Sfinții Apostoli Petru și Pavel: Tradițiile, obiceiuri și superstiții
Pe 29 iunie, sunt sărbătoriți Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Cea de-a patra mare sărbătoare creștin-ortodoxă, care marchează începutul secerișului, îi pomenește pe cei doi discipoli ai lui Cristos care au contribuit la răspândirea creștinismului din Iudeea până la Roma. Potrivit Noului Testament, Simon, fiul lui Iona și fratele lui Andrei, primul apostol al lui Cristos, s-a născut în jurul anului 1 î.Hr., în satul Betsaida din Galileea, unde lucra ca pescar. El a devenit cel de-al patrulea apostol, dar în catolicism, este considerat cel mai important. Iisus l-a întâlnit pe Simon când se plângea că nu a prins niciun pește. Mântuitorul l-a îndemnat să se întoarcă cu barca pe lac și l-a însoțit unde a înfăptuit un miracol: mrejele lui Petru au fost îngreunate cu sute de pești. Iisus i-a spus lui Petru că va deveni „pescar de oameni”. Sfântul Petru, primul Papă Cristos l-a numit pe Simon „Cephas” („Piatră” sau „Petru”) și i-a înmânat „Cheile Împărăției lui Dumnezeu”, fiind mereu ilustrat cu cheile Porților Raiului. Deși s-a lepădat de Mântuitor de trei ori, Petru a fost unul dintre primii martori ai Învierii Sale. După Înălțarea Mântuitorului, Petru i-a predicat învățămintele în Babilon, Samaria, Ierusalim și Antioh. Ajuns la Roma, acolo a înființat prima biserică. Spre finalul domniei împăratului roman Nero, undeva între anii 64 și 68, pe 29 iunie, Petru a fost crucificat cu capul în jos la cererea sa pentru a nu fi răstignit ca Cristos. Potrivit legendelor, Petru a încercat să fugă din Roma în timp ce Nero a început să aresteze, să tortureze și să execute creștini. Pe drum, Petru a avut o halucinație: l-a văzut pe Cristos însângerat, purtând coroana cu spini, cărându-și crucea. Întrebându-l ce face, Mântuitorul i-a spus că se duce la Roma pentru a se răstigni din nou. Cuprins de remușcări, Petru s-a întors la Roma. Martirizat fiind, a fost considerat primul episcop al Romei, adică, primul Papă. Saul din Tarsus s-a convertit la creștinism după ce i-a persecutat pe primii creștini, contribuind la omorârea Sfântului Arhidiacon Ștefan, primul martir al lui Cristos. Potrivit Noului Testament, în timp ce se îndrepta spre Damasc pentru a aresta creștinii, Pavel a fost orbit temporar și l-a auzit pe Cristos cum îl mustra „Saule, de ce mă prigonești?” și l-a îndemnat să se ducă la Anania pentru a se vindeca. Botezat fiind, Pavel a declarat că Iisus din Nazaret este Mesia cel mult așteptat și Fiul lui Dumnezeu. A întreprins trei călătorii misionare în Imperiul Roman pentru a răspândi mesajul lui Cristos printre păgâni și evrei. A scris 14 epistole. În anul 67, pe 29 iunie, Pavel a fost decapitat la ordinul împătatului Nero. Obiceiuri, superstiții și tradiții Pe 29 iunie, porivit CANCAN, femeile trebuie să împartă oale cu apă, pentru ca cei morți să aibă ce să bea pe lumea cealaltă. Oamenii au voie să lucreze orice, dar să nu toarcă, căci superstițiile spun că se întorc colacii de la morți. De Sfinții Petru și Pavel, femeile dau de pomană și vase cu vin, lapte și mâncare gătită. Vasele se împodobesc cu flori și cireșe, în unele regiuni. Femeile nu au voie să mănânce mere în această zi, deoarece îi supără pe morți, fiind reamintit „păcatul strămoșesc” al Evei care i-a nesocotit porunca lui Dumnezeu. După această sărbătoare, cele tinere au voie să mânânce mere, dar cele vârstnice sunt nevoite să mai aștepte până la Sfântul Ilie. De această sărbătoare, la biserică se duc colaci, colivă, zarzăre, mere și miere din faguri. Alte superstiții: Din această zi, cucul şi privighetorile nu mai cântă. În cer, Sfântul Petru pocneşte din bici, iar scânteile care apar cu acest prilej se transformă în licurici, care-i călăuzesc pe călătorii rătăciţi pe drumuri de munte sau în pădure. Pentru sporul casei şi pentru sănătate, se respectă tradiţia Moşilor de Sânpetru şi se sfinţesc la biserică pachete cu colaci, lumânări, mere dulci şi mere acrişoare; apoi, aceste ofrande se împart oamenilor săraci. Oamenii pistruiaţi trebuie să se spele pe faţă cu apă la miezul nopţii, când cântă cocoşul; tradiţia spune că respectând acest ritual, pistruii nu se mai înmulţesc. Dacă tună şi fulgeră în ziua Sfinţilor Apostoli, nucile şi alunele vor fi viermănoase. Potrivit tradiţiei populare, se respectă sărbătoarea lupilor: nu se pun capcane şi lupii nu se alungă cu focuri de armă, pentru ca aceste animale sălbatice să fie îmblânzite şi să nu fure vitele din gospodării. În această zi, în mediul rural există obiceiul ca mamele să pregătească şi să dăruiască talismane pentru fiicele lor (o punguţă roşie în care se păstrează câte un căţel de usturoi şi frunze de pelin). Talismanul este purtat timp de trei zile pentru ca fetele să fie apărate de farmece şi de iele, care le-ar fura norocul. În această zi, tradițiile și obiceiurile de Sfinții Petru și Pavel spun că nu se pun capcane și nu se alungă lupii cu focuri de armă, pentru ca aceste animale sălbatice să fie îmblânzite şi să nu fure vitele din gospodării. Cucul și privighetorile nu mai cântă. Nu se scutură merii până în această zi. Se crede că, dacă se respectă această datină din bătrâni, sunt ocrotite ogoarele de căderea grindinei. Se spune că Sfântul Petru guvernează peste ploaie şi căldură, posedă puterea de a arunca grindina peste pământ. Când tunetele se aud cumva înăbuşit ori se izvodeşte huruit mare în ceruri înainte de ploaie, se spune că Sfântul Petru a pus la fiert piatra pentru grindină. În multe povestiri şi snoave populare, SânPetru apare precum un om obişnuit: îmbracă straie ţărăneşti, lucrează pământul, creşte vite şi, desigur, pescuieşte. Rugăciuni Condacul 1 Pe cei ce împreună cu oamenii s-au arătat mai înainte, îngereşte cugetând, şi acum cu îngerii fiind, cu cântări îngereşti şi lui Dumnezeu cuviincioase, să lăudăm pe întâistătătorii, ca pe cei ce sunt izbăvitorii sufletelor noastre, cântând: Bucuraţi-vă, Petre şi Pavele, apostolilor! Icosul 1 Fără de început fiind cu vremea, început de vreme a luat Făcătorul vremurilor Dumnezeu-Cuvântul şi trimis fiind la noi de la Tatăl, apostol ales te-a arătat pe tine,
