Chimicalele eterne: cum ne intră în corp, ce riscuri prezintă și cum reducem expunerea
Un simplu test de sânge realizat în cadrul unei investigații despre „chimicalele eterne” (PFAS) s-a transformat într-o descoperire tulburătoare: prezența ridicată a unor substanțe aproape imposibil de eliminat din organism. PFAS sunt un grup de mii de substanțe chimice sintetice extrem de persistente, care nu se descompun în mediul înconjurător și se acumulează treptat în organism. Datorită structurii lor foarte stabile, pot rămâne în sol, apă și sedimente timp de zeci sau chiar secole, fiind considerați unii dintre cei mai durabili poluanți moderni. Chimicalele care nu dispar Testele de sânge efectuate în cadrul investigației au scos la iveală o concentrație de 9,8 nanograme (ng/ml) de PFAS pe mililitru de sânge, aproape de cinci ori peste pragul considerat de risc de către specialiști. „Orice nivel peste 2 ng/ml aduce riscuri pentru sănătate”, a precizat dr. Sabine Donnai, medic în medicina preventivă, citată de BBC. Medicul a adăugat că „nu a întâlnit pe nimeni care să nu aibă cel puțin urme de PFAS în sânge”. PFAS, peste 10.000 de substanțe folosite în textile impermeabile, vase antiaderente, cosmetice, electronice sau echipamente medicale, „nu se descompun”. „Odată ce ajung în corpul nostru, rămân acolo și se acumulează treptat, până când încep să interfereze cu sistemele noastre”, a explicat Stephanie Metzger, consilier în politici publice la Societatea Regală de Chimie. PFAS se transmit bebelușilor înainte de naștere Cercetătorii au asociat unele PFAS cu diverse probleme de sănătate. Printre acestea se numără bolile tiroidei și afectarea fertilității. Anumite substanțe din această categorie au fost legate de cancer de rinichi și ficat. Există, de asemenea, dovezi că expunerea poate influența negativ dezvoltarea copiilor. Jurnalista BBC care s-a supus testelor pentru a realiza investigația a descoperit și un fapt tulburător: în timpul sarcinilor, corpul ei „a eliminat o parte din PFAS transferându-le bebelușilor”. „Nivelurile ar fi fost și mai mari înainte să rămâi însărcinată”, i-a transmis medicul specialist. Cum ajung aceste substanțe în viața de zi cu zi Sursele sunt mult mai diverse decât am crede. Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară spune că cea mai mare expunere vine din alimentație, în special din pește, carne, ouă, fructe și produsele din fructe. Chiar și o simplă căpșună poate purta urme. PFAS sunt folosite în pesticide „ca să se lipească mai bine de fruct și să nu fie spălate de ploaie”, a dezvăluit profesorul David Megson de la Universitatea Metropolitană din Manchester, care se ocupă de analiza chimică a mediului. Vinul, printre cele mai contaminate În mod surprinzător, vinul poate fi una dintre sursele cele mai concentrate. „Concentrăm sute de struguri într-o singură sticlă. Pe măsură ce pesticidul se descompune, partea de PFAS rămâne în urmă”, spune Megson. Cu alte cuvinte, atunci când pesticidele folosite pe vița-de-vie se degradează, componentele lor care conțin PFAS nu dispar, ci ajung în produsul final. Poluanții de acasă În casă, expunerea la PFAS poate proveni din mai multe surse. Tigăile antiaderente zgâriate pot elibera astfel de compuși. Covoarele tratate pentru a fi rezistente la pete și hainele impermeabile pot conține, de asemenea, PFAS. Chiar și praful acumulat în locuință poate deveni un vector de expunere. Unele produse pentru copii etichetate ca fiind PFAS-free s-au dovedit a le conține, de fapt. Într-o altă investigație, BBC a găsit astfel de chimicale într-un produs de îmbrăcăminte pentru copii cumpărat de la un retailer britanic, dar provenind dintr-un lot vechi. „Dacă țesăturile care conțin PFAS intră în „contact prelungit cu pielea umană”, există posibilitatea ca