Etichetă: caz social

S-a încheiat sezonul de permanență la Baia Publică din Iași: Din păcate, 80% dintre ei s-au întors în stradă pe timp de noapte

Baia Publică din Iași a funcționat și în această iarnă drept adăpost pentru zeci de persoane care se luptau cu frigul iernii în timpul nopții, dar sezonul de permanență a luat sfârșit, iar o mare parte dintre beneficiari a ajuns, din nou, pe stradă. Voluntarii de la Baia Publică susțin că încearcă să le ofere ajutor chiar și după ce au părăsit adăpostul, oferindu-le o masă caldă în fiecare zi. S-a încheiat sezonul de permanență la Baia Publică Sezonul de permanență de iarnă la Baia Publică din Iași, spațiu care a oferit adăpost temporar persoanelor fără locuință pe timpul nopții, s-a încheiat odată cu încălzirea vremii. Pentru mulți dintre beneficiari, acest lucru înseamnă însă întoarcerea în stradă. În perioada sezonului rece, aproximativ 60 de persoane fără adăpost au beneficiat de cazare peste noapte, de o masă caldă și de posibilitatea de a face un duș. Potrivit reprezentanților centrului, pentru majoritatea dintre ei, perioada de protecție s-a încheiat odată cu finalul programului de permanență. „Iarna aceasta am avut aproximativ 60 de persoane în total la Baia Publică. Din păcate, 80% dintre ei s-au întors în stradă pe timp de noapte. Unii s-au întors în casele lor improvizate. Alții, pe la rude, la țară. Dar marea majoritate au ajuns pe stradă”, a declarat Gelu Nichițel, președintele Fundației „Emmaus”, organizația care administrează Baia Publică. Pe lângă persoanele fără adăpost din Iași, centrul a găzduit și oameni veniți din alte zone ale țării, care au ajuns în oraș în căutarea unui loc de muncă sau a unor condiții de trai mai bune. „Am avut și beneficiari din alte județe. Pe doi dintre ei i-am trimis la Botoșani. Le-am cumpărat bilete și i-am ajutat să ajungă acasă, dar am mai avut și din Neamț, București, Hunedoara, Constanța”, a mai precizat Gelu Nichițel. Beneficiarii revin la centru pentru o masă caldă Reprezentanții fundației spun că, deși programul de permanență nocturnă s-a încheiat, sprijinul acordat persoanelor fără adăpost nu se oprește aici. Chiar și după închiderea programului de cazare pe timp de noapte, mulți dintre beneficiari continuă să revină la Baia Publică pentru ajutor. „Noi încercăm să îi ajutăm și după perioada aceasta. Astăzi chiar am vorbit cu unul dintre ei. A venit să ne roage să îl ajutăm să depună un CV la Salubris. Alții deja erau angajați când veneau aici, dar nu aveau o casă”, a explicat președintele Gelu Nichițel. Pe timpul zilei, persoanele fără adăpost pot veni, în continuare, la centru pentru a primi o masă caldă sau pentru a beneficia de facilitățile de igienă. „Mulți dintre ei revin pe timpul zilei pentru o masă caldă și un duș. Activitatea noastră nu s-a terminat odată cu sezonul rece”, a continuat acesta. Pentru cei care au trecut pragul centrului în această iarnă, Baia Publică a însemnat nu doar un loc unde să doarmă în siguranță, ci și un spațiu unde au fost ascultați și sprijiniți. „Au fost mulțumiți de condițiile de aici. Cred că cel mai important este că, pe lângă un pat, o masă caldă și un adăpost, ei au găsit aici niște oameni care au vrut să îi ajute, care le-au spus o vorbă bună. Ne dorim să păstrăm legătura cu fiecare dintre ei și, pentru că le-am oferit grijă și respect, ei se întorc aici. Întotdeauna am încercat să îi îndrumăm după nevoile lor. Sunt oameni, au propriile povești în spate, dar au nevoie de ajutor și noi ne-am bucurat să le oferim cât am putut”, a concluzionat Gelu Nichițel, administratorul Băii Publice din Iași. Astfel, sezonul de permanență de la Baia Publică din Iași a ajuns la final, iar o mare parte dintre beneficiari continuă să își ducă nopțile pe străzi, revenind la centru pentru o masă caldă pe timpul zilei. Donație lunară Donează lunar pentru susținerea jurnalismului de calitate Donație singulară Donează o singură dată pentru susținerea jurnalismului de calitate

Andrei, un copil de 6 ani cu hidrocefalie congenitală, are nevoie de două operații la ochi. Nu mai facem față cu costurile

