 19 septembrie, după demisia lui Horia Tecău, a apelat la Ruse, Gabriela Lee (293), Elena Ruxandra Bertea (310). Cel mai probabil, la dublu vor juca Mara Gae (645) și Monica Niculescu (91). Gabi și Monica revin la echipă după un an, când România a fost învinsă, la turneul final de la Malaga, de Japonia, cu 2-1. Declarații agresive ale căpitanului echipei Poloniei Anca Todoni, aflată pe locul 118 în lume, nu a mai jucat de la începutul lui septembrie, când s-a retras înaintea meciului din turul 2 de la San Sebastian. Ea a decis să pună capăt sezonului din cauza problemelor fizice. La rândul ei, Ana Bogdan, în cădere abruptă din cauza faptului că nu a mai intrat pe teren de la jumătatea lunii iulie, se află într-o pauză prelungită, cauzată de accidentări și probleme legate de sănătatea mintală. De asemenea, Cîrstea și Irina Begu și-au anunțat de mai mult timp retragerea din echipa României de Billie Jean King Cup. Polonia se va baza pe serviciile jucătoarei aflată pe locul 2 mondial, Iga Swiatek. În schimb, vor absenta, din varii motive, Magda Linette, Magdalena Frech și Maja Chwalinska. „Mă bucur că Iga s-a întors în echipa națională a Poloniei. Desigur, înseamnă foarte mult pentru mine și pentru întreaga echipă. Avem același obiectiv. Vrem să câștigăm fiecare meci, iar de data aceasta va fi exact la fel. Pot promite asta, pentru că vom da întotdeauna tot ce avem pe teren. Vom lupta până la ultima minge și vom vedea ce ne va aduce după ultimul punct”, a conchis căpitanul echipei, Dawid Celt, citat într-un comunicat de presă al Asociației Poloneze de Tenis. Celelalte grupe au următoarea componență: Grupa A (se joacă la Monterrey) – Canada, Mexic, Danemarca; Grupa C (Cordoba) – Slovacia, Elveția, Argentina; Grupa D (Varazdin) – Cehia, Columbia, Croația; Grupa E (Hobart) – Australia, Brazilia, Portugalia; Grupa F (Ismaning) – Germania, Belgia, Turcia; Grupa G (Bengaluru) – Olanda, Slovenia, India.
Marele Baraj al Renașterii Etiopiene, mega-proiectul african: Istoria zbuciumată a unei investiții colosale, cu potențial uriaș și tensiuni pe măsură
Cu o capacitate instalată de 5,15 gigawați, Marele Baraj al Renașterii Etiopiene, de pe Nilul Albastru, este cea mai mare centrală hidroelectrică din Africa și printre cele mai mari 20 din lume. Cu o istorie lungă și plină de controverse, barajul are potențialul să transforme Etiopia în cel mai mare exportator de energie din Africa, dar și să sporească tensiunile dintre statele traversate de Nil. Un proiect propus din anii ’50, amânat zeci de ani Lucrari de constructie la baraj, in 2022. Potențialul locului ales pentru baraj, la doar 14 kilometri de granița Etiopiei cu Sudanul, fusese identificat încă din timpul domniei împăratului Haile Selassie, între 1956 și 1964, de către o agenție americană de administrare a apelor, în timp ce americanii studiau cursul Nilului Albastru. Cu toate acestea, din cauza loviturii de stat din 1974, a invaziei Etiopiei de către Somalia în 1977-78 și a războiului civil lung de 15 ani din Etiopia, proiectul nu a înregistrat nici un progres până la începutul anilor 2000. Guvernul etiopian a studiat situl în octombrie 2009 și apoi iar în august 2010. În noiembrie 2010, a fost prezentat un proiect pentru baraj. La 31 martie 2011, la o zi după ce proiectul a fost făcut public, un contract de 4,8 miliarde de dolari a fost atribuit companiei italiene Salini Impregilo, fără licitație, iar piatra de temelie a barajului a fost pusă pe 2 aprilie 2011 de către prim-ministrul Meles Zenawi. Cele cinci miliarde de dolari necesare pentru proiect au provenit în principal din fonduri obținute de la populație, atât din Etiopia cât și din diaspora. Inițial, barajul fusese numit „Proiectul X”. După ce a fost anunțat acordarea contractului, proiectul a fost numit Barajul Mileniului. La 15 aprilie 2011, Consiliul de Miniștri l-a redenumit Marele Baraj al Renașterii Etiopiene. Construcția a fost finalizată în iulie 2025, opt ani mai târziu decât termenul stabilit. Cu o capacitate de rezervor de 74 de miliarde de metri cubi de apă, proiectul își propune să genereze 5.000 de megawați de energie electrică, mai mult decât dublul capacității actuale a Etiopiei. Prioritățile divergente ale statelor prin care trece Nilul Prim-ministrul