Cărți Fantasy cu liste lungi de TRIGGER sau CONTENT Warnings!
Dacă tot e vară și soare afară, dacă ați mai urmărit un pic din materialele sau clipurile mele de pe Youtube, știți deja că eu iubesc contrastele, așa că am zis să vin cu niște recomandări de fantasy întunecat, misterios și… nu tocmai vesel. Nu sunt chiar lecturile clasice de pe prosopul de plajă, e adevărat, dar cred că dacă ai crescut cu literatură fantasy, cu autori grei precum Tolkien, Sanderson, Hobb, Martin sau chiar Pratchett, s-ar putea să te entuziasmeze mai tare perioada asta să descoperi ce a mai apărut în fantasy-ul modern, în lansările din ultimii 5-7 ani, să zicem, ce autori mișto duc mai departe torța fantasy-ului de altă dată în ziua de azi. Și apropo de ce se mai întâmplă nou în ziua de azi în fantasy sau în literatură în general, o să încep articolul ăsta cu un mare hot take care îmi stă pe limbă deja de mai multă vreme decât gustul de pepene. Și anume: Am o aversiune totală pentru tot ce înseamnă content și trigger warnings în literatură și eu nu cred că ar trebui să existe așa ceva. Nu știu dacă ați auzit, dar de ani buni se poartă o dezbatere interminabilă despre transparența și responsabilitatea pe care autorii ar trebui să o aibă față de cititorii lor, în special cei puternic sensibilizați de diverse subiecte/experiențe. Ei bine, această dezbatere a dus la o serie de schimbări sau de inițiative în comunitatea internațională de cititori, precum: apariția unor agregatoare de trigger sau content warnings (exemple aici si aici), un fel de Wikipedia al avertismentelor de conținut, unde cititorii pot intra să verifice dacă cartea pe care urmează să o achiziționeze conține vreo întâmplare sau idee care nu le-ar plăcea, gen că poate moare vreun câine la un moment dat (pe bune, nu era o glumă) apariția unor secțiuni de content warning pe paginile cărților din agregatoarele online, cum este de exemplu StoryGraph, adică niște secțiuni de avertisment realizate direct cu inputul cititorilor, unde fiecare dintre ei vine și completează cu informații după ce au citit cartea respectivă modificarea recenziilor de carte astfel încât să includă și content warnings și, partea cea mai enervantă, să evalueze cartea în funcție de aceste warninguri, dacă există, dacă nu, dacă sunt multe, dacă sunt prea prezente și tot așa și, nu în cele din urmă, includerea acestor avertismentele de conținut pe prima pagină a cărții. Nu știu câți dintre voi ați dat peste ele, mai ales dacă preferați să citiți traducerile în limba română, unde din câte știu eu nu prea apar, însă pot să vă confirm că, mai nou, în multe dintre primele ediții publicate ale cărților, care de cele mai multe ori sunt versiunile în engleză de US sau UK, prima pagină este negreșit… cea de avertismente de conținut. Evident, chestia asta se practică în special acolo unde vorbim despre conținut ceva mai extrem, cum sunt de exemplu cărțile horror cu mult gore sau teme foarte puternice, dar le puteți întâlni lejer și în cărți obișnuite de ficțiune, în fantasy, în special grim dark, sau chiar în anumite cărți romance. Avertismentele de conținut au fost gândite din empatie pentru cititorii vulnerabili, ca oamenii să nu aibă de-a face cu idei sau experiențe care să îi tulbure, să le strice ziua sau să îi transporte în niște amintiri traumatice. Și, dintr-un considerent mai pragmatic, au apărut și ca o modalitate de a-i ajuta pe cititori să facă niște alegeri mai bune de cumpărare, că și-așa nu-s chiar mulți și cam tind să se ia după coperte, și alea tot mai proaste, și să se frustreze că nu le-a plăcut povestea. Deci, pe scurt, scopul lor este să minimizeze până la absolut nivelul de disconfort, fie el emoțional, psihologic sau chiar financiar, al cititorilor. Opinia mea este că ele fac mai mult rău ferind oamenii de aceste disconforturi și că au ajuns să fie mai degrabă o formă de uniformizare, și, din păcate, chiar infantilizare a conținutului decât un mod benefic și responsabil de exprimare a empatiei sau respectului față de cititor. Vă spun sincer că am avut o discuție inclusiv cu un psiholog despre chestia asta, atât de tare m-a prins subiectul. Dacă avem vreun psiholog care se uită la acest video, îl sau o rog să urmărească până la capăt și să ne lase tuturor un comentariu cu o părere cât mai avizată pe subiect pentru că mi se pare un topic extrem de relevant azi. Vă explic imediat și de ce urăsc cu ardoare trigger warningurile, dar înainte de asta, ca să înțelegeți la ce mă refer, hai să vă dau și niște exemple de avertismente de conținut. Avem, de exemplu, la categoria de conținut grafic: violență, moarte și doliu. Și, mai moderat așa, niște război, xenofobie, răni, alcool, moartea unui părinte (minor, știu) și niște