Andrei Boca Oltean are șase ani și încă de la începutul vieții a fost diagnosticat cu hidrocefalie congenitală, iar acum se confruntă cu o altă problemă gravă, deoarece are nevoie de două operații la ochi pentru a-și păstra vederea. Părinții băiatului au nevoie disperată de ajutor, deoarece nu mai fac față cheltuielilor constante pe care le presupune diagnosticul și terapia copilului. Andrei, copilul cu hidrocefalie congenitală, are nevoie de două operații la ochi La doar șase ani, viața lui Andrei este o luptă continuă pentru normalitate. Copilul și-ar dori să vadă viața la fel ca restul copiilor de vârsta lui, să recunoască fețele celor dragi, să se joace fără teamă și să privească lumina fără durere. Diagnosticat cu hidrocefalie congenitală, Andrei trăiește de șase ani între controale medicale, terapii zilnice și intervenții menite să îi ofere o șansă la o dezvoltare cât mai apropiată de normal. Hidrocefalia nu înseamnă doar un diagnostic trecut pe o foaie medicală. În cazul lui Andrei, ea a adus întârzieri de dezvoltare și nevoia unui program riguros de recuperare, printre care logopedie, psihoterapie, kinetoterapie și înot terapeutic. Aproape în fiecare zi, familia lui își organizează viața în funcție de ședințe, drumuri la specialiști și exerciții repetate acasă. Peste toate aceste încercări s-a suprapus recent o nouă problemă gravă, și anume o afecțiune oftalmologică ce implică subluxație de cristalin și care îi afectează serios vederea. La ultimul control, medicii au recomandat de urgență două intervenții chirurgicale: o corepraxie (operație de refacere a pupilei și reașezarea ei în poziție normală – n.r.) și o corecție optică, intervenții esențiale pentru a preveni agravarea situației. Răzvan Dan Boca Oltean, tatăl lui Andrei, spune că este greu de estimat o sumă de care ar avea nevoie pentru intervenții și terapii, dar recunoaște că se descurcă cu greu pentru a face față cheltuielilor. „Am evitat să spunem că avem nevoie de o sumă anume. Orice ajutor, oricât de mic, este important pentru noi. Știm că oamenii pot deveni puțin reticenți atunci când spui că ai nevoie de o anumită sumă. Nu vrem să punem presiune pe cineva. În fiecare zi, cheltuim aproximativ 500 de lei doar pentru tratamente și terapie. Noi lucrăm amândoi, dar nu reușim să ne mai descurcăm fără ajutor”, a declarat Răzvan Dan Boca Oltean pentru reporterii BZI. Părinții au nevoie de ajutor pentru a face față cheltuielilor Fără aceste operații, vederea lui Andrei riscă să se deterioreze și mai mult, ceea ce ar complica suplimentar procesul de recuperare deja dificil. Pentru un copil cu hidrocefalie, vederea este vitală în procesul de dezvoltare. Fiecare exercițiu de coordonare, fiecare interacțiune și fiecare terapie depind și de capacitatea lui de a vedea clar. Orice amânare poate însemna șanse reduse la o evoluție favorabilă. Odată ce banii necesari vor fi strânși, Andrei va fi operat la un spital privat din Cluj. Familia lui Andrei a ajuns la limita posibilităților financiare. Costurile terapiilor zilnice sunt deja foarte mari, iar intervențiile oftalmologice adaugă o presiune financiară imposibil de susținut fără sprijin extern. „Pentru hidrocefalie, facem recuperare zilnică, costisitoare. Iar acum ni s-au recomandat și cele două operații la ochi. Pur și simplu nu mai facem față cu costurile”, mărturisesc părinții, cu sinceritate și teamă, dar și cu speranța că nu vor fi lăsați singuri. Oricine dorește să îl ajute pe Andrei o poate face direct, în conturile familiei. Beneficiar este Răzvan Dan Boca Oltean, tatăl lui Andrei. Donațiile în lei pot fi făcute în contul de Revolut – RON: RO35 REVO 0000 1404 9690 9552 (IBAN complet: RO35REVO0000140496909552). Există și conturi pentru donații în valută: cont EUR – RO35 REVO 0000 1404 9690. Sumele ajung direct la familia lui Andrei, copilul cu hidrocefalie congenitală, pentru operațiile la ochi de care are nevoie. Donație lunară Donează lunar pentru susținerea jurnalismului de calitate Donație singulară Donează o singură dată pentru susținerea jurnalismului de calitate

Eric Butnariu duce o luptă grea cu Limfomul Burkitt, un cancer extrem de agresiv. Copilul are nevoie de 50.000 de euro pentru tratament