Etiopiei, Abiy Ahmed, în timpul ceremoniei oficiale de inaugurare a Marelui Baraj al Renașterii Etiopiene din Guba, pe 9 septembrie 2025. Disputa privind alocarea și utilizarea apelor Nilului durează de mulți ani și a fost exacerbată de schimbările climatice și de creșterea cererii de alimente și apă din partea populațiilor în creștere. În plus, cele 11 țări prin care trece Nilul au priorități de dezvoltare divergente. Printre aceste state se numără Etiopia, Egiptul, Sudanul, Rwanda, Tanzania și Kenya. Egiptul și Sudanul se află în aval de baraj, și apele fluviului ajung acolo numai după ce au trecut prin cele nouă state din amonte. Tratatele din epoca colonială, sursa parțială a tensiunilor Cadrul legal care reglementează alocarea apelor Nilului este dominat de acorduri din epoca colonială, cele mai importante fiind din 1929 și 1959. Acordurile au fost îmbrățișate de cele două state din aval, Sudan și Egipt, dar contestate de cele nouă din amonte, inclusiv Etiopia, care susțin de mult timp că nu au fost semnatare ale tratatelor din epoca colonială și, prin urmare, nu sunt obligate să le respecte. Printre altele, aceste tratate au acordat Egiptului putere de veto asupra oricăror proiecte de construcție pe Nil sau afluenții săi. Juriștii internaționali au remarcat că tratatul din 1959, de exemplu, contrastează puternic cu principiile internaționale care ghidează utilizarea apei peste granițe din prezent. Inițial, statele din aval, în special Egiptul, s-au opus construcției barajului, argumentând că este o amenințare la adresa drepturilor lor privind accesul la apă. Etiopia a ignorat protestele și a continuat cu lucrările de construcție, moment în care Egiptul și Sudanul și-au schimbat abordarea spre a obține un acord privind umplerea și operarea barajului. Cele două state din aval considerau că umplerea barajului ar fi trebuit să dureze aproximativ 12 până la 21 de ani pentru a le proteja alimentarea cu apă, dar, din motive interne și politice, autoritățile de la Addis Abeba au preferat o perioadă de umplere mai scurtă. În plus, Egiptul și Sudanul au susținut că umplerea rezervorului fără un acord obligatoriu din punct de vedere juridic le-ar încălca interesele și drepturile. Egiptul: Barajul este o amenințare la adresa securității sale Imagine din satelit realizată pe 2 iunie 2025 de Copernicus Sentinel Data 2025. Egiptul continuă să susțină că barajul Etiopiei este o amenințare la adresa securității sale și că, dacă este necesar, va lua măsuri pentru a proteja ceea ce numește „drepturile sale istorice” asupra apelor Nilului. Egiptul se bazează pe Nil pentru mai mult de 90% din rezervele sale de apă dulce. Nevoile de apă ale țării au crescut pe măsură ce populația a crescut și economia sa s-a extins semnificativ. Totuși, în loc să-și modernizeze infrastructura de apă, să minimizeze practicile de irigații risipitoare și, în general, să îmbunătățească utilizarea apei, Egiptul s-a concentrat pe mega-proiecte grandioase care pun o presiune semnificativă asupra resurselor limitate de apă ale regiunii. Sudanul, scena unui război civil devastator din 2023, și-a exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că barajul din Etiopia afectează operațiunile propriilor baraje. Acest lucru ar face mai dificilă gestionarea planurilor de dezvoltare ale Khartoumului. În ciuda intervenției Uniunii Africane și a guvernului SUA, precum și a apelurilor Egiptului către Consiliul de Securitate al ONU, cele trei țări nu au reușit să obțină un acord. Ce reprezintă barajul pentru etiopieni? Pentru etiopieni, Marele Baraj este un simbol al unității și mândriei naționale. Este semnificativ faptul că construcția a fost întreprinsă fără a depinde de finanțare din partea actorilor externi, cum ar fi instituțiile financiare internaționale sau marile țări industrializate. Producția de energie electrică a barajului ar putea transforma dezvoltarea Etiopiei. În primul rând, energia electrică ar oferi o sursă fiabilă de energie pentru industrializarea rurală, reducând defrișările prin eliminarea nevoii populației de a tăia copaci pentru lemne de foc. În al doilea rând, ar reduce poluarea asociată cu arderea lemnului, bălegarului și a altor forme de biomasă pentru gătit și alte activități.
