Legendara Steluța Luca a reacționat după ce a aflat vestea despre Roxana Moise și a vorbit despre boala de care suferea: Atunci a descoperit-o

legendara-steluta-luca-a-reactionat-dupa-ce-a-aflat-vestea-despre-roxana-moise-si-a-vorbit-despre-boala-de-care-suferea:-atunci-a-descoperit-o

Legendara Steluța Luca a reacționat după ce a aflat despre moartea Roxanei Moise, fostă handbalistă și concurentă la Exatlon, care s-a stins din viață la vârsta de doar 39 de ani. Fosta jucătoare a celor de la Oltchim Râmnicu Vâlcea era chinuită de mai mult timp de o boală grea și a lăsat în urmă trei copii și o comunitate care o iubea și o aprecia. Legendara Steluța Luca, reacție după moartea Roxanei Moise Lumea sportului românesc a fost zguduită de o nouă veste tristă. Roxana Moise, fostă handbalistă și concurentă la Exatlon, s-a stins din viață la vârsta de doar 39 de ani și a lăsat în urmă trei copii, dar și o comunitate care o iubea și o aprecia pentru tot ceea ce a reușit în cariera pe care a avut-o. Legendara Steluța Luca a aflat despre moartea Roxanei Moise și a oferit o primă reacție, vorbind despre boala de care fosta jucătoarea a celor de la Oltchim Râmnicu Vâlcea suferea. Conform informațiilor existente, se pare că sportiva în vârstă de 39 de ani fusese diagnosticată cu o formă gravă de cancer cerebral, iar Steluța Luca a vorbit despre momentul în care Roxana Moise a descoperit că se confruntă cu această boală. „Pentru mine șocul a fost atunci când am aflat că are probleme de sănătate. Ne intersectam adesea la un anumit restaurant din Vâlcea. Ea a descoperit boala undeva vara, după ce și-a dat definitivatul. Voia să obțină diploma pentru antrenorat. La scurt timp a resimțit dureri mari de cap. În momentul în care și-a făcut un tomograf a descoperit că are o tumoră la creier. Era o tipă foarte ok, nu o vedeai niciodată tristă. Roxana era mereu cu un vibe pozitiv”, a declarat legendara Steluța Luca, conform fanatik.ro. Roxana Moise s-a stins din viață la doar 39 de ani Roxana a încetat din viață la 39 de ani, iar oamenii din Râmnicu Vâlcea regretă dispariția acesteia, mai ales că aceasta a fost și jucătoarea formației Oltchim. După ce a renunțat la handbal, Roxana Moise a devenit cunoscută prin prezența în emisiunea Exatlon, acolo unde a făcut parte din echipa Faimoșilor. „Cu durere în suflet anunțăm trecerea neașteptată a Roxanei Moise, fostă handbalistă de performanță, instructor de Kangoo Jumps și fostă razboinică Exatlon. La doar 39 de ani, a lăsat în urmă trei copii și o comunitate întreagă care o iubea”, se arată pe pagina de Facebook Vocea Vâlcii.

Tatiana Schlossberg, nepoata lui JF Kennedy, dezvăluie că a fost diagnosticată cu cancer în stadiu terminal

tatiana-schlossberg,-nepoata-lui-jf-kennedy,-dezvaluie-ca-a-fost-diagnosticata-cu-cancer-in-stadiu-terminal

