Etichetă: Cultură

Lansare de carte | Adrian Fetecău lansează volumul Mihai și Mihaela: Un roman pentru toți cei care (încă mai) cred că dragostea nu a murit

După nouă cărți cu subiecte „rupte din realitate”, în special din lumea sportului, Adrian Fetecău ne propune a zecea sa carte – „Mihai și Mihaela” -, prima de ficțiune pură, despre care scriitorul Bogdan Hrib, fondatorul Editurii Tritonic, afirmă că este „un roman de dragoste, social și intelectual”. Romanul „Mihai și Mihaela” va fi lansat sâmbătă – 21 iunie 2025, ora 13:00 -, la Librăria „Mihai Eminescu”de lângă Universitate. Adrian Fetecău a oferit câteva detalii din „culisele” scrierii acestei cărți și dorește să-i convingă pe scepticii lumii contemporane că dragostea nu este un termen desuet „Mihai și Mihaela, personajele poveștii cu durata de o săptămână pe care o petrec pe malul mării împreună, pun bazele unei adevărate Filozofii a Iubirii. Și pe mine, care credeam că le știu pe toate, m-au luat prin surprindere cu schimbul lor de idei, pe care la un moment dat nu am mai putut să-l țin sub control, fiind nevoit să asist la un dialog în care am fost uimit să observ profunzimi culturale și înțepături, inteligente și ironice în același timp. Și, pentru că tot am fost comentator de sport la Radio România Actualități, aș putea spune că protagoniștii romanului par a avea în mâini două «florete verbale», cu care încearcă să se surprindă permanent și să spargă platoșa celuilalt, fiecare dorind să reziste asaltului dragostei. Nu e un dialog siropos, nu se pronunță niciodată banalul, dar atât de prețiosul «Te iubesc!», deși tensiunea iubirii dintre El și Ea este copleșitoare… Istoria scrierii acestui roman este una sinuoasă. La lansare poate voi avea timp să o detailez. În tot cazul, de la primul rând scris și până la plecarea romanului spre tipar au trecut patru ani!”, spune Adrian Fetecău. „Felicitări! E alertă, atractivă” „După ce am scris primele trei capitole, simțeam că ar fi ceva bun, dar îmi trebuia o confirmare. Pe distinsul poet și eseist Cassian Maria Spiridon nu-l cunosc personal, ci doar… telefonic”, dezvăluie Adrian Fetecău. „Înainte de pandemie, am încercat să punem la cale un spectacol al Grupului VOUĂ la Iași, la Serbările Revistei Convorbiri Literare, al cărei director este. Am îndrăznit să-l sun. «Domnule Cassian, sunt pe cale să scriu romanul așteptat cu sufletul la gură de toată suflarea literară!». Am râs amândoi, ca de o glumă mai mult sau mai puțin reușită. Redevenind serioși, l-am rugat să-și rupă din timpul prețios și să arunce un ochi asupra a ceea ce am scris. Iar la sfârșit, să-mi transmită dacă e cazul să continui sau, fără menajamente, să abandonez romanul pentru că eram într-o fundătură. A acceptat, i-am transmis pe e-mail primul capitol și, la doar câteva zile, am avut surpriza să primesc următorul mesaj: «Felicitări! E alertă, atractivă. Aștept un fragment de 15.000 de semne pentru publicare.» După exact patru ani, l-am sunat din nou pe domnul Cassian Maria Spiridon. I-am trimis finalul romanului. După trei zile, am primit pe e-mail un mesaj onorant: «Fragmentul propus va apărea într-un număr proxim. Dacă și în ansamblul său romanul este la același nivel narativ, e foarte bine. Te felicit!»”, mai spune autorul romanului „Mihai și Mihaela”. „ Dacă mesajele unui om de cultură deosebit de respectat în lumea scrisului nu v-au convins că romanul ar merita citit, iată un altul de la un nume respectat și în lumea teatrului și filmului, dar și a literaturii. Este vorba de Horațiu Mălăele. „Cu marele actor joc, din când în când, tenis. Este foarte exigent în tot ceea ce face, inclusiv la tenis. Joacă în fiecare zi câte două ore (!) și nu o face rău deloc… Eram acum vreo lună și jumătate la Arenele BNR… După meciul câștigat de Horațiu, știind că este și un scriitor foarte bun (vă recomand călduros romanul «Tehomir»), i-am dat cartea, rugându-l mult să o abandoneze după primele pagini dacă nu îl inspiră în vreun fel. Țin prea mult la relația noastră ca ea să fie umbrită de conveniențe… nefirești! Mesajul primit pe WhatsApp o săptămână mai târziu mi-a dovedit că maestrul, foarte zgârcit în aprecieri, nu a abandonat lectura romanului: «Am citit, mi-a plăcut! Este povestea romantică despre timp, destin și frumusețea dureroasă a iubirilor trecătoare, niciodată uitate. Într-adevăr, ar merita ecranizată. Felicitări!»”, a mai declarat Adrian Fetecău. Citește și: Secretul terifiant care se află pe fundul lacului Vidraru dezvăluie una dintre marile TRAGEDII din istoria comunistă a României Casa Coandă a intrat în reabilitare și amenajare, la 48 de ani de la închiderea MUZEULUI. Când este programată finalizarea lucrărilor Festivalul Babel de la Târgoviște transformă orașul într-un spectacol. „Explorarea granițelor dintre real și imaginar, dintre trup și spirit” Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” lansează stagiunea de toamnă 2025: Musical, Strauss și un balet-EVENIMENT Premieră şi audiţie cu public. „A doua scrisoare pierdută” de Eugen Șerbănescu, producţie EVENIMENT a Teatrului Naţional Radiofonic S-a născut în București, pe data de 18 iulie 1968, și este absolvent al Facultăţii de Jurnalism, specializarea Comunicare. Activitatea jurnalistică – editorialist GÂNDUL.RO, scriind articole … vezi toate articolele

Secretul terifiant care se află pe fundul lacului Vidraru dezvăluie una dintre marile tragedii din istoria comunistă a României