sânge. Ghici ce! Tocmai ai citit Stăpânul Inelelor, prima carte. Mai am niște exemple. Violență, moarte, război, moartea unui părinte, dar și a unui copil, un pic de pedofilie, niște sclavie minoră și un viol neimportant. Cam la asta s-a rezumat, în avertismente, „Dune” de Frank Herbert. Chiar că era neimportant violul ăla pentru că n-am nicio idee unde naiba apărea în carte chestia asta, dar sigur e menționat sau sugerat pe undeva. Sau, preferata mea: moartea unui copil, suicid, moarte, la care se adaugă alcoolism, niște insulte rasiale și rasism, un pic de doliu peste care mai bei un pahar de alcool și te gândești la abandon. Ei bine, tocmai ai citit „Micul Prinț”, probabil una din cele mai frumoase și inocente povești pentru copii și adulți deopotrivă. Nici nu vreau să mă gândesc ce o să apară la o lucrare precum Game of Thrones, o serie extrem de iubită și populară, sau The Witcher de exemplu. Și acum o să ziceți „Sara, nu stă nimeni să izoleze avertismentele de restul cărții, lumea citește descrierea de pe spate”… oh boy do I have news for you, bine ați venit în anul 2026, și eu
Șef de stat, implicat într-o provocare pentru copii: Lăsați telefoanele și deschideți o carte
Maia Sandu le-a reamintit copiilor provocarea lansată la începutul verii, când i-a îndemnat să lase din când în când telefoanele și tabletele deoparte și să deschidă o carte. „Mai țineți minte provocarea pe care v-am lansat-o la începutul verii? V-am îndemnat să lăsați din când în când telefoanele și tabletele deoparte, să deschideți o carte și să porniți într-o călătorie a imaginației”, a transmis Maia Sandu. Președinta Republicii Moldova spune că este curioasă să afle ce au citit copiii în ultimele luni și ce povești i-au impresionat. „Vara se apropie de sfârșit și sunt foarte curioasă să aflu unde v-au purtat cărțile în aceste luni. Ce ați citit? Ce personaj v-a plăcut cel mai mult? Ce poveste v-a făcut să râdeți, să visați sau să descoperiți ceva nou?”, a scris Maia Sandu. Copiii sunt invitați să-i scrie președintei Cei care vor să participe la provocare îi pot trimite Maiei Sandu un mesaj la adresa [email protected]. Copiii sunt rugați să spună cum se numesc, câți ani au și de unde sunt, câte cărți au citit în această vară și, mai ales, ce i-a impresionat cel mai mult. Maia Sandu anunță că, la începutul lunii septembrie, se va întâlni la Președinție cu cei mai înrăiți cititori. „Aștept cu drag mesajele voastre. Iar apoi, la începutul lui septembrie, cu cei mai înrăiți cititori ne vom întâlni la Președinție și vom vorbi despre cărțile și poveștile care ne-au însoțit în această vacanță”, a transmis șefa statului moldovean.
Cartea iese din librărie și ajunge în cartier. Grădina cu cărți, primul târg de carte în aer liber din Sectorul 6
Un prim târg de carte în aer liber ar putea fi organizat în Sectorul 6, în Piațeta Favorit, în perioada 11-13 septembrie 2026. Proiectul „Grădina cu cărți”, inițiat de viceprimarul Sectorului 6, Mihaela Ștefan, urmează să fie dezbătut în Consiliul Local. Potrivit unui comunicat, inițiatorii proiectului spun că evenimentul urmărește să transforme Piațeta Favorit într-un spațiu în care oamenii să se poată întâlni și în jurul unor activități culturale. Ideea este ca spațiile publice din cartiere să nu fie folosite doar pentru circulație sau comerț, ci și pentru cultură, educație și evenimente pentru comunitate. „Grădina cu cărți” va reuni edituri și cititori în 15 standuri, dar va exista și un spațiu suplimentar unde editurile participante își vor putea instala propriile structuri mobile. Toate editurile interesate vor fi invitate să ia parte la acest eveniment. Pe parcursul celor trei zile, editurile vor putea organiza mai multe activități, printre care lansări de carte, sesiuni de autografe, ateliere pentru copii și lecturi publice. Viceprimarul Mihaela Ștefan spune că administrația locală trebuie să găsească soluții pentru susținerea culturii și a celor care lucrează în acest domeniu. „Într-o țară în care bugetul pe cultură este jumătate din bugetul destinat cultelor, avem o alegere de făcut: continuăm să ignorăm cultura, sau, din funcțiile publice pe care le avem, facem tot posibilul pentru a sprijini operatorii culturali. Noi am decis să fim un sprijin și din acest motiv am inițiat mai multe proiecte care vin să sprijine ecosistemul cultural al Bucureștiului, printre care și primul târg de carte în aer liber, eveniment pe care ne dorim să îl replicăm și în celelalte cartiere ale Sectorului 6”, a declarat Mihaela Ștefan. Evenimentul acesta ar urma să fie organizat în parteneriat cu Centrul de Proiectare și Inovare Sector 6. Accesul publicului va fi gratuit.
Ce este biblioterapia și de ce tot mai mulți oameni apelează la ea?
