Etichetă: creier

De ce ni se dilată pupilele când suntem surprinși. Cercetătorii au descoperit ce se întâmplă în creier

În mod normal, pupilele se dilată atunci când intrăm într-un spațiu întunecat, pentru a permite pătrunderea unei cantități mai mari de lumină, și se contractă atunci când lumina devine mai puternică. Cercetătorii știu însă de mai mult timp că dimensiunea pupilelor poate fi influențată și de efortul cognitiv, activitatea fizică sau emoții, scrie Science Alert. Un studiu publicat în revista Nature Human Behaviour oferă acum noi indicii despre rolul acestei reacții în situațiile neașteptate. Dilatarea pupilelor după o surpriză poate „reseta” creierul Cercetătorii de la Brown University au urmărit reacțiile a 63 de adulți sănătoși, care au participat la un experiment bazat pe stimuli colorați. Participanții au văzut pe ecran o serie de imagini colorate și au fost mai întâi rugați să își amintească ceea ce văzuseră. Ulterior, aceștia au trebuit să anticipeze ce culoare urma să apară, folosindu-se de tiparele observate anterior. În anumite momente, cercetătorii au introdus culori care contraziceau așteptările participanților. Reacția a fost rapidă: pupilele s-au dilatat, iar activitatea cerebrală a prezentat modificări asociate cu o creștere temporară a nivelului de excitare. Potrivit cercetătorilor, această reacție pare să ajute creierul să se adapteze atunci când informațiile noi nu se potrivesc cu ceea ce anticipase. Pupilele dilatate, legate de sistemul noradrenalinei Una dintre structurile implicate în această reacție este locus coeruleus, un mic grup de neuroni situat în trunchiul cerebral. Acesta reprezintă principala sursă de noradrenalină a creierului, un neurotransmițător implicat inclusiv în răspunsul de tip „luptă sau fugi”. Activitatea locus coeruleus crește după evenimente surprinzătoare, iar cercetătorii au observat o legătură între această activitate, modificările dimensiunii pupilelor și anumite unde cerebrale măsurate prin EEG. Matt Nassar, profesor asociat de neuroștiințe și științe cognitive și psihologice la Brown University și unul dintre autorii studiului, explică faptul că dilatarea pupilei semnalează o creștere bruscă a nivelului de excitare cerebrală. Potrivit cercetătorului, aceste fluctuații rapide ale nivelului de excitare ar putea avea un rol util, deoarece permit creierului să facă față mai bine schimbărilor de context. Surprizele ne ajută să învățăm mai repede Rezultatele experimentului indică faptul că persoanele care au prezentat o reacție mai puternică la stimulii neașteptați au făcut ajustări mai potrivite în procesul de învățare și au manifestat o tendință mai redusă de a interpreta informațiile prin prisma așteptărilor anterioare. Pe măsură ce imaginile prezentate corespundeau predicțiilor lor, participanții deveneau tot mai influențați de ceea ce se așteptau să vadă. Un stimul surprinzător părea însă să întrerupă acest tipar. Cercetătorii sugerează că dilatarea pupilelor ar putea reprezenta un marker extern al unui mecanism prin care creierul își actualizează „contextul mental”. Cu alte cuvinte, atunci când apare ceva complet neașteptat, creierul pare să reducă influența informațiilor și presupunerilor anterioare și să se pregătească pentru a procesa un nou context. „Modificările diametrului pupilei, precum și anumite înregistrări EEG, sunt markeri externi ai creierului care arată că acesta încarcă un nou context”, a explicat Nassar. Pupilele se schimbă și în funcție de ceea ce gândim Studiul se adaugă unui număr tot mai mare de cercetări care arată că dimensiunea pupilelor oferă informații despre procesele care au loc în creier. Pupilele se pot dilata în timpul unui efort mental intens, al activității fizice sau al unei reacții emoționale. Dimensiunea lor poate fi influențată și de anumite medicamente și poate varia chiar și în funcție de respirație. Noile rezultate sugerează că pupilele nu sunt doar un mecanism prin care ochiul se adaptează la lumină, ci pot funcționa și ca un indicator vizibil al modului în care creierul reacționează la informații neașteptate.