Lacul Vidraru ascunde un secret terifiant: una dintre marile tragedii pe care le-a îndurat poporul român sub regimul totalitar comunist. Puțini știu ce se ascunde pe fundul lacului.  Este vorba despre un sat scufundat.  Cumpăna, un sat din enclava comunei argeșene Arefu, era un sat animat de cătune, cabane forestiere, chioșcuri, vile ale familiilor înstărite,  o biserică și cimitir. Cumpăna, un sat animat În jur, erau coloniile de muncitori care lucrau la Tunelul pentru captare în Lacul Vidraru.  Periodic se desfășurau serbări  unde flăcăii își căutau iubitele. Iar în preajma satului, Mocănița transporta o mulțime de oameni, lemne și alte materiale. „Aveam vreo 15 -16 ani înainte de începerea lucrărilor. Băteam întreaga zonă şi-n sus, şi-n jos, ca toţi flăcăii de vârsta mea, după fete, şi mergeam la mai toate serbările ce se ţineau la Cumpăna. Veneau şi oameni de prin localităţile de jos, cu Mocăniţa, fiindcă zona aceasta avea de pe atunci potenţial”, povesteşte fostul viceprimar de la Arefu, Gheorghe Buzoiu, pentru Click . „Undeva, pe la coada lacului de astăzi, era o platformă unde se ţineau un fel de serbări câmpeneşti, cu prilejul fiecărei zile importante din calendar. Mocăniţa aducea acolo, sus, o mulţime de oameni. Trenuleţul acesta, care transporta şi lemne, şi oameni, şi materiale, pleca de la Curtea de Argeş, oprea în câteva staţii de pe traseu şi avea cap de linie chiar la coada lacului, undeva pe lângă Cabana Cumpăna de astăzi”, povesteşte, pentru Adevărul, un alt martor al acelor vremuri, Valeriu Eugen Pop, care în urmă cu aproape 50 de ani, scria istorie pe şantierele Vidrarului, conducând, ca tânăr inginer, o echipă de muncitori de la aducţiunea principală. Şi, ca o paranteză în interiorul acestei poveşti, merită precizat faptul că Valeriu Eugen Pop este nimeni altul decât cel care avea să devină, mulţi ani mai târziu, ministru al Mediului în Guvernul Petre Roman. Comuniștii l-au scufundat În 1965, în urmă cu 60 ani,  regimul comunist a inundat întreaga enclavă  cu milioane de metri cubi de apă din lacul Vidraru. Când nivelul apei scade, satul poate fi vizibil cu ochiul liber. Sătenii au refuzat să-și abandoneze casele și au preferat să moară înecați în odăile lor, sub puhoaiele de apă, potrivit legendelor. Oficial, comuniștii ar fi evacuat întreaga populație. Potrivit legendelor, crucile de cimitir încă mai ies, din când în când, la suprafață. Barajul de 166 metri înălțime a fost finalizat în 1966, iar în spatele său s-a acumulat un lac de 456 de milioane de metri cubi de apă. Este o construcție hidroenergetică impresionantă, dar care ascunde una dintre multiplele crime ale regimului comunist. Ștefan Dumitrache, directorului Muzeului Curtea de Argeș, a declarat pentru Adevărul: „Înainte de umplerea lacului, zona arăta cum arată o colonie de muncitori din ziua de azi. Între toate construcţiile de lemn care împânzeau zona, se remarcau vreo două mai mari: Casa Verde şi Casa Brătienilor, peste standardele de atunci, cu fundaţii de beton, precum şi o bisericuţă”. Sursa Foto: Envato | Profimedia Citește și: „Insula Fortăreață” care a fost scufundată de CEAUȘESCU pentru a construi centrala „Porțile de Fier 1” Iulian Constantin are o experiență de peste 4 ani  în presă după ce a absolvit Facultatea de Jurnalism în anul 2019. A lucrat ca reporter TV, fotograf și a colaborat cu mai multe reviste și ziare. Hobby-urile … vezi toate articolele

Casa Coandă a intrat în reabilitare și amenajare, la 48 de ani de la închiderea MUZEULUI. Când este programată finalizarea lucrărilor