O tendință în creștere Interesul pentru biblioterapie a crescut în ultimii ani, atât prin recomandări personalizate de romane și volume de dezvoltare personală, cât și prin programe dezvoltate de biblioteci, organizații non-profit și chiar medici, notează BBC. Susținătorii acestei metode consideră că lectura poate ajuta oamenii să își înțeleagă mai bine emoțiile, să găsească strategii de adaptare și să se simtă mai puțin singuri în fața dificultăților. Mitul medicamentului universal Totuși, cercetătorii subliniază că dovezile științifice privind eficiența biblioterapiei bazate pe ficțiune în tratarea unor afecțiuni psihice sunt încă limitate. James Carney, cercetător în științe cognitive, susține că biblioterapia nu este un remediu universal. „Există ideea cărților ca obiecte aproape sacre, capabile să îndrepte lucrurile. Cred că, în anumite situații și pentru anumite tipuri de personalitate, acest lucru poate fi adevărat, însă ideea că ele reprezintă un remediu universal este pur și simplu falsă”, susține cercetătorul. Carney afirmă că dovezile actuale nu sunt suficiente pentru a demonstra că biblioterapia prin ficțiune poate trata tulburări mintale specifice. Pentru a dovedi acest lucru, ar fi nevoie de studii clinice ample, în care pacienții care citesc un roman să fie comparați cu un grup de control,care primește un efect placebo. Deși lectura este asociată cu reducerea stresului, creșterea empatiei, diminuarea sentimentului de singurătate și îmbunătățirea stării generale de bine, nu există suficiente studii care să demonstreze că romanele pot trata în mod direct tulburări precum depresia sau stresul post-traumatic. Cărțile pot face mai mult rău decât bine, în unele situații Mai mulți experți avertizează că anumite cărți pot avea chiar efecte negative asupra unor cititori. Un studiu realizat în 2018 în rândul persoanelor care suferă de tulburări de alimentație a arătat că romanele care abordează astfel de probleme pot agrava simptomele, în loc să contribuie la recuperare. „Dacă suferi de o tulburare de alimentație, este probabil să percepi cel puțin ca fiind negative efectele pe care le-a avut asupra ta lectura acelor materiale”, susținea Emily Troscianko, expert în literatură de la Universitatea Oxford. Organizațiile de biblioterapie din Regatul Unit În Regatul Unit, organizația The Reading Agency dezvoltă din 2013 programul Reading Well, care recomandă liste de cărți pentru persoane diagnosticate cu afecțiuni precum depresia sau demența. Volumele sunt selectate împreună cu specialiști și persoane care au trecut prin experiențe similare, iar unele ghiduri clinice britanice includ cărțile de autoajutor ca instrument terapeutic complementar pentru anumite afecțiuni. „Spunem mereu că nu există o soluție universal valabilă; este vorba despre a avea la dispoziție un instrument suplimentar care s-ar putea dovedi util pentru unii oameni”, a declarat Gemma Jolly, președinta organizației, despre biblioterapie. Specialiștii susțin că beneficiile lecturii depind în mare măsură de implicarea cititorului și de alegerea cărții potrivite, iar cercetătorii trag concluzia că biblioterapia poate reprezenta un instrument util pentru unele persoane, însă nu poate înlocui tratamentele medicale sau psihologice și nu funcționează în mod egal pentru toți cititorii.
Dua Lipa își deschide o bibliotecă de cărți cenzurate într-o librărie celebră din Portugalia
Cântăreața Dua Lipa și-a deschis o bibliotecă de cărți cenzurate într-o librărie celebră din Portugalia, potrivit Le Figaro. Vedeta a creat un spațiu literar în cadrul librăriei independente Lello din Porto, Portugalia. Librăria a fost fondată în urmă cu peste un secol, pentru a crea un „sanctuar dedicat cărților pierdute”, potrivit sursei citate. Artista este o cititoare pasionată și are inclusiv propriul club de carte. Acum, își dedică timoul colecționării de cărți care au fost cenzurate. Numită Biblioteca Manifesto, spațiul a fost amenajat în renumita librărie independentă Lello, veche de un secol, arată sursa. Noua bibliotecă prezintă o selecție de 100 de cărți care „contestă puterea, cenzura, excluziunea și narațiunile dominante”. Această bibliotecă apare ca un răspuns la „interdicțiile de cărți” inițiate de guvernele conservatoare sau autoritare. „Un sanctuar dedicat cărților pierdute” „Această bibliotecă este un sanctuar dedicat cărților pierdute, autorilor al căror curaj expune structurile de putere și control și cititorilor care refuză să li se spună ce cărți au voie să citească”, a declarat Dua Lipa. „Sunteți invitați să veniți aici și să decideți singuri ce ar trebui să fie pe aceste rafturi. Pentru că uneori, cel mai subversiv act este pur și simplu să citești o carte și apoi să vorbești despre ea”, a adăugat artista, conform aceleiași surse. Într-un interviu acordat publicației Rolling Stone, Francisca Pedro Pinto, directoarea librăriei Lello, și-a exprimat entuziasmul pentru acest parteneriat. „Timp de 120 de ani, librăria Lello s-a bazat pe o convingere simplă: cartea este o tehnologie a libertății. Biblioteca Manifesto s-a născut din această credință. Ceea ce este în joc nu este doar viitorul lecturii, ci capacitatea unei societăți de a-și imagina, interpreta și construi propriul viitor”, a declarat aceasta.
