Ce s-ar întâmpla dacă ai lua ciumă astăzi? Colegiul Medicilor din România explică
Precizările vin prin Comisia de Boli Infecțioase a Colegiului Medicilor, pe fondul informațiilor apărute în spațiul public despre această boală. Pesta este provocată de bacteria Yersinia pestis și este o zoonoză, adică o infecție care poate trece de la animale la oameni. Cum se transmite Cel mai frecvent, bacteria ajunge la om prin înțepătura unui purice infectat, care a luat bacteria de la rozătoare, precum șobolanii. Boala a rămas în istorie pentru cele trei mari pandemii pe care le-a provocat înainte de apariția antibioticelor. Ciuma din Evul Mediu a ucis un număr uriaș de oameni, într-o perioadă în care medicina nu avea mijloace eficiente pentru combaterea infecției. Astăzi, situația este foarte diferită. Cum se manifestă Cea mai frecventă cale de transmitere este prin înțepătura unui purice infectat. Există însă și alte posibilități, inclusiv contactul direct cu o sursă infectată. În cazul pestei pneumonice, bacteria afectează plămânii, iar boala se poate transmite de la o persoană la alta pe cale respiratorie. Acest lucru face ca forma pulmonară să fie deosebit de periculoasă și să necesite intervenție medicală rapidă. Trei forme principale ale bolii Medicii disting trei forme principale de pestă. Pesta bubonică este cea mai cunoscută. Ea provoacă inflamarea și durerea ganglionilor limfatici din zona în care bacteria a pătruns în organism, de obicei după înțepătura unui purice infectat. Fără tratament, această formă poate evolua către forme mai grave. Pesta septicemică apare atunci când infecția se răspândește în întreg organismul. Pesta pneumonică afectează plămânii și este forma care poate permite transmiterea directă între oameni. Cât de mortală mai este ciuma? Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, fără tratament, pesta bubonică are o rată a mortalității de aproximativ 30-60%. Formele pneumonică și septicemică pot fi aproape întotdeauna mortale dacă pacientul nu primește tratament la timp. Antibioticele schimbă povestea „Pesta nu a dispărut însă și continuă să fie prezentă în anumite regiuni ale lumii, dar în prezent poate fi tratată eficient cu antibiotice, dacă este diagnosticată și tratată la timp”, a declarat prof. univ. dr. Simin Aysel Florescu, președinta Comisiei de Boli Infecțioase a Colegiului Medicilor din România. Cu alte cuvinte, diagnosticul rapid poate face diferența dintre o infecție tratabilă și o boală cu risc foarte mare pentru viață. Unde mai există pesta Pesta nu a fost eradicată. Boala rămâne endemică în mai multe regiuni ale lumii și poate apărea sub forma unor cazuri izolate, dar și a unor focare sau epidemii. Conform datelor OMS citate de Colegiul Medicilor, între 2019 și 2025, cele mai multe cazuri raportate au provenit din Republica Democratică Congo și Madagascar. Asta nu înseamnă însă că lumea se află în fața unei noi pandemii de ciumă. Spre deosebire de epocile în care boala făcea ravagii, medicina modernă dispune astăzi de antibiotice și de metode de diagnostic și control al infecțiilor. De ce vorbește din nou Colegiul Medicilor despre ciumă Colegiul Medicilor spune că vrea să ofere explicații medicale clare atunci când apar în spațiul public informații despre boli care pot stârni îngrijorare. „Este important ca publicul să aibă acces la informații clare, validate medical și prezentate într-un mod responsabil”, a declarat prof. univ. dr. Cătălina Poiană, președinta Colegiului Medicilor din România.
