Cercetătorii reciclează telefoanele vechi și le grupează în platforme de calcul care funcționează ca un centru de date low-cost
Acest lucru ar putea lovi doi iepuri dintr-o lovitură: reducerea deșeurilor electronice și reducerea cererii de componente ale centrelor de dates, scrie Tom Shardware.com. Cercetătorii de la Universitatea din California, San Diego (UCSD) au colaborat cu Google pentru a recicla smartphone-urile Pixel „vechi” și a le oferi o a doua viață ca centre de date low-cost. Conform Google Research, smartphone-urile scoase din uz fac parte din „carbonul încorporat” asociat cu producția și amprenta sa de carbon. De fapt, înclinația umanității pentru dispozitivele mobile și înlocuirea acestora la fiecare câțiva ani este unul dintre cei mai mari contribuitori la deșeurile electronice, așa că grupul de la UCSD a plănuit să ofere acestor dispozitive scoase din uz o a doua viață ca „platformă de calcul de uz general”. Studiul a arătat că smartphone-urile de acum trei ani oferă încă o performanță single-core mai mare în comparație cu serverele precum Asus RS720A-E11, care pot fi echipate cu GPU-uri Nvidia H200 sau Nvidia RTX Pro 6000 și două procesoare de server AMD EPYC, pe care le găsești frecvent în cele mai puternice centre de date. În timp ce cele din urmă oferă performanțe la care un dispozitiv mobil nici măcar nu poate visa, faptul că primele au obținut în continuare un scor mai mare în suita de benchmarking SPEC pe bază de nucleu a însemnat că cercetătorii le pot folosi în continuare pentru sarcini de calcul cu puțină creativitate. sursa foto: Envato Primul lucru pe care l-au făcut a fost să dezbrace aceste gadgeturi de componente neesențiale, cum ar fi afișaje, baterii, camere, difuzoare, carcasă etc. Rămâne doar placa de bază, deoarece aceasta găzduiește SoC-ul necesar pentru rularea calculului. Sistemul de operare Android este apoi înlocuit cu o distribuție Linux de uz general utilizată în aplicațiile centrelor de date, care elimină supradimensionarea inutilă găsită în dispozitivul original de consum și permite implementarea de software de orchestrare precum Kubernetes. Rezultatele testelor comparative au arătat că între 25 și 50 de telefoane vechi aveau puterea de calcul egală cu cea a unui singur procesor cu două socketuri, din clasa serverului. UCSD a stabilit că un cluster de 20 de telefoane poate suporta o singură aplicație de care are nevoie o clasă de peste 75 de elevi. Așadar, în loc să fie găzduit în cloud, ceea ce ar implica costuri suplimentare și utilizare a resurselor din centrul de date, ar putea rula aceste aplicații pe o implementare locală a acestor smartphone-uri uzate. Echipa de cercetare intenționează să utilizeze 2.000 de telefoane pentru a construi un centru de date local care poate suporta „o sută de astfel de clase simultan”. Pe lângă avantajul de a rula aplicații locale și de a deține hardware-ul necesar pentru acestea, grupul mai spune că este doar o „fracțiune din costul obișnuit”, referindu-se probabil la construirea unui server local din componente noi. Acest lucru este valabil mai ales astăzi, odată cu creșterea prețurilor pentru cipurile de memorie și stocare. Echipa de cercetare afirmă că se așteaptă să lanseze sistemul complet la sfârșitul acestui an și dorește să vadă cum componentele de larg consum pot rezista la utilizarea continuă într-o aplicație de centru de date. Aceasta este o opțiune excelentă pentru universități și instituții de învățământ, precum și pentru entitățile mai mici care nu au resursele necesare pentru a obține componente noi-nouțe și pentru a concura împotriva giganților tehnologici care au miliarde de dolari.