Casa Coandă, aflată în proprietatea Academiei Române, a intrat în șantier, la aproape o jumătatea de secol de la închiderea muzeului, decizie luată de Nicolae Ceaușescu după catastrofalul cutremur din 1977, care a afectat semnificativ multe sedii ale minunilor diplomatice externe. Lucrările de reabilitare au fost demarate săptămâna aceasta, după ce, în urmă cu aproape o lună și jumătate, Gândul semnala starea de degradare în care se află clădirea monument istoric, donată de familia marelui savant român pentru a deveni un spațiu muzeal și se încurajare a tinerilor cu potențial. Lucrările de reabilitare a clădirii monument istoric de pe Bulevardul Lascăr Catargiu nr. 29 și amenajarea Muzeului „General Constantin Coandă și inginer Henri Coandă” au fost demarate pe 10 iunie, așa cum indică panoul cu „Șantier în lucru”, montat zilele acestea pe gardul de protecție din jurul impresionantului imobil. Când ar putea fi vizitat noul muzeu Se întâmplă la scurt timp după ce Gândul a publicat un amplu reportaj despre starea de degradare a clădirii, parcă abandonată în timp, dar și despre demersurile susținătorilor muzeului de a-l readuce în circuitul educativ și cultural. Contactați atunci de reporterul Gândul, reprezentanții Academiei Române explicau, cu regret, că nu dispun de banii necesari pentru derularea lucrărilor obiectivului. Este un rol pe care, în ciuda demersurilor iubitorilor aviației, mai vechi și mai noi, nu și-l poate duce la îndeplinire, pe termen nedeterminat, din cauza lipsei alocărilor bugetare pentru finanțarea proiectului de reabilitare și amenajare, așa cum au transmis, la solicitarea Gândul. Potrivit reprezentanților instituției, Casa Memorială Henri Coandă, proprietate a Academiei Române, este inclusă într-un proiect de reabilitare a clădirii monument istoric și de amenajare a Muzeului „General Constantin Coandă și inginer Henri Coandă”. „Din lipsa bugetului alocat în anul 2024, nu s-a putut proceda la demararea execuției lucrărilor. Precizăm că în acest moment, proiectul deține atât certificatul de urbanism, cât și toate avizele și acordurile necesare începerii lucrărilor. Având în vedere bugetul alocat pe anul în curs, constatăm, din nou, cu mare regret, că alocațiile bugetare sunt total insuficiente în raport cu obiectivele incluse în programul de investiții ale Academiei Române. În acest context, Academia Română a întreprins nenumărate demersuri, pe care le va continua, pentru o serie de obiective de investiții, între care și Muzeul «General Constantin Coandă și inginer Henri Coandă», care a fost prioritizat maxim în proiecția bugetară pentru anul 2025”, au transmis reprezentanții Academiei, la finalul lunii aprilie. Panoul afișat la locul șantierului arată că autorizația de construire a fost emisă acum doi ani – fară o zi, pe 16 iunie 2023 – iar execuția va dura 18 luni. Astfel, dacă totul merge conform planului, peste un an și jumătate, pe 10 decembrie 2026, noul muzeu va fi inaugurat, iar expoziția privind realizările marelui om de știință și obiecte ale familiei Coandă ar putea fi vernisată și apoi vizitată de toți iubitorii aviației, dar nu numai. Povestea Casei Coandă Saga Muzeului Coandă a fost detaliată în mai pentru cititorii Gândul de unul dintre veteranii aviației, inginerul Alexandru Bartoc, în vârstă de 84 de ani, un adevărat cronicar al domeniului, care chiar a fost prezent când inginerul aeronautic de geniu a revenit în țară și s-a numărat printre voluntarii care s-au luptat pentru deschiderea primului Muzeu Coandă, în urmă cu mai bine de o jumătate de secol. Gândul a vorbit și cu inginerul Sorin Dinea, coordonatorul Asociației Henri Coandă, care s-a alăturat acum mai bine de 30 de ani demersurilor de aducere a clădirii la stadiul stipulat prin actul de donație. Henri Coandă a sosit în România, după enorme presiuni ale regimului comunist, în 1967, pe Băneasa, singurul aeroport deschis la acea dată în Capitală, înainte de inaugurarea Aeroportului Otopeni, deschis în 1970, și care îi poartă în prezent numele. Astfel, prin Hotărârea Consiliului de Ministri, în anul 1970 s-a aprobat înființarea Muzeului Științific (Henri Coandă) al Academiei RSR, care a funcționat la etajul clădirii până la 11 martie 1977. „Muzeul s-a înființat rapid, după ce Nicolae Ceaușescu a dat dispoziție să fie realizat urgent, astfel să putem marca 50 de ani de la epocala realizare a lui Henri Coandă din 1910”, povestește Alexandru Bartoc. După uriașul cutremur din 1977, cel mai distructiv seism din România, cu peste 1.500 morți și 11.300 de răniți prinși sub clădirile prăbușite, la dispoziția conducerii PCR, muzeul a fost desființat, iar clădirea transferată în administrarea Ministerului Afacerilor Externe, Oficiul pentru Deservirea Corpului Diplomatic (ODCD). O vreme după desființare, în clădire a funcționat Ambasada Algeriei. „Casa Henry Coandă, construită după planurile arhitectului Gregoire Marc, reședința generalului Constantin Coandă, este un exemplu reprezentativ de arhitectură romantică de factură neo-renaștere franceză”, se indică pe plăcuța de monument istoric, din secolul XIX., montată pe clădire. Documentele culese de Asociația Henri Coandă arată că savantul a condiționat revenirea în țară de transformarea  acesteia într-o adevărată „Casă a gândirii românești”: „Casa Coandă a fost construită în anul 1910 de către generalul Constantin Coandă, după planurile arhitectului român de origine franceză Ernest Doneaud, secondat de ucenicul său arh. Gregoire Marc. Construcția compusă din parter, etaj, mansardă și subsol a fost proiectată între 17.04 si 15.06 1910 și construită până în 15.09.1910, costând 88.000 LEI (aproximativ 2 milioane de euro de astăzi), având 6% onorariul arhitectului. Clădirea a fost dobândită în 1936 de către cele două surori ale lui Henri Coandă, prima fiind Aida Maria Elena Popovici și a doua fiind Jeanne Serge (Ioana) Herbert, născute Coandă, moștenindu-l pe defunctul lor tată. Imobilul a fost rechizitionat în 1947 și folosit până în 1967 de Ministerul Afacerilor Interne, găzduind sediul agenției eline de presă Ellas Press si al Asociației Emigranților Politici din Grecia în RPR, între 1967 si 1969 acesta fiind administrat de Gospodăria de Partid. În 21 iunie 1967, după mai multe tatonări și demersuri ale conducerii de partid și de stat de a-l aduce în țară, Henri Coandă acceptă învitația de a veni în România pentru a participa la lucrările Simpozionului Internațional Efectul Coandă și unele aplicații speciale ale aerohidrodinamicii, organizat de Academia Republicii Socialiste România prin eforturile academicianului Elie Carafoli.

Festivalul BABEL de la Târgoviște transformă orașul, timp de 9 zile, într-un SPECTACOL. Explorarea granițelor dintre real și imaginar, dintre trup și spirit

Cea de-a XIII-a ediție a Festivalului Internațional al Artelor Spectacolului BABEL se află în plină desfășurare. Evenimentul de la Târgoviște, din acest an, se află sub semnul temei SPAȚIU, reprezentând o invitație deschisă către explorarea granițelor dintre real și imaginar, dintre trup și spirit, dintre cuvânt și tăcere. Timp de nouă zile, între 7 și 15 iunie, orașul Târgoviște devine o scenă în sine, aducând împreună artiști, spectacole și public de pe patru continente. Pe lângă spectacolele din sălile de teatru, vor mai avea loc – în aer liber – spectacolele cu foc, acrobații, clovni și instalații de sunet care transformă orașul într-un spațiu de joacă și revelație. Festivalul Babel 2025 continuă cu spectacole din Italia, Polonia, Coreea de Sud, Bulgaria, Serbia Festivalul BABEL 2025 continuă cu spectacole din Italia, Polonia, Coreea de Sud, Bulgaria, Serbia și nu numai, fiecare reprezentație aducând o perspectivă unică în marea conversație teatrală a lumii. Târgoviștea respiră, în aceste zile, prin teatru, iar publicul este invitat să continue călătoria. Programul complet al acestui eveniment cultural poate fi accesat AICI. Citește și: La numai 8 ani, nepoata lui Adrian Păunescu cucerește jurații la „Vocea Portugaliei” pentru copii ”Muzeu pentru o zi” | Se lansează „Lumină de lună”, cartea pe care Mihai Eminescu n-a avut-o în timpul vieții Gânduri, gânduri… ”Ion Dichiseanu, între gentleman și gangster”. Muzică, film, teatru și IMNUL IUBIRII la Adjud: „Nu ne-am dat bătuți niciodată” Întâlnirea TITANILOR la Adjud. Marcel Iureș revine, după aproape 40 de ani, în orașul natal al lui Ion Dichiseanu: „Este binevenit acest spectacol” Singurul fotograf român acreditat la CANNES, reîntâlnire cu Angelina Jolie. Imagini ISTORICE cu Bono și Sean Penn, înconjurați de soldați ucraineni Strada Armenească Pop-Up. All That Jazz debutează cu un EVENIMENT dedicat cartierului armenesc, comunității și patrimoniului viu Lucrează de 12 ani în presa centrală și este autorul unor investigații jurnalistice centrate pe domeniul Justiției, dar și pe conexiunile dintre mediul politic și cel de afaceri. S-a alăturat … vezi toate articolele