OMS: Boli care refuză să dispară. Meningita, holera și ciuma continuă să ucidă în 2026
Meningita bacteriană continuă să afecteze în special țările din așa-numita „centură africană a meningitei”, o regiune care se întinde din Senegal până în Etiopia și în care epidemiile apar periodic. În 2025, 24 dintre cele 26 de țări din această regiune au raportat peste 20.000 de cazuri suspecte și aproape 1.000 de decese. În țările care au raportat date atât în 2024, cât și în 2025, numărul cazurilor a scăzut cu 5,9%, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Vaccinarea a redus însă puternic una dintre formele bolii. Din 2010, când a fost introdus vaccinul împotriva meningococului de tip A – una dintre bacteriile care pot provoca meningită –, cazurile asociate acestuia au scăzut cu peste 99% în rândul populațiilor vaccinate. În țările care au introdus vaccinul nu a mai fost confirmat niciun astfel de caz din 2017. Un vaccin mai nou, care protejează împotriva a cinci tipuri de meningococ, este introdus acum în regiune. Niger a devenit în 2025 prima țară care a desfășurat o campanie națională cu acest vaccin. România: 10 cazuri de meningită confirmate în 2026 În România, meningita meningococică este rară. Institutul Național de Sănătate Publică (INSP) a raportat 35 de cazuri în 2025, dintre care unul s-a soldat cu deces. În 2026, până la cea mai recentă informare a instituției, au fost confirmate 10 cazuri. Aproape 8.000 de oameni au murit de holeră într-un singur an Holera poate fi prevenită și tratată, însă continuă să ucidă mii de oameni. Mai mult de unul din cinci decese raportate în 2025 s-a produs în afara unităților medicale, semn că mulți dintre bolnavi nu au ajuns la timp la tratament. În 2025, 47 de țări au raportat Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) peste 450.000 de cazuri de holeră și aproape 8.000 de decese. Numărul deceselor a crescut cu 30% față de anul precedent, deși au fost înregistrate mai puține îmbolnăviri. Este cel mai mare număr anual de decese provocate de holeră raportat organizației de sănătate din 1999. OMS avertizează că bilanțul real este probabil mult mai mare, deoarece numeroase cazuri nu sunt raportate. Șapte țări – Angola, Bangladesh, Republica Democratică Congo, Nigeria, Sudanul de Sud, Sudan și Yemen – au concentrat aproximativ 90% dintre cazurile și decesele raportate la nivel mondial. Africa a fost regiunea cea mai afectată. Numărul cazurilor a crescut cu 34%, iar cel al deceselor cu 58% față de 2024. „Nimeni nu ar trebui să moară astăzi de holeră, când avem instrumentele necesare pentru a preveni și trata această boală”, au transmis reprezentanții OMS. Nici ciuma nu a dispărut Ciuma, una dintre bolile asociate celor mai devastatoare epidemii din istorie, continuă să infecteze oameni. Între 2019 și 2025, zece țări au raportat OMS cazuri umane suspecte de ciumă, iar șase dintre ele au confirmat îmbolnăviri. În total, în această perioadă au fost înregistrate aproape 4.000 de cazuri suspecte și peste 400 de decese, ceea ce corespunde unei rate a mortalității de 11%. Cele mai multe cazuri au fost înregistrate în Republica Democratică Congo și Madagascar, unde boala continuă să fie prezentă în anumite regiuni. Ciuma este provocată de o bacterie și se transmite de obicei între animale prin intermediul puricilor, putând infecta și oamenii. Boala poate exista și în țări care nu raportează cazuri. Potrivit OMS, supravegherea populațiilor de rozătoare și a altor animale, împreună cu intervenția rapidă în cazul apariției unor focare, rămân esențiale pentru depistarea timpurie a bolii, limitarea transmiterii și prevenirea unor epidemii de amploare.