Stagiunea 2024/25 a Operetei București se încheie cu musicalul fenomen Romeo și Julieta.Bilanț excepțional al stagiunii #nouaopereta
Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” programează ultima serie din stagiunea 2024/25 a musicalului „Romeo și Julieta”, ajungând astfel la un impresionant număr de 20 de reprezentații, în doar 3 luni. Spectacolele vor avea loc în zilele de 26, 27, 28, 29 iunie și vor readuce pe scenă o distribuție cu un dozaj ideal între talentele emergente al lumii teatrului și operei din România și forțele artistice ale Operetei în cel mai important eveniment artistic al scenei din București din această primăvară Cu o primă parte, cea a sezonului de toamnă, desfășurată în regim de conducere interimară, stagiunea a beneficiat de o nouă viziune artistică în anul 2025, cu trei premiere eveniment. „Vocea umană” de Francis Poulenc, după piesa cu același nume a lui Jean Cocteau, a avut prima reprezentație în februarie, luna în care Franța și România au aniversat 145 de ani de relații diplomatice. În iunie, spectacolul a fost completat de piesa de teatru „Frumosul indiferent” de Jean Cocteau, un adevărat eveniment, prilejuind turul de forță al artistei Oana Șerban în dublă ipostază de actriță și soprană. Cel mai important eveniment a fost revenirea – după un deceniu – pe scena Operetei a musicalului lui Gérard Presgurvic, „Romeo și Julieta”, cu o nouă generație de artiști, în regia lui Kero. Spectacolul a programat 20 de reprezentații în intervalul 27 martie – 29 iunie, devenind „motorul” stagiunii. „Această stagiune a fost despre curajul de a regândi misiunea culturală a Operetei, într-o perioadă în care instituțiile de spectacol sunt chemate să dovedească relevanță, responsabilitate și capacitate de reinventare”, a declarat Radu Petrovici, managerul instituției. Un bilanț fără precedent Stagiunea 2024/25 a Operetei a înregistrat deja venituri proprii în valoare de cca 3,6 milioane lei (cu 16% mai mult decât sezonul 2023/24) în condițiile în care accesibilitatea publicului a fost menținută la un nivel de cca 90 lei ca preț mediu al unui bilet. În primele 6 luni ale anului 2025, grație noii viziuni artistice, Opereta va înregistra venituri proprii de aproximativ 2,9 milioane lei, depășind astfel, cu 10%, întreg anul 2024, în condițiile în care subvenția pentru dezvoltare și funcționare (bunuri și servicii) a instituției a fost redusă cu peste 20% ca urmare a măsurilor de austeritate impuse de realitățile economice ale României. În stagiunea de repertoriu, spectacolele de operetă și de musical au înregistrat un grad de ocupare a locurilor puse la dispoziție de 83,23%, respectiv 81,17%. Radu Petrovici: „Opereta începe să-și regăsească vocația originară” Radu Petrovici a mai declarat că „performanța financiară este, desigur, o consecință firească a strategiei noastre. Deși instituția utilizează o sală relativ mică, de cca 500 de locuri, performanța financiară a Operetei, ca venituri proprii în raport cu capacitatea sălii, se situează în Top 3 al instituțiilor muzicale din România, în primele 6 luni ale anului 2025 (echivalent cu 5 milioane lei pentru o sală de 950 de locuri sau 4 milioane lei pentru una de 750 de locuri)”. „Dar mai important decât cifrele este faptul că Opereta începe să-și regăsească vocația originară: aceea de a fi o punte între clasic și modern, între elită și marele public. Este exact ceea ce vom continua în stagiunea viitoare, cu o ofertă artistică solidă și diversă, care aduce în prim-plan atât patrimoniul european al genului, cât și creația românească. În pofida constrângerilor bugetare, și a unor dificultăți tehnice care ne-au afectat serios începutul de an, echipa noastră a reușit nu doar să mențină ritmul, ci să avanseze. Am construit o relație nouă cu publicul, am revizitat repertoriul cu luciditate și pasiune, și am adus în scenă artiști tineri cu un potențial extraordinar. Cred că acest raport între viziune artistică coerentă și eficiență managerială este cheia viitorului nostru”, a mai declarat Radu Petrovici. Citește și: Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” lansează stagiunea de toamnă 2025: Musical, Strauss și un balet-EVENIMENT Adrian Fetecău lansează volumul „Mihai și Mihaela”: „Un roman pentru toți cei care (încă mai) cred că dragostea nu a murit” Turneu dedicat lui George Enescu. Cei doi muzicieni români prezenți în Cartea Recordurilor vor susține un recital în București, la sediul ICR Premieră şi audiţie cu public. „A doua scrisoare pierdută” de Eugen Șerbănescu, producţie EVENIMENT a Teatrului Naţional Radiofonic Lucrează de 12 ani în presa centrală și este autorul unor investigații jurnalistice centrate pe domeniul Justiției, dar și pe conexiunile dintre mediul politic și cel de afaceri. S-a alăturat … vezi toate articolele
Gala Premiilor MLNR 2025. Excelența României, celebrată sub cupola Ateneului: Dumnezeu să păstreze veșnic România în sufletele noastre!