Eric Butnariu, un copil de 11 ani, se luptă cu Limfomul Burkitt, un diagnostic extrem de dur pentru oricine, mai ales la vârsta la care principalele sale ocupații ar trebui să fie joaca și școala, nu spitalul și ședințele de chimioterapie. Copilul are nevoie de 50.000 de euro pentru a acoperi costurile șederii și ale tratamentelor, pe care le va face în următorii doi ani, la un spital din Italia. La 11 ani, Eric Butnariu se luptă cu Limfomul Burkitt La 11 ani, viața ar trebui să însemne râsete pe terenul de fotbal, teme făcute în grabă și planuri pentru vacanță. Pentru Eric Butnariu, însă, copilăria s-a oprit brusc, într-un salon de spital, sub lumina rece a Secției de Oncologie. Totul a început cu un ganglion mărit, care părea ceva banal. Au urmat vizita la medic și câteva analize, dar nimeni nu se aștepta la un diagnostic atât de crud. Apoi au venit investigațiile și o așteptare dureroasă, dar încă plină de speranță. În ciuda rugăciunilor părinților, verdictul a lovit ca un trăsnet întreaga familie. Eric a fost diagnosticat cu Limfom Burkitt, o formă agresivă de cancer limfatic. Pentru familia lui Eric, acel moment a fost ca o prăbușire a întregii lumi. Într-o clipă, viața de zi cu zi a fost înlocuită de termeni medicali complicați, de planuri de tratament și de drumuri repetate la spital. „În clipa aceea am simțit cum pământul fuge de sub picioare. M-am uitat la băiatul meu și m-am întrebat cum poate un copil atât de mic să ducă o luptă atât de mare. Eric s-a uitat la mine și m-a întrebat: «Tati, o să fie bine?». Am înghițit în sec și i-am spus: «Da». Pentru că un tată nu are voie să spună altceva”, a povestit tatăl lui Eric. Medicii au recomandat începerea cât mai rapidă a tratamentului într-o clinică specializată din Italia, unde Eric poate beneficia de îngrijirea și protocolul necesar pentru această formă agresivă de limfom. Copilul are nevoie de 50.000 de euro pentru costurile de tratament Pentru Eric urmează cel puțin doi ani de chimioterapie, spitalizări frecvente, controale permanente și o luptă continuă cu efectele secundare ale tratamentului. Este un drum lung și dificil, atât pentru un copil de 11 ani, cât și pentru familia care îl însoțește la fiecare pas. Costurile pentru tratament și pentru șederea în Italia se ridică la aproximativ 50.000 de euro pentru această perioadă de doi ani. Este o sumă pe care familia nu o poate susține singură, dar care pentru Eric înseamnă șansa reală de a se vindeca și de a reveni la viața pe care o merită. Deși pentru unii poate fi doar o cifră, pentru părinții lui Eric acești bani sunt diferența dintre disperare și speranță. În ciuda oboselii și a procedurilor medicale dificile, Eric continuă să zâmbească și să își facă planuri pentru ziua în care va putea merge din nou la școală și își va revedea colegii. Vorbește despre lucruri simple, dar pline de viață, și crede cu toată inima lui că va fi bine. Cei care doresc să îl ajute pe Eric Butnariu, copilul diagnosticat cu Limfom Burkitt, să își îndeplinească dorința de a reveni la viața lui normală o pot face printr-o donație, oricât de mică, în cont RON RO94RNCB0041182104010001 sau cont EURO RO67RNCB0041182104010002, cu mențiunea ERIC BUTNARIU. Donație lunară Donează lunar pentru susținerea jurnalismului de calitate Donație singulară Donează o singură dată pentru susținerea jurnalismului de calitate

Miruna Radu, o fetiță de nici doi ani, este singurul copil diagnosticat în România cu o boală extrem de rară. Copila are nevoie de 30.000 de euro anual pentru o șansă la o viață normală