Spaimă, mușamalizare și teoria conspirației. Ce se întâmplă în orașul din Rusia în care a reapărut ciuma
O femeie a murit după ce a fost infectată cu ciumă în regiunea Irkutsk, din estul Rusiei. Aproape 200 de persoane care ar fi putut intra în contact cu aceasta au fost plasate sub observație De asemenea, autoritățile locale au instituit mai multe restricții. La uzina de aluminiu din Irkutsk a fost introdus obligativitatea purtării măștilor de protecție. Directorul întreprinderii a declarat că în oraș circulă „multe zvonuri și informații contradictorii”. Între timp, mai multe spitale au fost închise pentru o perioadă de trei săptămâni, fiind plasate în carantină. În secțiile celorlalte spitale au fost introduse restricții stricte: pacienții nu sunt externați, iar vizitele familiei sunt interzise. Totodată, mai mute evenimente publice din regiune au fost anulate. Focar de ciumă. autoritățile susțin că situația este sub control În paralel, Rospotrebnadzor (agenția federală de supraveghere a sănătății și bunăstării publice) a transmis că situația epidemiologică din regiunea Irkutsk este stabilă. Cu toate acestea, locuitorii se tem că autoritățile ruse ascund amploarea reală a focarului, pentru a evita panică în rândul populației. Pe 3 octombrie, autoritățile din Baikalsk au îndemnat locuitorii să nu călătorească în Shelekhov din cauza situației legate de ciumă. La două ore după publicare, mesajul a fost șters. De asemenea, canalul pro-guvernamental REN TV a șters cinci articole dedicate subiectului. Cazul oficial de ciumă Presa locală a identificat victima drept Daria Chipilova, o tehniciană de laborator în vârstă de 28 de ani, care a lucrat la Institutul de Combatere a Ciumei din Irkutsk. Potrivit unor publicații ruse, femeia ar fi putut contracta infecția după ce o eprubetă s-a spart în laborator. Informația nu a fost însă confirmată oficial. Femeia a fost internată marți într-un spital din Shelekhov, oraș aflat în apropiere de Irkutsk, după ce a dezvoltat simptome de pneumonie severă. Starea sa s-a agravat rapid, iar medicii au conectat-o la un ventilator. Ea a murit joi. Presa rusă a mai relatat că ar fi fost vorba despre ciuma pneumonică, una dintre cele mai grave forme ale bolii. Aceasta afectează plămânii și se poate transmite de la o persoană la alta prin particule respiratorii eliminate prin tuse sau strănut. Organizația Mondială a Sănătății avertizează că ciuma pneumonică poate fi fatală dacă tratamentul nu este administrat rapid. Ultimul caz de ciumă raportat oficial în Rusia datează din 2016, când un copil de 10 ani din Altai a fost diagnosticat cu boala.
Ciuma Neagră nu s-a terminat în 1353. Cum a revenit în Europa timp de aproape 400 de ani
Un nou studiu arată însă că povestea ciumei a continuat timp de secole, cu noi focare și tulpini ale bacteriei care au reapărut în diferite regiuni ale Europei până în secolul al XVIII-lea. Cercetarea, publicată în revista PNAS, a fost realizată de o echipă internațională condusă de cercetători de la Universitatea din Tartu, Estonia. Oamenii de știință au reconstituit cu mai multă precizie evoluția ciumei după prima mare pandemie, potrivit Science Alert. Cercetătorii au analizat genomuri ale bacteriei Yersinia pestis, agentul patogen responsabil pentru ciumă, și le-au corelat cu informații istorice și arheologice. Au fost reconstruite și analizate 26 de genomuri ale Yersinia pestis, provenite din 11 situri arheologice din Estonia, Rusia, Anglia, Țările de Jos și Elveția. Pentru stabilirea unei cronologii cât mai precise, cercetătorii au combinat datarea cu radiocarbon cu cronologiile genetice, documentele istorice și înregistrările locale privind decesele provocate de epidemii. Metoda a permis îmbunătățirea datării pentru 75 de genomuri ale ciumei: 11 dintre probele recuperate recent și 64 analizate în cercetări anterioare. „Am reușit să îmbunătățim intervalele de datare