Etichetă: Business

Cum să depășim conflictele dintre business analiști (product management), programatori și QA [P]

Echipele de dezvoltare software sunt formate din oameni care pot avea mentalități diferite, provin din medii diferite, au skill-uri și experiențe diferite, etc. De multe ori apar conflicte și dezbateri aprinse, ajungându-se astfel ca momentele tensionate să facă parte din munca de zi cu zi. Cheia este să identifici zonele în care pot apărea probleme și să găsești soluții clare pentru ele, care să economisească timp, energie, și nervi, și să ajute echipa să lucreze împreună. Ideal ar fi să nu existe astfel neînțelegeri, dar în cazul în care se întâmplă este nevoie să găsim modalități de a le rezolva și clarifica. Iată câteva exemple de conflicte precum și soluțiile pe care le-am întâlnit în Cognyte. 1. Nu este o eroare, dar nici nu este chiar o caracteristică. Unul din membrii echipei de QA detectează și ridică un bug (o eroare software) în Jira (Instrument de Urmărire a Problemelor și Managementul de Proiect). Team Lead: Merge bine. Nu înțeleg de ce spui că e bug. Așa a fost specificat că trebuie să funcționeze. QA: De fapt, este un scenariu pe care nu l-ai luat în considerare când ai scris codul. Clientul ne-a trimis niște scenarii pe care ei le folosesc și, din păcate, nu funcționează cu ce le-am livrat noi. Programatorul:  Ok, pot înțelege că sunt scenarii noi, dar nouă nu ni s-a spus atunci când au fost făcute specificațiile. Pentru noi este ceva nou. QA: Înțeleg, din păcate, scenariile acestea vin de la client și ei au nevoie de funcționalitățile acestea. Hai să vedem ce zice și echipa de business analiști. Business analist: Înțeleg ce spuneți, pare că nu am luat în considerare scenariile respective. Care sunt estimările pentru schimbările acestea? Programatorul: Estimăm 200 de ore de lucru, și va trebui să replanificăm ce facem acum, pentru că este clar că vom avea întârzieri. Business analist: Ok, înțeleg. Hai să discutăm astfel încât să găsim o soluție. Răspunsul care îi poate enerva pe cei de la QA și, uneori, pe clienți este: „funcționează conform specificaţiilor”. Practic, acest lucru înseamnă că  produsul funcţionează conform specificaţiilor, dar nu satisface pe deplin nevoile clientului. Este posibil să putem schimba, dar trebuie să ținem cont de costuri: orele de lucru care vor întârzia alte evoluții la deteriorarea mai multor sisteme (mai ales atunci când vine vorba de un produs complex, bogat în date, cu componente și integrări, precum și de utilizatorii activi din întreaga lume). Categoric se pot face schimbările necesare, dar trebuie să ținem cont și de costurile pe care le implică. Sunt ore suplimentare de care trebuie să ținem cont, apoi pot exista efecte adverse, posibil impact în alte zone ale produsului care pot face ca alte funcționalități să nu mai meargă. Asta este foarte posibil atunci când discutăm de un produs complex, cu multe componente și integrări, cu un volum de date semnificativ, clienți din toată lumea, și mai ales o industrie cu toleranță zero pentru perioadele de nefuncționare (zero tolerance for downtime), așa cum avem la Cognyte. Toate aceste aspecte trebuie luate în considerare. Ce este important de înțeles, este că nu vorbim de un „blaming game”. Nu arătăm pe nimeni cu degetul. Dacă echipă de QA ridică și confirmă în final un bug, este numai după ce se consultă și cu echipa de programatori. Dacă, în schimb, este o problemă mai complexă, atunci se apelează și la echipa de BA (business analist), cea care conduce din punct de vedere funcțional produsul. Ce se ȋntâmplă când toată lumea are dreptate? Este important să înțelegem că orice modificare are un cost, care nu este întotdeauna ușor de evaluat. Doar cei care cunosc cum funcționează întregul sistem, infrastructura sa și posibilul impact, pot estima cât de cât corect costul real al implementării unei schimbări