A fost inaugurată prima librărie fără cărți. Cine a lansat acest concept și cum pot fi lecturate volumele
Audible, gigantul din domeniul cărților audio, a inaugurat vineri – la New York, în SUA – un spațiu prezentat ca fiind prima „librărie fără cărți”, dedicată în întregime audiobook-urilor. Se numește „Audible Story House” și, de fapt, este vorba de un magazin temporar din Lower East Side, în sudul Manhattanului, care a fost amenajat pentru o lună de filiala Amazon. FOTO – Profimedia Șeful Audible, Bob Carrigan, a recunoscut, în cadrul unei prezentări, că acesta este „o idee puțin nebunească”. „Ne-am întrebat cum să dăm viață cărților audio într-un mediu în care poți descoperi noi opere și întâlni oameni care sunt, la fel ca tine, interesați de marile povești”, a explicat el, potrivit Hotnews. Ce este „librăria fără cărți” În „librăria fără cărți”, casetele audio sunt așezate pe rafturi, gata să fie introduse într-un cititor pentru a fi ascultate exclusiv cu căști, iar fiecare casetă declanșează un fragment de câteva minute din titlul ales. Pasionații de lectură trebuie să folosească aplicația mobilă Audible, pentru a avea acces la întregul audiobook. FOTO – Profimedia Platforma oferă – pentru deținătorii unui cont Amazon – abonamente cu plată, achiziții individuale sau acces gratuit la numeroase titluri. Librăria deschisă în New York oferă cititorilor un bar la etaj și o sală de ascultare fără căști, dotată cu difuzoare, unde este posibil să stai întins și să te relaxezi. Totodată, potrivit reprezentanților Audible, clădirea mai dispune de un „bar de ascultare” (Listening Bar) sau un „Story Tender”, un joc de cuvinte care îmbină povestea (story) și barmanul (bartender), care „îi va ghida pe vizitatori să găsească cartea audio perfectă în funcție de gusturile și interesele lor. Acest locul se dorește a fi un spațiu de schimb de idei, car va găzdui și zeci de evenimente pe parcursul lunii de existență, în special mese rotunde sau întâlniri ale autorilor cu publicul. De asemenea, conceptul „Audible Story House” intenționează să „se bazeze pe nostalgia și sentimentul de comunitate asociate universului cărților, adaptându-l în același timp la vremurile actuale”. Audible se adresează în general publicului tânăr, „saturat de conținut digital”, care dorește „interacțiuni în lumea reală”. Autorul mai recomandă: Ce carte se pregătea să citească Bolojan și nu a mai putut din cauza moțiunii: „Este o carte albastră” Nu vom mai putea să ne logăm pe Facebook, TikTok, Whatsapp și Instagram fără buletin. Ce presupune „majoratul digital”, cea mai controversată lege UE Dictatura Facebook amenință libertatea presei. În timp ce pagina Gândul cu 1 milion de urmăritori a fost suspendată fără nicio explicație, în Franța, sute de jurnaliști se revoltă împotriva Meta: „parazitism economic și practici neloiale”
Ce spun psihologii despre lectură: este o bună metodă de terapie pentru a te deconecta de la griji?
Ziua Internațională a Cărții, 23 aprilie, este ocazia perfectă pentru a evidenția rolul terapeutic al lecturii. Dovezile științifice confirmă faptul că cititul unei cărți reduce simptomele de anxietate și depresie și ne îmbunătățește bunăstarea, notează EFE. „A citi este ca și cum ai intra într-un refugiu mental care îți permite să te odihnești și să înveți să te întărești și să ai resurse interne pentru a gestiona problemele”, spune psihologul Diana Sánchez. „Multe studii arată că cititul zilnic de plăcere, pe lângă faptul că te face să te simți bine și îți consolidează cunoștințele, este un instrument foarte simplu pentru a ameliora stresul, a-ți schimba starea de spirit și a te distanța de griji”, explică ea. Potrivit psihologului Tomás Santa Cecilia, cititul activează creierul și servește la relaxarea și reducerea anxietății, dar în același timp generează noi conexiuni neuronale, oferindu-ne beneficii neurologice clare. Și susține cărțile în detrimentul pierderii de timp care vine din petrecerea orelor întregi uitându-se la rețelele de socializare pe telefonul mobil, ceva care ne distrage atenția și nu aduce niciun beneficiu, „ne lasă doar în suspans”, avertizează el. Dar, subliniază ea, lectura aleasă, spre deosebire de consumul rapid de conținut, dezvoltă memoria pe