Într-un articol publicat în revista The New Yorker, Tatiana Schlossberg, nepoata fostului președinte John F. Kennedy, în vârstă de 35 de ani, a scris că anul trecut a fost diagnosticată cu leucemie mieloidă acută cu o mutație rară cunoscută sub numele de Inversiunea 3, o anomalie genetică întâlnită în mai puțin de 2% din cazurile de LMA. Medicii au descoperit cancerul la scurt timp după ce Schlossberg a născut-o pe fiica sa, în mai 2024, scrie CNN. „Nu am crezut – nu puteam să cred – că vorbeau despre mine”, a scris Schlossberg. „Cu o zi înainte, însărcinată în nouă luni, înotasem un kilometru în piscină. Nu eram bolnavă. Nu mă simțeam bolnavă. De fapt, eram una dintre cele mai sănătoase persoane pe care le cunoșteam”. „Medicul mi-a spus că mă poate ține în viață poate un an” În expunere, Schlossberg documentează procesul tratamentului epuizant, care a inclus mai multe runde de chimioterapie, două transplanturi de măduvă osoasă și participarea la două studii clinice. Schlossberg a spus că în septembrie a fost diagnosticată și cu o formă de virus Epstein-Barr, care „mi-a distrus rinichii” și a trebuit să învețe să meargă din nou. „În timpul ultimului studiu clinic, medicul meu mi-a spus că mă poate ține în viață poate un an”, a scris ea. Tatiana este fiica fostului ambasador Caroline Kennedy și are 2 copii Schlossberg, jurnalistă de mediu, este a doua fiică a fostului ambasador american Caroline Kennedy și a designerului Edwin Schlossberg. Tatiana Schlossberg și soțul ei, George Moran, au un fiu de 3 ani și o fiică de 1 an. Schlossberg a spus că frații ei – Rose, regizoare, și Jack, care la începutul acestei luni și-a anunțat candidatura pentru Congres – au ajutat-o să-și crească copiii și „m-au ținut de mână fără ezitare în timp ce sufeream, încercând să nu-și arate durerea și tristețea pentru a mă proteja de ele”. Tatiana Schlossberg a descris parcurgerea tratamentului în timp ce vărul ei, Robert F. Kennedy Jr., a fost confirmat în funcția de secretar al Departamentului Sănătății și Serviciilor Sociale, după ce „a candidat la președinție ca independent, dar mai ales ca o rușine pentru mine și restul familiei mele apropiate”. Ea a spus că medicii de la NewYork-Presbyterian/Columbia University Irving Medical Center, unde a fost tratată, nu știau dacă vor fi afectați după ce administrația Trump a retras finanțarea federală acordată Universității Columbia. „Dintr-o dată, sistemul de sănătate pe care mă bazam părea tensionat, instabil”, a scris Schlossberg. Ulterior, universitatea a încheiat un acord cu administrația Trump pentru a restabili finanțarea. Istoria tragică a familiei Kennedy Tatiana Schlossberg a spus că regretă că a contribuit la istoria tragică a familiei sale, care include asasinarea lui John F. Kennedy în 1963 și asasinarea unchiului său, fostul procuror general Robert F. Kennedy, în 1968. „Toată viața mea am încercat să fiu bună, să fiu o elevă bună, o soră bună și o fiică bună, să o protejez pe mama mea și să nu o supăr sau să o enervez niciodată”, scrie ea. „Acum am adăugat o nouă tragedie în viața ei, în viața familiei noastre, și nu pot face nimic pentru a opri asta”.

O nouă cauză ascunsă a oboselii cronice a fost descoperită de cercetători

o-noua-cauza-ascunsa-a-oboselii-cronice-a-fost-descoperita-de-cercetatori

Cercetătorii americani au descoperit că aproape trei sferturi dintre pacienți prezintă hiperventilație sau alte tipare respiratorii neregulate. Vestea bună este că aceste probleme pot fi tratate. Cercetătorii de la Icahn School of Medicine au studiat 57 de persoane cu sindromul oboselii cronice și 25 de persoane sănătoase. Toți au făcut teste de efort cardiopulmonar timp de două zile. Rezultatele au arătat că 71% din grupul cu oboseală cronică a prezentat anomalii respiratorii. Aproximativ jumătate dintre ei au respirat neregulat în timpul testelor. O treime au avut hiperventilație. În grupul de control, doar patru persoane au avut probleme de respirație. Respirația disfuncțională înseamnă că respirați prea rapid, suspinați adânc frecvent sau respirați doar cu toracele fără să folosiți diafragma corect. Astfel, plămânii nu se pot extinde complet. Trei sferturi dintre pacienții cu oboseală cronică respiră neregulat fără să știe Mulți pacienți nu realizează că au această problemă. Respirația disfuncțională poate apărea chiar și în stare de repaus. Tulburările respiratorii produc simptome similare cu cele ale oboselii cronice. Acestea includ amețeli, dificultăți de concentrare, dificultăți de respirație și epuizare. Când apar împreună hiperventilația și respirația disfuncțională, pot provoca și dureri în piept, palpitații și anxietate. Cauza probabilă este disautonomia (disfuncția sistemului nervos autonom, responsabil de reglarea funcțiilor involuntare). Este o perturbare a modului în care organismul controlează vasele de sânge și mușchii. „Este posibil ca disautonomia să declanșeze o respirație mai rapidă și mai neregulată”, a spus dr. Donna Mancini, prima autoare a studiului. Pacienții cu oboseală cronică suferă adesea de disautonomie sub forma intoleranței ortostatice. Asta înseamnă că se simt mai rău când stau în picioare și nu se mișcă. Vestea bună este că aceste probleme respiratorii pot fi tratate. Cercetătorii au mai multe sugestii. Exercițiile de respirație prin yoga ar putea ajuta. De asemenea, activități fizice ușoare în care controlul respirației este important, cum ar fi înotul. Descoperire despre oboseala cronică: Majoritatea pacienților au probleme ascunse de respirație O altă opțiune este biofeedback-ul. Acesta folosește un dispozitiv care măsoară CO2 expirat și ajută pacientul să învețe să respire corect. „Identificarea acestor anomalii va conduce cercetătorii către noi strategii de tratare, cu scopul final de a reduce simptomele”, a declarat dr. Benjamin Natelson, autorul principal al studiului. Descoperirea a fost publicată în revista Frontiers in Medicine și este citată de Science Daily.