substanțele chimice să fie absorbite prin piele, a explicat profesorul Stuart Harrad de la Universitatea din Birmingham, care a testat produsul. Ce putem face pentru a reduce expunerea Dr. Sabine Donnai spune că eliminarea completă a PFAS este „puțin probabilă”, dar nivelurile pot scădea în câțiva ani dacă luăm măsuri. Recomandările specialiștilor includ mai multe măsuri care pot ajuta la reducerea expunerii la aceste substanțe nedegradabile. Creșterea aportului de fibre „Este cea mai puternică dovadă de până acum”, spun medicii. Fibrele – din ovăz, orz, fasole, nuci, semințe sau suplimente – pot ajuta organismul să elimine o parte din PFAS. Folosirea unor surse sigure de apă „Când bem apă de la robinet, expunerea variază în funcție de zona în care locuim”, spune dr. Federica Amati, cercetător la Colegiul Imperial din Londra. Un filtru de apă – fie un ulcior, fie unul instalat la chiuvetă – poate reduce semnificativ nivelurile. Înlocuirea tigăilor antiaderente Orice vas antiaderent zgâriat ar trebui aruncat. „Tigăile din inox sau ceramică sunt mult mai sigure”, aexplicat dr. Amati. Evitarea textilelor tratate Hainele sau covoarele care poartă etichetele „impermeabil” sau „rezistent la pete” conțin PFAS, cu excepția cazului în care au o certificare fără PFAS. Se recomandă aspirarea zilnică, aerisirea locuinței și alegerea mereu a materialelor netratate. Atenție la cosmetice și produse de igienă Evitați orice ingredient care conține „fluoro” sau „PTFE”. Alegeți produse clar marcate ca fiind PFAS-free, spun medicii. O problemă a întregii lumi, cu soluții incomplete Uniunea Europeană analizează o interdicție totală asupra celor 10.000 de PFAS. În același timp, Marea Britanie studiază doar restricționarea unora dintre substanțe. Industria chimică susține că PFAS au „utilizări esențiale” și că „nu există încă înlocuitori siguri pentru toate”. Adevărul este că aceste chimicale au făcut produsele noastre mai rezistente și mai comode, dar cu un cost pe care abia acum începem să îl înțelegem și, mai grav, să îl contabilizăm. Țări care au limitat PFAS Mai multe țări au început deja să impună restricții asupra PFAS. Franța a interzis folosirea lor în cosmetice și textile, începând cu 2025. Danemarca nu mai permite PFAS în ambalajele alimentare încă din 2020. Norvegia a restricționat utilizarea unor compuși PFAS în produse de consum, iar Germania, Suedia și Olanda se numără printre statele care au propus o interdicție extinsă la nivelul întregii Uniuni Europene.
Hrănirea bebelușilor cu arahide de la o vârstă fragedă ar putea ajuta copiii să prevină alergiile – studiu
Alergiile la arahide au început să scadă în SUA după ce recomandările emise pentru prima dată în 2015 au schimbat practicile medicale, recomandând introducerea alergenului în alimentația sugarilor încă de la vârsta de 4 luni. Rata alergiilor la arahide la copiii cu vârste cuprinse între 0 și 3 ani a scăzut cu peste 27% după ce recomandările pentru copiii cu risc ridicat au fost emise pentru prima dată în 2015 și cu peste 40% după ce recomandările au fost extinse în 2017. „Este un lucru remarcabil”, a declarat dr. David Hill, alergolog și cercetător la Spitalul de Copii din Philadelphia și autor al unui studiu publicat luni în revista medicală Pediatrics. Hill și colegii săi au analizat dosarele medicale electronice ale zeci de cabinete pediatrice pentru a urmări diagnosticarea alergiilor alimentare la copiii mici înainte, în timpul și după publicarea recomandărilor. „Astăzi sunt mai puțini copii cu alergii alimentare decât ar fi fost dacă nu am fi implementat această măsură de sănătate publică”, a adăugat el. Aproximativ 60.000 de copii au evitat alergiile alimentare din 2015, inclusiv 40.000 de copii care altfel ar fi dezvoltat alergii la arahide. Cu toate