Creierul are un buton care ne împinge spre somn. Cercetătorii au descoperit ce îl activează

Nevoia de somn ar fi controlată de două grupuri distincte de neuroni din creier. Descoperirea aparține unei echipe de cercetători de la Universitatea din Basel, Elveția, conform ANSA. Studiul a fost realizat pe șoareci, în mai multe condiții diferite. Cercetătorii au monitorizat activitatea cerebrală în cicluri normale de somn și veghe. Au fost analizate și perioade de privare de somn, urmate de somn de recuperare. Studiul a identificat zone cerebrale care reflectă timpul petrecut în stare de veghe. În trunchiul encefalic au fost identificate două populații neuronale relevante. Prima folosește neurotransmițătorul serotonină, iar a doua, acidul gamma-aminobutiric (GABA). Activitatea ambelor populații creștea odată cu prelungirea perioadei de veghe. Aceasta scădea, ulterior, imediat după adormire. A fost identificat în creier „motorul somnului”. Ce au descoperit cercetătorii Șoarecii au dormit mai puțin și au rămas vigilenți mai mult timp. Inhibarea pe termen lung a redus nevoia de somn cu 70%. Fenomenul nu a fost însoțit de tulburările comportamentale tipice privării de somn. Practic, când cercetătorii au activat artificial cei doi „butoni” din creier, șoarecii au adormit mai repede și au dormit mai profund. Când i-au oprit, șoarecii au rămas treji mai mult și au dormit mult mai puțin, dar, surprinzător, fără efectele negative obișnuite ale lipsei de somn. Descoperirea ar putea contribui, în viitor, la înțelegerea mai bună a tulburărilor din acest domeniu. Cercetătorii speră ca rezultatele să deschidă noi direcții de studiu pentru terapii viitoare.

Concentrează-te pe durere și corpul reacționează diferit. Rezultatul neașteptat al unui studiu

Cercetarea, realizată de o echipă coordonată de neurologul Liron Rozenkrantz de la Universitatea Bar-Ilan din Israel și publicată în Nature Human Behaviour, indică o legătură directă între atenție și reglarea sistemului imunitar. Inflamația reprezintă unul dintre principalele mecanisme prin care organismul reacționează la infecții sau leziuni. În zona afectată apar căldură și umflături, iar celulele sistemului imunitar sunt mobilizate pentru a răspunde amenințării, scrie Science Alert. În același timp, sistemul nervos transmite creierului informații despre ceea ce se întâmplă în organism. Aceste semnale pot fi percepute sub forma unor senzații precum mâncărime, usturime sau arsură. Pentru a testa dacă atenția acordată acestor senzații influențează doar percepția durerii sau și răspunsul imun, cercetătorii au folosit testul cutanat cu histamină, utilizat în mod obișnuit pentru evaluarea reacțiilor alergice. Atenția a redus dimensiunea reacției inflamatorii În primul experiment au participat 37 de adulți sănătoși. Fiecare participant a efectuat testul cutanat în două sesiuni diferite. Într-una dintre sesiuni, voluntarii au fost instruiți să își concentreze atenția asupra senzațiilor provenite din zona inflamată. În cealaltă, atenția le-a fost direcționată către videoclipuri menite să îi distragă. Rezultatele au fost surprinzătoare. Participanții au perceput disconfortul ca fiind mai intens atunci când se concentrau asupra inflamației. Cu toate acestea, reacția inflamatorie propriu-zisă a fost mai redusă. Dimensiunea medie a zonei umflate, numită „wheal”, a fost de aproximativ 3,5 milimetri atunci când participanții își concentrau atenția asupra inflamației, comparativ cu 5 milimetri atunci când erau distrași. Și zona de roșeață din jurul reacției a fost mai mică în condiția de concentrare: 10,6 milimetri, față de 14 milimetri în cazul distragerii. Aproximativ 90% dintre participanți au prezentat o reacție inflamatorie mai puternică atunci când atenția le era distrasă. Atenția asupra inflamației a grăbit și stabilizarea reacției Cercetătorii au observat diferențe și în evoluția reacției cutanate. După 20 de minute, aproape 90% dintre participanții care își concentraseră atenția asupra senzației aveau o zonă inflamată care era deja stabilă sau începea să se reducă. În grupul în care atenția fusese direcționată în altă parte, proporția a fost de doar 46%. Un al doilea experiment, realizat pe 20 de participanți, a produs rezultate similare. Voluntarii au privit forme abstracte, folosindu-le fie ca elemente care să le amintească să se concentreze asupra pielii iritate, fie concentrându-se asupra formelor în sine. Inflamația a fost din nou mai redusă atunci când atenția era îndreptată către senzația internă. De ce ar putea atenția să influențeze inflamația Cercetătorii consideră că atenția ar putea transmite creierului informații mai precise despre ceea ce se întâmplă în organism. Concentrarea asupra senzației inflamatorii ar putea crește importanța semnalului pentru creier, oferindu-i mai multe informații despre intensitatea și localizarea reacției. Acest lucru ar putea permite organismului să ajusteze mai precis răspunsul imun. Pentru a verifica această ipoteză, cercetătorii au repetat experimentul după amorțirea zonei cu lidocaină. Atunci când senzația era diminuată, efectul atenției asupra inflamației devenea mai slab, dar nu dispărea complet. Analiza sistemului nervos autonom a oferit un indiciu suplimentar. Cercetătorii nu au identificat diferențe semnificative în ceea ce privește ritmul cardiac, conductanța pielii sau temperatura pielii, însă au observat modificări ale variabilității ritmului cardiac, un indicator indirect al activității parasimpatice. Sistemul vagal este implicat în reglarea inflamației, iar creșterea variabilității ritmului cardiac asociată cu atenția internă s-a menținut chiar și atunci când senzația fusese diminuată cu lidocaină. Studiul nu înseamnă că putem „gândi” bolile departe Cercetătorii subliniază că rezultatele trebuie interpretate cu prudență. Studiul a inclus doar 57 de persoane și a analizat o reacție inflamatorie cutanată mică, temporară și controlată experimental. Nu există deocamdată dovezi că aceleași mecanisme ar funcționa în cazul infecțiilor, inflamației cronice sau bolilor autoimune. Prin urmare, rezultatele nu înseamnă că simpla concentrare asupra unei boli grave o poate vindeca. Studiul sugerează însă că atenția ar putea avea un rol mai important în comunicarea dintre creier și sistemul imunitar decât se credea până acum. Ceea ce simțim și modul în care alegem să acordăm atenție acestor senzații ar putea influența, cel puțin în anumite situații, modul în care organismul își reglează răspunsul inflamator.