Boala de iarnă ignorată care afectează milioane de persoane: Nu este doar tristețe

boala-de-iarna-ignorata-care-afecteaza-milioane-de-persoane:-nu-este-doar-tristete

Deși considerată adesea „melancolie de iarnă” sau „depresie ușoară”, SAD este de fapt o „tulburare depresivă majoră”, explică dr. Laurence Wainwright, profesor de psihiatrie la Universitatea Oxford. „Acronimul nu ajută întotdeauna”, spune el. „Face ca această afecțiune să fie ușor confundată cu puțină tristețe. Dar, deoarece apare și dispare, nu este luată în serios, chiar dacă poate fi chinuitoare pentru cei care suferă de ea”. SAD este o „fază depresivă recurentă” care apare în anumite perioade ale anului – cel mai frecvent iarna, deși pentru unele persoane apare vara – și este în remisie în restul timpului, conform Sky News. Între 0,5% și 2,4% din populație suferă de această afecțiune, ceea ce înseamnă 268.000 până la 1,6 milioane de persoane doar în Marea Britanie. Cea mai comună explicație este lipsa luminii solare în timpul iernii. Lipsa luminii puternice poate provoca o „defecțiune a ritmului circadian, ceasul intern al organismului”, explică dr. Wainwright. O producție excesivă de melatonină – hormonul care reglează somnul – poate face oamenii să se simtă obosiți și mai puțin energici. Serotonina și vitamina D sunt, de asemenea, implicate, deși rolul lor exact este încă în curs de cercetare. SAD se caracterizează prin oboseală extremă și hipersomnie, retragere din activitatea socială, apetit crescut și poftă de carbohidrați, creștere în greutate, stare de spirit proastă persistentă, anxietate și iritabilitate, stimă de sine scăzută și capacitate redusă de concentrare. „Este vorba pur și simplu de incapacitatea de a te da jos din pat, cu excepția cazului în care ai o nevoie urgentă”, subliniază dr. Wainwright. „Nu este oboseala pe care o poate remedia o cafea”. Există mai multe opțiuni terapeutice dovedite științific Terapia cognitiv-comportamentală (CBT) – eficientă în ruperea buclelor de feedback comportamental specifice SAD. Terapia cu lumină – folosind o lampă foarte puternică de până la 10.000 de lux, timp de 30-60 de minute în fiecare dimineață pentru a simula lumina soarelui. Antidepresive – inclusiv SSRI-uri precum fluoxetina (Prozac) și sertralina (Zoloft). Dr. Wainwright avertizează împotriva unor sfaturi simpliste: „Ideea că poți să treci peste asta sau pur și simplu să te plimbi în parc, să petreci mai mult timp cu prietenii sau să pleci în vacanță câteva zile în sudul Europei – nu este cazul cu bolile mintale. Aceasta este o afecțiune medicală gravă”.