Ateneul Român a găzduit cea de-a douăsprezecea ediție a Galei Premiilor Marii Loji Naționale din România (MLNR) – un eveniment special dedicat excelenței românești în știință, educație, cultură și diplomație. În prezența membrilor Academiei Române, miniștrilor Culturii și Educației, rectorilor a douăsprezece universități partenere și a altor invitați de onoare, MLNR a onorat oameni care prin munca și vocația lor modelează societatea românească. Președintele Academiei Române – academicianul Ioan Aurel Pop – a marcat parteneriatul dintre cele două instituții pentru celebrarea excelenței românești. După aceea, Cătălin Tohăneanu – Marele Maestru al MLNR – a ținut un discurs și a pledat pentru recunoașterea și susținerea valorii autentice. „Această Gală nu este doar un act de recunoaștere. Ea este expresia unei convingeri profunde: că elitele autentice ale României merită să fie vizibile, susținute și promovate, pentru că ele reprezintă direcția, verticalitatea și substanța unui proiect național coerent și durabil”, a spus Cătălin Tohăneanu. Cătălin Tohăneanu a subliniat, totodată, importanța parteneriatelor instituționale. A menționat colaborarea MLNR cu Ministerul Culturii, Ministerul Educației, Academia Română și, de asemenea, cu cele mai importante universități ale țării. „Progresul autentic nu poate fi conceput fără un dialog viu între tradiție și inovație, între autoritate morală și competență științifică. Gala este despre România care gândește, creează, cercetează, inspiră. România care nu renunță la exigență, la spiritul său fondator și la credința că viitorul aparține celor care aleg să construiască”, a specificat Cătălin Tohăneanu. Laureații excelenței românești Pe fundalul muzicii clasice, interpretată de orchestra Operei Naționale sub bagheta maestrului Daniel Jinga și al aplauzelor, au fost decernate șapte premii, purtând numele unor mari personalități care au marcat istoria națională. Premiul Spiru Haret pentru Educație, IT și Mediu – Prof. univ. dr. Romiță Iucu, pentru viziunea sa reformatoare în învățământul superior și digitalizarea educației în România. Premiul Grigore Moisil pentru Științe Exacte – Dr. Lucian Beznea, matematician de elită, cu contribuții în teoria probabilităților și analiza funcțională. Premiul Henri Coandă pentru Științe Aplicate – Prof. dr. ing. Dragoș Axinte, inovator în domeniul ingineriei mecanice și al roboticii aplicate. Premiul Eugeniu Carada pentru Economie – Prof. univ. dr. ec. ing. Ionuț Purica, expert recunoscut în energie, sustenabilitate și politici publice. Premiul Carol Davila pentru Medicină – Prof. univ. dr. Simona Olimpia Dima, cadru didactic și clinician de elită, cu o impresionantă activitate în cercetarea medicală. Premiul Nicolae Titulescu pentru Diplomație și Politologie – Cătălin Predoiu,premier interimar și ministru de Interne, pentru reușita diplomatică în cadrul definitivării procedurii de aderare deplină la Spațiul Schengen. Premiul Constantin Brâncuși pentru Artă și Cultură – Cristian Măcelaru, dirijor de renume mondial și ambasador cultural al României pe marile scene internaționale. „Fiecare premiu evocă personalități de marcă ale civilizației române, care au modelat istoria și destinul acestei țări. Sunt mai mult decât simboluri – sunt componente definitorii ale sufletului românesc”, a mai spus Cătălin Tohăneanu. Gala Premiilor MLNR 2025 a fost realizată cu sprijinul membrilor MLNR și al partenerilor media și instituționali. Inițiatorul și sufletul acestei Gale a fost Remu Borza, căruia Marele Maestru i-a mulțumit pentru „viziune, perseverență și devotament necondiționat”. Gala Premiilor MLNR 2025 s-a încheiat într-o notă festivă, cu aplauze prelungite și un sentiment colectiv de încredere în destinul unei Românii construite pe cunoaștere, merit și demnitate. Lucrează de 12 ani în presa centrală și este autorul unor investigații jurnalistice centrate pe domeniul Justiției, dar și pe conexiunile dintre mediul politic și cel de afaceri. S-a alăturat … vezi toate articolele
Incursiuni în sociologia artelor la Opera Națională București
Este aproape miraculos faptul că prima parte a titlului – Incursiuni în sociologia artelor – va reprezenta, din această toamnă, denumirea unui curs opțional pe care l-am propus studenților din anul III de la Facultatea de Științe Politice (SNSPA). Această perspectivă (oarecum scolastică) este capătul de drum al unor experiențe teoretice și practice îndelung exersate în România și Europa. Despre această călătorie a mea – influențată puternic și benefic de Opera Națională București – vreau să vă vorbesc în continuare, iar nu neapărat despre stația terminus. Chiar dacă poate părea un demers plictisitor, cred că sunt necesare, în deschidere, câteva lămuriri suplimentare. Din punct de vedere teoretic, am discutat frecvent – mai ales în dialogurile recente purtate, în ultimii câțiva ani, cu două jurnaliste excepționale (Gilda Popa de la Gândul și Laura Macavei de la Adevărul) – despre relația de reciprocitate triadică existentă între educația românească, civilizația europeană și cultura politică democratică. Este de la sine evident, sper, că civilizația europeană incumbă cultura autohtonă. Mai apoi, o bună educație nu înseamnă doar transmiterea informațiilor științifice, deși aceasta este sarcina primordială a oricărui sistem de învățământ. Cunoașterea trebuie dublată de o transmitere adecvată a standardelor culturale considerate clasice pentru sistemul civilizațional de referință (occidental în cazul nostru). În al treilea rând, școala trebuie să livreze cetățeni care acționează cu responsabilitate în societatea contemporană după principii democratice și în acord cu valorile culturale specifice omului educat și cultivat. Ultimele două sintagme nu sunt deloc sinonime, deși pot părea interșanjabile: există multe persoane bine educate și inculte, însă nu cunosc nicio persoană cultă, dar prost educată. Așadar, am considerat întotdeauna că în relația dintre educație – cultură – democrație, accentul trebuie să cadă pe virtutea din partea mediană (cultură românească și civilizație europeană). Pregătirea tinerilor pentru piața forței de muncă este, în opinia mea, un obiectiv cu totul adiacent în raport cu primele trei – de o importanță capitală –, care trebuie considerate întotdeauna prioritare. Nu cred că are rost să mă apuc acum să reiau sau să rezum ceea ce am spus în zeci de interviuri publice și care poate fi regăsit cu ușurință în arhiva celor două ziare sau pe pagina mea de Facebook. Dar, dacă există neclarități le pot lămuri oricând cu ușurință. Din punct de vedere practic, din experiența mea didactică desfășurată într-o universitate de științe sociale și politice (SNSPA), am observat că studenții sunt deficitari, în general, la capitolul dezvoltare și înțelegere culturală. Cât despre reperele standard ale civilizației europene, acestea le lipsesc adesea cu desăvârșire. Desigur, nu înțelegem cultura ca pe ceva separat sau disparat vieții sociale, ci, din contră, ca pe o componentă perfect integrată în viața complexă pe care omul inteligent o trăiește împlinit în societatea contemporană. Pornesc de la asumpția că este de-a dreptul înfricoșătoare ideea de a trăi într-o societate în care populația este lipsită de reperele clasice care au edificat-o. Legătura directă sau indirectă, imediată sau mediată, dintre societatea contemporană și societatea trecută, dintre omul prezent și omul istoric, dintre generația tânără și generația vârstnică, este întotdeauna de natură culturală și civilizațională. Căci, cultura reprezintă combustibilul care face posibilă solidaritatea inter-generațională, intra-generațională și trans-generațională. Fără cultură, omul devine asemenea deșeului spațial care plutește într-o derivă controlată pe orbita pământului. Atunci când audiem Balada lui Porumbescu, când admirăm Coloana infinitului de Brâncuși, când privim un Ciobănaș de Grigorescu sau când urmărim Oedipe de Enescu – ca să ofer câteva exemple clasice ale culturii române – nu doar că interacționăm cu straturile cele mai profunde ale poporului român, dar redescoperim folclorul (care a fost liantul nostru muzical principal de-a lungul timpului), înțelegem istoria (mă refer la viețile oamenilor trăite în contexte sociale pline de semnificație culturală), admirăm personalitățile remarcabile (și astfel ne sunt influențate pozitiv propriile noastre alegeri și opțiuni de viață), reînviem o lume trecută și aproape dispărută (chiar dacă oamenii timpurilor din urmă nu mai sunt efectiv alături de noi). Și este important ca această lume veche să nu moară definitiv, iar valorile și simbolurile trecutului să ajungă până la noi. La fel cum patrimoniul material al părinților este firesc să ajungă prin moștenire la descendenți. Astfel, noi devenim mai bogați, mai puternici, mai înțelepți. Dacă simbolurile culturale și reprezentările artistice ale societăților trecute dispar în irelevanță socială, atunci rămânem precum cactușii plimbăreți din nesfârșirea deșertului care sunt duși de vânturile puternice în toate zările. Devenim stingheri și singuratici, fără rădăcini, ușor de înlocuit sau de dărâmat de valurile vieții, precum un castel de nisip construit la mare pe plajă (care este spulberat de îndată). Există, prin urmare, mai multe instituții culturale – muzee, teatre lirice și dramatice, biblioteci, filarmonici – care funcționează în toate statele civilizate pentru a împiedica posibilitatea ca omul contemporan să devină asemenea gunoiului cosmic: adică, ceva irelevant care plutește și trăiește în derivă. O astfel de instituție, esențială pentru identitatea culturală românească, europeană și universală, este Opera Națională București. Și pentru că am avut ocazia și privilegiul de a o urmări îndeaproape timp de mulți ani sunt fericit să constat astăzi – inclusiv prin comparație cu alte exemple internaționale pe care am ajuns între timp să le cunosc mai bine – că prima scenă lirică a României începe să își ducă misiunea la îndeplinire aproape într-un stil care o apropie de ceea ce s-ar putea numi o mare operă europeană. Aduc în discuție numai câteva argumente de dată foarte recentă: o să încerc o privire subiectivă asupra ultimelor 3 luni la Opera Națională București. Să începem din luna aprilie 2025, când am admirat Cavalleria rusticana de Pietro Mascagni, atât la București în Săptămâna Mare, cât și la Budapesta în Săptămâna Luminată. Nu exagerez cu nimic când spun că interpretarea lirică din capitala României mi s-a părut mai potrivită decât versiunea concertată maghiară. Cu mențiunea că Messa di Gloria (tot de Mascagni), care a deschis la Budapesta concertul pascal despre care am făcut vorbire anterior, mi s-a părut o alegere extrem de inspirată și poate dezirabilă pe viitor și la București. Cu numai câteva zile înainte, sâmbătă,
Zile de colecție pe scena Teatrului „Ștefan Iordache”, de la Caracal. Emoții și magie în spectacole de excepție / Programul festivalului, ajuns la cea de-a XV-a ediție
Spectacole de teatru. Roluri cât pentru o viață întreagă. Actori colosali. Muzică. Solidaritatea oamenilor și munca în echipă din partea nevăzută a scenei. Povești de viață care curg lin, într-un timp care nu mai are parcă răbdare cu oamenii, pe scena care-și deschide larg cortina, așteptându-și, tăcută, aplauzele și spectatorii. În jurul acestor cuvinte, are loc povestea Festivalului de Teatru „Ștefan Iordache”, ajuns în acest an la cea de-a XV-a ediție și care se desfășoară în aceste zile, în perioada 15-22 iunie, la Caracal. Sunt zile de colecție în care se trăiește și se respiră teatru, în roluri intepretate magistral, într-un carusel de emoții, de la agonie la extaz. Așa cum se întâmplă an de an, festivalul este organizat de Asociația Smart Vision, împreună cu Consiliul Local al Județului Olt și Primăria și Consiliul Local al Municipiului Caracal, partenerii media fiind GÂNDUL și MEDIAFAX. Caracalul a redevenit capitala culturală a Olteniei Deschiderea festivalului a avut loc cu spectacolul „Oleanna”, pus în scenă de actorii Teatrului Excelsior din București, în regia Mădălinei Hâncu, avându-i protagoniști pe actorii Ioana Niculae și Marius Turdeanu. Marți seara, spectatotorii s-au bucurat de piesa „Ludwig”, de Thomas Bernhard, în regia lui Dragoș Galgoțiu, adaptare după „Ritter, Dese, Voss și alte scrieri”, cu participarea actorilor: Eduard Trifa, Antoaneta Zaharia, Sabina Iașchevici, Ruxandra Maniu, Marius Damian, Laurențiu Lazăr. Miercuri seara, îndrăgitul Nicu Alifantis și formația sa au