termen lung, sporește imaginația și sporește concentrarea, pe lângă faptul că este o sarcină plăcută ce declanșează hormonii bunăstării. Și cum te poți concentra asupra lecturii cu mintea încețoșată? Este adevărat că atunci când grijile sau suprasolicitarea mentală ne domină mintea, este mai greu să găsim concentrarea necesară pentru a rămâne concentrați asupra poveștii pe care o spune o carte. Este ușor să ne distragem, să pierdem filul și chiar să citim fără să fim conștienți de ceea ce citim. „În cazul depresiei, este mai dificil să ne concentrăm atenția, memoria și, de asemenea, funcțiile executive. În general, recomandăm lecturi scurte, cum ar fi povești sau poezii, și sesiuni mai scurte, dar mai frecvente”, spune Diana Sánchez. În plus, atât în cazurile de depresie, cât și în cele de suprasolicitare mentală, „combinarea cititului cu exerciții de mindfulness care îmbunătățesc concentrarea ajută și ea”, sfătuiește ea. Potrivit lui Tomás Santa Cecilia, directorul Clinicii de Psihologie Cecops din Madrid, societatea „suprastimulată” în care trăim înseamnă că, în cele din urmă, atunci când vrem să ne bucurăm de o carte, „percepem că nu suntem capabili să fim atenți”. De aceea, el recomandă să dedicăm 10 minute resetării creierului nostru, deoarece primele minute de citit „sunt complicate”, nu ne putem concentra. „Dacă reușim să depășim aceste 10 minute”, adaugă el, „atunci când creierul se adaptează la o sarcină plăcută, va recicla toată această poluare și accelerare tehnologică și ne va permite să dezvoltăm bunăstare, fără îndoială.” Dacă ne putem concentra pe citit ca terapie, vom putea și să ținem la distanță anxietatea. „Există programe de lectură bazate pe psihologie pozitivă care reduc anxietatea și emoțiile negative. Studiile arată că, la studenții universitari, cititul de plăcere scade stresul psihologic și acționează ca un tampon”, subliniază psihologul. Cum să faci din cititul un obicei, nu doar o terapie Cititul în fiecare zi, pentru o perioadă, dar în mod constant, permite acestui obicei să ne îmbunătățească sănătatea mintală și să regleze sistemul nervos. „Atunci când cititul devine un obicei, motivația este forța motrice din spatele lecturii mai frecvente”, spune Diana Sánchez. Potrivit experților, atunci când cititul este dificil, „trebuie să cauți materiale de lectură mai plăcute”, mai ales în cazul adolescenților, care trebuie să dezvolte acest obicei și să încerce să-i țină departe de ecranele care îi absorb atât de mult. Pentru a-i motiva pe tineri să citească, este important să le oferim opțiuni de cărți electronice și chiar cărți audio. Există dovezi științifice care arată că, dacă orele petrecute citind cărți le depășesc pe cele petrecute în fața ecranelor, calitatea vieții crește și somnul se îmbunătățește pentru adolescenți și tineri. Sfaturi pentru deconectarea psihologică prin lectură Diana Sánchez și Tomás Santa Cecilia, ambii de la Colegiul Oficial de Psihologie din Madrid, oferă aceste recomandări pentru a face din citit o terapie care să ne deconecteze psihologic de griji și să ne bucure de fiecare poveste. Conform psihologilor: Dacă sunt persoane care nu au obiceiul de a citi, ar trebui să înceapă cu povestiri scurte, basme sau poezie. Citește întotdeauna de plăcere și alege lecturi pozitive care ne ajută să ne conectăm, mai ales dacă suntem într-o dispoziție proastă. Pentru problemele de concentrare cauzate de depresie sau suprasolicitare mentală, apelează la texte mai scurte și mizează pe exerciții fizice și mindfulness. Participarea la cluburi de lectură ajută la înțelegerea textelor citite, dar și la socializare. Dacă citim, vom avea o dezvoltare cognitivă evoluată, vom genera cunoștințe, reflecție, concentrare și memorie pe termen lung. Încearcă să dedici 20 sau 30 de minute zilnic, la sfârșitul zilei, pentru a-ți recicla creierul, pentru a te autoregla. Cititul este un avantaj; ne ajută să ne concentrăm, spre deosebire de a trăi într-o societate suprastimulată. Experții sunt clari în această privință: cititul este o formă de terapie pentru deconectare, un loc sigur în care să ne bucurăm de poveștile altora care ne distanțează de ale noastre și ne ajută să ne bucurăm și să ne îmbunătățim sănătatea mintală și cognitivă.