Reușită extraordinară a medicinei moderne: Boala Huntington a fost tratată cu succes pentru prima dată

reusita-extraordinara-a-medicinei-moderne:-boala-huntington-a-fost-tratata-cu-succes-pentru-prima-data

Boala este răspândită în familii, distruge celulele creierului și seamănă cu o combinație de demență, Parkinson și boala neuronului motor. O echipă de cercetare afirmă că datele arată că boala a fost încetinită cu 75% la pacienți, potrivit BBC. „Aceasta înseamnă că declinul la care te-ai aștepta în mod normal într-un an ar dura la patru ani după tratament, oferind pacienților decenii de „viață de bună calitate”, a declarat profesoara Sarah Tabrizi pentru BBC News. Noul tratament este un tip de terapie genică administrată în timpul unei intervenții chirurgicale delicate pe creier, care durează între 12 și 18 ore. Primele simptome ale bolii Huntington tind să apară la 30 sau 40 de ani și sunt, în mod normal, fatale în decurs de două decenii – ceea ce deschide posibilitatea ca un tratament mai timpuriu să prevină apariția simptomelor. Profesorul Tabrizi, directorul Centrului pentru Bolile Huntington din cadrul University College London, a descris rezultatele ca fiind „spectaculoase”. „Nici în cele mai îndrăznețe vise ale noastre nu ne-am fi așteptat la o încetinire cu 75% a progresiei clinice”, a spus ea. Niciunul dintre pacienții tratați nu a fost identificat, dar unul a fost pensionat medical și s-a întors la muncă. Alții din studiu încă merg, deși se așteaptă să aibă nevoie de un scaun cu rotile. Tratamentul este probabil foarte scump. Cu toate acestea este un moment de adevărată speranță într-o boală care afectează oamenii aflați în floarea vârstei și devastează familii.

Un studiu danez sugerează că a fi prea slab poate fi mai riscant decât a avea kilograme în plus. Care ar putea fi explicația

un-studiu-danez-sugereaza-ca-a-fi-prea-slab-poate-fi-mai-riscant-decat-a-avea-kilograme-in-plus.-care-ar-putea-fi-explicatia

Un studiu danez, care a avut la bază un eșantion de 85.000 de adulți, sugerează că riscul cel mai scăzut de deces nu se încadrează neapărat în intervalul tradițional „sănătos” al IMC. În schimb, rezultatele sugerează că persoanele cu IMC care ar fi clasificate în mod normal ca „supraponderali” par să aibă rezultate la fel de bune sau chiar mai bune decât cele cu IMC mai mic, scrie Science Alert. Ce arată datele Datele prezentate într-o lucrare de conferință la reuniunea anuală a Asociației Europene pentru Studiul Diabetului au arătat că subponderalitatea prezenta cel mai mare pericol. Persoanele cu un IMC sub 18,5 aveau o probabilitate de aproape trei ori mai mare de a muri prematur decât cele cu un IMC între 22,5 și 24,9. De asemenea, persoanele aflate la limita inferioară a intervalului „sănătos” se confruntau cu riscuri mai mari, cu un IMC între 18,5 și 19,9, care dubla probabilitatea de deces. La polul opus, persoanele cu un IMC între 25 și 35 – clasificate de obicei ca „supraponderali” sau „obezi”- nu au prezentat o creștere semnificativă a mortalității. Rezervele de grăsime pot ajuta organismul să facă față bolilor Studiul punctează faptul că rezervele de grăsime – adică acele kilograme în plus – pot ajuta organismul să facă față bolilor. De exemplu, pacienții care urmează tratamente împotriva cancerului, cum ar fi chimioterapia, tind să slăbească din cauza unor factori precum pierderea poftei de mâncare și modificări ale gustului. Cei care au mai multe rezerve de grăsime la început pot apela la ele, ajutând organismul să-și continue funcțiile esențiale. Pe de altă parte, o persoană mai slabă poate epuiza rapid rezervele, limitând astfel capacitatea organismului de a se recupera într-un timp mai scurt. Potrivit celor care au făcut studiul, o explicație ar putea fi faptul că participanții ar putea pierde în greutate din cauza unei boli subiacente și, prin urmare, ar putea fi boala în sine, mai degrabă decât pierderea în greutate asociată, cea care crește riscul de deces. Cu toate acestea, studiul a evidențiat și faptul că a fi slab nu este întotdeauna un lucru benefic, iar greutatea în plus nu este întotdeauna dăunătoare.