O fetiță de aproape doi ani, Miruna Radu, suferă de o mutație extrem de rară și severă, fiind singurul copil diagnosticat în România cu o mutație a genei CACNA1E. O astfel de mutație afectează funcționarea canalelor de calciu din creier, cruciale pentru transmiterea sinaptică rapidă în sistemul nervos central. Mutațiile la nivelul genei CACNA1E provoacă o encefalopatie epileptică și de dezvoltare rară, caracterizată prin convulsii refractare, întârzieri în dezvoltare, macrocefalie, dischinezie și contracturi articulare. Pentru terapiile necesare, familia fetiței are nevoie de 30.000 de euro anual, bani care reprezintă o șansă ca Miruna să aibă o viață cât se poate de normală. Miruna Radu este singurul copil diagnosticat în România cu această mutație rară Miruna Radu are doar un an și nouă luni, dar luptă zilnic cu o boală genetică extrem de rară și severă. Diagnosticată cu o mutație a genei CACNA1E, care afectează funcționarea canalelor de calciu din creier, fetița are nevoie de tratamente, terapii și investigații continue, costurile ridicându-se la aproximativ 30.000 de euro pe an. Povestea Mirunei a început ca a oricărui copil, cu visuri simple ale părinților, cu planuri despre primii pași, primele cuvinte, joaca în parc și grădiniță. Totul s-a schimbat însă la vârsta de cinci luni, când au apărut primele crize și internările repetate. „Până atunci, eram doi părinți obișnuiți. Apoi a început o perioadă de teamă, investigații și nopți în care nu știam ce urmează”, au povestit părinții copilei. După luni de teste și analize genetice, diagnosticul a fost confirmat: mutație CACNA1E, o boală genetică rară, fără tratament curativ în prezent, asociată cu epilepsie greu de controlat, tulburări neurologice și complicații severe. Miruna este singurul copil diagnosticat oficial cu această mutație în România, iar la nivel global, boala este foarte rară, dar patru copii diagnosticați cu această mutație au murit în ultimele luni, toți sub vârsta de patru ani. „Viața noastră a devenit o organizare continuă în jurul stării ei. Pe lângă afectarea neurologică, Miruna are intoleranță IgG (reacție imunologică întârziată – n.r.) severă la lactate, reacții digestive puternice, disfagie ușoară și episoade de balonare dureroase. Orice aliment nou este testat cu prudență. O greșeală poate însemna regres sau suferință”, au adăugat părinții fetei. Familia are nevoie anual de 30.000 de euro pentru tratamente și terapie Miruna urmează terapii pentru dezvoltare, iar fiecare masă este atent planificată din cauza intoleranței IgG severe la lactate, problemelor digestive și disfagiei ușoare. În paralel, familia urmărește cercetările internaționale despre terapii direcționate și studii pe celule stem, care ar putea reprezenta, în viitor, o speranță. Accesul la aceste investigații și la centre medicale specializate implică însă costuri semnificative. Pentru a-i asigura Mirunei tratamentele, terapiile și monitorizările necesare, familia estimează costuri de aproximativ 30.000 de euro anual. „Miruna este un copil care zâmbește, care reacționează la vocea noastră, care luptă în felul ei în fiecare zi. Noi, ca părinți, nu putem renunța. Dar nu putem duce singuri această povară financiară pe termen lung. Fiecare contribuție înseamnă stabilitate, timp câștigat și șansa la un viitor mai sigur pentru Miruna. Vă rog să ne fiți alături. Pentru că pentru noi nu este doar un diagnostic rar. Este viața copilului nostru”, au cerut ajutor cu disperare părinții fetiței de nici doi ani. Cei care își doresc să o ajute pe Miruna Radu, singurul copil diagnosticat în România cu mutația rară CACNA1E, o pot face printr-o donație în CONT RON RO94RNCB0041182104010001 sau în CONT EURO RO67RNCB0041182104010002, cu mențiunea MIRUNA RADU. Donație lunară Donează lunar pentru susținerea jurnalismului de calitate Donație singulară Donează o singură dată pentru susținerea jurnalismului de calitate

Drama unei femei de 54 de ani din Iași, care are nevoie disperată de o locuință: Persidia Dobrea are un fiu de 12 ani și riscă să rămână pe străzi

Persidia Dobrea este o femeie de 54 de ani din Iași care trece printr-o situație extrem de complicată în viață. Femeia are arsuri pe mai multe părți ale corpului și o mână amputată în urma unui accident de când era copilă. Ieșeanca are nevoie disperată de o locuință în care să trăiască cu fiul ei de 12 ani. Femeia a fost la primărie să ceară ajutorul, însă tot ce a primit a fost un bon de ordine pentru o audiență. Între timp, locuiește la o persoană pe care a cunoscut-o la biserică și a fost de acord să o ajute. Persidia Dobrea are nevoie de o locuință în Iași Femeia de 54 de ani din Iași a ajuns într-o situație disperată și cere ajutor. Aceasta are nevoie de o cameră unde să locuiască alături de fiul ei. Persidia Dobrea a mers la Primăria Iași să ceară ajutor, însă tot ce a primit a fost o programare. „Sunt într-o situație disperată, am nevoie de un loc unde să stau, deoarece în prezent locuiesc la o cunoștință, cineva pe care am cunoscut la biserică și m-a ajutat. Însă, nu pot sta acolo la nesfârșit, nu este suficient spațiu, mai ales că sunt și cu fiul meu de 12 ani. Am mers la primărie să cer un ajutor, poate au o locuință socială disponibilă. Mi-au dat un bon de ordine să merg în audiență și atât, dar cine știe cât va dura”, a precizat Persidia Dobrea. Singurele venituri ale femeii sunt pensia de 1.280 de lei, indemnizația de handicap și alocația fiului ei. Din păcate, pentru Persidia Dobrea viața a fost extrem de dificilă, deoarece a suferit un accident grav când avea doar 9 luni. „Veniturile mele sunt mici, am o pensie de 1.280 de lei și indemnizația de handicap de 400 și ceva de lei, însă este greu să mă descurc cu banii aceștia pentru mine și copilul meu. Am mai stat cu chirie pe unde am apucat, dar acum nu mai găsesc nimic. Am nevoie doar de o cameră. Este suficient. Când aveam 9 luni, am suferit un accident: o lampă cu gaz a luat foc în încăperea unde eram și am fost arsă pe o parte din corp. Tot atunci, doctorii au trebuit să îmi amputeze și mâna dreaptă. Am lucrat vreo câțiva ani la munca invalizilor, cât a fost posibilitate, însă doar atât. Alte oportunități nu am avut”, a mai spus femeia de 54 de ani. Vrea să își crească fiul într-un loc sigur Cu o voce blândă, Persidia Dobrea a povestit despre fiul ei, care merge la școală și aproape zilnic la antrenamentele pentru fotbal. Ea vrea doar să îi ofere un loc unde să crească și să aibă grijă de el. „Băiatul meu este încă la școală. Merge des la antrenamente la fotbal. Încerc să îl cresc cât de bine pot, însă este dificil în situația mea. Desigur că și el mă ajută cât de mult poate pentru vârsta sa, iar câțiva oameni cu suflet mi-au mai oferit ajutor. Sper din toată inima că se va găsi și un loc pentru mine, cât de mic, ca să mă îngrijesc pe mine și pe fiul meu”, a încheiat Persidia Dobrea. Persidia Dobrea speră că, în cele din urmă, i se va oferi un loc în Iași, unde să trăiască împreună cu fiul ei. Donație lunară Donează lunar pentru susținerea jurnalismului de calitate Donație singulară Donează o singură dată pentru susținerea jurnalismului de calitate