Războiul schimbă strategia globală pentru centrele de date: infrastructurile AI devin ținte sensibile
Țările din Golf, precum Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, mizau pe transformarea regiunii într-un hub global pentru AI, atrăgând investiții masive de la giganți precum Amazon, Microsoft și Nvidia. Poziția geografică și costurile reduse ale energiei le-au oferit un avantaj strategic. Însă izbucnirea conflictului a schimbat rapid calculele, mai arată Il Post. Atacurile au pus centrele de date în mijlocul războiului În martie, Iran a lansat atacuri asupra unor centre de date din Golf, inclusiv infrastructuri operate de Amazon Web Services în Emirate și Bahrein. Deși pagubele au fost limitate, impactul asupra serviciilor – inclusiv bancare – a fost semnificativ. La rândul lor, Statele Unite au vizat un centru de date al băncii iraniene Bank Sepah, afectând inclusiv plățile către structuri militare. În doar câteva zile, aceste infrastructuri digitale au devenit ținte directe într-un conflict militar. Experții avertizează că multe centre de date găzduiesc simultan servicii civile și aplicații sensibile pentru securitatea națională, ceea ce le transformă în obiective strategice. Modelul „mega-centrelor” este pus sub semnul întrebării Industria IT a fost construită în jurul unor centre uriașe, operate de mari furnizori de cloud. Acest model, eficient economic, devine însă vulnerabil: un singur atac poate afecta servicii la scară regională. Ca alternativă, specialiștii propun o rețea distribuită de centre mai mici, replicate între ele. Această soluție ar crește reziliența, dar vine cu costuri mai mari și riscuri suplimentare pentru populația civilă, prin multiplicarea punctelor expuse. O altă direcție analizată este separarea clară a infrastructurilor civile de cele militare. Totuși, acest lucru ar implica investiții considerabile și ar crea noi ținte în caz de conflict. În paralel, câștigă teren conceptul de „ambasade digitale”. Acestea sunt servere care stochează datele unui stat pe teritoriul altuia, dar rămân sub jurisdicția țării de origine. Estonia a fost pionierul acestui model, mutând date în Luxemburg, iar inițiativa începe să fie replicată. Soluții extreme: buncăre și mine subterane Pe fondul riscurilor crescute, unele companii analizează mutarea centrelor de date în locații protejate. Sunt căutate inclusiv buncăre subterane sau mine abandonate. Oracle a propus deja construirea unui data center în Israel la 50 de metri sub pământ. Astfel de soluții pot reduce riscurile, dar nu sunt suficiente pentru a acoperi cererea uriașă generată de dezvoltarea accelerată a inteligenței artificiale. Războiul a evidențiat faptul că centrele de date nu mai sunt doar componente ale economiei digitale, ci infrastructuri critice, comparabile cu rețelele energetice sau instalațiile strategice. Pe măsură ce AI devine tot mai importantă, protejarea acestor centre va deveni o prioritate majoră. Modul în care sunt construite și distribuite ar putea suferi transformări definitorii în anii următori.
Abordare revoluționară în China: Centre de date scufundate în ocean, cu consum redus de energie și servere răcite de curenții marini
O companie chineză plănuiește să scufunde un grup de servere în mare, în largul Shanghaiului, în speranța de a rezolva problemele centrelor de date pe partea de energie. Serverele submarine au avantajul că sunt menținute la o temperatură scăzută de către curenții oceanici – în loc de sisteme cu aer sau evaporate de apă, mari consumatoare de energie, folosite de centrele de pe uscat. Tehnologia a fost testată cu succes de Microsoft în largul coastei Scoției între 2018 și 2020, dar proiectul din China, care va fi “dat la apă” la mijlocul lunii octombrie, marchează prima utilizare a tehnologiei pentru scopuri comerciale, scrie Hong Kong Free Press. Acesta va deservi clienți precum China Telecom și o companie de calcul AI deținută de stat și face parte dintr-un efort mai larg al regimului de la Beijing de a reduce amprenta de carbon a centrelor de date. „Operațiunile subacvatice au avantaje inerente”, a spus Yang Ye, de la firma de echipamente maritime Highlander, care lucrează la proiectul din Shanghai, împreună cu mai multe companii de construcții de stat. Nu este primul proiect de acest gen al companiei – Highlander a primit subvenții guvernamentale de cinci milioane de dolari pentru un proiect similar din 2022 în provincia Hainan, care este încă în funcțiune. „Instalațiile subacvatice pot economisi aproximativ 90% din consumul de energie pentru răcire”, a declarat Yang, vicepreședinte al Highlander. Provocările de natură tehnică „Finalizarea efectivă a centrului de date subacvatic a implicat provocări de construcție mai mari decât se aștepta inițial”, a declarat Zhou Jun, inginer pentru proiectul Highlander din Shanghai. Componentele au fost fabricate separat, pe uscat, înainte de a fi instalate în mare. Proiectul