Expoziția New York, New York: Rapsodii urbane de Radu Șerban, vernisată vineri de Institutul Cultural Român din Manhattan
În această vară, Galeria Brâncuși a Institutul Cultural Român (ICR) invită iubitorii de artă să simtă pulsul celui mai carismatic oraș din lume prin ochii arhitectului și pictorului româno-american Radu Șerban. Expoziția „New York, New York: Rapsodii urbane” va fi vernisată vineri și poate fi admirată la sediul din Manhattan până la finalul lunii august. Colecția de picturi în ulei „New York, New York: Rapsodii urbane” a lui Radu Șerban oferă o explorare profund personală a metropolei și a împrejurimilor sale, de la peisajele urbane colosale ale Manhattanului până la priveliștile bucolice ale văii râului Hudson, potrivit paginii de eveniment lansată de ICR New York. „Îndrăgostit de New York încă din tinerețe, Șerban surprinde energia inepuizabilă a orașului cu tușe îndrăznețe și o paletă bogată, creând o iconografie seducătoare a metropolei unice și angajându-se într-un dialog liric între loc și memorie. Pictate în studioul artistului din Hudson Valley și aduse la viață prin realismul postimpresionist, lucrările sale sunt atât un omagiu, cât și o explorare, demonstrând o relație în evoluție cu mediul înconjurător și angajamentul său de a împinge limitele picturii tradiționale”, arată reprezentanții Galeriei Brâncuși. Expoziția va fi vernisată vineri, 6 iunie, între orele 18:00 și 20:00 (ora locală), la Galeria Brâncuși, Institutul Cultural Român, la adresa 200 East 38th Street, New York, NY 10016. Intrare este gratuită, dar este necesară confirmarea prezenței. Cine este Radu Șerban Radu Șerban s-a născut în 1943 la București, România, într-o familie de artiști. Încă de copil, lui Radu îi plăcea desenul și pictura, iar la vârsta fragedă de nouă ani a început să ia cursuri de pictură. Un unchi, sculptor recunoscut și fost elev la Bourdelle din Paris, i-a insuflat gustul pentru arta franceză, potrivit biografiei de pe site-ul personal. În timpul liceului, a descoperit și fotografia ca artă. Ca student la universitate, a călătorit în Italia pentru a studia arta și arhitectura. Studiile de arhitectură ale lui Radu au cultivat o disciplină care poate fi ușor observată în opera sa. A practicat și a fost, de asemenea, profesor de arhitectură la București timp de câțiva ani. În paralel, a continuat să picteze, abordând o diversitate de genuri (nature statice, interioare, portrete, peisaje, schițe), lucrând intens la rafinarea stilului său. Călătoriile și exercițiile teoretice, combinate cu predarea teoriei și istoriei arhitecturii, i-au antrenat percepția critică și perspicacitatea. Potrivit biografiei proprii, s-a luptat împotriva restricțiilor ideologice impuse de regimul comunist din România, iar în 1981, s-a îndreptat spre Paris, spre o viață nouă. Un an mai târziu, Radu Șerban s-a mutat la New York, încă sub impresia măreției Parisului. În 1984, a expus în Soho lucrări inspirate de Paris. Cu toate acestea, foarte curând s-a cufundat în realitatea americană, a pictat scene din Valea Râului Hudson, unde se stabilise în micul cătun Tappan, iar în ultimii ani a adăugat la „colecțiile sale” noi peisaje urbane din Manhattan, Londra, Paris, Veneția. Membru al Institutului American al Arhitecților, deține un doctorat de la Universitatea de Arhitectură Ion Mincu. În prezent, își desfășoară cariera artistică lucrând în studioul său din Tappan, în comitatul Rockland, New York. Sursa foto / credit: Radu Șerban, „ROOF TOPS (ABOVE 42ND STREET)”, ulei pe pânză
Festivalul Internațional de Teatru Idiș TES FEST, ediția a X-a a ajuns la final. Ce spun participanții?