acestea, aproximativ 8% dintre copii sunt afectați de alergii alimentare, inclusiv peste 2% cu alergie la arahide, potrivit AP. Alergia la arahide apare atunci când sistemul imunitar al organismului identifică în mod eronat proteinele din arahide ca fiind dăunătoare și eliberează substanțe chimice care declanșează simptome alergice, inclusiv urticarie, simptome respiratorii și, uneori, anafilaxie care poate pune viața în pericol. Timp de decenii, medicii au recomandat amânarea introducerii în alimentația copiilor a arahidelor și a altor alimente susceptibile de a declanșa alergii până la vârsta de 3 ani. Dar în 2015, Gideon Lack de la King’s College London a publicat studiul revoluționar Learning Early About Peanut Allergy (LEAP). Reducerea alergiilor alimentare cu peste 80% Lack și colegii săi au demonstrat că introducerea produselor din arahide în perioada sugarului reduce riscul viitor de a dezvolta alergii alimentare cu peste 80%. Analize ulterioare au arătat că protecția a persistat la aproximativ 70% dintre copii până la adolescență. Studiul a dat naștere imediat unor noi linii directoare care recomandau introducerea timpurie a arahidelor, dar punerea lor în practică a fost lentă. Conform sondajelor, doar aproximativ 29% dintre pediatri și 65% dintre alergologi au declarat că respectă recomandările extinse emise în 2017. Confuzia și incertitudinea cu privire la cea mai bună modalitate de a introduce arahidele în alimentație la o vârstă fragedă au dus la această întârziere, potrivit unui comentariu care a însoțit studiul. La început, atât experții medicali, cât și părinții s-au întrebat dacă această practică poate fi adoptată în afara mediului clinic strict controlat. Datele pentru analiză provin dintr-un subset de centre medicale participante și este posibil să nu reprezinte întreaga populație pediatrică din SUA, se menționează în comentariul condus de dr. Ruchi Gupta, expert în alergii infantile la Universitatea Northwestern. Cu toate acestea, noua cercetare oferă „dovezi promițătoare că introducerea timpurie a alergenilor nu numai că este adoptată, dar poate avea un impact măsurabil”, au concluzionat autorii. Reacții pozitive Susținătorii celor 33 de milioane de persoane din SUA care suferă de alergii alimentare au salutat semnele că introducerea timpurie a produselor din arahide începe să prindă contur. „Această cercetare întărește ceea ce știm deja și subliniază o oportunitate semnificativă de a reduce incidența și prevalența alergiei la arahide la nivel național”, a declarat Sung Poblete, director executiv al grupului non-profit Food Allergy Research & Education (FARE). Noul studiu subliniază recomandările actuale, actualizate în 2021, care prevăd introducerea arahidelor și a altor alergeni alimentari majori între patru și șase luni, fără screening sau teste prealabile, a spus Hill. Părinții ar trebui să consulte pediatrul pentru orice întrebări. „Nu trebuie să fie o cantitate mare de alimente, ci doar mici gustări de unt de arahide, iaurt pe bază de lapte, iaurturi pe bază de soia și unturi din fructe cu coajă”, a spus el. „Acestea sunt modalități foarte bune de a permite sistemului imunitar să fie expus la aceste alimente alergenice într-un mod sigur”. Tiffany Leon, 36 de ani, dieteticiană înregistrată în Maryland și directoare la FARE, a introdus alune și alți alergeni devreme în alimentația celor doi fii ai săi. La început, propria mamă a lui Leon a fost șocată de sfatul de a hrăni bebelușii cu astfel de alimente înainte de vârsta de 3 ani, a spus ea. Dar Leon i-a explicat cum s-a schimbat știința. „Ca dietetician, pun în practică recomandări bazate pe dovezi”, a spus ea. „Așa că, atunci când cineva mi-a spus: «Așa se face acum, acestea sunt noile recomandări», m-am gândit: «Bine, asta vom face»”.