Angelica Bogdan, o femeie de 63 de ani, a locuit într-o casă părăsită împreună cu cei doi copii, după care a ajuns pe străzi: De mică am fost necăjită și așa am rămas toată viața

Angelica Bogdan are 63 de ani, iar de aproape două săptămâni locuiește la Centrul Social de Urgență pentru Recuperare și Integrare „C.A. Rosetti”, după ce a locuit, mai mulți ani, pe străzi și chiar într-o casă părăsită. Femeia spune că a ajuns fără adăpost deoarece nu a avut niciodată o casă a ei, iar după moartea soțului nu a mai reușit să facă față cheltuielilor. Angelica are doi copii plecați în străinătate, dar cu care nu mai păstrează legătura. Angelica Bogdan a locuit într-o casă părăsită înainte să ajungă pe stradă La 63 de ani, Angelica Bogdan este unul dintre beneficiarii Centrului Social de Urgență pentru Recuperare și Integrare „C.A. Rosetti”. Ajunsă aici după ce frigul iernii a devenit imposibil de suportat, femeia povestește o viață între lipsuri, muncă, pierderi și ani întregi petrecuți pe stradă. Femeia a locuit într-o casă părăsită, împreună cu cei doi copii. „Eu am stat toată viața prin chirii, nu am avut niciodată o casă a mea. După moartea soțului, am mai stat pe la prieteni cât am avut unde. După, am ajuns pe străzi. De mică am fost necăjită și așa am rămas toată viața”, a spus femeia, cu o voce calmă, lipsită de resentimente, dar plină de oboseală. Pentru Angelica, strada nu a fost o perioadă scurtă, ci o realitate prelungită. A dormit în scări de bloc, pe bănci, în fața instituțiilor publice, încercând să nu deranjeze pe nimeni. „Am stat și în față la Mitropolie, la primărie. Aveam mâinile și picioarele umflate. Am tăiat și limba de la ghete ca să-mi încapă picioarele. Stăteam pe bancă, cu o punguță lângă mine. Poate nici nu știau oamenii că sunt vai de capul meu”, a povestit femeia. Uneori, oamenii îi ofereau haine sau mâncare, atunci când se adăpostea în scările de bloc. Alteori, era amenințată că va fi chemată poliția. Vremea nu conta, iar de multe ori ajungea să stea în condiții imposibil de imaginat pentru cineva care nu a fost în situația sa. „Nu conta că e frig, că plouă, că e caniculă. Stăteam pe stradă zi și noapte. Eu stăteam cuminte, nu voiam să supăr pe nimeni”, a precizat Angelica. Femeia a ajuns la centrul pentru persoane fără adăpost deoarece frigul devenise insuportabil Povestea Angelicăi este, în același timp, povestea unei femei care a muncit pentru a-și crește copiii și a unei mame care a încercat să le ofere tot ce i-a lipsit în copilărie. „Soțul nu muncea, eu eram singura care mergea la lucru. Spălam vase la un restaurant. Am încercat să le ofer ce n-am avut eu. Nu i-am abandonat, nu i-am dat la casa de copii, nu i-am lăsat pe stradă”, a povestit aceasta. După moartea soțului, în urma unui infarct, situația s-a agravat. Familia a locuit într-o casă părăsită, iar apoi dependența de ajutorul altora a devenit inevitabilă. Copiii au crescut și au plecat în străinătate, iar legătura cu ei s-a rupt. „Sunt plecați de mult timp, nu mai știu nimic de ei. Poate s-au căsătorit, au familia lor. Eu îi mulțumesc lui Dumnezeu că sunt bine acum”, a spus Angelica. La Centrul Social de Urgență „C.A. Rosetti”, Angelica a ajuns, din cauza frigului, cu aproape două săptămâni în urmă. Pentru ea, centrul înseamnă siguranță, îngrijire și, pentru prima dată după mult timp, stabilitate. „Aici, în centru, este foarte bine. Doamnele asistente au grijă de noi, suntem foarte bine îngrijiți. Mâncarea e foarte bună, nu am nimic de obiectat”, a declarat aceasta. Pentru femeie, faptul că are un pat, o masă caldă și îngrijire medicală este o schimbare majoră, după ani de nesiguranță. Deși centrul este un loc de urgență, nu o soluție permanentă, Angelica speră să-și găsească un loc de muncă. „Eu știu să cos covoare persane la mână, dar acum se caută oameni care știu să lucreze la mașină. Totuși, vreau să îmi caut un loc de muncă. Aici nu te ține o veșnicie, trebuie să te pui pe picioare”, a spus Angelica, zâmbind. În spatele dorinței de a munci se află demnitatea unei femei care, în ciuda suferințelor, refuză să se resemneze. Lipsa unei locuințe, pierderea sprijinului familial, sărăcia și boala sunt factori care, cumulați, pot împinge orice persoană la marginalizare socială. Deși Angelica Bogdan a dus o viață plină de greutăți, a locuit într-o casă părăsită, pe străzi sau în scări de bloc, astăzi, femeia privește cu încredere spre viitor și speră să se pună pe picioare cât mai curând. Donație lunară Donează lunar pentru susținerea jurnalismului de calitate Donație singulară Donează o singură dată pentru susținerea jurnalismului de calitate