Teatrul Evreiesc de Stat a organizat, în perioada 21-30 mai 2025, cea de-a X-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru Idiș TES FEST. Teatrul Evreiesc de Stat și-a confirmat, din nou, misiunea de a celebra identitatea culturii idiș, marcând un moment important în acel an – aniversarea a 185 de ani de la nașterea lui Avram Goldfaden – fondatorul teatrului evreiesc profesionist. Reprezentanți ai culturii idiș din întreaga lume, alături de Teatrul Evreiesc de Stat, au sărbătorit acest moment important în cadrul celei de-a X-a ediții a Festivalului Internațional de Teatru Idiș TES FEST. Organizarea Festivalului Internațional de Teatru Idiș TES FEST a reprezentat o manifestare a preocupării continue a Teatrului Evreiesc de Stat pentru transmiterea patrimoniului cultural idiș, prin mijloace artistice. Cei care au trecut pragul acestui eveniment cultural de amploare transmit recenzii favorabile la adresa programului pe care acest eveniment l-a propus publicului, dar și la adresa organizatorilor. Dominic Dembinski, regizor, producător TVR: „Am fost și la alte ediții ale festivalului. Acum am venit să văd trupa Yiddishpiel care este celebră și care abordează muzică de operetă, cântată de voci extraordinare. Am fost profund impresionat de calitatea vocilor. Acest eveniment cultural face, cum să spun, o legătură bună, excelentă, între România și Israel. Și îmi doresc să particip la cât mai multe spectacole.” Emil Bâzgă, trompetist: „Cânt acum în acest ansamblu de muzică evreiască. Vin pentru prima dată la festival și mă bucur să fiu aici și să aflu o mulțime de lucruri. M-ai întrebat ce părere am despre workshopul susținut de Avi Hoffman, Cântecul idiș în teatrul contemporan: superlativ! Mai vreau să spun ceva: sunt din Moldova noastră, din Iași, iar la acest workshop am aflat că orașul meu, de care sunt mândru, a fost foarte important pentru cultura evreiască.” Simona Prista, profesor: „Acum am aflat de festival și m-am grăbit să văd acest spectacol de teatru muzical, pentru că, deși vin destul de rar, cunosc Teatrul Evreiesc; recent am fost la spectacolul Neguțătorul din Veneția. Mireasa de aur, cu Teatrul Yiddishpiel din Israel, mi-a plăcut foarte mult, a fost foarte frumos. Vesel, antrenant, iar la final chiar mi-au rămas în minte câteva melodii și aproape că am început și eu să le fredonez.” Adina Popescu, actriță: „Am ieșit la pensie de la Teatrul de Comedie, dar pasiunea teatrului nu se estompează cu vârsta. La TES FEST am fost, cred, acum doi ani și mi-a făcut mare plăcere. Spectacolele de teatru idiș sunt interesante și ca realizare, dar și pentru că ne fac cunoscute tradiții obiceiuri, ne leagă prin cultură. Astă-seară am văzut Mireasa de aur, care este o operetă. Dar am văzut la TES și spectacole de un tragism cu adevărat impresionant. Am fost și la deschiderea festivalului, pentru că am vrut să văd cum a montat prietenul nostru Alexander Hausvater Cântarea Cântărilor… și, sincer, mi-a plăcut foarte mult. Mă întrebați dacă voi veni și în următoarele zile. Nu știu, la premieră m-a invitat Alex, dar nu știu dacă dacă voi mai găsi bilete pentru restul spectacolelor.” Maria Mitrache Bokor, coregraf: „Cu Alexander Hausvater mă cunosc cu mult peste un deceniu. El s-a împrietenit cu răposatul meu soț, regizorul Petre Bokor, prin ’82-’83. Acum vă pot spune că lui Alex îi admir și spectacolele, și cărțile. Acest festival este încununat cu un gând poetic și frumos, de iubire, și, în plus, ne bucură nespus că suntem la această premieră, la mult așteptatul spectacol Cântarea Cântărilor. Lui Alex Hausvater îi doresc succes și numai bine.” Sergiu Cioiu, actor: „Vin cu o mare curiozitate la această premieră a lui Alexander Hausvater. Iubesc foarte mult tot ce ține de cultura evreiască și mai ales de tradițiile extraordinare care s-au păstrat, din fericire, și prin felul în care s-au organizat oamenii în cel de al doilea război mondial la Teatrul Barașeum care a devenit încet-încet Teatrul Evreiesc de Stat. Despre prezența pe această scenă a spectacolului Cântarea Cântărilor, pot spune că este un lucru deosebit de important, întrucât este unul dintre marile poeme ale lumii, un poem de iubire. Și este foarte important să-l auzi felurit… Consider că felul în care ne surprinde arta acestui autor, scriitor, nu doar regizor, este, pentru spectatori, o școală a spectacolului fierbinte, care are o suculență extraordinară și care pătrunde dincolo de ceea ce se vede. Un spectacol de Hausvater te urmărește, ești urmărit de gânduri și de anumite lucruri pe care le-ai văzut, le-ai simțit și ți-au rămas întipărite în minte, dar nu s-au dezvăluit cu totul pe scenă.” Meda Topârceanu, mezzosoprană: „În urma workshopului susținut de Avi Hoffman – un actor cunoscut și iubit în întreaga lume, un talent excepțional și o persoană extraordinară – pot spune că am rămas profund impresionată. Prin intermediul teatrului idiș, am descoperit atât de multe lucruri, nu doar despre teatrul idiș, ci și despre istoria acestuia: cum s-a dezvoltat, unde a luat amploare și cum a ajuns să fie recunoscut în Statele Unite ale Americii și pe tot mapamondul. Am descoperit și lucruri mai puțin cunoscute, precum faptul că la rădăcina Hollywoodului se află muzica, teatrul, opereta și musicalurile în limba idiș. După workshop, am avut ocazia să asist și la repetiția concertului care va avea loc azi, 25 mai, în cadrul TES FEST. Avi Hoffman este un interpret autentic, un artist remarcabil, cu un umor extraordinar. Le are pe toate, ca să spun așa: o prezență scenică excepțională și o energie molipsitoare. Dar, mai presus de toate, este un om minunat. Mă bucur nespus că am avut onoarea să-l cunosc.” Festivalul Internațional de Teatru Idiș – TES FEST a fost un eveniment organizat de Primăria Municipiului București, prin Teatrul Evreiesc de Stat, cu sprijinul Institutului Cultural Român, al Guvernului României, prin Departamentul pentru Relații Interetnice și al Federației Comunităților Evreiești din România. Parteneri Media: București FM, AGERPRES, Gândul, Zile și Nopți, Kudika.ro, Garbo.ro, Dailymagazine.ro.