complexe. Și chiar și în aceste cazuri, nu există o siguranță în estimare. O estimare este doar… o estimare. În final, deciziile de a implementa o cerință nouă depinde de priorități, iar echipa de business analiști (product management) și project management este implicată aici. În cazuri speciale, deciziile pot ajunge și la C-level. Totuși, înainte de orice decizie, inițiem o discuție deschisă, unde toate părțile implicate pot veni cu argumente pro și contra, încercând să luăm o decizie care să ne ajute pe viitor, atât din punct de vedere al clientului actual, cât și a altor clienți existenți sau potențiali. O discuție de acest tip poate duce la două rezultate: fie noua cerință va fi rezolvată ca un bug fix, fie vom decide că este o limitare a versiunii actuale urmând să o implementăm într-o versiune viitoare. O altă abordare pe care o avem este de a ne defini un plan de testare, convenit cu echipa de QA, înainte de începerea scrierii codului (test driven-development). Acest lucru ajută la definirea clară a așteptărilor și permite programatorilor să știe ce scenarii vor fi testate, astfel încât să poată scrie codul cât mai corect de la început. De asemenea, planul de testare este aprobat de echipa care coordonează cerințele funcționale. Această metodă ajută la reducerea bug-urilor și asigură o bună aliniere între echipe din punct de vedere al înțelegerii noilor cerințe. 2. Modificare majoră sau corecție minoră? Am menționat că produsele noastre sunt complexe. Unele dintre ele sunt atât de complicate încât o nouă versiune poate apărea doar o dată pe trimestru sau chiar mai rar, uneori la șase luni sau chiar mai mult. Chiar și actualizarea unei versiuni pe platformele interne (On-Premises) este un proces semnificativ. Nu este vorba doar de un „click pe un buton”. Totuși, asta nu împiedică clienții să ne trimită cerințe noi în tot acest timp. Aceste solicitări sunt normale și legitime. Pentru a răspunde rapid tuturor clienților, am creat un nou departament numit „Servicii” (Services). Prin acest departament, există o echipă de programatori dedicată pentru a rezolva bug-uri și a implementa mici corecții și actualizări care nu sunt parte din produsul global standard. Ei sunt primii care interacționează cu clienții atunci când apare o problemă. Uneori, echipa de produs (Product Management- PM)

50 Cent, atac la Floyd Mayweather, după ce fostul boxer a dat în judecată Business Insider şi a cerut 100.000.000 de dolari: Nu ai făcut afacerea, campionule

Rapper-ul 50 Cent l-a atacat frontal pe Floyd Mayweather, după ce fostul mare pugilist a dat în judecată Business Insider și a solicitat o sumă incredibilă pentru defăimare. Legenda boxului mondial a cerut 100.000.000 de dolari din cauza unui articol în care s-a scris ceva neadevărat despre el în legătură cu achiziționarea a 62 de apartamente în Manhattan. Celebrul rapper 50 Cent, atac la legenda boxului mondial, Floyd Mayweather Rapper-ul 50 Cent a fost în trecut prieten la cataramă cu Floyd Mayweather. Ulterior, s-au certat rău de tot și nu și-au mai vorbit. Cântărețul l-a criticat recent pe ex-boxer, după ce acesta din urmă a dat în judecată Business Insider și a solicitat 100.000.000 de dolari din cauza unui articol în care s-a scris neadevăruri despre el în legătură cu achiziționarea a zeci de case în Manhattan, scrie si.com. Legenda rapp-ului și campionul din ring au fost prieteni foarte apropiați. Apoi, înainte ca Mayweather să execute o pedeapsă de trei luni de închisoare în 2012, i-a cerut rapper-ului să preia conducerea companiei sale de promovare a boxului, „The Money Team”. 