Mobilizare masivă pentru Ștefan Chelaru, bărbatul cu un picior amputat, care trăiește într-o baracă improvizată. S-au strâns bani, alimente și lemne pentru foc

Povestea tristă a lui Ștefan Chelaru, publicată în cotidianul BZI în ediția din 21 ianuarie 2026, a mobilizat mai mulți oameni, care au decis să nu rămână indiferenți în fața suferinței bărbatului. Câteva persoane care au rămas impresionate de greutățile cu care se confruntă acesta, dar mai ales de modestia și bunătatea de care dă dovadă, au donat bani, mâncare și au reușit să cumpere și lemne pentru foc. Oamenii s-au mobilizat după ce au aflat povestea lui Ștefan Chelaru Cazul lui Ștefan Chelaru, bărbatul care trăiește singur într-o baracă improvizată, după ce și-a pierdut un picior în urma unei boli cronice, a stârnit un val de empatie și solidaritate în rândul oamenilor. După mediatizarea situației în care acesta își duce traiul, oamenii s-au mobilizat, iar ajutorul a început să vină din mai multe direcții. Trăind fără curent electric și fără apă, încălzindu-se cu dificultate într-un adăpost improvizat, alături de câinii săi, Ștefan Chelaru și-a păstrat, în ciuda tuturor încercărilor, demnitatea și recunoștința. Spune adesea că oamenii care l-au ajutat sunt „îngeri trimiși de Dumnezeu” și că fiecare gest primit îi dă puterea să meargă mai departe. Cosmin Vlăduț Cracana este unul dintre bărbații care au decis să se implice activ în sprijinirea lui Ștefan Chelaru. Cosmin povestește că a aflat despre situația acestuia și a simțit imediat că nu poate rămâne indiferent. „Am văzut postarea într-o seară, legat de nevoia acestuia, că este o persoană imobilizată, care trăiește, din nefericire, în niște condiții insalubre și care este abandonat de către autorități și, din păcate, de către oamenii din jur. Atunci am considerat că este necesar să iau atitudine, alături de colegii mei din echipa Destine Broker, și să ajutăm, în funcție de nevoile primare ale acestuia, pe moment, pentru achiziționarea de lemne”, a povestit Cosmin Cracana reporterilor BZI. De asemenea, Cosmin a precizat că fondurile care s-au strâns vor fi folosite, în continuare, pentru a acoperi necesitățile bărbatului. „Bineînțeles, s-au strâns fonduri și peste ceea ce ne-am propus. Le avem adunate într-un cont și le vom folosi, în continuare, pentru nevoile acestuia”, a declarat bărbatul. Cât despre motivele care l-au determinat să intervină, Cosmin a vorbit despre empatie și despre cât de important este să ne gândim și la cei din jurul nostru. „Motivele care m-au determinat să iau atitudine sunt faptul că trebuie să fim solidari, să fim umani, să îi ajutăm pe cei din jurul nostru, să nu uităm că depindem unii de alții în societate. Trebuie să nu uităm că binele pe care îl facem altora este, în primul rând, binele pe care ni-l facem nouă înșine. Atâta timp cât oamenii din jurul nostru trăiesc în condiții minime de igienă și au parte de strictul necesar, atunci pentru noi este o mare realizare”, a declarat Cosmin pentru reporterii BZI. Oamenii continuă să ofere ajutor Implicarea comunității nu s-a limitat doar la strângerea de fonduri. Irina, o femeie care se ocupă constant de situația lui Ștefan Chelaru, spune că, în ultimele zile, sprijinul a venit din ce în ce mai mult, sub forme diverse și extrem de necesare. „Lumea s-a mobilizat. A primit lemne, ba chiar au fost și tăiate deja. O doamnă i-a trimis mâncare, lenjerii, o pilotă pentru pat. Aseară m-a sunat un alt domn, care vrea să îl mai ajute și el cu ce poate. De asemenea, mai este un domn, care va merge weekendul acesta la el să vadă cum îl poate ajuta să repare peretele care îi luase foc, ca să nu mai fie incidente de felul ăsta”, a povestit femeia, plină de recunoștință. Aceste gesturi simple, dar pline de empatie, au făcut o diferență uriașă pentru bărbatul care, până nu demult, se lupta singur cu frigul, boala și izolarea. Ștefan Chelaru rămâne un om modest și profund recunoscător pentru fiecare ajutor primit. Deși viața l-a pus la încercări dure, el continuă să creadă în bunătatea oamenilor. Oamenii care s-au mobilizat în cazul lui Ștefan Chelaru demonstrează, încă o dată, că acolo unde instituțiile lipsesc, umanitatea și empatia pot face lumină chiar și în cele mai întunecate încăperi. Donație lunară Donează lunar pentru susținerea jurnalismului de calitate Donație singulară Donează o singură dată pentru susținerea jurnalismului de calitate