China vrea să construiască cea mai mare HIDROCENTRALĂ din lume. Anunțul proiectului stimulează bursele, însă atrage critici din partea țărilor vecine
Cel mai mare proiect hidroelectric din lume este situat în amonte pe fluviul Yarlung Zangbo, care izvorăște din Tibet, și are un cost estimat de cel puțin 170 de miliarde de dolari. Noua hidrocentrală va depăși ca mărime Barajul celor Trei Defileuri, considerat actualmente cea mai mare construcție de acest tip din lume. Realizarea sa a durat aproape două decenii și a generat aproape un milion de locuri de muncă, însă în același timp, a strămutate un număr similar de persoane, potrivit datelor guvernamentale redate de Reuters. Situat pe marginea estică a Platoului Tibetan, noul proiect are un potențial hidroenergetic imens, deoarece o secțiune a râului curge în cădere de la 2.000 de metri pe o distanță de 50 km. Ca și capacitate de producție, se estimează că va realiza aproape 300 de miliarde de kilowați-oră anual, similar cu nivelul de electricitate consumată de Marea Britanie anul trecut. „Acest proiect atrage investiții puternice și va genera venituri consistente la bugetul de stat atunci când se va finaliza: 120 de miliarde de yuani (echivalentul a circa 17 miliarde de dolari) anual. Lucrările vor fi gata în următorul deceniu”, transmite premierul chinez Li Qiang. Anunțul demarării lucrărilor a fost bine primit de piețele de de capital, care au reacționat imediat. Văzut drept o dovadă de stimulare economică, prețurile acțiunilor și randamentele obligațiunilor din sectorul hidroenergetic au crescut brusc. Cum s-au comportat bursele Indicele CSI Construction & Engineering (.CSI399995) a crescut cu până la 4%, atingând maximul ultimelor șapte luni. De asemenea, Power Construction Corporation of China (601669.SS) și Arcplus Group PLC (600629.SS) au crescut cu 10%. Acțiunile Hunan Wuxin Tunnel Intelligent Equipment Co (835174.BJE), listată la Beijing, care vinde echipamente de foraj pentru realizarea de tuneluri, au crescut cu 30%. Producătorul de ciment Xizang Tianlu Co Ltd (600326.SS) și Tibet GaoZheng Explosive Co (002827.SZ), producător de materiale explozibile civile, au crescut ambele cu 10%. „Proiectul stimulează cererea de echipamente și materiale de construcții. Barajul va ajuta la satisfacerea cererii de energie din Tibet și restul Chinei, fără a avea un efect major asupra rezervelor de apă din aval sau asupra mediului. Lucrările vor fi terminate în jurul anului 2030”, susțin autoritățile chineze. Țările vecine contestă proiectul India și Bangladesh și-au exprimat îngrijorarea cu privire la impactul pe care această construcție le va avea asupra milioanelor de oameni din aval. Odată ce trece în India, Yarlung Zangbo este cunoscut drept Brahmaputra și joacă de milenii un rol esențial în viața comunităților aflate înspre gura de vărsare, aflată în Bangladesh. De asemenea, ecologiștii au avertizat că impactul asupra mediului va fi unul profund. „Barajul va afecta ireversibil ecosistemele aflate în aval. De asemenea, modificarea debitului va lovi puternic activitățile economice de care depind milioane de oameni din India și Bangladesh”, susțin ONG-urile bazate pe probleme de mediu. RECOMANDAREA AUTORULUI Bogdan Ivan: Energia hidro este una dintre cele mai eficiente, ieftine și verzi surse de energie Fața nevăzută a dezastrului de la PRAID. Cine este miliardarul implicat în aducerea castorilor care au blocat lucrările pentru devierea pârâului Corund