N-am vrut să mai ies din cameră. Am vorbit cu psihiatrul meu, au fost momente obscure. Drama tenismenului

n-am-vrut-sa-mai-ies-din-camera-am-vorbit-cu-psihiatrul-meu,-au-fost-momente-obscure.-drama-tenismenului

Nicolas Jarry a povestit drama prin care a trecut la scurt timp după cel mai bun moment din cariera din tenis de până atunci. Chilianul s-a ales cu o boală greu de dus pe picioare, din cauza căreia n-a mai avut curaj se iasă din cameră și a ajuns chiar să discute cu psihiatrul său. Momente teribile trăite de Nicolas Jarry. „Niciun medic nu-mi putea spune” Nicolas Jarry a povestit drama prin care a trecut la scurt timp după cel mai bun moment din cariera din tenis de până atunci, scrie mundodeportivo.com. Se întâmpla în luna mai a anului trecut, când ajungea în finala turneului Masters 1000 de la Roma, chiar în mijlocul sezonului pe zgură. A pierdut ultimul act în fața lui Alexander Zverev, scor 6-4, 7-5. După acest rezultat de senzație, atât pentru el, cât și pentru tenisul chilian, a ajuns pe locul 16 în clasamentul ATP, dar apoi a început declinul din cauza problemelor de sănătate. Jucătorul în vârstă de 29 de ani a vorbit deschis cu jurnaliștii chilieni de la „El Mercurio” pentru a explica motivul căderii incredibile din clasamentul ATP, mult în afara topului 100. Performanțele sale au fost grav afectate de o boală legată de stres. Nevrita vestibulară, o inflamație a unui nerv din urechea internă care afectează echilibrul și provoacă vertij brusc. „Eram foarte nesigur pentru că niciun medic nu-mi putea spune cât timp va dura până mă voi recupera. A fost foarte dificil, cel mai rău moment din viața mea”, a spus Jarry, care nu a câștigat mai mult de două meciuri consecutive în a doua jumătate a anului. „Am intrat în depresie când m-am întors în Chile, pentru că am crezut că nu voi mai ajunge niciodată la nivelul pe care mi-l doream. Nu voiam să mă dau jos din pat, să ies din cameră și a trebuit să vorbesc cu psihiatrul meu. A fost o perioadă obscură”. Foto: Profimedia12.08.2025 Nu și-a revenit complet, dar apreciază acum și mai mult tenisul. „Este o lecție” Acele luni extrem de dificile l-au făcut să învețe să aprecieze și mai mult tenisul. „Știam că pot rezista mult timp fără să câștig meciuri, așa că am încercat să mă distrez pe teren. Este o lecție care a rămas cu mine până în ziua de azi”. Jarry nu și-a revenit deocamdată complet după acea nevrită vestibulară, dar episoadele pe care le suferă s-au diminuat și și-a putut recăpăta treptat nivelul care l-a ajutat să ajungă în top. În ciuda faptului că a pierdut în prima rundă a Masters-ului de la Cincinnati în fața lui Pedro Martínez, scor 1-6 6-4 6-3, chilianul s-a regăsit și a ajuns apoi în optimile de finală de la Wimbledon, după ce a pornit din calificări. A câștigat șase meciuri consecutive înainte de a pierde în fața lui Cameron Norrie, în 4 ore și 30 de minute (6-3 7-6 6-7 6-7 6-3).

Boala care a îngenuncheat-o pe Venus Williams: Dureri severe. Multe femei se vor regăsi în povestea ei

boala-care-a-ingenuncheat-o-pe-venus-williams:-dureri-severe.-multe-femei-se-vor-regasi-in-povestea-ei