50 Cent a fost imediat de acord și a făcut toto ce i s-a cerut. Atunci când Mayweather a ieșit din închisoare, 50 Cent ar fi cerut un milion de dolari, pe care a pretins că i se datorează din conducerea „The Money Team”, însă celebrul boxer nu i-a plătit niciodată această sumă. Acest lucru a stârnit un adevărat iureș între Mayweather și 50 Cent. Un deceniu mai târziu, 50 Cent a dezvăluit că el și Mayweather s-au împăcat, însă relația lor apropiată nu a mai fost niciodată ca înainte. Rapper-ul 50 Cent ar putea reaprinde cearta cu Floyd Mayweather după ce l-a căutat în legătură cu un proces recent. 50 Cent l-a contrat pe Mayweather după ce boxerul a intentat un proces de 100 de milioane de dolari împotriva celor de la Business Insider. Reporterul Daniel Geiger a scris un articol despre portofoliul imobiliar de 62 de case din Manhattan al lui Mayweather. Boxerul spune însă că tranacța nu a avut loc niciodată, deoarece nu există nicio dovadă că s-a făcut o astfel de tranzacție de vânzare-cumpărare. Postare ștearsă de pe Instagram Mayweather a făcut o postare pe Instagram, ștearsă ulterior, legată de procesul intentat. „Am 48 de ani și nu am dat niciodată în judecată un mijloc de presă. Dar instituțiile de presă, de-a lungul vieții mele, m-au lovit, au vorbit de rău despre mine și despre familia mea. Acum, am fost întotdeauna judecat din cauza felului în care mă prezint atunci când promovez o luptă. Nu mă poți judeca pentru că am distrat oamenii atunci când promovez o luptă” Legenda lui 50 Cent a replicat instant: „Ei bine, cazul ăsta nu merge nicăieri, pentru că nu ai făcut afacerea, campionule. Trebuie să-l fi chemat separat pe cel care a scris, pentru a-l face să-și plătească judecătorii”

Pe cine afectează TARIFELE SUA? Prof. Cristian Păun: E un fel de pușcă întoarsă invers cu care administrația Trump crede că trage în lumea întreagă

Decizia președintelui Donald Trump de a impune tarife majorate partenerilor comerciali internaționali va avea consecințe negative în primul rând asupra americanilor de rând și asupra companiilor de peste ocean, în timp ce producătorii din România care au relații comerciale cu SUA , direct sau prin parteneri europeni, ar putea să se reorienteze și să transforme acest moment tensionat într-o oportunitate, a spus, într-un interviu pentru Gândul, Cristian Păun, profesor universitar doctor la Academia de Studii Economice (ASE) din București, în cadrul Facultății de Relații Economice Internaționale, și director executiv al Societății Române de Economie (SOREC). Prin decizia lui Donald Trump, SUA vor impune un tarif minim de 10% tuturor partenerilor comerciali, iar în cazurile în care țările impun, drept răspuns, tarife deosebit de ridicate SUA, Washingtonul va riposta cu noi taxe, care se vor ridica la jumătate din nivelul acestora. În plus, Trump a anunțat un tarif de 20% pentru importurile din Uniunea Europeană și de 34% pentru produsele chinezești. Taiwanul – un centru global de export pentru semiconductori – a fost lovit cu un tarif de 32%, Japonia, unul dintre cei mai apropiați aliați ai SUA, a primit un tarif de 24%, iar India, 26%. În replică, președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a anunțat joi că Uniunea Europeană „pregătește noi contramăsuri” pentru a-și proteja interesele, după ce președintele Statelor Unite a anunțat taxe vamale de 20% asupra mărfurilor europene. La nivel național, premierul Marcel Ciolacu a anunțat că firmele românești vor fi protejate de „efectele noului război comercial”. Premierul a precizat că este vorba despre tarifele vamale dintre Statele Unite ale Americii și Europa, pentru care Executivul pregătește scheme de ajutor de stat. Profesorul universitar doctor Cristian Păun a detaliat, pentru Gândul, teoriile economice din spatele deciziei președintelui american, implicațiile pentru economia americană, dar și pentru toți partenerii comerciali, inclusiv pentru economia românească. Reporter: Care ar fi impactul deciziei președintelui Donald Trump pentru economie, care este contextul istoric și dacă ar putea aceasta să fie „a blessing in disguise” (”o binecuvântare deghizată”) pentru unele companii. Profesor Cristian Păun: Protecționismul este o o boală grea care vine din istorie. Din primele abordări economice consistente cu privire la dezvoltare s-a creat un curent de gândire numit mercantilism. A fost primul curent de gândire care a fost considerat foarte rapid rudimentar și falimentar, pe argumente care sunt valabile și astăzi. Mercantilismul presupunea, pe scurt, o balanță comercială excedentară, adică exporturi mai mari decât importurile, de preferabil protecție față de importuri și pe cât posibil cât mai multe exporturi pentru acumulare de aur. Asta duce la dezvoltare. Era o iluzie cu care s-au creat primele scrieri economice, de vreo 200-300 de ani. Foarte repede însă, economiștii au combătut semnificativ, radical, cu vehemență această teorie economică, arătând până la urmă problemele din spatele mercantilismului. ”Vor ajunge să scumpească foarte mult bunurile pe care le produc americanii” Care sunt aceste probleme? Ca să le explicăm pe scurt: în momentul de față vedem administrația americană că impune taxe tuturor țărilor, în speranța că o să-și protejeze economia americană de importurile altor țări și că o să ajungă la un excedent sau un echilibru pe balanța comercială cu restul lumii. Problema mare este că aceste importuri pe care le face astăzi Statele Unite, multe dintre ele sunt importuri de completare, care se regăsesc apoi în bunurile vândute pe piața americană de către companiile care aduc aceste importuri de completare – materii prime, subansamble, piese – de pe alte piețe, mai ieftin, astfel încât produsul finit să fie unul competitiv și acceptabil ca preț pentru cetățenii americani. Or, în momentul de față, prin aceste taxe vamale, aceste importuri de completare vor ajunge să scumpească foarte mult bunurile pe care le produc americanii pentru piața lor și pentru piețele externe. Produse pe care le cumpără până la urmă consumatorii americani. Exact, exact. Iar în momentul în care tu te trezești, ca stat, că alții îți răspund ție la protecționismul pe care îl aplici, tu te vei trezi cu taxe vamale pe care, de exemplu, Uniunea Europeană le va aplica la importul de la tine de produse care deja includ în ele materii prime scumpite ca urmare a propriilor tale tarife. Și o să te trezești că de fapt, pe produsele pe care vrei să le vinzi în lumea întreagă, tu plătești taxe vamale pe importurile de completare, pe acele materii prime, și ele vor fi apoi scumpite prin taxele vamale de retorsiune pe care le vor aplica țările cu care tu te războiești. Un fel de dublă tarifare. Da, o să fie o dublă tarifare, una a ta și una a celor care vor cumpăra de la tine produsele finite, dacă tu vrei să le vinzi către ei. Și așa ajung produsele americane să fie ineficiente și necompetitive pe toate piețele globale, ca urmare a acestor taxe vamale pe care le aplică și alții, și tu. Și, în final, această măsură este ca un fel de pușcă întoarsă invers cu care administrația Trump crede că trage în lumea întreagă. Problema deficitului comercial cu restul lumii se va agrava Și credeți că o va menține? Eu zic că nu, pentru că ele își vor arăta foarte rapid ineficiența și foarte rapid efectele negative asupra economiei americane, în primul rând. În momentul în care te trezești că produsele tale se scumpesc – să luăm de exemplu produsele din industria automotiv, adică tot ce înseamnă auto – pe ruta Statele Unite – Uniunea Europeană, în Germania. În momentul în care tu vii pe piese de schimb, cum suntem noi, românii, care vindem cauciucuri și piese de schimb Statelor Unite, ni se va aplica o taxă vamală de 20%. Deci, din start, toate materiile prime înglobate în aceste mașini care vin din import vor fi mai scumpe cu 20% cu taxa respectivă. Se face mașina, se asamblează, vrea americanul acum să ne-o vândă nouă, în Uniunea Europeană, înapoi, cu piese, subansamble scumpite cu 20%. În momentul în care vrea să ne-o vândă, se trezește că noi am crescut taxa de