Știința modernă le dă dreptate bunicilor: Diversificarea timpurie protejează copiii de alergii
Timp de mulți ani, părinților li s-a spus să evite alimentele alergene în primul an de viață al copiilor, de teamă că ar putea declanșa reacții alergice. Mulți pediatri recomandau amânarea introducerii ouălor, peștelui și altor alergeni până după vârsta de 1 an, în unele cazuri chiar 2–3 ani. Dar noile cercetări contrazic această abordare și aduc dovezi clare în favoarea introducerii timpurii, la aproximativ șase luni ale bebelușilor, potrivit Science Alert. Practic, cu sprijinul științei moderne, ne întoarcem la felul în care ne-au crescut părinții și bunicii noștri, când copiii ajungeau să cunoască gustul majorității alimentelor până la vârsta de un an, fără prea multe restricții, iar sistemul imunitar învăța din timp să le recunoască și să le tolereze. Cercetarea s-a concentrat pe bebeluși din familii cu istoric alergic Cercetătorii de la Universitatea Western Australia au analizat două grupuri de copii. Primul grup, format din 506 bebeluși, nu a primit nicio recomandare specială privind alimentația. Al doilea grup, cu 566 de copii, a avut părinți care au fost sfătuiți să introducă ouă și unt de arahide în alimentația bebelușului în jurul vârstei de șase luni. Studiul este cu atât mai valoros cu cât toți copiii incluși aveau în familie rude apropiate cu alergii, ceea ce înseamnă că făceau parte dintr-o categorie cu risc crescut. Rezultatele au fost convingătoare. În rândul copiilor din grupul al doilea, alergia la ou a scăzut de la 12% la 3%, iar alergia la arahide a scăzut de la 6% la 1%: „Pentru bebelușii din grupul doi, ale căror familii au urmat ghidurile actualizate, am observat o reducere semnificativă a alergiilor la ou și la arahide”, a explicat Summer Walker, cercetătoare în sănătate publică și coautoare a studiului. Pe lângă ouă și arahide, a fost inclus și laptele de vacă în alimentație, însă în acest caz diferențele observate au fost mai mici. Chiar dacă alergiile nu au fost complet eliminate, reducerea gradului de risc a fost evidentă. Alimentația diversificată devreme reduce riscul de alergii Părinții din grupul cu recomandări au primit versiuni tipărite ale ghidurilor oficiale ale Societății Australasiane de Imunologie Clinică și Alergii, iar cercetătorii spun că educația părinților și distribuirea acestor informații joacă un rol-cheie în prevenirea alergiilor: „Prin distribuirea mai largă a ghidurilor și implicarea personalului medical în informare, putem reduce considerabil incidența alergiilor alimentare în comunitate”, a precizat cercetătoarea australiană. „Unii părinți sunt încă derutați în legătură cu momentul potrivit pentru introducerea alergenilor, mai ales cei care provin din familii cu istoric alergic”, a spus Debbie Palmer, nutriționistă și cercetătoare în cadrul studiului. Lucrarea a fost publicată în prestigioasa revistă Journal of Allergy and Clinical Immunology: In Practice, iar concluziile sale susțin includerea pragului de 6 luni în ghidurile oficiale de alimentație infantilă – introducerea timpurie, în jurul a 6 luni, a alimentelor cu potențial alergenic poate reduce riscul de alergii, nu îl crește.
Bebelușii sănătoși au în sânge cantități uriașe din proteina care distruge creierul în Alzheimer
Proteina p-tau217 era văzută ca un marker al neurodegenerării, dar un studiu internațional condus de Universitatea din Göteborg arată că bebelușii o au în cantități record și au nevoie de ea pentru dezvoltarea creierului. Echipa a analizat sângele a peste 400 de persoane, de la nou-născuți la bolnavi de Alzheimer. Bebelușii prematuri aveau cele mai mari niveluri de p-tau217, urmați de cei născuți la termen. Cu cât nașterea era mai prematură, cu atât nivelurile erau mai ridicate, dar copiii erau complet sănătoși. Nivelurile scad apoi în primele luni de viață, rămân foarte mici la adulții sănătoși, apoi cresc din nou la bolnavii de Alzheimer, dar fără să ajungă la valorile extreme ale nou-născuților. Proteina pare să joace un rol crucial în dezvoltarea timpurie a creierului, ajutând la formarea conexiunilor neuronale. Întrebarea centrală devine: de ce creierul bebelușilor poate gestiona cantități mari de p-tau217 fără probleme, când aceeași proteină afectează grav adulții? Descoperirea contrazice și o teorie fundamentală despre Alzheimer. Timp de decenii, cercetătorii au crezut că p-tau217 apare doar după ce o altă proteină – amiloidul – se acumulează în creier. Dar bebelușii nu au amiloid, ceea ce arată că cele două proteine funcționează independent, conform Science Alert.