oferit un spectacolul de zile mari, în concertul ”30 de ani împreună – Alifantis și Zan.” ”Ploua infernal”, ”Ce frumoasă despărțire”, ”Piața Romană, nr. 9”, ”Inscripție pe un inel” și multe alte piese – cunoscute deja publicului – au oferit momente unice pentru spectatorii prezenți în sală. Nicu Alifantis concert – sursă foto: Festivalul de Teatru de la Caracal „Emoțiile se împletesc în povești care ne aduc mai aproape unii de alții” Ion Doldurea, primarul Municipiului Caracal, a felicitat, în deschiderea evenimentului. echipele artistice, regizorii, scenografii, voluntarii și sponsorii care au făcut posibil acest eveniment devenit o tradiție pentru Caracal. ”Orașul nostru, devine din nou, pentru câteva zile, o scenă vie unde imaginația prinde contur, iar emoțiile se împletesc în povești care ne aduc mai aproape unii de alții. Ne reîntâlnim aici, sub semnul artei teatrale, pentru a celebra talentul, pasiunea și forța spectaculoasa a cuvântului rostit pe scena. Festivalul nostru este mai mult decât un eveniment, este o sărbătoare a spiritului, a creativitații și a comunitații pe care o formăm cu fiecare ediție”, a spus Ion Doldurea, primarul Municipiului Caracal în deschiderea evenimentului. Programul festivalului din următoarele zile. Bucurați-vă de teatru! JOI, 19 IUNIE, ORA 19.00 – „Sistemul perfect” după Georges Feydeau și Maurice Hennequin, regia Toma Enache. Spectacol Independent. Distribuţia: Monica Davidescu, Silviu Biriș, Cosmin Vîjeu, Aurelian Temișan, Ovidiu Cuncea. VINERI, 20 IUNIE, ORA 19.00 – „Despre dragoste, cu ură ” de Andreeas Petrescu, regia Tania Popa. Teatrul Elisabeta. Distribuţia: Tania Popa, Andreeas Petrescu, Cristi Iacob, Aura Călărașu. SÂMBĂTĂ, 21 IUNIE, ORA 19.00 – „Înainte să-și ia zborul” de Florian Zeller, regia Irina Alexandra Banea. Teatrul Alexandru Davila Pitești. Distribuţia: Adrian Titieni, Daniela Butușină, Ioana Podăreanu, Luana Lute, Lia Deaconu, Vlad Popescu DUMINICĂ, 22 IUNIE, ORA 19.00 – „D’ale carnavalului”, de I.L. Caragiale, direcția de scenă Gelu Colceag. Teatrul Mic. Distribuţia: Vlad Corbeanu, Marin Grigore/Andrei Seușan, Alina Rotaru, Claudia Prec, Tudor Aaron Istodor/Radu Zetu, Alexandru Voicu, Gabi Costin, Mihnea Cârjan, Petre Moraru, Vlad Milotoi, Georgiana Herciu. Sursă foto: Festivalul de Teatru „Ștefan Iordache” CITIȚI ȘI: Festivalul de Teatru „Ștefan Iordache”, de la Caracal, o ediție in memoriam Florian Pittiş. „Sfârșitul nu-i aici!” Mara Răducanu este jurnalist de eveniment. A terminat Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din București și a lucrat la mai multe publicații, precum Jurnalul național, Evenimentul … vezi toate articolele
Vincent Prima creație coregrafică inspirată din viața lui Vincent van Gogh, în premieră mondială la Opera Națională București
În seara de 25 iunie, de la ora 19:00, Opera Națională București devine scena unei premiere mondiale remarcabile – „Vincent”, primul spectacol coregrafic din lume dedicat vieții și frământărilor artistice ale pictorului olandez Vincent van Gogh. O experiență profundă, evocatoare, în care dansul devine expresia emoțiilor și stărilor sufletești ale unui geniu marcat de pasiune, zbucium și lumină. Creat și pus în scenă de coregrafa Alexandra-Emma Trinca, artistă româno-olandeză, spectacolul îmbină mișcarea și expresia corporală cu un univers vizual inspirat din culorile și texturile inconfundabile ale picturilor lui Van Gogh. Printr-un cast internațional format din dansatori din România, Moldova, Anglia și Japonia, „Vincent” devine un dialog transcultural despre sensibilitatea artistică și puterea emoției. „«Vincent» nu este doar un omagiu, ci și o explorare viscerală a geniului” O creație multisenzorială, „Vincent” nu este doar un omagiu, ci și o explorare viscerală a geniului, a trăirilor intense și a dorinței nestăvilite de exprimare. Publicul este invitat să ia parte la această călătorie unică, unde dansul și muzica devin ecouri ale sufletului unui artist care a redefinit frumusețea și emoția prin fiecare tușă de culoare. Existenţa lui Vincent van Gogh a fost marcată de neînţelegerile dintre el şi părinţi, de neîmplinirea în plan sentimental şi de nereuşita profesională şi a fost dominată de sărăcie, numeroase probleme psihice şi nefericire. A găsit totuşi un dram de fericire în pictură, în iubirea pentru natură şi în compasiunea pentru cei mai săraci decât el. Spectacolul relevă personalitatea marelui artist, sufletul său tulburat, instabilitatea psiho-emoţională şi marea sa pasiune pentru pictură care l-a determinat mereu să picteze în ciuda insuccesului său artistic. Pictatul îi alunga gândurile năpăditoare şi îi aducea linişte în minte şi în suflet. Credinţa în menirea sa nu l-a părăsit niciun moment. Foto Vincent van Gogh – Profimedia Images Citește și: O pictură de Magritte s-a vândut pentru o SUMĂ-RECORD în cadrul unei licitații din New York. Lucrarea a aparținut unei românce Doi muzicieni români vor concerta în ANTARCTICA pentru un Record Mondial GUINNESS WORLD RECORDS Cel mai înalt BRAD de CRĂCIUN va fi instalat la Târgul de Crăciun din Piața Sfatului. La Brașov vor fi aprinse 1,3 milione de beculețe Emisiunea „Drag de România mea!”, premiată de UCMR. Fuego: „Această emisiune este o mare familie, una a spațiului românesc” Filmul „GLADIATOR II” sporește numărul turiștilor care vizitează Roma. Un consilier local atrage atenția: „Roma nu este Disneyland” Lucrează de 12 ani în presa centrală și este autorul unor investigații jurnalistice centrate pe domeniul Justiției, dar și pe conexiunile dintre mediul politic și cel de afaceri. S-a alăturat … vezi toate articolele
Ce înseamnă trasabilitatea în industria cafelei de specialitate