La numai 8 ani, nepoata lui Adrian Păunescu cucerește jurații la Vocea Portugaliei
Alexandra Păunescu-Șerban, cea mai mică nepoată a regretatului poet Adrian Păunescu, fiica mezinei Ana-Maria, a participat – duminică seara – la concursul de talente „Vocea Portugaliei” pentru copii. La numai 8 ani și pregătindu-se singură, acasă, Alexandra a cucerit inima juraților portughezi interpretând cunoscuta și iubita piesa „No teu poema”, a regretatului artist Carlos do Carmo. Fadista Cuca Roseta, ascultându-și inima și intuiția, a și apăsat butonul care a dus-o pe Alexandra în etapa următoare. Felicitări, Alexandra Păunescu-Șerban! Totdeauna, talentul adevărat reușește să depășească granițele! România se mândrește cu astfel de copii. Puteți urmări prestația Alexandrei AICI: Citește și: Festivalul Internațional de Teatru Idiș – TES FEST, ediția a X-a a ajuns la final. Ce spun participanții? Întâlnirea TITANILOR la Adjud. Marcel Iureș revine, după aproape 40 de ani, în orașul natal al lui Ion Dichiseanu: „Este binevenit acest spectacol” Gânduri, gânduri… ”Ion Dichiseanu, între gentleman și gangster”. Muzică, film, teatru și IMNUL IUBIRII la Adjud: „Nu ne-am dat bătuți niciodată” POVESTEA artistului cu muzica în ADN, care face magie cu vioara sa. ”La trei luni am pus prima oară mâna pe acest instrument și a devenit jucăria mea” ”Muzeu pentru o zi” | Se lansează „Lumină de lună”, cartea pe care Mihai Eminescu n-a avut-o în timpul vieții S-a născut în București, pe data de 18 iulie 1968, și este absolvent al Facultăţii de Jurnalism, specializarea Comunicare. Activitatea jurnalistică – editorialist GÂNDUL.RO, scriind articole … vezi toate articolele
Ce-i mai face pe români să râdă și cum s-a schimbat umorul în ultimii 50 de ani? Află la podcastul Anatomia comediei 2025!
Bulă a murit, trăiască mema! De la bancuri politice spuse în șoaptă, românii au trecut la stand-up comedy, tiktok-uri și meme. Ce-i mai face pe oameni să râdă? Cum s-au schimbat reperele umoristice? Asociația COOLT, în colaborare cu grupul de umor DIVERTIS și cu sprijinul ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București, anunță debutul proiectului Dicționarul de umor Divertis, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Nu va fi ușor, dar va fi umor. Proiectul debutează în forță cu 3 podcasturi cu public sub titulatura Anatomia Comediei 2025, evenimente găzduite de ARCUB la Sala Gabroveni în datele de 3 iunie, 4 iunie și 7 iunie 2025. Biletele pot fi achiziționate pe https://www.iabilet.ro/cauta/?q=anatomia+comediei. Dicționarul de umor Divertis propune o cercetare multimedia a transformărilor simțului umorului românesc din anii ’80 până în prezent. În contextul regimului comunist, umorul a fost adesea un mijloc subtil de rezistență și de dizidență. După 1989, glumele au evoluat o dată cu societatea, reflectând transformările României în tranziția spre democrație, iar subiectele s-au diversificat. Ce-i mai face, astăzi, pe români să râdă? Această întrebare își va găsi răspunsul în mami multe produse și evenimente organizate în cadrul proiectului: – un dicționar de umor cu mulți termeni-surpriză; – 6 conferințe cu public powered by Divertis (înregistrate și difuzate pe canalul de Youtube Divertis Oficial) – 3 spectacole live ale grupului Divertis. Primele 3 conferințe cu public, organizate cu sprijinul ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București, au loc sub titulatura: Anatomia comediei 2025. Pe 3 iunie discutăm despre stand-up comedy, în ep. I – De la bancuri la stand-up. Podcastul va fi moderat de Dan Chișu, inițiatorul fenomenului stand-up comedy în România. Invitați vor fi Sorin Pârcălab (Comics Hub, Ceva mărunt, Comedy Box), Sergiu Floroaia (Cafe Deko, Showul de seară pe Comedy Central Extra, Ceva mărunt), Ioana State (finalistă iUmor și Stand-up Revolution) și Bogdan Naumovici (creatorul filmului filmelor Zimnicea și Țăndări, precum și al numeroase sloganuri care au intrat în vorbirea curentă). Pe 4 iunie, Gicu Gojira moderează ep. II – Cine mai plătește comedia. Astăzi, după democratizarea conținutului, toată lumea se așteaptă la conținut gratis, la un click distanță. Alături de invitații Codin Maticiuc (Două lozuri, Miami Bici) și Bogdan Mureșanu (Anul nou care n-a fost), Gojira va aborda în stilul său caracteristic, frust și fără menajamente, întrebarea: cine mai e dispus să plătească pentru comedie? Pe 7 iunie, Andrei Boncea îi are ca invitați pe regizorul Nae Cranfil (È pericoloso sporgersi, Filantropica, Restul e tăcere), actorul, producătorul și regizorul Mihai Bendeac (În puii mei, Jurnalul unui burlac, Căsătoria) și scenaristul și actorul Toni Grecu (Grupul Divertis, Strada Speranței). Cei patru vor analiza cum a evoluat umorul viu, bazat pe societatea românească, din anii 90 până azi – întrucât pare că, oricât s-ar strădui scenariștii, regizorii și actorii, filmele si serialele noastre de comedie nu vor reuşi niciodată să atingă geniul comic al realității de zi cu zi. În cuvintele lui Toni Grecu: „Trebuie să înfruntăm realitatea, nu să fugem de ea!„ Următoarele 3 conferințe Divertis vor fi găzduite din nou de ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București, în luna septembrie, la date care vor fi comunicate pe site-ul coolt.org și pe paginile Divertis. Proiectul poate fi urmărit pe pagina de Facebook a Asociației COOLT, pe coolt_is_good pe Instagram, pe https://coolt.org și pe canalele de social media ale Grupului Divertis (Youtube – Divertis Oficial, Facebook – Divertis, Instagram – @divertis.povestea). Contact: Robert Antonescu – manager de proiect, [email protected]; Dragoș Ureche – responsabil de comunicare, [email protected]. Proiectul Dicționarul de umor Divertis este un proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional, în sesiunea I/2025. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finanțării.