Donald Trump, huiduit de o parte a publicului, aclamat de alta, la spectacolul muzical Les Misérables de la Centrul Kennedy

Președintele american Donald Trump a avut parte de o primire mixtă din partea mulțimii în timp ce era prezent la spectacolul “Les Misérables” de la Centrul John F. Kennedy din Washington, DC, miercuri seara. Imaginile arată publicul huiduindu-i și aclamându-i pe Trump și pe soția sa Melania în timp ce își ocupau locurile în loja prezidențială. Unii membri ai publicului au scandat „SUA”. Aproape de sfârșitul antractului, cineva din public l-a înjurat cu voce tare pe Trump, stârnind aplauze. Mai multe drag queens erau în mulțime, prezența lor fiind un semn de protest față de plângerile lui Trump că Kennedy Center a găzduit prea multe spectacole de travestiți în trecut. A fost prima dată când Trump a fost prezent la un spectacol la Kennedy Center de când a devenit președinte, după ce a revizuit conducerea instituției și s-a numit președinte al centrului, în februarie, conform Associated Press. Pe lângă Trump și Melania, la spectacol au mai asistat Ric Grenell, directorul interimar al Centrului Kennedy, numit de Trump, vicepreședintele JD Vance și soția sa, Usha, procurorul general Pam Bondi, secretarul pentru sănătate și servicii umane, Robert F. Kennedy Jr., și Laura Loomer, teoreticianul conspirației care l-a consiliat pe Trump cu privire la deciziile de personal. Guvernatorul Californiei: „Cineva să-i explice intriga lui Trump” Președintele republican are o afecțiune deosebită pentru muzicalul „Les Misérables” și a folosit ocazional fragmente din muzica spectacolului la evenimentele sale. Spectacolul de trei ore a inclus cântece și dansuri, cu sunete de explozii și focuri de armă care au umplut teatrul. Pentru criticii lui Trump, a fost un ecou a ceea ce se întâmplă în Los Angeles, unde Trump a desfășurat trupe ale Gărzii Naționale ca răspuns la protestele față de politicile sale de deportare. „Cineva să-i explice intriga lui Trump”, a scris guvernatorul democrat al Californiei, Gavin Newsom, pe rețelele de socializare. Trump a uimit lumea artelor când a concediat conducerea Centrului Kennedy Centrul Kennedy, care este susținut de bani guvernamentali și donații private, s-a deschis în 1971 și timp de decenii a fost văzut ca o sărbătoare apolitică a artelor. Înainte de Trump, implicarea prezidențială în afacerile Centrului Kennedy se limita la numirea membrilor consiliului de administrație și la participarea la înregistrarea evenimentului de gală în toamnă. Dar după ce s-a întors în funcție în ianuarie, Trump a uimit lumea artelor concediindu-i pe directorul și consiliul de administrație al Centrului Kennedy și înlocuindu-i cu persoane loiale lui, care l-au numit apoi președinte. Trump a promis să-și revizuiască programarea, managementul și chiar aspectul ca parte a unui efort de a-și pune amprenta pe scena artistică națională. În martie, publicul i-a huiduit pe soții Vance când au venit să asculte Orchestra Simfonică Națională. Trump a numit-o pe Usha Vance în consiliul de administrație al Centrului Kennedy, împreună cu Bondi, șefa de cabinet a Casei Albe, Susie Wiles, și gazdele Fox News Channel, Maria Bartiromo și Laura Ingraham, printre alți susținători. Președintele a caracterizat spectacolele anterioare de la Kennedy Center ca fiind „scăpate de sub control, cu propagandă politică dezlănțuită”, cu „câteva spectacole foarte nepotrivite”, inclusiv un „spectacol marxist anti-poliție” și „Shakespeare doar cu lesbiene”. Foto: Profimedia CITIȚI ȘI: Casa Albă justifică mobilizarea Gărzii Naționale în Los Angeles /„Președintele Trump va opri HAOSUL” Adrian Sabău, originar din București, a absolvit studiile de licență la Universitatea din București. Aflat la începutul carierei la “Gândul”, a mai lucrat anterior ca traducător. Este pasionat … vezi toate articolele

Castelul de care n-ai auzit, dar este vechi de sute de ani

Fortărețele medievale din România, precum Castelul Corvinilor și Castelul Bran, sunt vizitate de un număr mare de turiști străini. Puțini au auzit însă de castelul Miko din Miercurea Ciuc.  Pasionații de istoria medievală îl vor adora când îl vor vizita. Castelul Miko este considerat cel mai important muzeu și muzeu etnic dedicat patrimoniului secuiesc. Istoria castelului Miko: Construcția Construcția  sa a debutat pe 26 aprilie 1623 și a fost finalizată în 1630. Castelul poartă numele lui Ferenc Miko (1585-1635), care a fost căpitanul scaunelor secuiești din Ciuc, Gheorgheni și a comunei Cașin. După moartea sa, castelul a devenit proprietatea lui Tamas Damokos, judecătorul suprem al Scaunului Ciucului. Pe 21 octombrie 1661, turcii și tătarii conduși de Ali, pașă otoman al provinciei Timișoara, a invadat, incendiat și ocupat Miercurea Ciuc și a incendiat castelul Miko. Reconstruirea sub ocupația habsburgică Castelul Miko a fost reconstruit între 1714 și 1716 de către generalul habsburgic Stephan Steinville, construindu-se bastioane în stil italian. În 1735, inginerul austriac și colonelul Johann Conrad Weiss a desenat planul castelului, fiind cel mai vechi care a supraviețuit. În partea de sud, un depozit de praf de pușcă a fost construit. Bastionul de sud al casteului a fost transformat într-o capelă decorată cu stucco, stil arhitectural specific Barocului târziu. Au fost amplasate și ferestre gotice.  Până în 1764, castelul a fost folosit ca baracă de trupele habsburgice. Din 1764 până în 1848, a devenit reședința comandantului al primului regiment secuiesc de la Frontiera Militară Transilvăneană. Pe durata revoluțiilor din 1848, castelul a devenit sediu al comandantului forțelor revoluționare secuiești, Sandor Gal. În 1930, castelul a fost transformat într-un muzeu și a fost ulterior restaurat în 1970, potrivit FANATIK. Vizitatorii vor putea admira piese de mobilier, ateliere reconstituite, expoziții de unelte, războaie de țesut, tiparniță, costume populare, documente, arbalete, pistoale, archebuze și săbii și armuri de cavaleri, plus alte obiecte specifice epocii moderne timpurii. .  Sursa Foto: Profimedia Citește și:  Castelul Corvinilor în care ar fi fost întemnițat VLAD ȚEPEȘ, inclus în topul celor mai înfricoșătoare obiective turistice din lume Iulian Constantin are o experiență de peste 4 ani  în presă după ce a absolvit Facultatea de Jurnalism în anul 2019. A lucrat ca reporter TV, fotograf și a colaborat cu mai multe reviste și ziare. Hobby-urile … vezi toate articolele