Marea jucătoare americnaă de tenis Venus Williams, a făcut dezvăluiri cutremurătoare, vorbind despre durerile crâncene ale bolii de care suferă. Venus Williams nu s-a retras oficial din activitate, dar nu a mai jucat din martie 2024, deoarece a avut o afecțiune medicală care i-a provocat dureri atroce, fibromul uterin. Aproximativ 70 la sută dintre femei se regăsesc în povestea lui Venus Williams Fibromul uterin este o patologie frecventă în rândul femeilor, aproximativ 70 la sută dintre reprezentantele sexului frumos fiind afectate. De obicei, sunt descoperite întâmplător la un consult ginecologic de rutină, dar în cazul marii jucătoare americane de tenis situația a fost mult mai dură. Venus Williams a dezvăluit, în cadrul unui interviu oferit reputatei jurnaliste Zinhle Essamuah de la NBC News, că, din cauza durerilor crunte, a stat întinsă pe podea în vestiar înainte de unul dintre cele mai importante meciuri din carieră. „Simptomele mele erau dureri extreme. O durere atât de mare încât îți vine să vomiți. Nu te poți ridica de la sol… Am lipsit la antrenamente din cauza asta. Aveam parte doar de îmbrățișarea toaletei”, a declarat Williams, potrivit The Sun. Anul trecut, Venus Williams a suferit o procedură reușită care i-a îndepărtat fibroamele Primele dureri au apărut înainte de finala de dublu de la Wimbledon din 2016, pe care ea și sora ei, Serena, au câștigat-o cu 6-3, 6-4 în fața perechii Timea Babos, Yaroslava Shvedova (Ungaria, Kazahstan). La vremea respectivă, ea credea că simptomele se datorau sindromului Sjögren, care provoacă oboseală și umflarea articulațiilor, diagnostic pe care l-a primit în 2011. „Stăteam întinsă pe podea, în vestiar. Îmi tot spuneam că o să-mi treacă. Și, Slavă Domnului!, că Serena a chemat doctorul. Am putut să mă ridic, să mănânc și să încep să joc, ceea ce a fost ghinion pentru adversarele noastre. Trăiesc cu o boală autoimună. Așa că m-am gândit că poate era anemie autoimună sau ceva de genul ăsta. Dar, de fapt, era vorba de ceea ce aveam în interior, și anume de fibroame. Un doctor mi-a spus (n.r. – când avea 37 de ani) că asta face parte din procesul de îmbătrânire. E normal. N-am fost niciodată atât de tristă în viața mea. Nu am «alergat» niciodată să am copii, dar mi-am dorit întotdeauna să am de ales, iar faptul că mi se ia asta este pur și simplu înfricoșător”, a recunoscut sportiva. Până la urmă, Venus Williams a luat legătura cu doctorul Tara Shirazian de la Centrul de Sănătate Langone pentru Îngrijirea Fibroamelor din cadrul Universității din New York. Anul trecut, a suferit o procedură reușită care i-a îndepărtat fibroamele, menținându-i în același timp uterul intact. Luna iulie este dedicată conștientizării fibroamelor, iar Venus Williams își dorește ca femeile să continue să caute răspunsuri. „Ți se poate refuza cea mai bună îngrijire medicală, indiferent cine ești. Și trebuie să fii propriul tău avocat. Sperăm că femeile care văd acest interviu își vor spune: «Pot primi ajutor. Nu trebuie să trăiesc așa»”, a mai precizat Venus Williams. Are o experiență de 30 de ani în presa sportivă. A debutat în ianuarie 1994, în calitate de colaborator la Sportul românesc, dar semnătura îi apăruse, deja, cu jumătate de an înainte. Era un articol despre fotbalistul lui preferat, brazilianul Romario de Souza Faria, în suplimentul „Fotbal … citește mai mult

Gimnasta cu aur pentru România la Jocurile Olimpice, luptă dură cu depresia: „Am ajuns aproape în comă”

gimnasta-cu-aur-pentru-romania-la-jocurile-olimpice,-lupta-dura-cu-depresia:-„am-ajuns-aproape-in-coma”

A scris istorie pentru gimnastica românească, dar a ascuns în suflet adevărată dramă. Dana Sofronie, căci despre ea este vorba, a luptat ani întregi cu o depresie severă, care a fost pe punctul de a-i pune viața în pericol. Născută pe 12 februarie 1988, la Constanța, aceasta a făcut parte dintr-o generație de sportive remarcabile, alături de Andreea Răducan, Monica Roşu, Silvia Stroescu şi Cătălina Ponor, contribuind la una dintre cele mai importante performanțe ale ultimelor decenii: aurul cucerit în proba pe echipe de la Jocurile Olimpice 2004, găzduite de Atena, Grecia. De asemenea, a urcat atunci pe cea de-a doua treaptă a podiumului la sol, dar și la Campionatele Europene, în proba de individual compus. Cariera ei s-a încheiat oficial în 2005. Dana Sofronie s-a luptat cu depresia În 2021, fosta mare gimnastă a ajuns pe mâna medicilor de la Centrul de Nevroze Predeal. Atunci a găsit și puterea de a vorbi despre depresia care a măcinat-o încă din copilărie. „Da, sufăr de depresie de ani buni. Este o boală greu de suportat dacă nu este tratată. La vârsta de 8 ani au început insomniile care au continuat până în ziua de astăzi. Până acum câțiva ani am reușit să țin insomniile sub control, dar, în timp, devenind foarte agresive, a trebuit să apelez la ajutorul specialiștilor. Simptome? Anxietate, dureri de picioare, izolare, nedorința de socializare, aproape o neputință de a merge, de a face pași etc. Acum doi ani am ajuns aproape în comă la spital și am reușit să îmi revin numai datorită ajutorului a celor din jur, a doamnei dr. Cotan Raluca și a specialiștilor Centrului de Nevroze Predeal. Mi-am luat inima în dinți și mi-am făcut curaj abia acum să scriu despre toate aceste lucruri în speranța că ajută pe cineva care simte la fel și care nu are curajul să ceară ajutor. Fie din teama de a nu fi judecat, fie din alte motive”, și-a deschis sufletul Dana Sofronie, prin intermediul unei rețele de socializare. Lucrează la spitalul din Constanța: „După ploi, soarele și vara abia așteaptă să ne aducă zâmbete” Din fericire, ultimii ani i-au adus fostei sportive liniștea și echilibrul de care avea atât de mare nevoie. În paralel cu antrenoratul, aceasta a decis să lucreze la Spitalul de Urgență Sfântul Apostol Andrei din Constanța, ca asistentă medicală. „După ploi, soarele și vara abia așteaptă să ne aducă zâmbete și momente de relaxare!”, a transmis recent, atașând mesajului o fotografie în care apare la malul mării.