Cât timp ar dura să citești cele mai celebre cărți din ultimii 1.000 de ani? Lista completă cu cele 500 de opere literare considerate comori ale umanității
O condiție pentru a citi cărți bune este să nu le citești pe cele proaste: pentru că viața este scurtă”, scria Arthur Schopenhauer, filozof german din secolul al XIX-lea. Oamenii trăiesc astăzi mai mult decât în vremea lui Schopenhauer, dar numărul cărților a crescut într-un ritm mult mai mare. Prin urmare, ideea lui ar trebui să fie și mai valabilă acum decât era atunci, scrie The Economist. În formularea acestei idei, filozoful, cunoscut pentru pesimismul său, a fost surprinzător de optimist. El credea că cititorii pot distinge cu ușurință între cărțile care merită timpul lor și cele care nu. Această convingere s-a estompat între timp. Ideea unui canon literar este tot mai contestată. Unii cititori vor să îl extindă pentru a include mai multe opere scrise de femei și autori non-albi; alții ar prefera să renunțe complet la el. Criticii și-au pierdut din influență, iar numărul ziarelor cu rubrici de recenzii de carte a scăzut. Astăzi, se pare că fiecare are propriul său canon personal. Și totuși, nevoia de selecție rămâne. Recomandările de cărți sunt aproape la fel de populare ca volumele pe care le promovează. Influencerii de pe BookTok, o comunitate literară din cadrul aplicației TikTok, au înlocuit criticii de altădată. Mii de cititori oferă recenzii și evaluări pe Goodreads, o platformă cu zeci de milioane de utilizatori. Aplicația Rebind, aflată în prezent în fază de testare, le va permite cititorilor de literatură clasică să folosească inteligența artificială pentru a pune întrebări experților despre texte. Publicația The Economist publică periodic liste cu cele mai bune cărți, alături de recenzii și recomandări tematice. Cu toate acestea, numărul titlurilor considerate „obligatorii” rămâne copleșitor. O metodă de a face selecția mai ușoară este să vezi unde se suprapun listele de recomandări, pornind de la ideea că acele cărți care apar cel mai des merită cu adevărat citite. Exact acest lucru l-a făcut site-ul thegreatestbooks.org. Creatorul său, Shane Sherman, un programator din Texas, a analizat peste 300 de liste pentru a realiza o „listă a listelor”, pe care o numește, nu în totalitate serios, „cele mai grozave cărți din toate timpurile”. Această listă include peste 10.000 de titluri, ordonate în funcție de frecvența cu care apar în listele analizate. Utilizatorii pot explora primele 500 de cărți și le pot sorta după deceniul sau secolul publicării, anul apariției, limbă sau dimensiune. Divina Comedie și Biblia Cartea cea mai bine clasată care nu este roman este „Divina Comedie” de Dante Alighieri, un poem din secolul al XIV-lea despre călătoria autorului din Iad, prin Purgatoriu, spre Paradis. Ea apare pe locul 27. „Biblia”, atribuită „Autor necunoscut”, este a 34-a carte din GBOAT. (Gratest Books of al time / Cele mai celebre cărți din toate timpurile) „Hamlet”, prima dintre cele șase apariții ale lui Shakespeare, este pe locul 83. „Primul Folio”, un compendiu al pieselor sale, se află pe locul 126. Cele mai multe dintre aceste opere literare au fost scrise inițial în engleză și începând cu secolul al XX-lea. Iar busola literară indică aproape exclusiv spre Occident. După „O sută de ani de singurătate” ( cu acțiunea plasată într-o țară care seamănă cu Columbia, locul de naștere al autorului său), nu mai apare nicio altă carte scrisă sau plasată în sudul global până la „Lucrurile se destramă”, un roman istoric amplasat în Nigeria, aflat pe locul 50. „Prima carte din seria Harry Potter ocupă locul 134 Cu excepția Bibliei, prima carte de non-ficțiune care apare, pe locul 60, este „Jurnalul Annei Frank”, care s-a ascuns de naziști la Amsterdam, dar a fost descoperită și ucisă la Bergen-Belsen în 1945. În rândul listei GBOAT, popularitatea poate cântări mai mult decât profunzimea. „Harry Potter și Piatra Filozofală” este pe locul 134, cu opt locuri mai sus decât „Republica” lui Platon, filosof grec canonic. Schopenhauer, din păcate, nu apare în top 500. Deși Sherman lucrează în principal cu statistici, el face și un tip mai vechi de „gatekeeping”, în special prin ajustarea ponderilor listelor din baza sa de date. (El actualizează atât aceste ponderi, cât și clasamentele, pe măsură ce apar liste noi.) Ajustările sale par rezonabile. De exemplu, scade puncte listelor care includ doar cărți publicate pe perioade scurte de timp. Listele care se bazează prea mult pe neexperți sau pe o singură regiune pierd, de asemenea, din greutate. Alături de GBOAT, Sherman a creat un „canon literar global” mai selectiv, care limitează fiecare țară