Un elev din Târgu Jiu susține că nu Basarab I Întemeietorul a fost primul voievod al Țării Românești

Basarab I este considerat primul voievod și întemeietor al statului Valahia (Țara Românească). El a domnit estimativ din anul 1304 până la 1352. I se mai spune și Basarab Întemeietorul. Însă, unii istorici români susțin că nu el a fost primul voievod. Recent, un elev din Târgiu Jiu susține că a făcut o mare descoperire – l-a identificat pe adevăratul întemeietor al Valahiei. Dar să aflăm cine a fost Basarab I Întemeietorul. Despre Basarab se spune că ar fi fost de descendență cumană. Nu se știu multe detalii despre viața sa. Unii istorici cred că el ar fi fost un uzurpator al tronului ocupat de un alt voievod misterios. Iar alții cred că l-a succedat pe tatăl său Thocomerius, un voievod al Valahiei ce l-a succedat pe un alt voievod pe nume Bărbat, un conducător local al Olteniei. Basarab a fost la începutul domniei sale un vasal al regelui Ungariei. Într-o diplomă emisă de regele Carol I al Ungariei pe 26 noiembrie 1332 scrie „Basarab, fiul lui Thocomerius, valahul nostru loial”. Numele de Thocomerius înseană „fier întărit” și ar fi de origine cuană sau tătară. În analele rusești din 1295, el este menționat ca „Toktomer”. La 1325, Basarab a refuzat să se mai supună Sfintei Coroane a Ungariei și a anexat Banatul de Severin și a organizat atacuri asupra regiunilor sudice din Regatul Ungariei. De asemenea, a sprijinit atacurile țarului bulgar Mihail al III-lea Asan împotriva Regatului Serbiei, dar a fost înfrânt și ucis în 1330, în Bătălia de la Velbuzd. Bătălia de la Posada Regele Carol al Ungariei, furios pe Basarab, și-a adunat trupele și a invadat Valahia, ocupând Curtea de Argeș. Aflat la Posada, trupele sale care traversau o strâmtoare au fost supuse unei ambuscade pe 12 noiembrie 1330. Valahii viteji urcați pe munți au aruncat cu bolovani și cu săgeți spre armata regelui ungar. Înfricoșat de moarte, Carol a făcut schimb de haine cu un cavaler și a fugit de la fața locului. Suzeranitatea maghiară asupra Valahiei a încetat, fiind astfel înființat primul principat românesc autonom, condus pentru două secole de descendenții lui Basarab. În 1352, Basarab a ctitorit o biserică cu arhitectură bizantină – Biserica Domnească din Curtea de Argeș, finalizată în 1369. Un elev de clasa a XI-a a scris cine ar fi fost primul voievod Daris Mănescu, elev în clasa a XI-a la Colegiul Național „Tudor Vladimirescu”, este pasionat de istoria evului mediu. Însă, se plânge că istoria predată în școala românească este după un model rigid și învechit. El a publicat volumul „Începuturile Țării Românești. Între invazie și dominație” în care demonstrează că un personaj enigmatic a fost primul voievod al Valahiei, nu Basarab. El susține că elevii ar trebui încurajați să analizeze documente, nu să memoreze anii. „Cred că ar trebui pus mai mult accentul pe analiza documentelor istorice și a izvoarelor, decât pe partea de memorare a anilor, de memorare a datelor și a diferitelor aspecte legate”, a declarat elevul. În volum, Daris Mănescu a adus câteva argumente prin care vrea să dovedească că Negru Vodă a fost adevăratul întemeitor al Valahiei. El spune că formarea Țării Românești a durat 200 ani, nu 20 ani așa cum presupun majoritatea istoricilor. El invocă informațiile despre existența primelor formațiuni pre-statale românești încă de la 1247, când Cavalerii Ioaniți s-au stabilit pe teritoriul actual al țării noastre după ce au participat la cruciadele din Orient. Elevul spune că la 1290, în Țara Făgărașului, s-a produs o ruptură între o autonomie locală condusă de Negru Vodă și coroana Ungariei. Negru Vodă, cunoscut și ca Radul Negrul Voievod, ar fi descălecat către sudul țării noastre și ar fi înființat Valahia. „Am observat că istoriografia noastră românească l-a punctat ca întemeietor al Țării Românești pe Basarab I. Însă este prea mult spus, pentru că formarea Țării Românești nu este un proces realizat doar în decursul a 20 de ani, așa cum consideră majoritar istoricii noștri. Este un proces care a durat aproape două secole, o sinteză protostatală inițiată încă de la primii voievozi români. Bineînțeles, noi nu-i știm cine au fost chiar primii – avem informații începând doar cu anul 1250 despre primele formațiuni pre-statale românești, mai exact anul 1247 în perioada Cavalerilor Ioaniți, însă, ulterior, informațiile sunt din ce în ce mai dese despre aceștia și apare și acest personaj enigmatic Negru Vodă. (…) Așa a rămas el în tradiția noastră orală românească ca fiind în întemeietorul Țării Românești. Putem doar face câteva presupuneri legate de originea acestuia. Istoricii noștri au considerat că la finalul secolului al 13-lea, mai exact în anul 1290, undeva în Țara Făgărașului s-ar fi produs o ruptură între o autonomie locală condusă de acest voievod și de către regele Ungariei. Acesta ar fi descălecat către sud și ar fi înființat oficial Țara Românească, așa cum o cunoaștem în istoriografie”, a declarat tânărul scriitor pentru Digi24. Ministrul Educației,  Daniel David, s-a declarat încântat că mai sunt elevi pasionați de istorie care susțin schimbarea metodelor de predare a disciplinelor în școli. „Întotdeauna, la nivel de sistem, statistic vorbind, ai și deviații fericite, ca să spun așa, și probabil că avem un astfel de copil astăzi, aici, pe care îl felicit. Mă bucur că sunt astfel de cazuri… văd că vorbește despre lucruri importante, și anume noi metode de predare, noi metode de a se transfera competențe, dincolo de a se preda și de a se memora date și diverse evenimente istorice. Este ceea ce și eu spun de când sunt ministru – că problema noastră legată de analfabetismul funcțional se leagă și de discipline, uneori prea multe, și de conținuturi, uneori prea multe și irelevante. Am spus foarte clar că și metodele de predare adeseori nu sunt suficient de stimulative și nu implică suficient de mult copiii. Deci, altfel spus, mă bucur că se întâmplă astfel de situații”, a precizat ministrul Educației, Daniel David. Iulian Constantin are o experiență de peste 4 ani  în presă după ce a absolvit Facultatea de Jurnalism în anul 2019. A lucrat ca reporter TV, fotograf și