În era în care consumatorii devin tot mai conștienți de impactul alegerilor lor, trasabilitatea a devenit un criteriu fundamental în evaluarea produselor, mai ales când vine vorba de alimente și băuturi premium. În industria cafelei de specialitate, trasabilitatea nu este doar un termen tehnic sau un trend de marketing, ci un standard de transparență și responsabilitate. Aceasta presupune capacitatea de a urmări parcursul fiecărui lot de cafea de la fermă până în ceașcă, oferind informații clare despre origine, metode de cultivare, procesare și transport. Pentru iubitorii de cafea de specialitate, trasabilitatea este garanția calității, eticii și autenticității. Definirea trasabilității în contextul cafelei de specialitate Trasabilitatea, în sens larg, reprezintă capacitatea de a urmări traseul unui produs de-a lungul întregului lanț de aprovizionare. În cazul cafelei de specialitate, aceasta înseamnă mai mult decât simpla indicare a țării de origine. Înseamnă identificarea exactă a fermei sau cooperativei de unde provin boabele, a altitudinii la care au fost cultivate, a varietății plantei, a metodei de procesare (spălat, natural, honey etc.) și a datei recoltării. Aceste informații sunt înregistrate și păstrate cu rigurozitate, permițând furnizorilor să garanteze calitatea și autenticitatea lotului de cafea de specialitate. Trasabilitatea este adesea însoțită de scoruri de cupping, certificări etice și note de degustare, transformând cafeaua într-un produs valoros, cu o identitate clară. Importanța trasabilității pentru fermieri și producători Pentru fermierii din țările producătoare, trasabilitatea înseamnă vizibilitate, recunoaștere și acces la piețe premium. Într-o industrie dominată istoric de lanțuri opace și intermediari numeroși, posibilitatea de a-și face cunoscut numele și povestea adaugă valoare produsului. De asemenea, trasabilitatea permite monitorizarea condițiilor de producție și asigurarea unor standarde de calitate constante, esențiale pentru construirea unui brand durabil. Prin transparență, fermierii își pot justifica prețuri mai mari, reflectând investiția în practici sustenabile, sortarea atentă a boabelor și inovația în procesare. În acest fel, trasabilitatea nu este doar un avantaj logistic, ci o unealtă de dezvoltare economică și socială pentru comunitățile producătoare. Consumatorii și legătura directă cu originea cafelei Pentru consumatori, trasabilitatea transformă cafeaua dintr-un produs de consum zilnic într-o experiență educațională și culturală. Fiecare etichetă devine o invitație de a descoperi regiuni geografice, microclimate și povești de viață. Când știi exact cine a cultivat cafeaua pe care o bei, la ce altitudine a crescut și cum a fost procesată, fiecare ceașcă capătă sens, profunzime și respect. Trasabilitatea sporește încrederea în produs, dar și implicarea în alegeri responsabile. Un consumator informat este mai dispus să plătească un preț corect, să sprijine practicile sustenabile și să evite companiile care nu oferă transparență. Într-o lume în care autenticitatea contează, trasabilitatea este puntea dintre origine și impact, dintre gust și conștiință. Trasabilitatea ca pilon al calității și eticii Trasabilitatea nu este doar un instrument logistic, ci o valoare fundamentală în industria cafelei de specialitate. Ea conectează toate verigile lanțului de aprovizionare – de la fermier la consumator – printr-o transparență care aduce beneficii tangibile fiecărei părți. Prin trasabilitate, cafeaua devine mai mult decât o băutură: devine un produs cu identitate, context și responsabilitate. Într-o industrie care aspiră la sustenabilitate, echitate și excelență, trasabilitatea este cheia spre un viitor mai corect și mai aromat. A alege o cafea trasabilă înseamnă a investi într-o poveste reală, într-un gust autentic și într-o relație de încredere între tine și lumea vastă din spatele fiecărui bob de cafea.
Christies din New York confirmă că Sfântul Sebastian al lui El Greco este la casa de licitații
Capodopera „Sfântul Sebastian” pictată de El Greco, pe care statul român se luptă în instanțele americane pentru a o readuce în patrimoniul național, se află la Casa de licitații Christie’s din New York, a confirmat pentru Gândul un purtător de cuvânt al companiei care se ocupă de mai bine de două secole și jumătate cu comerțul obiectelor de artă și de lux. Tabloul, estimat la câteva milioane de dolari, îi aparținuse primului rege al României, apoi intrase în patrimoniul Casei Regale a României și ulterior al statului. Tabloul „Sfântul Sebastian” pictat de El Greco, cumpărat de regele Carol I al României și care a ajuns să fie vândut în Statele Unite ale Americii, se află la Casa de licitații Christie’s din New York, cea care l-a retras din licitația în care era cap de afiș, la începutul lunii februarie, după ce autoritățile române au notificat-o oficial că încearcă recuperarea capodoperei printr-o acțiune în instanțele americane. Gândul a solicitat oficialilor Christie’s informații despre situația tabloului retras de la licitație, luni, în contextul în care Ministerul Finanțelor, autoritatea statului cu atribuții în recuperarea patrimoniului, a salutat decizia favorabilă a unei instanțe americane, de la finalul lunii mai, de blocare a vânzării capodoperei „Sfântul Sebastian” a lui El Greco, pe care vrea să o aducă înapoi în țară. Un purtător de cuvânt al celebrei Christie’s a răspuns, marți, solicitării Gândul, confirmând că lucrarea este păstrată în spațiile casei de licitații din New York. Traseul lucrării Ministerul Finanțelor a anunțat, luni, că opera lui El Greco, dispărută din colecția națională a României, va rămâne la Casa de licitații Christie’s din New York până la soluționarea definitivă a demersurilor României de recuperare a tabloului la nivelul instanțelor competente. Concret, la începutul acestui an, România a depus o acțiune la instanțele din New York pentru recuperarea tabloului, iar în 30 mai 2025 a obținut măsura de indisponibilizare pe termen lung. Potrivit Ministerul Finanțelor, consignantul tabloului și o persoană pe nume Paul Philippe al României pretind că sunt proprietarii operei de artă, iar demersurile României pentru recuperarea acestei picturi importante – care a aparținut primului rege al României înainte de a fi lăsată moștenire statului român – și pentru reunirea sa cu colecția națională au acum garanția că vor fi ascultate de către instanțele judecătorești din New York. Christie’s a retras tabloul din licitația Old Masters planificată pentru 5 februarie 2025, unde figura ca piesă principală, după ce a fost notificată despre faptul că opera este de drept proprietatea României. „România a obținut un nou succes important în procedurile de recuperare a tabloului «Sfântul Sebastian», datorită demersurilor comune ale Ministerului Finanțelor și Ministerului Culturii. Prin suspendarea licitației programate la Christie’s New York, prelungită până la finalizarea demersurilor juridice, există garanția că acesta va fi păstrat în siguranță până la finalizarea eforturilor de recuperare definitivă. Încă din luna ianuarie 2025 au fost inițiate demersurile juridice și a fost mandatată o echipa internațională de avocați selectată de România cu misiunea de a asigura recuperarea picturii lui El Greco, întrucât aceasta aparține patrimoniului național cultural al Statului Român. Fiind dispărută din colecția națională, pictura trebuie să fie returnată României și reunită cu colecția națională la Muzeul Național de Artă al României din București. În continuare, se va acționa ferm pentru recuperarea acestei capodopere care aparține patrimoniului românesc”, a declarat, luni, ministrul Finanțelor, Tánczos Barna. La cât este estimată capodopera ”Sfântul Sebastian” a lui El Greco Conform presei specialitate de peste Ocean, un purtător de cuvânt al Christie’s a emis, pe 4 februarie, o scurtă declarație înainte de licitația din 5 februarie, unde lucrarea era cap de afiș. „Am primit o solicitare de informații despre lucrare. Christie’s ia aceste aspecte în serios și, din mare precauție, retrage lotul în acest moment. Așteptăm cu nerăbdare să vindem această lucrare unică și spectaculoasă la o dată ulterioară”, au transmis oficialii casei de licitații, citați de The Art Newspaper. Lucrarea, datată în 1610 – 1614, era estimată la o sumă între 7 și 9 milioane de dolari, conform sursei citate. Regele Carol I a lăsat tabloul moștenire instituției Coroanei României, în testamentul său din 14 și 26 februarie 1899. Colecția Coroanei fusese constituită la finele secolului al XIX-lea din fonduri publice, prin achiziții ale Guvernului Brătianu, iar Carol I a menționat că întreaga sa colecție, catalogată de bibliotecarul casei regale Leo Bachelin în 1898, ”va rămâne pentru totdeauna și în întregul său în țară, ca proprietate a Coroanei României”. Potrivit casei de licitații Christie’s, citată de Profit.ro înainte de retragerea tabloului de la licitație, în noiembrie 1947, Guvernul român ar fi transferat lucrarea în proprietatea Regelui Mihai. „Dreptul de proprietate a fost transferat Regelui Mihai I al României (1921-2017), 11-12 noiembrie 1947, cu acordul Guvernului român”, arată Christie’s, care precizează apoi că lucrarea a fost vândută de rege în 1976 ”cu firma Wildenstein & Co.” din New York, pentru ca ulterior să fie achiziționată, prin firma Giraud Pissarro Segalot, tot din New York, de către actualul proprietar, în 2010. Din formularea casei de licitații nu reiese clar dacă fostul suveran a vândut tabloul – indicat în acest sens în afirmații publice, inclusiv de Christie’s – direct firmei Wildenstein sau prin intermediul acesteia. Sunt înregistrate tranzacții ale celebrei picturi în 1976 și 2010, și lucrarea ca provenind din fosta colecție regală. Înființată în 1766, Christie’s este o companie de artă și lux de top la nivel mondial, cu o prezență fizică în 46 de țări din America, Europa, Orientul Mijlociu și Asia Pacific, cu centre de vânzări internaționale de top în New York, Londra, Hong Kong, Paris și Geneva, potrivit prezentării oficiale. Renumită pentru licitațiile live și online, precum și pentru vânzările private personalizate, rețeaua de specialiști a Christie’s oferă clienților un portofoliu complet de servicii globale, inclusiv evaluarea operelor de artă, finanțarea operelor de artă, imobiliare internaționale și educație. Licitațiile Christie’s acoperă peste 80 de categorii de artă și lux, la prețuri cuprinse între 500 și peste 100 de milioane de dolari. Sursa foto: Facebook Christie’s Citește și: Premierul Marcel Ciolacu: Blocarea vânzării
Ecouri internaționale laudative despre Opera din Bucuresti, într-una dintre cele mai importante publicații de profil din lume
„Cea de-a patra ediție a Festivalului de Operă de la București a fost lansată duminică seara cu o demonstrație fastuoasă a talentelor care urcîă pe scena companiei gazdă”, notează prestigioasa publicație britanică Gramophone. Cu încă nouă producții care vor urma în următoarele nouă seri, toate puse în scenă de diferite companii din România și din țările vecine, Republica Moldova și Bulgaria, Opera Națională din București a stabilit un standard pe care rivalii săi ar fi bucuroși să îl atingă în această renaștere adesea pătrunzătoare, dar mereu captivantă, a celei mai durabile contribuții a lui Gounod la marea operă franceză. Pentru adepții lui Faust, cei trei actori principali erau cunoscuți și s-au ridicat la înălțimea așteptărilor, punctează Gramophone. Méphistophélès – interpretat de Erwin Schrott – emana un farmec saturnian, piesa sa de rezistență „Veau d’Or” reverberând în sala de spectacol. Ștefan Pop a cântat rolul principal cu vocalele italianizate și registrul înalt vibrant care aparțin moștenirii sale românești, proiectând „Salut demeure” cu o ardoare demnă de Rodolfo al lui Puccini. Sursa – Gramophone „Un trio final cu valuri de tonuri care îți dau fiori” Gounod își amintea că a auzit Don Giovanni de Mozart în copilărie și a fost momentul care i-a definit viața viitoare. Fie și numai în acest sens, Faust seamănă cu opera buffă a lui Mozart, ca o dramă cu un personaj central omniprezent: un vârtej mai mult decât un vid, deviind patosul mai ales către figura tragică a Margueritei. Coloratura Anitei Hartig din „Air de bijoux” nu a fost atât orbitoare, cât integrată într-un portret matur care mergea împotriva concepției lui Goethe despre inocența adolescentină trădată, ridicându-se constant până la un trio final în care pur și simplu se înălța deasupra colegilor ei cu valuri de tonuri care îți dau fiori. Rolurile mai mici au fost toate atractiv definite. Au fost apreciate resursele generoase de contralto ale Soranei Negrea, iar tensiunea (adesea slăbită în ritmul impunător al lui Gounod) se accentua întotdeauna odată cu apariția lui Iordache Basilic în rolul unui Valentin a cărui căldură neobosită a tonului și prezență musculoasă au făcut din „Avant de quitter ces lieux” unul dintre punctele culminante vocale ale serii. Nu mai puțin convingătoare a fost Mihaela Ișpan, în rolul unei Siebel delicios