Cum arată Park House, reședința familiei Spencer în care a copilărit Prințesa Diana
Park House, casa în care s-a născut și a copilărit Prințesa Diana, fosta soție a regelui Charles al III-lea, a fost până la 1975 reședința familiei Spencer. Era o locuință închiriată de către fosta regină Elizabeth a II-a părinților Dianei, Edward John Spencer și Frances Shand Kydd. Diana, născută în 1961, a locuit în Park House până la vârsta de 14 ani. La doar 500 de metri se află reședința de iarnă Sandringham House cu 150 de camere și grădini luxoase, unde monarhul britanic își petrece timpul liber. Fostă reședință nobiliară, transformată într-un hotel caritabil După nunta Dianei cu prințul Charles în 1981, familia ei s-a mutat în Althorp. Clădirea a fost donată organizației caritabile Leonard Chesire, fiind transformată într-un hotel pentru persoanele cu dizabilități. Organizația a renunțat la administrarea clădirii în mai 2021, invocând costurile uriașe de după pandemie. Clădirea este uitată, nelocuită și neîngrijită, într-o stare avansată de degradare, cu ferestre scorojite, pereți murdari, o curte plină de buruieni, ferestre cu geamuri sparte, o piscină abandonată, magazii cu acoperișuri prăbușite și cu o atmosferă dezolantă. Proprietatea cu 16 camere este împrejmuită cu un gard metalic. Comunitatea locală, îngrijorată de starea degradantă a reședinței În urma divorțului din 1996, prințesa Diana a murit într-un accident rutier la Paris, în 1997, la vârsta de 36 ani. Tăcerea Casei Regale privind soarta fostei reședințe a familiei Spencer continuă să alimenteze dezamăgirea și speculațiile comunității locale. „Este dureros să vezi în ce stare a fost lăsată această casă. Dacă oamenii din sat ar ști, ar fi șocați. Deși nu se vede de pe drum, e o adevărată rușine”, a declarat pentru The Mirror Selina Raines, o localnică în vârstă de 38 de ani. Sursa Foto: Profimedia Citește și: Rana care a cauzat MOARTEA Prințesei Diana „a fost mică, dar în locul nepotrivit și incredibil de RARĂ”. Dezvăluirea făcută de un medic legist 25 de ani de la dispariția uneia dintre cele mai iubite personalități din lume, supranumită „Prințesa Inimilor”. Iată tot ce trebuie să știi despre moartea Prințesei Diana Iulian Constantin are o experiență de peste 4 ani în presă după ce a absolvit Facultatea de Jurnalism în anul 2019. A lucrat ca reporter TV, fotograf și a colaborat cu mai multe reviste și ziare. Hobby-urile … vezi toate articolele
Cum arată Park House, reședința familiei Spencer și casa în care s-a născut și a copilărit Prințesa Diana
Park House, casa în care s-a născut și a copilărit Prințesa Diana, fosta soție a regelui Charles al III-lea, a fost până la 1975 reședința familiei Spencer. Era o locuință închiriată de către fosta regină Elizabeth a II-a părinților Dianei, Edward John Spencer și Frances Shand Kydd. Diana, născută în 1961, a locuit în Park House până la vârsta de 14 ani. La doar 500 de metri se află reședința de iarnă Sandringham House cu 150 de camere și grădini luxoase, unde monarhul britanic își petrece timpul liber. După nunta Dianei cu prințul Charles în 1981, familia ei s-a mutat în Althorp. Clădirea a fost donată organizației caritabile Leonard Chesire, fiind transformată într-un hotel pentru persoanele cu dizabilități. Organizația a renunțat la administrarea clădirii în mai 2021, invocând costurile uriașe de după pandemie. Clădirea este uitată, nelocuită și neîngrijită, într-o stare avansată de degradare, cu ferestre scorojite, pereți murdari, o curte plină de buruieni, ferestre cu geamuri sparte, o piscină abandonată, magazii cu acoperișuri prăbușite și cu o atmosferă dezolantă. Proprietatea cu 16 camere este împrejmuită cu un gard metalic. Tăcerea Casei Regale privind soarta fostei reședințe a familiei Spencer continuă să alimenteze dezamăgirea și speculațiile comunității locale. „Este dureros să vezi în ce stare a fost lăsată această casă. Dacă oamenii din sat ar ști, ar fi șocați. Deși nu se vede de pe drum, e o adevărată rușine”, a declarat pentru The Mirror Selina Raines, o localnică în vârstă de 38 de ani. În urma divorțului din 1996, prințesa Diana a murit într-un accident rutier la Paris, în 1997, la vârsta de 36 ani. Sursa Foto: Profimedia Citește și: Rana care a cauzat MOARTEA Prințesei Diana „a fost mică, dar în locul nepotrivit și incredibil de RARĂ”. Dezvăluirea făcută de un medic legist Iulian Constantin are o experiență de peste 4 ani în presă după ce a absolvit Facultatea de Jurnalism în anul 2019. A lucrat ca reporter TV, fotograf și a colaborat cu mai multe reviste și ziare. Hobby-urile … vezi toate articolele
Povestea artistului cu muzica în ADN, care face magie cu vioara sa: La trei luni am pus prima oară mâna pe acest instrument și a devenit jucăria mea