își va extrage aproape toată energia din parcurile eoliene offshore din apropiere. Highlander a spus că mai mult de 95% din energia utilizată va proveni din surse regenerabile. Cea mai evidentă provocare în plasarea structurii sub valuri este menținerea conținutului uscat și protejat de coroziunea apei sărate. Chinezii au venit cu soluția de a folosi un strat protector care conține fulgi de sticlă pe capsula de oțel care ține serverele. Instalarea conexiunii la internet între un centru de date offshore și continent a fost, de asemenea, un proces mai complex decât în cazul serverelor terestre tradiționale. Cercetătorii de la Universitatea din Florida și Universitatea de Electro-Comunicații din Japonia au descoperit, de asemenea, că centrele de date submarine pot fi vulnerabile la atacuri folosind unde sonore transmise prin apă. Foto: Profimedia RECOMANDAREA AUTORULUI: Beijingul încearcă să își consolideze influența regională/ TAIWANUL avertizează asupra intensificării activităților militare CHINEZE
Inteligența artificială, probabil cel mai mare consumator energetic la nivel global. Cum afectează planeta Pământ
Inteligența artificială este, paradoxal, tehnologia care pare să ne apropie de viitor și, totodată, să ne îndepărteze de sustenabilitate. În ciuda aparențelor virtuale – chatboturi, platforme cloud, asistenți digitali – AI consumă resurse tangibile într-un ritm care ridică semnale de alarmă serioase. Iar aceste resurse nu sunt doar energie electrică, ci și apă, minerale rare și suprafețe de teren. Impactul său devine tot mai vizibil într-o lume aflată deja în criză climatică. Această realitate este analizată tot mai des de experți internaționali, iar concluziile lor nu sunt deloc liniștitoare: AI nu este doar un instrument, ci un devorator global de resurse care pune o presiune suplimentară pe planetă. În următorii ani, se estimează că infrastructura care susține AI va consuma mai multă energie decât o întreagă țară industrializată – Japonia. De la algoritmi la excavații: ce costuri reale are AI Pentru a antrena și a opera rețelele neuronale complexe, AI are nevoie de centre de date gigantice care funcționează 24/7. Acestea necesită mii de servere, răcite permanent, alimentate cu energie non-stop. Dar până să ajungă datele în cloud, trebuie construită întreaga rețea fizică – un lanț logistic care începe cu mineritul. Componentele necesare pentru AI – cupru, cobalt, litiu, pământuri rare – sunt extrase cu costuri ecologice și sociale imense. Doar pentru litiu, cererea globală ar putea crește de șapte ori până în 2040, iar în cazul pământurilor rare, creșterea preconizată este de 80%. Aceste materiale sunt esențiale pentru procesoarele AI, bateriile de backup și sistemele de stocare energetică. În același timp, AI concurează pentru aceleași resurse cu alte domenii esențiale pentru viitorul sustenabil: energia regenerabilă și mobilitatea electrică. Fără aceste materiale, tranziția energetică ar putea fi blocată, iar obiectivele climatice – sabotate de însăși tehnologia care promite progresul. Consumul de energie și paradoxul eficienței Deși dezvoltatorii de AI vorbesc despre optimizare și eficiență, realitatea este alta. Conform expertei Kate Crawford, anul viitor AI va consuma mai multă energie decât Japonia. Iar aceasta este doar o estimare conservatoare, având în vedere extinderea rapidă a serviciilor AI și integrarea lor în industrii precum transportul, sănătatea sau educația. Paradoxul Jevons explică acest fenomen. Pe măsură ce AI devine mai eficientă, costul utilizării scade, ceea ce duce la o utilizare mai intensă. Astfel, chiar dacă noile modele sunt mai eficiente energetic, consumul global crește – pentru că sunt utilizate mai des, în mai multe domenii, pe mai multe platforme. Marile companii de tehnologie se pregătesc deja pentru acest val. OpenAI, Microsoft și alții investesc masiv în surse alternative de energie, precum nucleară, pentru a putea susține infrastructura AI fără să se bazeze exclusiv pe rețelele naționale. Viitorul resurselor și posibila criză globală Într-o lume unde fiecare națiune industrializată își face stocuri de „minerale critice”, AI riscă să amplifice tensiunile geopolitice. Deja se discută despre exploatarea pământurilor rare de pe Lună sau alte corpuri cerești – semn că resursele terestre sunt insuficiente sau prea costisitoare. Pe termen scurt, aceasta înseamnă creșteri de prețuri pentru componente electronice, baterii, energie și chiar alimente – toate afectate indirect de consumul AI. Pe termen lung, există riscul ca prioritățile climatice să fie sacrificate în favoarea progresului tehnologic accelerat. Prin urmare, este esențial ca guvernele și companiile să nu mai trateze AI ca pe o tehnologie „verde” prin definiție. Este nevoie de un cadru clar de reglementare care să includă criterii de sustenabilitate și să evite ca AI să devină un obstacol în calea echilibrului ecologic global.