pentru multe probe, ceea ce ne-a permis să le asociem cu anumite valuri ale ciumei și cu focare înregistrate în orașele sau regiunile respective”, a explicat istoricul Philip Slavin, de la Universitatea din Stirling. Ciuma Neagră și noi tulpini ale bacteriei Yersinia pestis Una dintre principalele descoperiri ale cercetării este legată de diversificarea importantă a liniilor genetice ale Yersinia pestis în perioada 1450-1500. Potrivit cercetătorilor, în această perioadă s-ar fi putut forma noi rezervoare ale bolii în rândul rozătoarelor. Aceste rezervoare puteau permite bacteriei să persiste în natură și să reapară ulterior în populațiile umane. Oamenii de știință au identificat, de asemenea, dovezi privind introduceri repetate ale ciumei în Estonia începând încă din a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Unele dintre liniile genetice descoperite anterior nu fuseseră identificate în cercetările precedente. Ciuma Neagră, seceta și războaiele din Europa Cercetătorii au identificat posibile legături între evoluția bacteriei și evenimente istorice majore. Una dintre perioadele importante a fost asociată cu Marea Secetă a Renașterii, produsă aproximativ în aceeași perioadă cu diversificarea liniilor de Yersinia pestis. Cercetătorii sugerează că schimbările de mediu ar fi putut determina rozătoarele să moară în număr mai mare sau să se apropie de așezările umane, facilitând transmiterea bolii. Alte conexiuni au fost observate în timpul Războiului de Treizeci de Ani (1618-1648) și al Marelui Război Nordic (1700-1721). Deplasarea masivă a armatelor, refugiaților, comercianților și altor grupuri ar fi putut contribui la răspândirea infecțiilor de-a lungul rutelor comerciale și militare. „Vedem cum Yersinia pestis se ramifică în noi linii în perioadele de conflict și se răspândește de-a lungul rutelor parcurse de trupe și populații strămutate”, a declarat geneticiana Christiana Scheib, de la Universitatea din Tartu. Ciuma Neagră oferă indicii pentru pandemiile viitoare Ciuma nu a dispărut complet. Bacteria Yersinia pestis continuă să existe și în prezent, deși cazurile umane sunt rare și pot fi tratate cu antibiotice. Cercetătorii consideră că studierea modului în care boala a evoluat de-a lungul mai multor secole poate oferi informații importante despre bolile infecțioase care trec de la animale la oameni. Analiza pandemiilor istorice poate contribui, astfel, la o mai bună înțelegere a modului în care agenții patogeni se răspândesc, se adaptează și persistă în timp. În cazul pandemiei de COVID-19, cercetătorii au putut urmări mult mai precis răspândirea diferitelor variante deoarece genomurile virusului erau asociate cu date precise. Pentru pandemiile istorice, însă, aceste informații lipsesc adesea sau acoperă perioade foarte lungi. Pe măsură ce sunt descoperite și analizate noi probe de ADN antic, cercetătorii speră să poată reconstrui și mai precis istoria ciumei și legăturile acesteia cu schimbările climatice, migrațiile și conflictele din Europa.
Prima dovadă științifică a existenței ciumei negre în Edinburgh, descoperită pe un schelet
Descoperite inițial în 1981 pe terenul Catedralei St Giles, rămășițele au fost supuse unei noi analize detaliate, folosind metode avansate, inclusiv secvențierea ADN-ului antic, analiza izotopică și datarea cu radiocarbon. John Lawson, curatorul de arheologie al Consiliului orașului Edinburgh, a declarat că este o descoperire „foarte interesantă”. Lawson a spus că tânărul a fost îngropat cu grijă, și nu într-un mormânt comun, cum era mai obișnuit pentru victimele din acea perioadă, potrivit BBC. Scheletul, care datează din perioada 1300-1370, care coincide cu perioada ciumei negre, a fost unul dintre cele 115 exhumate în urmă cu aproape 45 de ani pentru a face loc treptelor din interiorul catedralei de pe Royal Mile. De atunci, acestea au fost păstrate în arhivele orașului Noile