Teatrul Național de Operetă și Musical Ion Dacian lansează stagiunea de toamnă 2025: Musical, Strauss și un balet-eveniment

Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” anunță programul stagiunii de toamnă 2025 (septembrie – decembrie), conceput ca un parcurs artistic coerent, structurat în serii tematice și evenimente speciale. Publicul va avea parte de o selecție ale celor mai bune de musicaluri, operete clasice, spectacole de balet și inițiative dedicate tinerei generații de artiști. „Biletele vor fi puse în vânzare în curând”, anunță reprezentanții Teatrului Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” . Serii de spectacole – structură repertorială nouă Fiecare titlu din repertoriul teatrului este programat într-o serie unică de reprezentații, oferind spectatorilor șansa de a redescoperi spectacolele preferate într-un format concentrat și intens artistic. Septembrie – luna musicalului la Operetă Sezonul de toamnă debutează cu o adevărată mini stagiune de musical, dedicată celor mai apreciate titluri din repertoriul recent: Romeo și Julieta Rebecca My Fair Lady Octombrie – Strauss 200: un mini festival aniversar În perioada 18–26 octombrie, Teatrul de Operetă marchează bicentenarul nașterii lui Johann Strauss-fiul printr-un mini festival dedicat: Sânge vienez în concert (două reprezentații) Vals, dans, vals – spectacol de foaier cu muzică de Strauss Gală aniversară Strauss – chiar de ziua compozitorului, pe 25 octombrie Voievodul țiganilor – 26 octombrie O celebrare a eleganței vieneze, a dansului și a exuberanței muzicii lui Johann Strauss II. Premiera stagiunii: Dance Ballerina Dance Cel mai așteptat moment al toamnei este premiera spectacolului de balet Dance Ballerina Dance, o producție inedită cu un concept vizual contemporan, coregrafie originală și partitură muzicală jazz. Spectacolul aduce în prim-plan relația profundă dintre muzică, mișcare și vis artistic. Liliacul revine – ultima reprezentație în noaptea dintre ani În luna decembrie, publicul se va putea bucura de reluarea spectacolului Liliacul de Johann Strauss. Ultima reprezentație va avea loc pe 31 decembrie, într-o tradiție vieneză reconectată la spiritul sărbătorilor de iarnă. Opereta: certificat de naștere – proiect pentru tinerii artiști În cadrul programului de susținere a tinerelor talente, teatrul va prezenta un double-bill special: La serva padrona de Pergolesi Cantata cafelei și Cantata țăranilor de Bach Aceste spectacole vor fi realizate cu distribuții tinere, în montări contemporane menite să aducă muzica barocă mai aproape de publicul de azi. Noi titluri în repertoriul curent Musicalul Next to Normal și spectacolul de revistă Te iubesc, te vreau, dar te schimbi intră în repertoriul permanent al teatrului și vor fi reluate în această stagiune în serii dedicate. Prin această structură repertorială, Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” propune un model artistic centrat pe coerență, eveniment și deschidere către toate categoriile de public – de la iubitorii genului clasic la publicul tânăr și experimentator. Mai multe detalii despre program și punerea în vânzare a biletelor vor fi anunțate în curând pe www.opereta.ro și pe canalele oficiale ale instituției. Citește și: Prima REACȚIE a lui Radu Jude după ce a câștigat Ursul de Argint pentru Cel mai bun scenariu la Berlin: „Sunt un scenarist slab” „Răpirea din Assen”, o lucrare de artă inspirată de furtul TEZAURULUI, vândută la licitație. Artistul Irlo Doidoi: „Pentru mine, a fost o fascinație” Marcel Ciolacu, de Ziua Națională Constantin Brâncuși: „Să PREȚUIM această moștenire culturală cum se cuvine”  „Phoenix: Povestea fără cuvinte”. Bordeianu și Covaci au intrat în eternitate, dar trupa Phoenix RENAȘTE printr-o moștenire vizuală de excepție S-a născut în București, pe data de 18 iulie 1968, și este absolvent al Facultăţii de Jurnalism, specializarea Comunicare. Activitatea jurnalistică – editorialist GÂNDUL.RO, scriind articole … vezi toate articolele

Premieră şi audiţie cu public. A doua scrisoare pierdută de Eugen Șerbănescu, producţie eveniment a Teatrului Naţional Radiofonic