O fetiță de 4 ani, din Miroslava, luptă cu o boală cruntă: leucemia. Tratamentul va dura un an de zile, iar familia Mariei are nevoie de ajutor

O fetiță din Miroslava, de doar patru ani, Maria Efremia Calinciuc, a fost diagnosticată cu leucemie limfoblastică acută și are nevoie de sprijinul oamenilor pentru a-și continua tratamentul în Italia. Duminică, 16 noiembrie, localnicii se adună la „Târgul cu suflet – Zâmbetul Mariei”, un eveniment caritabil dedicat micuței luptătoare Când boala lovește un copil, întreaga lume pare să se oprească în loc. Așa s-a întâmplat și în familia Calinciuc din comuna Miroslava, județul Iași, unde micuța Maria Efremia, la doar 4 ani, a primit un diagnostic crunt: leucemie limfoblastică acută. După săptămâni grele, petrecute în spital, la Iași, părinții au decis să plece în Italia, acolo unde medicii i-au oferit o nouă șansă la viață. Tratamentul este însă de lungă durată și extrem de costisitor, iar familia are nevoie de ajutor pentru a continua lupta. O fetiță de 4 ani, din Miroslava, luptă cu leucemia. Un diagnostic dur și o speranță renăscută în Italia La început, părinții Mariei au crezut că este vorba doar despre o simplă răceală sau o perioadă de oboseală. Însă analizele medicale au schimbat totul. „A fost diagnosticată cu leucemie. A stat internată o lună la spital, la Iași, însă ea a căzut total, și psihic, și fizic. Nu mai mergea, nu mai vorbea, nu mai răspundea la întrebările noastre”, povestește mama sa, Anca Calinciuc. Medicii erau rezervați în privința evoluției bolii, iar părinții, disperați, au decis să plece în Italia, unde au fost primiți cu sprijin și înțelegere. Cu ajutorul unor oameni inimoși, familia a reușit să obțină o asigurare medicală și rezidența necesară pentru ca micuța să poată începe tratamentul într-un spital specializat. De luni, 10 noiembrie, Maria este în Italia, iar primele semne de progres au apărut deja. „De când suntem în Italia, a început din nou să facă pași. Ea nu a mai mers de cinci săptămâni, însă acum se văd îmbunătățiri”, spune Anca Calinciuc, mama Mariei. Totuși, tratamentul va dura cel puțin 12 luni, timp în care familia trebuie să acopere chiria locuinței și costurile deplasărilor zilnice la spital. Printr-o astfel de situație trece și familia Nădejde, din Valea Lupului, a căror fetiță, Elena, se luptă cu aceeași boală cruntă. „Târgul cu suflet – Zâmbetul Mariei”, o mână de ajutor din partea comunității Pentru a sprijini familia Calinciuc, comunitatea din Miroslava s-a mobilizat și organizează evenimentul „Târgul cu suflet – Zâmbetul Mariei”, care va avea loc duminică, 16 noiembrie, în curtea Căminului Cultural din Miroslava. Târgul adună voluntari, părinți, copii și oameni cu voie bună, care vor pune la dispoziție obiecte handmade, dulciuri, jucării, haine, bijuterii și alte produse realizate cu drag. Toate fondurile strânse vor fi donate pentru Maria Calinciuc. Cei care nu pot participa la eveniment pot contribui prin donații directe: Anca Calinciuc: RO02 INGB 0000 9999 0778 7744 (LEI) sau RO04 INGB 0000 9999 0765 5982 (EUR) Radu Calinciuc: REVOLUT – RO13 REVO 0000 1913 2197 7347 Și familia lui Gabriel Talică are nevoie de ajutor, deoarece copilul cel mare al familiei luptă cu psoriazisul sever, o afecțiune care i-a transformat pielea într-o rană deschisă. Cazul Mariei Efremia Calinciuc, fetița din Miroslava care luptă cu leucemia, a reușit să unească o întreagă comunitate în jurul unei cauze pline de umanitate. Fiecare donație, fiecare gest și fiecare zâmbet oferit la târg se transformă într-o rază de speranță pentru un copil care merită să se bucure de copilărie. Donație lunară Donează lunar pentru susținerea jurnalismului de calitate Donație singulară Donează o singură dată pentru susținerea jurnalismului de calitate

