Brain fog. Neurologii explică de ce canicula afectează concentrarea și deciziile
Potrivit medicilor, atunci când organismul este expus la caniculă, creierul își redirecționează resursele pentru a face față stresului termic, iar funcțiile cognitive complexe trec temporar în plan secund. „În momentul în care corpul se supraîncălzește, creierul trebuie să ia rapid o decizie privind modul în care își consumă resursele. Cea mai mare parte a energiei este redirecționată imediat către hipotalamus, centrul de comandă responsabil cu termoreglarea și menținerea echilibrului intern. Din acest motiv, funcțiile cognitive complexe, precum concentrarea profundă, procesarea logică sau memoria de scurtă durată, trec temporar în plan secund”, explică dr. Dan Mitrea, medic specialist neurolog. Procesarea informațiilor scade, iritabilitatea crește pe caniculă Specialistul spune că, în aceste condiții, apar frecvent lapsusurile, scade viteza de procesare a informațiilor și cresc iritabilitatea și oboseala decizională. Pe lângă redistribuirea resurselor energetice, temperaturile extreme pot influența și funcționarea barierei hematoencefalice, mecanismul care protejează țesutul nervos. Potrivit neurologului, stresul termic poate crește permeabilitatea acestei bariere, favorizând un proces inflamator ușor care afectează comunicarea dintre neuroni și încetinește timpul de reacție. Cum combați ceața mintală? Medicii recomandă hidratarea constantă, evitarea expunerii prelungite la temperaturi ridicate și petrecerea timpului în spații răcoroase sau climatizate pentru menținerea funcțiilor cognitive. La apariția primelor semne de confuzie, lentoare în gândire sau iritabilitate, organismul trebuie răcit cât mai rapid, pentru ca sistemul nervos să își poată relua funcționarea normală.
Ce ne ajută să rămânem concentrați? Cercetătorii spun că au găsit răspunsul în cea mai veche parte a creierului
Capacitatea de a ne concentra nu este o abilitate exclusiv umană și nici măcar specifică primatelor. Păsările, reptilele și chiar peștii își pot direcționa atenția către o țintă precisă, ignorând stimulii din jur care le-ar putea distrage. Această abilitate există de sute de milioane de ani, însă oamenii de știință nu știau cu exactitate ce regiuni ale creierului o controlează. Într-un nou studiu realizat pe șoareci și publicat în revista Nature Communications, cercetătorii de la Universitatea Johns Hopkins susțin că au identificat un grup de neuroni foarte vechi din punct de vedere evolutiv. Aceștia joacă un rol surprinzător de important în atenția spațială selectivă, relatează Science Alert. Sursă foto: Shutterstock Experimentul realizat pe șoareci Având în vedere istoria evolutivă comună dintre oameni și șoareci, există posibilitatea ca neuroni similari să existe și în creierul uman. Deși șoarecii și oamenii sunt mamifere, există numeroase diferențe între creierele celor două specii. Faptul că un mecanism funcționează într-un anumit fel la șoareci nu înseamnă automat că acesta funcționează identic și la oameni. „Animalele au capacitatea remarcabilă de a selecta și procesa cu prioritate cel mai important stimul din spațiu, ignorând în același timp stimulii mai puțin relevanți care le-ar putea distrage atenția”, explică autorii studiului. Această abilitate poartă denumirea de atenție spațială selectivă. Este esențială în aproape toate aspectele vieții unui animal. La oameni, atenția spațială selectivă este afectată în numeroase afecțiuni, printre care ADHD și schizofrenia. „Un semn caracteristic al ADHD este că până și cei mai slabi factori perturbatori reușesc să distragă atenția. Exact acest lucru am observat atunci când am dezactivat acești neuroni”, explică neurocercetătorul Shreesh Mysore, de la Universitatea Johns Hopkins. „Însă chiar a doua zi, după ce neuronii au fost reactivați, același animal a reușit din nou să ignore distragerile, inclusiv pe cele foarte puternice.” Neuronii care filtrează distragerile Neuronii implicați fac parte dintr-un grup numit complexul inhibitor parabigeminal-tegmental lateral (PLTi). Neuronii sunt localizați în trunchiul cerebral, într-o rețea neuronală care s-a păstrat aproape neschimbată de-a lungul evoluției. Este prezentă și la păsări, pești și mamifere. „Atunci când dezactivăm acești neuroni, șoarecii devin extrem de ușor de distras”, explică cercetătorul Ninad Kothari. Până acum, teoria dominantă susținea că atenția spațială selectivă este controlată în principal de regiuni mai recente din punct de vedere evolutiv. Noua cercetare sugerează însă că un mecanism cerebral mult mai vechi ar putea avea un rol esențial.