Teatrul Naţional Radiofonic i-a invitat pe iubitorii de teatru – marţi, 3 iunie 2025, de la ora 12.00 – la avanpremiera spectacolului radiofonic „A doua scrisoare pierdută” de Eugen Şerbănescu, în regia artistică a lui Dan Tudor. Audiţia cu public a avut loc la Muzeul Național al Literaturii Române. Spectacolul „A doua scrisoare pierdută” de Eugen Şerbănescu se va difuza, în premieră radiofonică, la Radio România Cultural. Joi, 5 iunie, ora 22.00 (partea I) Vineri, 6 iunie, ora 22.00 (partea a II-a) Totodată, spectacolul eveniment va fi postat, pentru a putea fi ascultat și online, pe site-ul Societății Române de Radiodifuziune. În distribuţie (în ordinea intrării în scenă a personajelor): Adela Mărculescu, Alexandra Velniciuc, Adrian Titieni, Virgil Ogăşanu, Ioana Calotă, Daniel Badale, Ioan Chelaru, Dan Tudor, Tudorel Filimon, Dan Condurache, Florin Dobre, Axel Moustache, Ani Creţu, Marius Furtună, Vlad Vîlciu, Ionuţ Gurgu, Adrian Dima, Cosmin Cornici, George Popescu. Asistenţa tehnică: Florin Bădic. Regia de studio: Renata Rusu. Regia muzicală: Andrei Miricescu. Sound design: Mihnea Chelaru. Redactor și producător: Domnica Ţundrea. O excelentă comedie, care duce mai departe acțiunea operei caragialiene „O scrisoare pierdută” „A doua scrisoare pierdută” de Eugen Şerbănescu este o excelentă comedie, care duce mai departe acțiunea operei caragialiene „O scrisoare pierdută”, imaginând o continuare surprinzătoare, construind situații captivante, aducând în scenă personaje cuceritoare, izbutind tablouri dramatice vii și pătrunzătoare. Textul de factură aparte, unic în peisajul literaturii dramatice autohtone, prilejuieşte autorului nu doar „revizitarea” creativă a operei caragialiene, ci şi introducerea unui concept nou, de mare originalitate: un personaj se transformă în autorul său (conotațiile pirandelliene sunt evidente) și se îndrăgostește de eroina pe care el însuși a creat-o. Această situație dramatică de tip Pygmalion și Galateea este valorificată sclipitor de către Eugen Șerbănescu, în scene de mare substanță și vigoare artistică, personajele pe care autorul le-a imaginat fiind sugestiv conturate și oferind actorilor invitați în distribuția spectacolului radiofonic partituri memorabile. Avem de a face cu o subtilă țesătură de motive teatrale, evidentă fiind abilitatea dramaturgului de a închipui un joc iscusit şi inventiv, de replici, stări, idei şi de întâmplări în care binecunoscutele personaje caragialiene evoluează uluitor sau se întâlnesc și se confruntă cu figuri noi, care adesea le antrenează în situaţii neaşteptate. Regretatul critic literar Alex Ştefănescu scria despre această piesă de teatru publicată în 2012: „Fantezia lui Eugen Şerbănescu este inepuizabilă, dar şi controlată, dramaturgul practicând o ars combinatoria deloc inocentă”. O formulă teatrală vie şi dinamică, plină de forţă şi încărcată de semnificaţii Regizorul Dan Tudor a știut să creeze în jurul acestei producții sonore o adevărată familie artistică. Talentul său regizoral, ajuns la deplina maturitate creatoare, s-a materializat în invitarea, la microfonul Teatrului Național Radiofonic, a unei distribuții ideale, alcătuită din voci distincte, individualități artistice bine conturate, care au potențat inspirat virtuțile textului dramatic. Regizor de mare succes, răsplătit mereu cu aplauze și cu aprecierea spectatorilor, Dan Tudor lucrează, în studioul radiofonic, cu o atenție specială în relația cu actorii, cu o preocupare constantă pentru nuanţele interpretării şi ale rostirii, cu un profund respect pentru actul artistic şi pentru publicul căruia i se adresează. Sub bagheta lui regizorală, acțiunea captivantă a piesei ne este redată într-o formulă teatrală vie şi dinamică, plină de forţă şi încărcată de semnificaţii. Ritmul spectacolului este alert, succesiunea secvențelor se petrece cu inventivitate, dialogurile se încarcă de spirit ludic, valorificând satira și forța comică a personajelor. Actorii, adevărate legende ale teatrului românesc și ale Teatrului Național Radiofonic, ne-au oferit – în cadrul acestei producții sonore – adevărate demonstrații artistice, lecții de măiestrie teatrală. Să-i amintim pe maeștrii Virgil Ogășanu, uluitor prin capacitate de dedublare și subtilă ironie, în rolul lui Zaharia Trahanache și Dan Condurache, absolut sclipitor în rolul Cetățeanului T., pe Alexandra Velniciuc, care o întruchipează cu farmec și impetuozitate pe Zoe, pe Adela Mărculescu, invitând publicul, cu inconfundabila sa voce, în lumea piesei, în chip de crainic-povestitor. Un univers sonor incitant și dinamic, un atent studiu de atitudini și mentalități Împreună cu ei, vă vor cuceri, suntem convinși, Adrian Titieni, profund și subtil în rolul lui Fănică Tipătescu, Ioana Calotă, expresivă, temperamentală și plină de culoare în rolul lui Nelli Rosetti, Daniel Badale, care-i dă viață în mod irezistibil energicului Pristanda, Ioan Chelaru, de un comic savuros în rolul lui Agamiță Dandanache, Tudorel Filimon accentuând grotescul lui Popa Pripici, Dan Tudor nuanțând spectaculos demagogia lui Nae Cațavencu, Axel Moustache întruchipându-l pe Von Gegenstrauben, într-o surprinzătoare compoziție, Ani Crețu, dominatoare în rolul unei femei fatale și tinerii actori Florin Dobre, Marius Furtună, Vlad Vîlciu, Ionuţ Gurgu, Adrian Dima, Cosmin Cornici, George Popescu. Spaţiul sonor conceput de Mihnea Chelaru se dovedeşte a fi bogat, sugestiv și extrem de precis gândit, cu mare atenţie la nuanţe şi la distribuirea planurilor auditive, iar regia muzicală semnată de Andrei Miricescu amplifică atmosfera și accentuează resorturile dramatice ale acțiunii. Este de o importanță fundamentală ca Teatrul Național Radiofonic să-și îndrepte atenția către textele contemporane ale literaturii naţionale. Montarea spectacolului radiofonic „A doua scrisoare pierdută” de Eugen Șerbănescu, în regia lui Dan Tudor este mai mult decât binevenită și oferă publicului un univers sonor incitant și dinamic, un atent studiu de atitudini și mentalități, o oglindă vie și expresivă a societății de azi și dintotdeauna. Citește și: Expoziția „New York, New York: Rapsodii urbane” de Radu Șerban, vernisată vineri de Institutul Cultural Român din Manhattan. Durează până pe 30 august La numai 8 ani, nepoata lui Adrian Păunescu cucerește jurații la „Vocea Portugaliei” pentru copii ”Muzeu pentru o zi” | Se lansează „Lumină de lună”, cartea pe care Mihai Eminescu n-a avut-o în timpul vieții Gânduri, gânduri… ”Ion Dichiseanu, între gentleman și gangster”. Muzică, film, teatru și IMNUL IUBIRII la Adjud: „Nu ne-am dat bătuți niciodată” Întâlnirea TITANILOR la Adjud. Marcel Iureș revine, după aproape 40 de ani, în orașul natal al lui Ion Dichiseanu: „Este binevenit acest spectacol” Lucrează de 12 ani în presa centrală și este autorul unor investigații jurnalistice centrate pe domeniul Justiției, dar și pe conexiunile dintre mediul politic și cel de afaceri. S-a alăturat … vezi toate articolele

Castelul Corvinilor în care ar fi fost întemnițat Vlad Țepeș, inclus în topul celor mai înfricoșătoare obiective turistice din lume