Depresia, legată de reducerea unei zone-cheie a creierului. Descoperirea ar putea explica legătura cu demența

Un nou studiu identifică însă o posibilă piesă importantă a acestui puzzle: persoanele cu depresie prezintă un volum mai mic într-o regiune a hipocampului, structură cerebrală esențială pentru memorie și învățare. Cercetarea, publicată în revista științifică Translational Psychiatry, a analizat imagini obținute prin RMN și PET de la peste 2.000 de adulți cu vârste între 50 și 90 de ani, fără afectare cognitivă. Aproximativ o treime dintre participanți aveau depresie, scrie Science Alert. Hipocampul, zona afectată la persoanele cu depresie Cercetătorii au analizat mai multe regiuni ale hipocampului, o structură cerebrală cunoscută pentru rolul său în procesele de memorie, învățare și orientare. O regiune denumită CA23DG, formată din subcâmpurile hipocampale CA2 și CA3 și din girusul dentat, a prezentat un volum mai mic la persoanele cu depresie, comparativ cu cele fără depresie. Asocierea s-a menținut și după ce cercetătorii au luat în calcul factori precum vârsta, sexul, indicele de masă corporală și nivelul de activitate fizică. „Depresia a fost asociată de mult timp cu un risc crescut de apariție a bolii Alzheimer, dar încă nu înțelegem pe deplin legătura biologică dintre cele două”, a explicat Danielle Luu, cercetătoare în neuroștiințe la University of Southern California și autoarea principală a studiului. Modificările observate nu par legate de principalii factori de risc Pentru a verifica dacă modificările observate ar putea fi asociate cu procesele caracteristice bolii Alzheimer, cercetătorii au inclus în analiză și nivelurile proteinelor beta-amiloid și tau, precum și prezența variantei genetice APOE ε4, asociată cu un risc crescut de Alzheimer. Rezultatele au arătat că legătura dintre depresie și volumul redus al regiunii CA23DG s-a modificat foarte puțin după introducerea acestor factori. Descoperirea ar putea indica existența unor mecanisme distincte prin care depresia și boala Alzheimer influențează creierul și memoria. Cu alte cuvinte, modificările observate la nivelul hipocampului în cazul depresiei ar putea reprezenta un fenomen diferit de procesele biologice asociate bolii Alzheimer. Depresia de lungă durată, asociată cu modificări mai pronunțate ale hipocampului Cercetătorii au observat și o asociere între durata depresiei și volumul regiunii CA23DG. Persoanele care avuseseră depresie o perioadă mai lungă prezentau o asociere mai puternică cu reducerea volumului acestei regiuni, chiar și atunci când simptomele actuale erau mai ușoare și ținute sub control. În schimb, persoanele cu simptome depresive mai severe, dar diagnosticate mai recent, nu prezentau aceeași asociere puternică. Rezultatele sugerează că durata depresiei ar putea fi un factor important în modificările structurale ale hipocampului, nu doar severitatea simptomelor la momentul evaluării. Cercetătorii avertizează că rezultatele nu indică o cauză O observație neașteptată a apărut atunci când cercetătorii au luat în calcul utilizarea antidepresivelor. Participanții care utilizau astfel de medicamente prezentau un volum redus atât în regiunea CA23DG, cât și în CA1. Autorii subliniază însă că acest rezultat nu înseamnă că antidepresivele provoacă modificări ale creierului. Este posibil ca persoanele cu forme mai severe sau mai persistente de depresie să fie mai predispuse să primească tratament medicamentos, ceea ce face dificilă separarea efectelor bolii de cele ale tratamentului. Studiul este observațional, astfel că rezultatele demonstrează o asociere, nu o relație de cauzalitate. Cercetătorii nu pot spune, pe baza acestor date, dacă depresia determină reducerea volumului hipocampului, dacă modificările cerebrale favorizează depresia sau dacă există alți factori implicați. Autorii studiului recomandă, de asemenea, ca persoanele care urmează tratament pentru depresie să nu își întrerupă sau modifice medicația pe baza acestor rezultate. Sunt necesare studii pe termen lung, care să urmărească pacienții înainte și după începerea tratamentului, pentru a clarifica relația dintre depresie, antidepresive și modificările hipocampului.