de poznașe. Sursa – Gramophone „Echilibrul găsit între grandoare și detaliu” Tiberiu Soare a susținut replica printr-o interpretare cu un ritm amplu, care a subliniat mai mult natura „grande” decât cea „franceză” a piesei. „În acest sens, muzicienii Operei din București au arătat ce orchestră wagneriană excelentă ar fi dacă li s-ar oferi ocazia. Echilibrul găsit între grandoare și detaliu a completat, totuși, sinteza eficientă a elementelor sacre și seculare din punerea în scenă a lui Alexandru Tocilescu, exemplificată de draperia albă care servește pe rând drept cortină a dormitorului Margueritei, apoi drept cortină a altarului pentru confruntarea ei gotică cu Méphistophélès și, în final, drept giulgiu”, scrie Peter Quantrill. Decorul unitar a valorificat amploarea scenei bucureștene, mai ales în baletul coregrafiat și costumat ca omologul Folies-Bergère al Venusberg-ului lui Wagner, argumentând în același timp pentru dramaturgia adesea subestimată a lui Gounod ca o secvență cumulativă de puncte cruciale, fiecare lăsându-și amprenta asupra următorului. Potrivit publicației britanice, teatrele lirice românești (de regulă) nu se străduiesc să atingă modernitatea omologilor lor din dramaturgia vorbită, iar acest Faust nu are surprize radicale, bazându-se în schimb pentru efectul său pe valorile durabile ale unei povești atente și ale unei interpretări de primă clasă. „Goethe și Gounod au creat împreună o lume care se învârte în ritmul ei propriu”, mai notează Gramophone. Citește și: Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” lansează stagiunea de toamnă 2025: Musical, Strauss și un balet-EVENIMENT Adrian Fetecău lansează volumul „Mihai și Mihaela”: „Un roman pentru toți cei care (încă mai) cred că dragostea nu a murit” Turneu dedicat lui George Enescu. Cei doi muzicieni români prezenți în Cartea Recordurilor vor susține un recital în București, la sediul ICR Premieră şi audiţie cu public. „A doua scrisoare pierdută” de Eugen Șerbănescu, producţie EVENIMENT a Teatrului Naţional Radiofonic Lucrează de 12 ani în presa centrală și este autorul unor investigații jurnalistice centrate pe domeniul Justiției, dar și pe conexiunile dintre mediul politic și cel de afaceri. S-a alăturat … vezi toate articolele
Turneu dedicat lui George Enescu. Cei doi muzicieni români prezenți în Cartea Recordurilor vor susține un recital în București, la sediul ICR
Diana Jipa și Ștefan Doniga, cei doi muzicieni români prezenți în Cartea Recordurilor, vor susține un recital în București, la sediul Institutului Cultural Român (ICR). Momentul cultural face parte dintr-un turneu dedicat compozitorului George Enescu. Violonista Diana Jipa și pianistul Ștefan Doniga vor fi prezenți – miercuri, 18 iunie – la Sala Mare a ICR din Aleea Alexandru nr. 38, unde vor oferi publicului un program inedit de lucrări muzicale compuse de George Enescu sau dedicate acestuia de mari compozitori. Recitalul face parte din turneul intitulat UNIVERSUL ENESCU, un proiect susținut de Institutul Cultural Român, care A început la Budapesta, a continuat la Sibiu și va ajunge, apoi, la Giurgiu – în data de 19 iunie -, Deva – 24 iunie și Râmnicu Vâlcea – 26 iunie. Peste 650 de concerte susținute în 30 de țări Diana Jipa și Ștefan Doniga se numără printre cei mai importanți promotori ai culturii române la nivel mondial. Au în palmares peste 650 de concerte susținute în 30 de țări și sunt deținătorii unui Record Mondial GUINNESS pentru Cel mai Rapid Turneu de Concerte pe Toate Continentele, stabilit în Antarctica, în luna decembrie a anului 2024. Întâlnirea cu publicul din București, din data de 18 iunie, va începe de la ora 19.00, iar accesul este gratuit, în limita locurilor disponibile. Diana Jipa și Ștefan Doniga, primii muzicieni români din istorie care au concertat în Antarctica Violonista Diana Jipa și pianistul Ștefan Doniga sunt primii muzicieni români din istorie care au concertat în Antarctica pentru a aduce primul Record Mondial GUINNESS WORLD RECORDS destinat unui proiect muzical profesionist din România. Pe 14 decembrie 2024, la ora 12:00 (17:00, ora României), ei s-au aflat la stația Villa de las Estrellas din Antarctica pentru un eveniment muzical care a încheiat primul turneu de concerte din lume desfășurat pe toate cele 7 continente, în mai puțin de 100 de zile. Turneul s-a numit „DRUMUL LIBERTĂȚII”, a cuprins numai muzică românească și a fost dedicat împlinirii a 35 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989 și ideii de Libertate. Până acum, cei doi artiști au concertat deja pe fiecare continent locuit, în orașe cu o strânsă legătură cu ideea de libertate: Bruxelles, Belgia (7 septembrie), Pretoria, Africa de Sud (12 septembrie), Cebu, Filipine (17 septembrie), Auckland, Noua Zeelandă (21 septembrie), New York, SUA (29 septembrie) și Lima, Peru (1 octombrie). „Cucerind un Record Mondial GUINNESS, vrem să demonstrăm că, prin muzica românească, poți fi primul din lume. Că, dacă îți urmărești visul cu pasiune, cu voință și muncă, poți ajunge primul din lume. Vrem să motivăm miile de copii din România care studiază muzica și vor să devină interpreți profesioniști, să muncească și să iubească muzica românească pentru că, dacă îți urmezi pasiunea cu seriozitate, nu există limite, doar visuri de atins!” a declarat pianistul Ștefan Doniga, coordonatorul proiectului „DRUMUL LIBERTĂȚII”. (mai multe informații AICI) Citește și: Doi muzicieni români vor concerta în ANTARCTICA pentru un Record Mondial GUINNESS WORLD RECORDS Opera Națională București încheie seria spectacolelor „Manon Lescaut” cu un EVENIMENT grandios – celebrarea geniului lui Giacomo Puccini Opereta din București, moment EMOȚIONANT în memoria Papei Francisc: „Dragostea dărâmă ziduri si distanțe” Casa Memorială „Elena Farago” din Craiova va fi transformată într-un hub digital. Proiectul de reabilitare se află în plină desfășurare Regizorul Andrei Șerban, scrisoare deschisă pentru ministrul Culturii, după controversele din spectacolul „Proorocul Ilie” : „RISCURILE vor fi imense” Lucrează de 12 ani în presa centrală și este autorul unor investigații jurnalistice centrate pe domeniul Justiției, dar și pe conexiunile dintre mediul politic și cel de afaceri. S-a alăturat … vezi toate articolele