Un cercetător a detectat sute de cutremure într-un ghețar din Antarctica. Mișcările nu sunt incluse în statisticile mondiale
Sute de cutremure au detectate la ghețarul „Doomsday” din Antarctica. Cutremurele glaciare sunt seisme care se produc în regiunile înghețate. Descoperite pentru prima dată în emisfera nordică în urmă cu peste 20 de ani, aceste cutremure se produc atunci când bucăți uriașe de gheață se rup și cad în mare. Într-un nou studiu care va fi publicat în Geophysical Research Letters, cercetătorul prezintă dovezi ale sutelor de cutremure din Antarctica produse între 2010 și 2023. Cele mai multe au apărut la capătul oceanic al ghețarului Thwaites, așa-numitul ghețar Doomsday, care ar putea face ca nivelul mării să crească rapid dacă s-ar prăbuși, potrivit Science Alert. O descoperire recentă Un cutremur glaciar se formează atunci când bucăți de gheață cad în ocean. Bucățile uriașe se răstoarnă în apă și apoi se ciocnesc violent cu ghețarul „mamă”. Ciocnirea generează vibrații mecanice puternice ale solului, sau unde seismice, care se propagă la mii de kilometri distanță. Cutremurele glaciare sunt unice deoarece nu generează unde seismice de înaltă frecvență. De aceea, cutremurele glaciare au fost descoperite relativ recent. Majoritatea cutremurelor glaciare detectate până acum au fost localizate în apropierea capetelor ghețarilor din Groenlanda, cea mai mare calotă glaciară din emisfera nordică. Cutremurele glaciare din Groenlanda au o magnitudine relativ mare. Cele mai mari sunt similare cu cele cauzate de testele nucleare efectuate de Coreea de Nord în ultimele două decenii. De asemenea, evenimentele din Groenlanda variază în funcție de anotimpuri, apărând mai des la sfârșitul verii. Totodată, au devenit mai frecvente în ultimele decenii. Semnele pot fi asociate cu o rată mai rapidă a încălzirii globale în regiunile polare. Evenimente enigmatice Cutremurele s-au produs în două zone, în apropierea ghețarilor Thwaites și Pine Island. Ghețarul Thwaites, numit și Ghețarul Doomsday, ar ridica nivelul mării la nivel global cu trei metri dacă se va scufunda. Al doilea cel mai mare grup de cutremure a avut loc în apropierea ghețarului Pine Island. Totuși, acestea au fost localizate în mod constant la 60-80 de kilometri de malul apei, așa că este puțin probabil să fi fost cauzate de răsturnarea aisbergurilor. În acest caz, evenimentele sunt enigmatice și necesită cercetări ulterioare, a fost concluzia cercetătorului.
Cercetătorul NASA care a dezlegat misterul Stelei din Betleem. Acesta a folosit observații astronomice chineze
Astronomii au dezbătut adevărul din spatele Stelei din Betleem timp de secole. Acum un cercetător NASA susține că a dezlegat misterul și a prezentat prima teorie fundamentată științific, capabilă să explice mișcarea stranie pe cer, așa cum este descrisă în Biblie. Un miracol sau o metaforă? Răspunsul ar putea implica o cometă care aproape a lovit Pământul acum puțin peste 2.000 de ani. În Evanghelia după Matei, Steaua care îi conduce pe magi la pruncul Iisus apare mai întâi „în răsărit”. Apoi „merge înaintea” lor în scurta călătorie de la Ierusalim la Betleem, înainte de a „sta deasupra” locului unde s-a născut Iisus. În mod normal, obiectele astronomice nu plutesc deasupra orașelor mici. Acest lucru i-a determinat pe mulți să declare Steaua fie un miracol, fie o metaforă. Mark Matney, cercetător la NASA, propune o teorie alternativă în Journal of the British Astronomical Association. El revine asupra unei teorii: un obiect înregistrat de astronomii chinezi în anul 5 î.Hr. Arhivele antice chineze, păstrate din motive astrologice, menționau o cometă strălucitoare vizibilă timp de mai mult de 70 de zile, începând cu primăvara acelui an. Istoricii plasează, de obicei, nașterea lui Isus undeva între anii 6 și 5 î.Hr., deoarece Irod cel Mare, care era încă în viață în timpul vizitei magilor, a murit nu mai devreme de sfârșitul anului 5 î.Hr. „Acesta este primul candidat astronomic pentru Stea identificat vreodată care ar fi putut avea o mișcare aparent corespunzătoare descrierii din Matei, unde Steaua «a mers înaintea» magilor în călătoria lor spre Betleem până când «s-a oprit» deasupra locului unde se afla copilul Isus”, scrie Matney în studiul său. Ar fi putut să inspire călătoria magilor Conform standardelor astronomice, cometa ar fi trebuit să treacă extrem de aproape de Pământ: între 380.000 și 400.000 km de Pământ, sau aproximativ distanța până la Lună. În lucrarea sa, Matney citează exemplul cometei Siding Spring, care a trecut la 141.000 km de Marte în 2014 – o treime din distanța Lună-Pământ. „Deși rare, astfel de apropieri sunt posibile”, scrie el.