Anestezia cu ketamină produce schimbări surprinzătoare în creier. Efectul apare doar la femele, într-un studiu pe șoareci

Studiul, publicat în revista Science Advances, arată că efectele ketaminei asupra creierului sunt mai complexe decât se credea. Cercetătorii au urmărit activitatea cerebrală a șoarecilor după administrarea anestezicului și au observat modificări importante la nivelul microgliei, principalele celule imunitare ale sistemului nervos, scrie Science Alert. La aproximativ o oră după administrarea ketaminei, microglia a început să intre într-un contact mai strâns cu neuronii la femele. Aceste celule, care au numeroase prelungiri asemănătoare unor brațe, au interacționat mai intens cu neuronii, favorizând formarea de noi sinapse. Sinapsele sunt conexiunile prin care neuronii transmit semnale chimice și electrice. Creșterea numărului acestora este asociată cu neuroplasticitatea, capacitatea creierului de a se modifica și adapta. Cercetătorii estimează că procesul de remodelare cerebrală poate continua în perioada de recuperare după anestezie, care poate dura până la 48 de ore. Anestezia cu ketamină activează un mecanism hormonal diferit la femele Pentru a înțelege mecanismul din spatele efectului, cercetătorii au analizat aproape 37.000 de celule cerebrale și modificările activității a aproximativ 2.000 de gene. Analiza a indicat un rol important al corticosteronului, hormonul de stres produs în principal de glandele suprarenale la șoareci. În timpul recuperării după anestezie, nivelul acestui hormon crește. La femele, corticosteronul activează în microglie gena Fkbp5, care produce proteina FKBP51. Aceasta pare să determine microglia să interacționeze mai intens cu neuronii și să contribuie astfel la modificarea conexiunilor dintre celulele nervoase. Ipoteza a fost susținută și prin experimente suplimentare. Atunci când cercetătorii au îndepărtat glandele suprarenale ale șoarecilor, răspunsul microgliei la ketamină a fost redus. Administrarea ulterioară de corticosteron a restabilit efectul. Anestezia cu ketamină are efecte diferite în funcție de sex Unul dintre cele mai importante rezultate ale cercetării este diferența dintre femele și masculi. Plasticitatea cerebrală observată după administrarea ketaminei nu a fost identificată la șoarecii masculi. Cercetătorii nu știu deocamdată dacă masculii au un mecanism diferit de remodelare cerebrală sau dacă răspunsul lor apare mai târziu. Hormonii sexuali par să contribuie la fenomen, însă nu explică în totalitate diferența. Rezultatele sunt importante și pentru cercetările privind utilizarea ketaminei în tratamentul depresiei. Plasticitatea cerebrală poate avea efecte benefice, dar modificările excesive sau insuficiente ale conexiunilor neuronale pot fi asociate și cu tulburări neuropsihiatrice. Un studiu anterior pe șoareci a indicat, de asemenea, că anestezia cu ketamină poate induce trăsături asociate anxietății, efect observat tot la femele. Cercetătorii subliniază că rezultatele provin din experimente pe șoareci și nu demonstrează că același mecanism apare la oameni. Sunt necesare studii suplimentare pentru a determina dacă există diferențe similare între femei și bărbați și dacă acestea pot influența efectele terapeutice sau reacțiile adverse ale ketaminei. „Este important să știm cum diferă efectele medicamentelor între bărbați și femei pentru a putea oferi cel mai bun tratament”, a explicat Sandra Siegert, cercetătoare la Institute of Science and Technology Austria și coordonatoare a studiului.