la trei cărți și literatura de imaginație la 80% din total (aceste ponderi pot fi modificate pe site-ul său). Totuși, cititorii înfometați de auto-îmbunătățire, dar și de divertisment, pot simți nevoia unui tip mai strict de ghidare, în stilul secolului al XIX-lea, precum „100 de cele mai bune cărți” al lui Sir John Lubbock, o versiune a căruia a fost publicată în 1887. Spiritul lui Lubbock, descris de un jurnalist drept „nașul” listelor de cele mai bune cărți, trăiește în continuare în programele unor cursuri universitare de literatură. Homer, Virgiliu și Sfântul Augustin apar atât pe lista lui Lubbock, cât și în lectura cursului „Literature Humanities” de la Columbia College, obligatoriu pentru boboci. Pentru Schopenhauer, evitarea a tot ceea ce este popular era o parte importantă a cititului înțelept: „Trebuie să-ți amintești că acela care scrie pentru proști găsește întotdeauna un public numeros.” Aceasta este probabil o regulă prea dogmatică pentru generația BookTok. Dar sfatul mai echilibrat al lui C.S. Lewis, savant și autor al seriei „Cronicile din Narnia”, merită urmat: „Este o regulă bună ca, după ce ai citit o carte nouă, să nu-ți permiți alta până nu ai citit una veche între ele.” Și dacă citești în principal GBOAT-uri, șansele sunt că timpul tău va fi bine folosit. Lista listelor cu 100 din cele 500 de cărți pe care ar trebui să le citim pe parcursul vieții 1 O sută de ani de singurătate Gabriel García Márquez, 1967 7 ore și 40 de minute de citit Adaugă la listă 2 Marele Gatsby F. Scott Fitzgerald, 1925 2 ore și 51 de minute de citit 3 Ulise James Joyce, 1922 14
Dua Lipa, influencer în lumea cărților: cum a devenit popstarul britanic o voce și în literatură
Festivalul literar London Literature Festival, aflat la a 19-a ediție, a anunțat că Dua Lipa va fi curatoarea ediției din acest an. Decizia a surprins pe mulți, având în vedere că artista este una dintre cele mai cunoscute popstaruri ale generației sale. Totuși, implicarea sa în domeniul literar nu este recentă, mai scrie Il Post. De mai mulți ani, cântăreața promovează constant cărțile și lectura, construindu-și o reputație serioasă în acest domeniu. Proiectul Service95 și podcastul dedicat cărților Interesul pentru literatură s-a concretizat în 2022, când Dua Lipa a lansat Service95, o platformă care include o newsletter, articole culturale și un podcast. Cel mai cunoscut proiect este „Book Club with Dua Lipa”, publicat pe Spotify și YouTube. În fiecare lună, artista alege o carte și discută cu autorul sau autoarea acesteia într-un interviu care durează aproape o oră. Conversațiile sunt relaxate și naturale, iar întrebările provin atât de la Dua Lipa, cât și de la cititorii care urmăresc newsletterul platformei. A surprise, extra episode of Dua Lipa: At Your Service has landed, where @DUALIPA looks back on the first three seasons of the podcast. Listen now for candid highlights and favourite moments, available across all major podcast platforms… https://t.co/SFQkPyeUN0 pic.twitter.com/U1uqsMS7cF — Service95 (@service95) October 6, 2023 Podcastul s-a remarcat prin stilul diferit de interviu. Spre deosebire de formatele tradiționale, conversațiile nu sunt rigid structurate și oferă spațiu pentru reflecții personale asupra lecturii. Criticii și jurnaliștii culturali au remarcat că artista citește atent cărțile și discută în profunzime temele abordate de autori. Printre invitații podcastului s-au numărat scriitori de renume precum Margaret Atwood, Khaled Hosseini, Hernan Diaz sau laureata Nobel Olga Tokarczuk. Promovarea autorilor mai puțin cunoscuți Un alt element apreciat este faptul că Dua Lipa nu se limitează la bestselleruri. În multe cazuri, ea promovează cărți mai vechi sau volume publicate de edituri mai mici. Prin selecțiile sale, artista contribuie la creșterea vizibilității unor autori mai puțin cunoscuți publicului larg, dar apreciați în mediile literare. Influența sa în lumea editorială este reală. În 2020, după ce a postat pe Instagram o fotografie în care citea romanul „A Little Life” al autoarei Hanya Yanagihara, vânzările cărții au crescut semnificativ în Marea Britanie. Editorii au confirmat că acest val de interes a fost generat direct de postarea artistei. O nouă generație de promotori ai lecturii Succesul proiectului Service95 a adus artistei recunoaștere în mediul literar. În 2022, Dua Lipa a fost invitată să țină un discurs la ceremonia Booker Prize, unul dintre cele mai prestigioase premii literare din lume. Specialiștii din industrie spun că prezența ei este importantă deoarece reușește să aducă un public nou către literatură, combinând popularitatea din muzică cu interesul autentic pentru lectură.