Violonistul Antonio Piculeață, un nume deja recunoscut în elita tinerilor muzicieni europeni și Ambasador Cultural al României la doar 18 ani, mărturisește, într-un interviu pentru Gândul, că are muzica în ADN, deoarece provine dintr-o familie de muzicieni cu tradiție. Artistul spune că muzica a fost tot timpul parte din el, încă de când era în burta mamei, iar la doar trei luni, vioara – instrumentul la care acum performează și își încântă publicul pe marile scene – i-a devenit jucăria preferată. Antonio a fost primul violonist care a cântat vreodată în Aula Academiei Române, un moment unic și simbolic al împletirii dintre excelența academică și cea artistică. La începutul anului, Antonio a fost desemnat Ambasador Cultural al României, o distincție care i-a fost înmânată de regizorul Serge Celibidache. „Fără a studia consecvent și cu seriozitate, este imposibil să reușești” Născut la New York, Antonio Nicholas Piculeață provine dintr-o familie cu adânci rădăcini muzicale. Bunicii săi, Aurel Piculeață și Ionel Puia, au fost violoniști de formație clasică, cu deschidere și către muzica tradițională românească. Părinții săi, Loredana și Relu Piculeață, sunt, la rândul lor, muzicieni, mama fiind profesor la Școala de Muzică „Dinu Lipatti” din București, iar tatăl, absolvent al Academiei de Muzică din Capitală. „Povestea a început, cred eu, de când eram în burta mamei. Deoarece tata studia și pot să spun că auzeam din burtă sunetele viorii. După ce m-am născut, singurul lucru care mă liniștea era doar atunci când ascultam muzică clasică, mai ales vioară. După care, la vârsta de trei luni, am pus pentru prima oară mâna pe acest instrument și, din ce mi-au spus părinții mei, a devenit jucăria mea preferată. Și cred că am ales vioara deoarece s-a transmis acest lucru prin genele anterioare. Poate că lucrul cel mai important din cariera mea a fost că l-am avut pe tata acasă ca profesor. Cu siguranță, nu ajungeam unde sunt astăzi dacă nu aveam un sprijin necondiționat, la orice oră din zi și din noapte, pentru orice problemă. Și totul îi datorez tatălui meu. Talentul este un lucru care ne poate scuti de prea multe de studiu, dar fără a studia consecvent și cu seriozitate, este imposibil să reușești. Precum a spus și George Enescu, munca învinge talentul”, a spus muzicianul. „Este important să studiezi într-un mediu în care îți face plăcere” Antonio a început studiul viorii la doar șase ani, iar trei ani mai târziu debuta ca solist alături de Orchestra Medici, dirijată de Iosif Prunner, pe scena prestigiosului Ateneu Român. Un an mai târziu, interpreta Concertul nr. 3 pentru vioară de Mozart, cu Orchestra Filarmonicii „Oltenia” din Craiova, sub conducerea lui Mădălin Voicu. Antonio Piculeață studiază la Viena, cu violonista Dora Schwarzberg, continuându-și drumul artistic cu aceeași determinare și sensibilitate care l-au definit încă de la începutul întâlnirii sale cu muzica. Tânărul violonist trăiește în București, alături de părinții săi, și are dublă cetățenie româno-americană. Antonio recunoaște însă că în România, unde este alături de familia sa, se simte cel mai bine și mai liniștit. Violonistul de 18 ani își construiește drumul pe aripile muzicii, împletind în cea mai sinceră formă posibilă talentul său imens și munca susținută în fiecare zi. „România de astăzi înseamnă cea mai bună rampă de lansare pentru mine, pentru că aici am familia și pot să studiez cât mai liniștit. Și este, cred eu, cel mai important lucru, pentru că dacă studiezi într-un mediu în care ești stresat și nu te simți acasă, nu poți face lucruri. Ca acasă, nu cred că poți să faci atât de multe lucruri”, mărturisește muzicianul. „Unul dintre cele mai frumoase momente este când am cântat cu mama și cu tata pentru prima oară pe scenă” Tânătul violonist a vorbit și despre cele mai frumoase momente pe care le-a trăit până în prezent în cariera sa muzicală și care i-au rămas pentru întotdeauna în suflet. „Impactul cu scena Ateneului, debutând pentru prima oară ca solist, a fost unul dintre cele mai frumoase momente din cariera mea. Mai am încă două momente care m-au atins foarte mult și tot timpul vor rămâne în mintea mea. Unul este când am cântat cu mama și cu tata pentru prima oară pe scenă și de asemenea când am avut un cvartet cu ei și cu un bun prieten de-al nostru violoncelist”, susține Antonio. „Cel mai important lucru este faptul că m-am simțit foarte protejat de părinții mei” Antonio Piculeață a vorbit cu emoție despre sfaturile primite de la părinții săi de-a lungul timpului, recunoscând că cel mai important lucru a fost liniștea pe care i-a dat-o faptul că i-a știut mereu lângă el, bucurându-se și bazându-se