Leguma nr. 1 recomandată de nutriționiști pentru sănătatea creierului, inimii și intestinelor

Legumele cu frunze verzi și cele crucifere ocupă primul loc în topul nutriționiștilor pentru sănătatea creierului, inimii și intestinelor. Doi specialiști explică de ce aceste legume acționează simultan asupra tuturor celor trei sisteme și ce alte legume merită incluse în dietă, conform Real Simple. Legumele rămân o bază esențială a oricărei alimentații sănătoase și echilibrate. Dar nu toate legumele au același impact asupra organismului. Doi nutriționiști autorizați au fost întrebați care este alegerea lor de top. Răspunsul este aproape unanim: legumele cu frunze verzi câștigă detașat. Nutrienții din legume influențează simultan creierul, inima și intestinul. Vitaminele, mineralele, fibrele și polifenolii acționează împreună, nu izolat. Dieteticiana Avery Zenker spune că fiecare legumă oferă o combinație unică de nutrienți. Contează, potrivit ei, întreaga matrice alimentară, nu doar un singur compus. Legumele conțin și antioxidanți care reduc stresul oxidativ la nivel cerebral. Dietele bogate în legume au fost asociate constant cu o memorie mai bună. Aceleași efecte antiinflamatorii protejează și sănătatea inimii pe termen lung. Pentru intestin, legumele rămân una dintre cele mai bune surse de fibre. Fibrele hrănesc bacteriile benefice și susțin diversitatea microbiomului intestinal. Compușii rezultați reduc inflamația și influențează, indirect, chiar și sănătatea creierului. Legumele cu frunze verzi, alegerea nr. 1 Pentru Zenker, legumele cu frunze verzi se detașează clar de restul. Ea recomandă în special varza kale, spanacul, rucola și mangoldul. Lista continuă cu varza de Bruxelles, frunzele de sfeclă și bok choy. Aceste legume oferă fibre, magneziu, acid folic, fier, calciu și mai multe vitamine. Magneziul ajută la reglarea tensiunii arteriale și susține energia creierului. Fierul este esențial pentru transportul oxigenului către inimă și creier. Lăstarii de broccoli, favoritul unui alt nutriționist Dieteticiana Johannah Katz preferă, în schimb, legumele crucifere, mai ales lăstarii de broccoli. Aceștia conțin mult mai mult sulforafan decât broccoli matur, deja fiert. Sulforafanul reglează antioxidanții, susține microbiomul intestinal și ajută detoxifierea organismului. „Lăstarii de broccoli sunt cea mai puternică sursă naturală de sulforafan”, spune Katz. Legumele crucifere aduc, în plus, fibre și glucozinolați utili pentru intestin. Ambii experți menționează și alte trei legume cu beneficii importante. Sfecla, usturoiul și ceapa completează, spun ei, lista ideală. Sfecla conține nitrați, transformați în organism în oxid nitric benefic. Oxidul nitric scade tensiunea arterială și îmbunătățește fluxul sanguin general. Usturoiul și ceapa aduc compuși cu sulf, utili pentru inimă și intestin. În final, ambii nutriționiști insistă asupra unui singur lucru: diversitatea contează cel mai mult. Alternarea legumelor asigură organismului cea mai largă gamă de compuși benefici.