lucrări asupra cadavrelor medievale au fost comandate ca parte a Edinburgh 900, o sărbătoare de un an a celei de-a 900-a aniversări a orașului. Catedrala, fondată în 1124, a marcat și ea acest moment important. „Acest adolescent are ADN-ul antic al bacteriei Moartea Neagră, al ciumei bubonice, ceea ce este cu adevărat interesant”, a spus Lawson. Boala, care nu ar fi putut fi detectată pe oase, a putut fi identificată doar cu ajutorul testelor moderne de ADN. Lawson a declarat: „Știm că ciuma neagră a existat, dar faptul că acum putem lega această persoană de evenimente istorice este foarte interesant”. Pandemia ciumei negre a fost cauzată în principal de ciuma bubonică. Ciuma bubonică este cel mai frecvent tip de ciumă, cauzată de bacteria Yersinia pestis, caracterizată prin umflarea ganglionilor limfatici. Denumirea de „ciumă neagră” a apărut probabil din cauza leziunilor cutanate și a necrozei țesuturilor (gangrenă) care, în unele cazuri, au făcut ca pielea să devină neagră. Ciumea neagră a fost o pandemie istorică specifică care a cuprins Europa între 1347 și 1353. A fost una dintre cele mai mortale pandemii din istorie, ucigând aproximativ 50 de milioane de oameni în Europa. Schimbare a modului de înțelegre a istoriei Lawson a spus că descoperirea înseamnă că se poate contura o imagine mai clară a acestei perioade istorice. „Fără acest ADN antic, nu am fi știut cum a murit această persoană și, examinând toate cimitirele într-un mod științific adecvat, va fi o schimbare radicală în ceea ce privește modul în care înțelegem și cartografiem istoria noastră”, a adăugat el. Proiectul a utilizat anterior tehnologia de pionierat a experților de la universitățile din Edinburgh, Aberdeen și Dundee pentru a crea restaurări faciale ale unui număr de schelete. Dr. Maria Maclennan, lector senior la Școala de Design, Colegiul de Artă din Edinburgh (ECA) al Universității din Edinburgh, a condus lucrările de restaurare facială. Printre acestea se număra un bărbat îngropat în incinta catedralei în secolul al XII-lea și o femeie care era una dintre cele opt femei îngropate în Capela Fecioarei Maria între secolele al XV-lea și al XVI-lea. Au fost studiați și doi pelerini din secolul al XV-lea. Margaret Graham, coordonatoarea pentru cultură și comunități a Consiliului Local al orașului Edinburgh, a declarat: „Datorită acestei noi cercetări interesante, am putut să înțelegem mai bine viața celor care au trăit într-un capitol atât de important din trecutul nostru. Fiind un oraș vechi, avem o istorie bogată, iar descoperirea unui tânăr care ar fi murit în timpul ciumei negre este o descoperire extrem de importantă. Nu am nicio îndoială că mai avem multe de descoperit și că patrimoniul și poveștile noastre comune vor fi îmbogățite în timp”.
Ciuma a evoluat să devină mai puțin mortală pentru a supraviețui la trei pandemii
Ciuma s-a adaptat pentru a supraviețui la trei pandemii majore din ultimii 1.500 de ani, arată un nou studiu publicat în Science. Cercetătorii de la Institutul Pasteur din Franța au analizat probe de Yersinia pestis din cele trei pandemii: ciuma lui Iustinian (sec. 6-8), Moartea Neagră (începând din 1300) și pandemia din 1850 care continuă și astăzi. Descoperirea surprinzătoare este că bacteria a evoluat pentru a deveni mai puțin virulentă și mai puțin mortală în timp. Prin provocarea unor infecții mai puțin severe, ciuma a avut mai multe șanse să se răspândească între oameni, prelungind astfel durata pandemiilor. Teoria a fost confirmată prin infectarea șobolanilor cu probe recente de ciumă, demonstrând că boala a durat mai mult când virulența a scăzut. „Virusul ciumei are o importanță deosebită în istoria umanității, de aceea este important să știm cum s-au răspândit aceste epidemii”, explică microbiologul Javier Pizarro-Cerda. Studiul ar putea ajuta la înțelegerea modului în care alte pandemii viitoare ar putea evolua.