Secretul terifiant care se află pe fundul lacului Vidraru dezvăluie una dintre marile tragedii din istoria comunistă a României
Lacul Vidraru ascunde un secret terifiant: una dintre marile tragedii pe care le-a îndurat poporul român sub regimul totalitar comunist. Puțini știu ce se ascunde pe fundul lacului. Este vorba despre un sat scufundat. Cumpăna, un sat din enclava comunei argeșene Arefu, era un sat animat de cătune, cabane forestiere, chioșcuri, vile ale familiilor înstărite, o biserică și cimitir. Cumpăna, un sat animat În jur, erau coloniile de muncitori care lucrau la Tunelul pentru captare în Lacul Vidraru. Periodic se desfășurau serbări unde flăcăii își căutau iubitele. Iar în preajma satului, Mocănița transporta o mulțime de oameni, lemne și alte materiale. „Aveam vreo 15 -16 ani înainte de începerea lucrărilor. Băteam întreaga zonă şi-n sus, şi-n jos, ca toţi flăcăii de vârsta mea, după fete, şi mergeam la mai toate serbările ce se ţineau la Cumpăna. Veneau şi oameni de prin localităţile de jos, cu Mocăniţa, fiindcă zona aceasta avea de pe atunci potenţial”, povesteşte fostul viceprimar de la Arefu, Gheorghe Buzoiu, pentru Click . „Undeva, pe la coada lacului de astăzi, era o platformă unde se ţineau un fel de serbări câmpeneşti, cu prilejul fiecărei zile importante din calendar. Mocăniţa aducea acolo, sus, o mulţime de oameni. Trenuleţul acesta, care transporta şi lemne, şi oameni, şi materiale, pleca de la Curtea de Argeş, oprea în câteva staţii de pe traseu şi avea cap de linie chiar la coada lacului, undeva pe lângă Cabana Cumpăna de astăzi”, povesteşte, pentru Adevărul, un alt martor al acelor vremuri, Valeriu Eugen Pop, care în urmă cu aproape 50 de ani, scria istorie pe şantierele Vidrarului, conducând, ca tânăr inginer, o echipă de muncitori de la aducţiunea principală. Şi, ca o paranteză în interiorul acestei poveşti, merită precizat faptul că Valeriu Eugen Pop este nimeni altul decât cel care avea să devină, mulţi ani mai târziu, ministru al Mediului în Guvernul Petre Roman. Comuniștii l-au scufundat În 1965, în urmă cu 60 ani, regimul comunist a inundat întreaga enclavă cu milioane de metri cubi de apă din lacul Vidraru. Când nivelul apei scade, satul poate fi vizibil cu ochiul liber. Sătenii au refuzat să-și abandoneze casele și au preferat să moară înecați în odăile lor, sub puhoaiele de apă, potrivit legendelor. Oficial, comuniștii ar fi evacuat întreaga populație. Potrivit legendelor, crucile de cimitir încă mai ies, din când în când, la suprafață. Barajul de 166 metri înălțime a fost finalizat în 1966, iar în spatele său s-a acumulat un lac de 456 de milioane de metri cubi de apă. Este o construcție hidroenergetică impresionantă, dar care ascunde una dintre multiplele crime ale regimului comunist. Ștefan Dumitrache, directorului Muzeului Curtea de Argeș, a declarat pentru Adevărul: „Înainte de umplerea lacului, zona arăta cum arată o colonie de muncitori din ziua de azi. Între toate construcţiile de lemn care împânzeau zona, se remarcau vreo două mai mari: Casa Verde şi Casa Brătienilor, peste standardele de atunci, cu fundaţii de beton, precum şi o bisericuţă”. Sursa Foto: Envato | Profimedia Citește și: „Insula Fortăreață” care a fost scufundată de CEAUȘESCU pentru a construi centrala „Porțile de Fier 1” Iulian Constantin are o experiență de peste 4 ani în presă după ce a absolvit Facultatea de Jurnalism în anul 2019. A lucrat ca reporter TV, fotograf și a colaborat cu mai multe reviste și ziare. Hobby-urile … vezi toate articolele