Experții au clasificat 400 de profesii după riscul de demență. Rezultatul i-a uimit chiar și pe cercetători

Un job aparent obișnuit ar putea reduce riscul de demență, arată un studiu amplu realizat la Harvard. Cercetătorii au comparat aproape 400 de profesii. Au descoperit că șoferii de taxi și de ambulanță au cea mai mică rată de deces cauzat de Alzheimer. Explicația ține de exercițiul constant de orientare în spațiu, o abilitate care pare să protejeze creierul. Șoferii de autobuz, care circulă pe trasee fixe, nu beneficiază de același avantaj. Ce spun cercetătorii despre legătura dintre orientare și sănătatea creierului? Studiul a fost publicat în British Medical Journal. Autorii au scris că sarcinile frecvente de orientare și procesare în spațiu ar putea proteja împotriva bolii Alzheimer. Un studiu mai vechi de la University College London a arătat altceva. Pregătirea pentru testul „The Knowledge”, obligatoriu pentru șoferii de taxi din Londra, le mărește hipocampul. Această regiune a creierului este responsabilă de navigare și memorie. Ea este și prima afectată de Alzheimer. Hugo Spiers, profesor de neuroștiințe cognitive la UCL, a explicat că orientarea se deteriorează printre primele. Potrivit lui, o rezervă cognitivă mai mare pare să aibă un efect protector. Aceasta se construiește prin educație și prin joburi solicitante mintal. De ce rezultatele trebuie privite cu prudență Cercetătorii au observat că șoferii de taxi și de ambulanță mor, în medie, la vârste mai tinere. Asta ar putea explica parțial rata lor mică de Alzheimer, boală care apare mai ales la vârste înaintate. Cu alte cuvinte, unii dintre ei ar putea muri înainte să apuce să dezvolte boala. Spiers a precizat însă că analiza a fost refăcută, ajustată în funcție de vârstă. Efectul de protecție împotriva Alzheimer s-a menținut și după această corecție, ceea ce sugerează că legătura este reală. Studiul s-a bazat pe date istorice, dintr-o perioadă în care GPS-ul nu era folosit pe scară largă. Spiers a spus că rezultatele s-ar putea schimba. Tot mai mulți șoferi se bazează astăzi pe navigația electronică. Ce recomandă specialiștii pentru un creier sănătos Spiers a recomandat plimbările sau alergările în natură, fără ajutorul aplicațiilor de hărți. Acesta este, spune el, un exercițiu simplu pentru orientarea spațială. El a adăugat că activitatea fizică și timpul petrecut în natură ajută creierul. La fel și legăturile sociale, care contribuie la o îmbătrânire sănătoasă.

Neurochirurg: Creierul reacționează la fel la ciocolată, sex și artă

Neurochirurgul Marco Locatelli a vorbit, într-un interviu pentru Corriere, despre creier, plăceri și impactul tehnologiei asupra minții. Locatelli, în vârstă de 55 de ani, este profesor de neurochirurgie la Universitatea din Milano. Acesta conduce Unitatea Complexă de Neurochirurgie de la Policlinicul din Milano. De-a lungul carierei, medicul a făcut peste patru mii de intervenții chirurgicale, alături de echipa sa. Chiar în dimineața interviului, Locatelli și-a operat propriul tată, pentru o problemă care nu era gravă. Medicul a povestit că, la prima operație pe creier, avea doar 26 de ani. Cum funcționează creierul Creierul uman conține 86 de miliarde de neuroni, conectați într-o rețea complexă. Potrivit medicului, creierul nu este un mecanism rigid, ci o structură capabilă să se reorganizeze constant. Frica resimțită de pacienți înaintea unei operații este, de fapt, un semn bun, a explicat neurochirurgul. Aceasta arată o reacție naturală a organismului. Locatelli a respins ideea că folosim doar 10% din creier, numind-o o legendă fără bază științifică. Creierul funcționează integral, chiar dacă nu toate zonele lucrează simultan, a precizat el. Deși reprezintă doar 2% din greutatea corpului, creierul consumă aproximativ 20% din energia în repaus. Relațiile sociale, „remediu” pentru minte Cultivarea relațiilor sociale este, potrivit medicului, unul dintre cele mai eficiente remedii pentru minte. Interacțiunile sociale eliberează dopamină și oxitocină, substanțe legate de plăcere și siguranță emoțională, a explicat el. Locatelli a povestit cazul unui polițist implicat într-un accident grav de motocicletă. Leziunea la lobii temporali i-a schimbat treptat întreaga personalitate, devenind agitat și insațiabil. Medicul a menționat și cazul unei academiciene care și-a pierdut interesul pentru cariera anterioară după operație. Potrivit lui Locatelli, pacienții ies adesea schimbați din intervențiile pe creier, uneori profund. Întrebat dacă persoanele ieșite din comă redevin identice cu ele însele, medicul a răspuns negativ. „Doar în filme”, a spus el, referindu-se la revenirea completă la personalitatea anterioară. Ciocolata, sexul și arta activează aceleași zone Plăcerile diferite, de la gustul ciocolatei la satisfacția sexuală, activează aceleași zone ale creierului, a explicat medicul. Acest mecanism poartă numele de sistem de recompensă, pornind de la senzații elementare, potrivit lui Locatelli. Plăcerile superioare, precum cele oferite de artă sau muzică, trebuie cultivate prin antrenarea creierului. Medicul a spus că nu respinge tehnologia, considerând orice inovație un pas important pentru progres. Smartphone-urile și rețelele sociale schimbă atenția, somnul și modul în care ne amintim lucrurile, a precizat el. Potrivit lui Locatelli, aceste dispozitive amplifică trăsăturile deja existente ale fiecărei persoane, fie ele pozitive sau negative. Întrebat ce a schimbat cel mai mult neurochirurgia, medicul a menționat patru elemente simple. Casca, airbagul, centurile de siguranță și sistemele de asistență la condus au redus semnificativ leziunile cerebrale grave. Cofeina și suplimentele pentru creier Cofeina nu îmbunătățește memoria sau învățarea, ci doar percepția asupra propriei eficiențe, a explicat Locatelli. Suplimentele destinate creierului urmăresc mai degrabă cantitatea decât calitatea, a avertizat medicul. Somnul de calitate și pauzele potrivite funcționează, potrivit lui, mult mai bine decât aceste produse. Medicul consideră exercițiul fizic un adevărat medicament pentru creier, deși preferă spa-urile sălilor de sport.