Castelul Huniazilor sau Castelul Corvinilor, un monument gotic renascentist unic din Hunedoara și considerat drept unul dintre „Cele Șapte Minuni ale României”, este și unul dintre cele mai mari și mai bine conservate fortărețe medievale din Europa. Fortificația, împrejmuită cu ziduri de 2 metri grosime din calcar dolomitic și piatră de râu,  se remarcă cu o formă elipsoidală, cu capete de nord și sud ascuțite, precum și cu creneluri în partea superioară și cu turnuri circulare și rectangulare.  În  secolul al 15-lea, ceea ce avea să devină renumitul castel de azi, nu era decât un castru care aparținuse regelui Carol al Ungariei. La 1409, moșia pe care se afla castrul i-a fost dăruită lui Woyk (sau Voicu) de către regele Ungariei și Croației de atunci, Sigismund de Luxemburg. Fiul lui Woyk,  Ioan Huniade (sau Ioan de Hunedoara), care a devenit voievodul Transilvaniei, a transformat castrul într-un adevărat castel medieval. Sursa Foto: Profimedia Scurt istoric – Castelul Corvinilor în evul mediu În perioada când Ioan de Hunedoara a devenit guvernatorul Ungariei, a debutat prima fază a construcției (între 1440 și 1446), potrivit site-ului oficial al monumentului istoric.  A fost construită și capela plasată pe latura estică a castelului, precum și un palat alcătuit din Sala Cavalerilor unde se organizau mese festive și Sala Dietei în care erau organizate festivități. Sursa Foto: Profimedia Au fost construite treptat Turnul Capistrano (care cuprinde un șemineu restaurat), Turnul Pustiu, Turnul Toboșarilor și Turnul Buzdugan (remarcat pentru frescele exterioare cu decorațiuni geometrice). Turnurile rectangulare din nord-vestul și sud-estul castelului erau prevăzute cu intrări carosabile pentru arcuri cu săgeți, arbalete și pentru archebuze.  A doua fază a construcției a început în 1458 și a durat până în 1480. În 1456, Ioan Huniade a murit răpus de ciumă după ce a apărat cetatea Belgrad asediată de otomani. Noul proprietar al castelului a devenit Ladislau, fiul cel mare al lui Ioan Huniade și al Elisabetei Szilagvi. El a murit la un an după moartea tatălui său. Matei Corvinul, regele Ungariei, devine proprietarul castelului. În tot acest timp a fost construită Aripa lui Matei Corvinul care conține Loggia Matia, o pictură în frescă. Castelul este donat către Ioan Corvin, fiul său nelegitim și comite. După moartea lui Ioan și stingerea familiei Corvinilor, castelul este preluat de George de Brandenburg prin căsătoria cu văduva proprietarului anterior, Beatrix de Frangepan. El vinde castelul familiei Torok. Castelul Corvinilor în epoca modernă În secolul 17, în cea de-a treia fază de construcție, principele Transilvaniei Gabriel Bethlen a restaurat și modificat castelul, construind pe latura vestică Palatul mare dinspre oraș, cu dormitoare și o sufragerie, în timp ce în Sala Dietei, reamenajată, este demontată arhitectura gotică de piatră și sunt realizate picturi în frescă cu nobili. El construiește Turnul Alb și Terasa de Artilerie destinată tunurilor și altor tipuri de arme grele de foc. În curtea husarilor (exterior) sunt construite locuințele administratorului, ale funcționarilor, casa ogarilor și depozitele pentru provizii alimentare și fân pentru animale. Tot în curtea exterioară a fost construită și statuia lui Ioan Nepomuk, sfântul protector al podurilor şi al trecerilor peste apă. După moarta lui Gabriel Bethlen, castelul ajunge sub proprietatea lui Nicolae şi Maria Zolyomi, a lui Mihail Apaffy I, principele Transilvaniei, a lui Emeric Tököly, conte şi principe al Ungariei. De la 1724 până la 1867, castelul devine posesiune a Imperiului Austriac, iar de la Marea Unire din 1918, aparține statului român. Castelul a fost restaurat din secolul al 19-lea, când debutează a patra fază de construcție. Din 2021, Castelul Corvinilor atrage anual 276.000 de turiști. Castelul are 42 de încăperi, două terase, două poduri. Accesul la acesta se face printr-un pod de lemn, susținut de patru piloni masivi din piatră. Vizitatorii pot admira fresce, piese de mobilier, expoziții cu rochii, săbii și pistoale și armuri medievale. Din 2023, castelul a intrat într-un proces de renovare de 33 luni. Mit urban sau adevăr: A fost Vlad Țepeș întemnițat în acest castel? Mulți  turiști cred că Vlad Țepeș, voievodul Valahiei cunoscut pentru că trăgea în țeapă boieri și turci, ar fi  fost ținut prizonier de către Ioan Huniade, iar din cauza acestui mit, castelul a devenit o sursă de inspirație pentru romanul „Dracula” al lui Bram Stoker. Castelul Corvinilor a fost folosit ca spațiu de filmare pentru filme de groază:  „The Nun” și „Nosferatu” (2024). Potrivit Newsweek, la fel ca în cazul Castelului Bran, în jurul Castelului Corvinilor  au fost inventate mituri despre vampiri, lilieci și fantome, acesta căpătând notorietatea de cel mai înfricoșător obiectiv turistic din Europa. Un poem din  istoria vicariatului greco-catolic al Hategului spune că cetatea a fost ridicată de zâne. Potrivit clasamentului Lonely Planet, Castelul Huniazilor este situat pe poziția a doua a celor mai înfricoșătoare clădiri din lume. Spre dezamăgirea turiștilor, nu există deloc fantome, vampiri și vârcolaci. Și niciun castel, oricât de înfricoșător ar părea, nu se compară cu groaza pe care o inspiră lagărele de concentrare naziste sau închisorile comuniste. De asemenea, nu există dovezi că Vlad Țepeș a fost vreodată întemnițat în acest castel. „Legenda întemniţării lui Vlad Ţepeş, timp de şapte ani, la Castelul Corvinilor, nu este confirmată prin documente. Aşadar nu este adevărată. Totuşi, se ştie că Vlad Ţepeş a fost în anturajul lui Ioan de Hunedoara, proprietar al Castelului Corvinilor, astfel că legătura acestuia la Castelul Corvinilor poate fi atestată. Nu sunt însă date că Vlad Ţepeş ar fi fost în detenţie în Hunedoara”, a declarat Delia Roman, muzeograf la Castelul Corvinilor, pentru Adevărul, în 2015. Legenda are o sămânță de adevăr: în toamna anului 1462, Vlad Ţepeş a fost arestat din ordinul regelui Matei Corvinul, fiind deposedat de tron şi trimis într-o captivitate prelungită pe durata a 12 ani, la Vişegrad, lângă Bud. A fost eliberat în 1475 de către Ștefan cel Mare, voievodul Moldovei, și readus pe tronul Țării Românești. Și-a găsit sfârșitul în decembrie 1476, fiind asasinat și decapitat. Capul voievodului, înfipt într-o țeapă,  a fost trimis sultanului Mehmed al II-lea. Originea denumirii „Corvin” Legat de acest subiect, Castelul Corvinilor are și o închisoare zăvorâtă cu o