necondiționat pe sprijinul lor. „Cred că nu mi-au dat un sfat. Adică, au fost o grămadă de sfaturi, dar cred că cel mai important lucru pe care m-au făcut să-l conștientizez a fost că ei vor fi tot timpul lângă mine, că nu trebuie să mă tem și că mă vor sprijini tot timpul. Lucrul ăsta m-a făcut să am siguranță în meseria asta și să nu am niciun fel de frică. Așadar, cred că cel mai important lucru este faptul că m-am simțit foarte protejat de ei. Și un sfat important de la tata a fost că, oricât mi-ar arăta el și alți oameni, important este să rămân eu în tot ceea ce fac, să fac muzică așa cum simt eu. Tata m-a ajutat și a realizat că trebuie să studieze cu mine și într-un timp foarte scurt am făcut progres imens. Drept urmare, am fost solist pe scena Ateneului la doar nouă ani”, povestește cu emoție Antonio. „Copilăria mea sunt orele de studiu” Deși realizările muzicale reușite până acum de Antonio sunt de excepție, ele au venit la pachet și cu multe sacrificii, multe ore de muncă și de renunțări. Dincolo de lucrurile pe care le-a ratat, în comparație cu alți tineri din generația sa, pentru că nu a știut ce înseamnă cu adevărat joaca în copilărie, Antonio recunoaște că dacă faci un lucru din pasiune și cu dragoste,
Guvernul olandez „presupune” că va trebui să plătească României daunele pentru coiful de la Coțofenești. Artefactele furate, de negăsit
Ministerul Educației din Țările de Jos a anunțat că „cel mai probabil” statul va trebui să plătească României daunele pentru coiful dacic de la Coțofenești și cele trei brățări de aur, furate de la Muzeul Drents. Guvernul olandez presupune că va trebui să ramburseze României daunele pentru coiful de aur și cele trei brățări de aur furate de la Muzeul Drents. Ministerul Educației, Culturii și Științei scrie că „cel mai probabil” va trebui să plătească pentru daune. Ministerul a rezervat deja 5,7 milioane de euro, suma pentru care erau asigurate coiful și cele trei brățări de aur, furate de la Muzeul Drents din Assen la sfârșitul lunii ianuarie, conform RTV Drenthe. Guvernul olandez a garantat parțial expoziția de la Muzeul din Assen Guvernul olandez a garantat parțial expoziția de la Muzeul din Assen, de unde au fost furate artefactele. Expoziția era asigurată pentru peste 30 de milioane de euro, din care statul olandez garanta nouă milioane de euro. Conform acestei scheme folosite de muzeele olandeze din 1989, Guvernul garantează parțial piese de muzeu care sunt împrumutate din străinătate pentru o expoziție temporară. De la introducerea sa, statul a garantat exponate în valoare de zeci de miliarde. Deoarece Guvernul este parțial responsabil pentru colecție, prima de asigurare pentru muzee poate fi redusă. Fără garanție, astfel de expoziții ar putea deveni inaccesibile pentru muzee. „Expoziții precum cea despre Dacia, care implică costuri ridicate de asigurare, sunt posibile datorită schemei. În același timp, arată că este o schemă de risc care (din fericire rareori) duce de fapt la riscuri pentru Guvernul central”, a scris ministrul într-o scrisoare adresată Camerei Reprezentanților. Muzeul Drents a folosit această schemă pe scară largă, de treisprezece ori din 2013. „După furtul de la Assen, va fi probabil prima dată când va trebui plătită o sumă substanțială”, a scris Ministerul. Până la furtul de la Muzeul Drents din ianuarie anul acesta, un total de „doar” 8.000 de euro fuseseră plătiți în daune. În acest moment, soluționarea cererilor de despăgubire pentru furtul de artă este încă în curs de desfășurare. Parchetul presupune că artefactele nu au fost topite și sunt încă ascunse undeva Ministerul scrie că „recentul furt din 25 ianuarie 2025 în Muzeul Drents este primul caz în care înțelegerea va duce, cel mai probabil, la plata de daune”. În cazul în care coiful și brățările sunt recuperate dar deteriorate, statul va trebui să plătească daunele. „Furtul a fost un eveniment foarte emoționant pentru toți cei implicați în Olanda și România”, scrie ministrul Eppo Bruins. „Încă sper că această moștenire culturală importantă va fi găsită. Toate eforturile se concentrează pe asta.” Parchetul presupune că artefactele nu au fost topite și sunt încă ascunse undeva. Trei suspecți se află în prezent în custodie, invocând dreptul de a păstra tăcerea. În timpul primei audieri publice în instanță, procurorul a spus că vor fi solicitate daune de la suspecți dacă coiful și brățările nu sunt returnate: „Având în vedere mărimea sumei, asta ar putea însemna că vor avea datorii serioase pentru tot restul vieții”. Nu este clar când Guvernul olandez va plăti daunele. Asigurătorul încă procesează cererile de despăgubire. Dacă coiful și brățările sunt găsite după plata daunelor, Guvernul olandez poate primi banii înapoi. Foto: Profimedia CITIȚI ȘI: Coiful de la Coțofenești și celelalte artefacte dacice furate ar putea fi INTACTE, susțin procurorii olandezi Poliția olandeză a trimis doi agenți sub acoperire să „cumpere” tezaurul dacic furat. Câți bani vor hoții pentru brățări și coiful de la Coțofenești Adrian Sabău, originar din București, a absolvit studiile de licență la Universitatea din București. Aflat la începutul carierei la “Gândul”, a mai lucrat anterior ca traducător. Este pasionat … vezi toate articolele