Strigăt de ajutor pentru micuța Elena, o fetiță de 9 ani, din Iași, care luptă cu o boală cumplită! Familia are nevoie de sprijin pentru a-i salva viața

O fetiță de doar 9 ani, din Iași, trece acum prin cea mai grea luptă: lupta pentru viață. Elena, elevă în clasa a III-a, a fost diagnosticată recent cu o boală cumplită, iar familia ei se zbate să strângă fondurile necesare pentru tratament Elena Nădejde, o fetiță de doar 9 ani, din Iași, elevă în clasa a III-a, a fost diagnosticată recent cu leucemie acută, o boală nemiloasă. Micuța, mereu veselă și plină de viață, se află acum în Italia, unde urmează un tratament complex și costisitor. Părinții ei fac eforturi uriașe pentru a-i oferi șansa la vindecare și speră că oamenii cu suflet mare se vor mobiliza pentru a le fi alături în aceste momente grele. Elena, o copilă mereu zâmbitoare, acum – în luptă cu o boală cumplită În urmă cu doar câteva săptămâni, viața familiei Nădejde s-a schimbat complet. Totul a început atunci când Elena, micuța de 9 ani, s-a plâns de dureri la maxilar și o stare generală de rău. Mama, Oana Nădejde, a mers cu ea la medicul pediatru, care a recomandat efectuarea unor analize de sânge. Rezultatele au fost un adevărat șoc pentru familie. „Elena se simțea rău, avea dureri de maxilar și am mers la pediatru, care ne-a trimis să facem analize de sânge. În urma acestor analize am aflat că are leucemie”, povestește Oana Nădejde. În prezent, mama și fetița se află în Italia, acolo unde Elena urmează un tratament complex, de durată, care presupune costuri foarte mari. Tratamentul pentru leucemie este unul de lungă durată și presupune nu doar cheltuieli medicale, ci și costuri pentru cazare, transport și îngrijire zilnică. Familia Nădejde trece prin momente dificile, fiind nevoită să se descurce într-o țară străină, departe de cei dragi. „Tratamentul este de durată, iar costurile sunt destul de mari. Acum așteptăm rezultatele analizelor de aici”, spune mama Elenei. Pentru cei care doresc să sprijine familia, orice sumă, oricât de mică, contează enorm. Donațiile se pot face în contul: Nădejde Oana Alexandra IBAN: RO73BTRLRONCRT0210868001 Speranța unei mame: „Tot ce îmi doresc este să-mi văd copilul sănătos și acasă” În ciuda durerii, Oana Nădejde nu și-a pierdut credința. Fiecare zâmbet al Elenei, fiecare zi în care fetița găsește puterea să lupte, îi dă mamei forța să meargă mai departe. „Tot ce îmi doresc este să-mi văd copilul sănătos și acasă, în camera ei, jucându-se. Să ne putem bucura din nou de lucrurile simple”, spune Oana Nădejde. Orice gest, orice distribuire, orice donație poate aduce speranță și poate contribui la salvarea unei vieți fragile, dar pline de curaj. Printr-o poveste asemănătoare trece și Gabriel Talica, care, la doar 10 ani, a învățat ce înseamnă durerea și suferința zilnică. În loc să se bucure de copilărie, el își petrece zilele luptând cu o boală cumplită: psoriazis sever, o afecțiune care i-a transformat pielea într-o rană deschisă. Părinții sunt disperați, medicii nu mai găsesc soluții, iar fiecare zi fără tratament înseamnă suferință în plus. Destinul Elenei, fetița de 9 ani, diagnosticată cu o boală cumplită, poate fi schimbat cu un gest mic, dar făcut din inimă. Donație lunară Donează lunar pentru susținerea jurnalismului de calitate Donație singulară Donează o singură dată pentru susținerea jurnalismului de calitate