Ion Țiriac, dat pe spate de singurul comunist care a avut curajul să-l înfrunte public pe Nicolae Ceaușescu. Ce boală avea când s-a dus la el acasă

ion-tiriac,-dat-pe-spate-de-singurul-comunist-care-a-avut-curajul-sa-l-infrunte-public-pe-nicolae-ceausescu.-ce-boala-avea-cand-s-a-dus-la-el-acasa

Ion Țiriac a rămas impresionat de singurul comunist care a avut curajul să-l înfrunte public pe Nicolae Ceaușescu. Ion Gheorghe Maurer a fost cel mai longeviv prim-ministru din istoria României și a avut un rol crucial în aducerea la putere a dictatorului din Scornicești. Ion Țiriac, uimit de Ion Gheorghe Maurer Ion Țiriac l-a lăudat pe controversatul politician comunist Ion Gheorghe Maurer (1902-2000). Magnatul l-a catalogat pe cel mai longeviv prim-ministru din istoria României ca fiind un om de o calitate deosebită. Omul de afaceri susține că Ion Gheorghe Maurer a fost singurul care a avut curajul să-l înfrunte public pe Nicolae Ceaușescu. Ion Țiriac a dezvăluit cu ce boală se confrunta politicianul când a fost la el acasă: „Avea o cataractă pe care nu voia s-o opereze”. „Unul dintre cei mai mari oameni pe care i-am cunoscut în viața mea a fost Ion Gheorghe Maurer. Un om de o calitate deosebită. Se vedea o calitate deosebită, se vedea un pic și Sorbona, și educația din care provenea … Dar viziunea pe care a avut-o Maurer… Îmi aduc aminte când, în 1973, Maurer a renunțat într-o singură zi la posturile de prim-ministru, secretar general al Partidului Comunist și la Partid. El spunea: «Praful se alege, uite ce face Ceauseșcu!». Spunea public, iar Ceaușescu nu avea curajul să-i facă nimic. Iar pe 2 ianuarie 1990, când l-am văzut pe Maurer, după 10 ani de zile, la el acasă, avea o cataractă pe care nu voia s-o opereze. Era deja secretarul de stat al Marii Britanii la el. M-am scuzat, am dat bună ziua, dar mi-a spus: «Stai aici, fiule, nu te-am mai văzut de 10 ani». Am asistat la cea mai frumoasă lecție de istorie politică din lumea asta. Două fraze. Ce a făcut Gorbaciov pentru lumea asta așteptam toți de ani și ani de zile, din 1968, de când a fost Primăvara de la Praga. Maurer a fost un exemplu, zilele și vânătorile petrecute cu el mi-au deschis mintea un pic diferit”, a explicat Ion Țiriac la podcastul Școala Sportivă. Se descrie ca fiind un băiat vesel, pasionat de fotbal și este cel mai tânăr membru din echipa ProSport. Răzvan studiază la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării și a absolvit Liceul Teoretic Victoria din București. A terminat un curs de dicție, unde a făcut comentariu sportiv … citește mai mult