Anul Culturii la MLNR. Lumină de lună, lansare de carte și conferință susținută de psihologul Alin Comșa
Anul 2025 reprezintă un moment de referință pentru Marea Lojă Națională din România (MLNR). Se împlinesc 145 de ani de la Aprinderea Luminilor și, în același timp, 175 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu – simbol al culturii, al reflecției profunde și al identității naționale. ”Aceste două repere cultural-istorice, profund semnificative pentru patrimoniul românesc și cel masonic, se completează și se potențează reciproc. În acest spirit, anul 2025 a fost desemnat Anul Culturii în Marea Lojă Națională din România” a declarat Marele Maestru, Cătălin Tohăneanu. La Editura MLNR va fi lansată, cu această ocazie, o nouă ediție a volumului de poezii „Lumină de lună”, scris de Mihai Eminescu, iar psihologul Alin Comșa va susține o conferință în cadrul evenimentului ”Muzeu pentru o zi” care se va desfășura pe 31 mai 2025, în foierul hotelului NOVOTEL, între orele 08.oo și 21.00. „Mihai Eminescu este un fel de „T zero” a ceea ce înseamnă gândirea înaltă românească” Implicat în proiectul ”Muzeu pentru o zi – Mihai Eminescu”, Alin Comșa a realizat că locul se transformă nu doar într-un spațiu dedicat marelui poet, „ci într-un veritabil epicentru al culturii și civilizației românești”. „Fie că vorbim despre artă, publicistică, poezie sau filosofie, influența lui Eminescu este incontestabilă și profundă. Mihai Eminescu este un fel de «T zero» a ceea ce înseamnă gândirea înaltă românească. Prin fiecare vers și fiecare cuvânt, Eminescu a pus în inima culturii noastre un dialog permanent despre ce înseamnă să fii român, un dialog ce rămâne viu și relevant chiar și în complexitatea lumii contemporane”, a scris Alin Comșa pe Facebook. Totodată, psihologul Alin Comșa a anunțat, în luna februarie, că va demara un nou proiect de comunicare pe paginile sale de socializare, „Față în față”. „O dată pe săptămână, abordez, din punct de vedere psihologic și cultural, idei exprimate de marile personalități din cultura românească și cea universală. Este modul meu de a face cunoscute comunității mele frânturi din istoria umanității, într-un stil plăcut și captivant”, a scris Alin Comșa. Citește și: Autoritățile olandeze, încă în căutare după artefactele dacice furate. Până acum, au fost anchetați șapte suspecți Turneu național EMINESCIANA 2.0. Violonista Diana Jipa și pianistul Ștefan Doniga, 14 spectacole multimedia realizate după un concept original CASA COANDĂ, donată Academiei de familia ilustrului inventator, uitată de la finanțare pentru reabilitare și amenajare. Când ar putea fi redeschisă Gala Premiilor GOPO 2025. Invitați de excepție la Teatrul Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti. Evenimentul va fi transmis în direct Opereta din București, moment EMOȚIONANT în memoria Papei Francisc: „Dragostea dărâmă ziduri si distanțe” Lucrează de 12 ani în presa centrală și este autorul unor investigații jurnalistice centrate pe domeniul Justiției, dar și pe conexiunile dintre mediul politic și cel de afaceri. S-a alăturat … vezi toate articolele
Ion Cristoiu: Cultul lui Carol al II-lea este modelul acum: s-au dezlănțuit toți scriitorii | Emil Constantinescu îi era net superior lui Nicușor Dan
Ionuț Cristache discută cu publicistul Ion Cristoiu despre formarea unui posibil „cult al personalității” dedicat noului președinte Nicușor Dan, considerat „progresist” de către adversarii politici conservatori. Nicușor Dan a înființat mișcarea „Uniunea Salvați Bucureștiul”, și ulterior, partidul Uniunea Salvați România. Matematician de profesie și activist civic, Nicușor Dan s-a angajat de-a lungul vieții sale să lupte împotriva birocrației și corupției, candidând încă din 2012 pentru Primăria Generală a Capitalei. A fost ales ca primar al Bucureștiului în 2020 după a doua confruntare cu primarul social-democrat Gabriela Firea, iar după ce a fost reales în 2024, a candidat la președinția României în 2025. După câștigarea alegerilor prezidențiale, a devenit noul președinte al României din 26 mai 2025. Nicușor Dan s-a poziționat în dezbaterile electorale ca un candidat independent, neutru și „pro-european”, potrivit