Între intestin și creier există un dialog continuu. Explicațiile unui medic

Microbiota intestinală a devenit un subiect popular, invocat pentru tulburări digestive, starea de spirit sau prevenirea bolilor cronice. Gastroenterologul italian Gianluca Ianiro, profesor la Universitatea Sacro Cuore, a explicat ce este confirmat științific și ce ține încă de zona modelor și a marketingului, într-un interviu acordat La Stampa. Întrebat despre diferența dintre cei doi termeni, Ianiro a spus că aceștia sunt adesea confundați. Microbiota reprezintă ansamblul microorganismelor dintr-un anumit mediu al corpului. Poate fi vorba despre intestin, cavitatea bucală sau piele. Microbiomul, în schimb, se referă la patrimoniul genetic al acestor microorganisme. Gastroenterologul a rezumat diferența simplu: microbiota înseamnă „cine este acolo”, iar microbiomul „ce poate face”. Intestinul și creierul comunică permanent. Ce înseamnă asta pentru sănătatea ta Referitor la rolul bacteriilor, Ianiro a spus că realitatea este mai complexă decât credem. Multă vreme, bacteriile au fost văzute doar ca dușmani de combătut. Majoritatea microorganismelor din corp îndeplinesc însă funcții esențiale. Ele contribuie la digestie și protejează împotriva agenților patogeni. Participă și la reglarea sistemului imunitar, a explicat gastroenterologul. Întrebat despre relația dintre intestin și creier, Ianiro a vorbit despre o comunicare bidirecțională. Creierul influențează intestinul, iar intestinul trimite semnale către creier. Intestinul nu ia decizii autonome, ca un „al doilea creier”. El este, mai degrabă, integrat profund în sistemul nervos. Nu doar digestia depinde de intestin. Ce influență are asupra creierului Ianiro a confirmat existența unor dovezi solide privind legătura dintre microbiotă și sănătatea mintală. Acestea vizează tulburări precum anxietatea, depresia și problemele de comportament alimentar. Gastroenterologul a atras însă atenția asupra unei limite importante. Nu se poate afirma încă faptul că un anumit profil al microbiotei ar cauza o tulburare precisă. În privința testelor de microbiom, Ianiro a explicat că tehnicile moderne au avansat mult. Acestea permit identificarea a sute de specii microbiene din intestin. În anumite domenii, precum cancerul colorectal, aceste cunoștințe ar putea deveni utile clinic. Marea provocare rămâne transformarea datelor în indicații personalizate pentru pacienți. Întrebat de ce sănătatea microbiotei contează atât de mult, Ianiro a dat mai multe exemple. A menționat bolile inflamatorii cronice intestinale, precum boala Crohn. A vorbit și despre domeniul oncologic, în special despre cancerul colorectal. Anumite microorganisme sunt asociate mai frecvent cu această boală. Ele pot favoriza inflamația cronică și creșterea tumorală, a precizat gastroenterologul. Ianiro a adăugat că microbiota este studiată și în bolile neurologice. Au fost observate alterări ale acesteia în boala Parkinson și Alzheimer. Același lucru este valabil pentru scleroza multiplă și alte tulburări neuropsihiatrice. Ce strategii au bază științifică pentru o microbiotă sănătoasă Recomandările pentru microbiotă coincid adesea cu cele generale. O dietă variată, bogată în legume și fibre, rămâne esențială. La fel de important este și consumul responsabil de antibiotice. Acestea pot altera profund echilibrul microbian din intestin. Gastroenterologul s-a arătat sceptic față de soluțiile-minune din comerț. Niciun aliment sau supliment nu poate „repara” universal microbiota, a spus el. Sănătatea acesteia se construiește prin obiceiuri sănătoase, menținute constant în timp.

Ce este Pinky Time și poate într-adevăr să îmbunătățească sănătatea creierului?

O nouă tendință de wellness, numită „pinky time”, promite să îmbunătățească sănătatea creierului printr-un exercițiu simplu cu degetele. Neurologii spun că mișcarea poate stimula creierul, dar avertizează că afirmațiile despre prevenirea demenței sunt exagerate, notează Health. Potrivit unor utilizatori ai rețelelor sociale, „pinky time” implică mai mulți pași: încrucișarea degetelor arătător și mijlociu, lipirea degetului mare de inelar și mișcarea degetului mic în sus și în jos, timp de 30 de secunde, cu fiecare mână. Creatorii de conținut susțin că exercițiul poate proteja împotriva bolii Alzheimer și că abilitatea de a-l realiza ușor ar fi un semn al unui creier sănătos. Exercițiul specific „pinky time” nu a fost studiat, însă cercetările arată că mișcările complexe ale degetelor și mâinilor pot stimula creierul, potrivit dr. John Showalter. O meta-analiză a 12 studii a constatat că exercițiile cu degetele au îmbunătățit funcția cognitivă și activitățile zilnice la persoanele în vârstă. Un alt studiu, făcut pe 200 de pacienți care au suferit un accident vascular cerebral, a arătat îmbunătățiri semnificative la două teste cognitive standardizate. De ce ar putea fi utile mișcările nefamiliare pentru creier Dr. Eric Anderson, neurolog, explică faptul că „pinky time” încurajează mișcări neobișnuite, care activează simultan mai multe zone ale creierului – planificarea motorie, atenția, sincronizarea și feedback-ul senzorial. Potrivit dr. Alexander Zubkov, neurolog, mâinile și degetele ocupă o zonă disproporționat de mare din cortexul motor și senzorial. De ce activarea creierului nu înseamnă prevenirea demenței Zubkov avertizează că exercițiile pentru degete pot stimula temporar creierul, dar acest lucru nu echivalează cu prevenirea bolii Alzheimer. „Activarea creierului și prevenirea demenței nu sunt același lucru”, a spus el, comparând efectul cu o lumină intermitentă care activează cortexul vizual, fără să protejeze vederea. Dificultatea de a face exercițiul nu indică neapărat o problemă cognitivă. Potrivit lui Zubkov, aceasta poate fi cauzată de artrită, dominanța unei mâini, o leziune anterioară sau simpla lipsă de antrenament. „O persoană sănătoasă cu degetele rigide ar putea eșua. Cineva aflat în stadiul incipient al declinului cognitiv ar putea reuși cu ușurință”, a explicat el, subliniind că exercițiul nu este un instrument de diagnostic. Alte exerciții testate pentru sănătatea creierului În studiul privind accidentul vascular cerebral, participanții au făcut, de 60-100 de ori, de două ori pe zi, exerciții precum cercuri de masaj pe palmă, extensia degetelor pe rând, atingerea ușoară a fiecărui deget și răsucirea încheieturilor. Potrivit lui Showalter, aceste exerciții stimulează creierul prin coordonare, secvențialitate și atenție susținută. Specialiștii subliniază că mișcările degetelor nu sunt nici singura, nici cea mai eficientă strategie pentru sănătatea cognitivă. Printre cele mai importante obiceiuri se numără exercițiile aerobice regulate, alimentația sănătoasă, somnul adecvat, implicarea socială și mentală, controlul tensiunii arteriale, al colesterolului și al glicemiei, precum și tratarea bolilor cronice. „Nu poți face exerciții cu degetele fără să-ți tratezi diabetul. Asta nu va funcționa”, a spus Showalter.