Cărți care mi-au schimbat percepția despre viață
După ce am dezbătut mai multe subiecte și cărți interesante în redacție, am zis că poate e un moment bun să vă povestesc și eu despre încă una dintre pasiunile mele. Lectura este una din metodele mele favorite de a descoperi idei și perspective noi, de a empatiza cu oameni diferiți și a-i înțelege mai bine. Știu că suntem puțini care citesc, așa cum suntem și puțini cei care ne jucăm jocuri video în România, dar am senzația că pe zi ce trece devenim tot mai importanți în lumea asta plină de superficial, artificial, gratificare rapidă, consum de dragul consumului și multe altele. Să te pierzi complet într-o lume captivantă e una, dar să rămâi blocat într-un doomscrolling infinit în timp ce îți curge o băluță în colțul gurii e cu totul alta. Și nu cred că TikTok, cu bune și cu… multe rele deopotrivă, va reuși vreodată să replice senzațiile pe care ți le dă un film bun și plin de intrigă, satisfacția că ai bătut boss-ul final dintr-un joc în care ai băgat deja peste 30 de ore sau analiza pe care ți-o declanșează un video educativ de pe Youtube, de exemplu. Aș putea să fac un rant întreg doar despre asta și despre multe altele care derivă de aici, dar atunci am sta toată ziua de vorbă. Asta o lăsăm temă pentru un alt video, eventual. Poate că Lolita Cercel se descurcă să „facă” muzică decentă, așa cum și alții se descurcă să scrie cărți mediocre cu AI, dar dacă e ceva fundamental uman pe care niciun AI nu va reuși să îl facă, acela este să livreze emoție. Storytellingul este un subiect care m-a pasionat în multe arii ale vieții mele, iar eu cred cu certitudine că Sara care se află astăzi în fața voastră nu ar fi fost aici dacă nu ar fi citit Harry Potter la vârsta potrivită. Nu că ar fi Rowling acest autor desăvârșit, dar eu cred că puterea imaginației și a curiozității, cultivată în sufletul unui copil la momentul potrivit, poate să genereze lucruri mărețe și să îi schimbe viața, dramatic, I know. Și, apropo de acest canal și de lucrurile care ne interesează aici: gaming, tehnologie, inovație. Ce este inovația dacă nu intersecția dintre curiozitate și știință? Ce sunt jocurile video, cărțile, filmele sau serialele dacă nu imaginația și viziunea creativă a unor oameni, aduse la viață și în care te poți pierde? Așa că, în spiritul celebrării acestor concepte, am zis că merge la fix să vă povestesc despre câteva dintre lecturile care mi-au schimbat percepția asupra vieții după ce le-am citit. Autobiografie: Educated Notă Goodreads: 4.46 – LINK O să încep cu Educated sau Învățare, de Tara Westover, o carte apărută în 2018, dar care va rămâne cu siguranță de actualitate mulți ani de acum încolo. Titlul este și el foarte bine ales, pentru că este mai puțin vorba despre educație, ca sistem social sau instituție de învățământ, pe cât este vorba despre educare, învățare la nivel personal. Fiind o carte autobiografică, ea urmărește copilăria autoarei într-o familie de mormoni paranoici care se pregăteau pentru apocalipsă (cam ca în stilul cultului din Far Cry 5 dacă știți). Și despre încercările prin care a trecut pentru a merge la școală. Tara a crescut alături de cei șase frați ai săi în creierii munților, complet izolată de societatea modernă și de orice interacțiune cu vreo instituție de stat, fără certificat de naștere sau documente de identificare, fără acces la spitale sau medicină, fără o educație formală și fără acces la resurse sau obiecte de igienă de bază. După o serie de întâmplări de-a dreptul traumatice, tensiunile tot mai nocive dintre ea și familia ei extremistă culminează la vârsta de 17 ani, când Tara reușește în cele din urmă să se înscrie la facultate și să evadeze pentru prima dată din mediul abuziv în care crescuse. Acolo întâlnește colegi și profesori care îi observă potențialul și o încurajează să progreseze, până când Tara reușește nu doar să recupereze decalajul față de restul colegilor ei educați, ci chiar să exceleze. În plus, ea ajunge să rupă complet legătura cu familia sa toxică și să își scrie povestea de viață în paginile acestei cărți ca reper și inspirație pentru alți oameni aflați în situații similare. Mai mult decât a fi o simplă odă pentru importanța școlii și a educației în dezvoltarea oamenilor, pe mine Educated m-a lăsat cu încă două mesaje marcante pe care le port cu mine în viața de adult până astăzi. Primul este faptul că, indiferent de mediul sau familia din care provii, poți ajunge acolo unde îți propui cu ambiție și perseverență și poți deveni propria ta persoană, uneori cu valori distincte de cele în care ai fost crescut. Însă al doilea, și poate cel mai de impact pentru mine, este faptul că putem depăși legăturile bolnăvicioase și limitative ale familiei, că puterea integrității individuale nu doar că este mai puternică chiar și decât cea a sângelui, ci chiar o depășește. Iar asta, în anumite cazuri, poate presupune până și sacrificarea relației cu cei care ți-au dat viață. Vă super-recomand cartea asta și sunt sigură că veți regăsi multe teme importante în ea, indiferent cine sunteți sau în ce moment al vieții vă aflați. Și, ca să ne și amuzăm puțin, să știți că Educated apare inclusiv în top 5 recomandări de carte ale lui Bill Gates, ceea ce este absolut ironic astăzi, având în vedere compania mai mult sau mai puțin educată pe care părea să o aibă, ca să nu zic chiar deciziile dezastruoase pe care chiar și un om învățat le poate lua. Autobiografie: In Order To Live Notă Goodreads: 4.48 – LINK O carte controversată, dar totuși marcantă a fost și „In Order To Live” de Yeonmi Park, al cărei titlu mi se pare că își pierde din impact odată tradus în limba română, unde devine „Drumul către libertate”. Tot o autobiografie, cartea spune povestea evadării lui Yeonmi din Coreea de Nord și toate