Mediafax. Ionuț Cristache: Parcă văd construindu-se cultul lui Nicușor Dan Astfel, gazda emisiunii „Ai Aflat!” se întreabă de ce există atâta festivism, în contextul în care la inaugurarea lui Nicușor Dan în funcția de președinte au participat artiști, cântăreți, actori de film și de teatru, jurnaliști și prezentatori de știri. „Ce-i cu avalanșa asta de titluri, de pupici, de demență, de delir, de festivism, de entuziasm. Eu, neprinzând foarte mult din epoca comunistă, decât vreo 2-3 anișori, eu acum mă întreb cum de a fost posibil cultul lui Ceaușescu în România? Pentru că văd construindu-se un altfel de cult zilele acestea – cultul lui Nicușor Dan. Vă întreb pe dumneavoastră că ați trăit epoca aia”. Ionuț Cristache susține că s-a construit un cult dedicat noului președinte, similar cu cel al dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu. Publicistul Ion Cristoiu i-a răspuns că în cazul zilelor noastre, „cultul personalității” al lui Nicușor Dan este mai degrabă asemănător cu cel al regelui Carol al II-lea decât cu cel al dictatorului comunist, al cărui cult al personalității este considerat popular, „sec și tovărăesc”. În cazul monarhului care a domnit între anii 1930 și 1940, s-au mobilizat mulți artiști și scriitori. „Da, este interesantă chestiunea. Sunt două cauze. Eu n-am mai întâlnit din 1990 până acum – scoatem din istoria României cultul lui Ceaușescu, cultul lui Carol al II-lea este modelul acum. Pentru că cultul lui Ceaușescu era ușor sec, ușor tovărășesc, adică nu puteai să-ți permiți să vorbești de faptul că el a plecat cu un cetățean în spate. Adevăratul cult al personalității unde s-au dezlănțuit toți scriitorii a fost cel al lui Carol al II-lea”. Carol al II-lea, după scandalosul divorț de prințesa Elena a Greciei și a Danemarcei din 1928, a venit la tron în 1930 după o criză regală rezultată în urma decesului tatălui său, regele Ferdinand, înlocuindu-l pe regele Mihai în vârstă de 3 ani. Începutul domniei sale a fost marcată de crize politice, schimbări de guverne, Marea Depresiune Economică, apariția mișcării legionare, precum și de influența ascensiunii nazismului în Germania. În urma alegerilor indecise din 1937, când niciun partid nu a obținut majoritatea absolută. Fiindcă PNȚ, PNL și Garda de Fier nu au ajuns la un acord pentru crearea unui guvern de coaliție, în 1938, Carol al II-lea a instaurat „dictatura regală”, desființând partidele politice, abrogând Constituția din 1923 și creând Frontul Renașterii Naționale pentru a contracara ascensiunea Gărzii de Fier la putere. În 1940, după ce Basarabia și nordul Bucovinei au fost anexate de URSS, Carol al II-lea a fost obligat de mareșalul Ion Antonescu să abdice de la tron. Despre Carol al II-lea, Ion Cristoiu a scris, potrivit Mediafax: „Îngrijorarea faţă de furtuna care pîndea ţara făcuse ca românii să aştepte imaginea unui dictator posomorît, marcat de o eternă cută a frunţii. Carol al II-lea e însă un dictator destrăbălat şi trăsnit. Trăia în văzul lumii cu Lupeasca. Se complăcea în tot felul de manifestări tiribombistice, unele dintre ele de un ridicol nebun. Era un rege vesel, petrecăreţ, imoral, într-o vreme cînd celor din fruntea ţării li se cerea un comportament auster, o maximă cenzurare a fiecărui gest. Contrastul dintre primejdia din afară şi gesturile publice uşuratice ale regelui putea fi pus sub semnul zicalei: „Ţara arde şi baba se piaptănă!”. Ion Cristoiu: „Emil Constantinescu îi era net superior lui Nicușor Dan” Ion Cristoiu mai spune că fostul președinte Emil Constantinescu, geolog, profesor universitar și politician țărănist, i-a fost net superior actualului președinte Nicușor Dan. Publicistul susține că Emil Constantinescu ar fi meritat un astfel de cult al personalității și un mare lider politic al Convenției Democrate. „În cazul de față, în postdecembrist, nu există niciun președinte care a beneficiat de un asemenea cult. Deși cel care trebuia să beneficieze trebuia să fie [Emil Constantinescu]- schimbarea din 1996. Ăsta [Nicușor Dan] e o PROSTIE! În 1996 a avut loc schimbarea. Oamenii nu credeau că PSD va pleca de la putere și a fost prima schimbare parlamentară din istoria României de după 1938. A fost un moment – Emil Constantinescu îi era net superior lui Nicușor Dan, era profesor universitar, era o personalitate, a fost liderul unei convenții – CDR. La Traian Băsescu n-a fost, nici la Iohannis n-a fost. Campania lui Nicușor Dan și cea a lui Iohannis au fost la fel. Totuși, cel care a venit în 2014 avea un premier numit Ponta”. Sursa Foto: Gândul/Arhiva Foto Cancan/Wikipedia Commons (pictura lui Carol al II-lea de Philip Alexius de Laszlo, 1936 – Muzeul Național de Artă al României) Vezi ediția integrală pe GÂNDUL YouTube: