Etichetă: Cultură

Potrivit unor documente CIA declasificate în 2017, Adolf Hitler și-ar fi înscenat sinuciderea și ar fi fugit în America de Sud

Potrivit unui document CIA declasificat în 2017, Adolf Hitler, dictatorul nazist al Germaniei, nu s-ar fi sinucis prin împușcare pe 30 aprilie 1945 în buncărul său. Departamentul de Război precizează că sursa nu a putut fi verificată.Dictatorul și-ar fi înscenat sinuciderea și ar fi fugit din Berlin în timp ce Germania era ocupată de forțele Aliaților.  Agenții CIA au organizat o amplă operațiune secretă de căutare a fostului lider al Germaniei naziste în anul 1955 și susțineau că ar fi avut informații solide conform cărora Adolf Hitler și-a înscenat moartea și a fugit în Argentina, alături de mulți alți oficiali ai regimului nazist. Hitler s-ar fi refugiat în America de Sud Un bărbat pe nume Adolf Schrittelmayor, care semăna foarte mult cu Adolf Hitler, a fost fotografiat stând pe o bancă în Tunja, Columbia, în anii 1950, susțin documentele. Soldații naziști au declarat la rândul lor că Hitler s-ar fi mutat în Argentina în ianuarie 1955. Potrivit Daily Mail,  Departamentul de Război al SUA a raportat către  FBI că Adolf Hitler ar putea avea o ascunzătoare secretă la un hotel spa din La Falda, Argentina. Proprietarii hotelului erau susținători majori ai partidului nazist și erau prieteni apropiați cu Hitler, mergând des în Germania. Un informator cunoscut sub numele de CIMELODY-3 a declarat că un fost soldat SS, Phillip Citroen,  a afirmat că conversa ocazional cu fostul lider nazist. În fotografia ce datează din 26 iulie 1963, Citroen apare lângă un bărbat care seamănă cu Hitler, cei doi aflându-se în Columbia. Ipoteza că Hitler ar fi fugit din Argentina este falsă Ipoteza potrivit căreia Hitler ar fi fugit în Argentina după al Doilea Război Mondial și s-ar fi ascuns în resortul La Falda are la bază o presupusă prietenie a proprietarei imobilului cu Hitler. Aceasta i-ar fi promis că-l va adăposti în hotelul din Argentina dacă va întâmpina dificultăți și deja „se făcuseră pregătiri”. Luna trecută, președintele Argentinei, Javier Milei, a ordonat declasificarea tuturor documentelor deținute de guvern referitoare la naziștii care au fugit sau au fost protejați de Argentina după Al Doilea Război Mondial, în aceeași manieră cum a procedat președintele american Donald Trump care a desecretizat alte documente clasificate despre asasinarea președintelui John F. Kennedy. Istoricii au estimat că 5.000 de criminali de răzobi naziști s-au refugiat în Argentina, inclusiv Adolf Eichmann și Josef Mengele, potrivit The Jewish Chronicle. Potrivit France24, documentele au fost declasificate în 2017. Agenții CIA au fost sceptici în privința speculațiilor că Hitler s-ar fi refugiat în Argentina și le-au respins de mai multe ori. Autorul scrisorii și agentul care a trimis raportul au specificat că nu pot să evalueze autenticitatea informațiilor. Efectul „Nero” La fel ca după sinuciderea infamului împărat roman Nero în anul 68 d.Hr, au apărut de atunci speculații diverse și teorii conspiraționiste despre moartea lui Adolf Hitler:  și-ar fi orchestrat moartea și ar fi încă viu. Majoritatea teoriilor conspiraționiste au provenit dintr-o campanie de dezinformare sovietică. În anii postbelici, Biroul Federal de Investigații al Statelor Unite (FBI) și Agenția Centrală de Informații (CIA) au investigat unele dintre aceste rapoarte, fără a le acorda credibilitate. În 1946, un predicator baptist american pe nume William Henry Johnson a început să trimită o serie de scrisori sub pseudonimul „Furrier No. 1”, susținând că el este Hitler în viață și că a fugit cu Eva Braun în Kentucky. El a amenințat că sapă tuneluri până la Washington, D.C., și că va folosi armate, bombe nucleare și nave spațiale invizibile pentru a cuceri universul. Johnson a reușit să strângă până la 15.000 de dolari (peste 170.000 de dolari în valuta din 2024), promițând stimulente mari susținătorilor săi, înainte de a fi arestat în mijlocul anului 1956 sub acuzația de fraudă poștală. În 1968, jurnalistul sovietic Lev Bezymenski a publicat cartea „Moartea lui Adolf Hitler”, în care a concluzionat că Hitler s-a sinucis prin otrăvire, cu o pastilă de cianură, deși nu există niciun raport oficial sau o autopsie care să-i confirme teoria. Ulterior, Bezymenski a recunoscut că a acționat „propagandist” în linie cu partidul  și intenționa „să conducă cititorul la concluzia că  o împușcătură  era un vis umed sau o invenție parțială și că Hitler s-a otrăvit”. În 2009, un fragment dintr-un craniu din arhivele sovietice despre care se credea că-i aparținuse lui Hitler provenea de la o persoană de sex feminin, fapt care a amplificat și mai tare teoriile conspiraționiste. Hitler a vrut să se sinucidă când a realizat că totul era pierdut Potrivit rapoartelor oficiale, Hitler și Braun și-au petrecut ultimele ore din existența lor în buncărul Reichstagului. La ora 01:00 noaptea, pe 30 aprilie, feldmareșalul Wilhelm Keitel i-a raportat lui Hitler că toate forțele naziste pe care se mai putea baza pentru a salva Berlinul fuseseră fie încercuite de invadatorii sovietici. În jurul orei 02:30, Hitler a ieșit pentru ultima oară în public, în fața a 20 de persoane, majoritatea femei, pentru a-și lua rămas bun. Le-a strâns mâinile și le-a vorbit cu puțin timp înainte de a se retrage în camera sa. În dimineața zilei 30 aprilie, cu sovieticii la mai puțin de 500 de metri de buncăr, Hitler a avut o întâlnire cu generalul Helmuth Weidling, comandantul zonei de apărare a Berlinului. Weidling i-a spus lui Hitler că garnizoana va rămâne probabil fără muniție  că luptele din Berlin se vor încheia în următoarele 24 de ore.  În jurul orei 13:00, Hitler, două secretare și bucătarul său personal au luat masa împreună. Cum s-a sinucis dictatorul german: Pas cu pas Potrivit cărții With Hitler to the End, publicată chiar de valetul personal al dictatorului, Heinz Linge, care a fost și ofițer SS, Hitler și Eva Braun și-au luat rămas bun de la membrii personalului din buncăr, inclusiv de la Bormann, Goebbels, de la toate secretarele  și ofițeri militari care erau prezenți în buncăr. În jurul orei 14:30, Adolf Hitler  a intrat în biroul personal, alături de Eva Braun.  Adjutant său,  SS-Sturmbannführer Otto Günsche, stătea de pază la ușa biroului. Absolvent al Facultății de Istorie (2013-2016) și al programului de master „Istorie și Practică în

Cercetători afirmă că au găsit un oraș subteran sub piramide

Piramidele egiptene de la Giza sunt celebre pentru impozanta lor construcție și importanța istorică. Aceste monumente antice, care datează din jurul anului 2500 î.Hr., reprezintă realizări remarcabile ale civilizației egiptene. Astăzi, ele sunt considerate una dintre cele șapte minuni ale lumii antice și atrag milioane de turiști din întreaga lume.  Dar o dezbatere aprinsă a izbucnit printre egiptologi după ce cercetătorii italieni susțin că au descoperit un „oraș subteran” aflat sub Piramidele de la Giza, potrivit Euronews.  Cercetătorii italieni susțin că au descoperit un oraș subteran vechi de 38.000 ani Cercetători italieni, conduși de Prof. Corrado Malanga de la Universitatea din Pisa, susțin că au descoperit o vastă rețea subterană sub piramidele egiptene, pe baza unor imagini radar realizate prin impulsuri de la sateliți. Imaginile rezultate ar ilustra puțuri masive, coloane masive, scări în spirală, canale care aduc a conducte; pe scurt,  o lume ascunsă de structuri aflate la mai mult de 610 metri adâncime.  Ei sugerează chiar că legendara „Sală a Arhivelor”, o presupusă bibliotecă din mitologia egipteană antică, ar putea fi situată în acest complex subteran. „Când vom mări imaginile [în viitor], vom dezvălui că sub Piramide se află ceea ce poate fi descris doar ca un adevărat oraș subteran”, a spus un membru al echipei într-o conferință de presă. Cercetătorii italieni au estimat că incintele subterane ar putea avea o vechime de 38.000 de ani, cu mult înainte de cea mai veche structură umană cunoscută, Templul de la Göbekli Tepe (Turcia), construit în urmă cu 11.600 de ani. Ierihon este cel mai vechi oraș cunoscut din lume, fiind construit și populat între anii 11.000 și 9.300 î.Hr.  Piramidele au fost construite acum aproximativ 4.500 de ani și au servit ca morminte pentru faraonii Khufu, Kefren și Mikerinos. Descoperirea care ar putea dovedi că acum zeci de mii de ani, ar fi existat o civilizație antedeluviană Această descoperire, dacă ar fi considerată validă, i-ar putea da dreptate lui Graham Hancock, un autor care crede în legenda Atlantidei și susține printr-o teorie pseudoștiințifică că au existat civilizații preistorice dinaintea primelor așezări urbane din Delta Nilului, malurile fluviilor Tigru și Eufrat și Valea Indului. Din 2022,  Serialul „Apocalipsa Antică”, realizat de el și Joe Rogan, este difuzat pe platforma de streaming Netflix. Serialul a ajuns la al doilea sezon și se concentrează pe megastructurile antice de pe continentele americane, cu însuși actorul Keanu Reeves ca invitat. El susține că prima mare civilizație umană a existat acum zeci de mii de ani, dar a fost distrusă în urma unui eveniment cataclismic cauzat de impactul unei comete care ar fi cauzat inundații masive și Dryasul Recent ce stau la baza legendelor despre potop. Mare parte dintre cercetătorii italieni care au luat parte la proiect sunt convinși că a existat o civilizație „antedeluviană” foarte dezvoltată dinainte de apariția civilizației sumeriene, fiind distrusă în urma unui eveniment cataclismic, precum impactul unui asteroid masiv care a lovit Pământul acum aproximativ 13.500 de ani, provocând schimbări climatice la nivel global și extincție, potrivit Daily Mail.  Regii care au condus Egiptul dinaintea faraonilor Cercetătorii cred că textele egiptene antice considerate mituri sunt, de fapt, înregistrări istorice ale vieții înainte de evenimentul cataclismic.Ei au spus că capitolul 149 din Cartea Morților descrie 14 locuințe divine, pe care echipa le interpretează ca descriind urme ale unei civilizații avansate care a existat înainte de Egiptul dinastic. Ciccole a spus că echipa a folosit și Lista Regelui, sau Canonul Regal, un document egiptean antic care prezintă numele regilor, inclusiv zei și semizei, care ar fi domnit în Egipt înainte de primele dinastii înregistrate. Cercetătorii cred că zeii și semizeii au fost, de fapt, regi reali care au domnit cu mult înainte de primii faraoni înregistrați. Ciccole a spus că aceste texte antice „oferă o întreagă serie de referințe că o civilizație preexistentă” a trăit în regiune înainte de „un eveniment cataclismic.” Acum 38.000 ani, oamenii încă trăiau în peșteri Dar nu toți experții sunt convinși. Expertul în radar, Prof. Lawrence Conyers de la Universitatea din Denver, a catalogat aceste afirmații o „exagerare uriașă,” susținând că tehnologia folosită, adică impulsuri radar provenite de la un satelit, similar cu modul în care sonarul este folosit pentru a cartografia oceanul, nu ar putea pătrunde atât de adânc în pământ. El a pus la îndoială ideea unui oraș subteran, dar a recunoscut că structuri mai mici ar putea fi găsite sub piramide, subliniind că și „mayașii și alte popoare din America Centrală construiau adesea piramide deasupra unor peșteri sau izvoare care aveau semnificație ceremonială pentru ei”.  Dar potrivit descoperirilor arheologice, el spune că oamenii „trăiau în mare parte în peșteri” acum 38.000 de ani: „Este o idee foarte fantezistă. Oamenii nu au început să trăiască în ceea ce numim acum orașe decât acum aproximativ 9.000 de ani. Au existat câteva sate mari înainte, dar acestea au apărut doar cu câteva mii de ani înainte de acea perioadă,” a spus el. Zahi Hawass este sceptic Zahi Hawass, fostul ministru egiptean al Turismului și al Antichităților, considerat cel mai reputat egiptolog din lume, este la rândul său sceptic. El a declarat pentru The National: „Afirmația că s-a folosit tehnologie radar în interiorul piramidei este falsă, iar tehnicile utilizate nu sunt nici științific aprobate, nici validate”. Zahi Hawass respinge categoric orice ipoteză privind existența unei civilizații preistorice și respinge teoriile pseudoștiințifice ale lui Graham Hancock. Echipa de cercetători pretinde că are cel mai mare respect pentru egiptologi și susține că descoperirile  se bazează pe măsurători obiective obținute prin procesarea avansată a semnalelor radar. „După colectarea datelor, cercetătorii au folosit un algoritm special care a transformat informațiile în imagini verticale ale solului de sub piramidă, aruncând o privire asupra structurilor ascunse.Una dintre imagini „arată o structură alungită vertical, cu distribuții de intensitate variabile, sugerând prezența unei formațiuni adânci asemănătoare unui puț”,  a spus Ciccole, care are 25 de ani de experiență în criminalistică. Profesorul Conyers a mai spus că scări în spirală se găsesc și în alte structuri antice, cum ar fi Piramida lui Unas și anumite morminte din

Potrivit CIA, Chivotul Legământului ar fi fost localizat în 1988

Potrivit unui raport CIA desecretizat, Chivotul Legământului a fost găsit în 1988, la șapte ani după premiera primului film din seria „Indiana Jones” – „Raiders of the Lost Ark” (1981). Chivotul Legământului este considerat cea mai sacră relicvă biblică. Conform Vechiului Testament,  este un cufăr care conține Decalogul (tablele cu cele 10 porunci primite de Moise de la Yahweh, pe muntele Sinai), o porție de mană cerească și toiagul lui Aaron. Chivotul Legământului conținea Decalogul lui Moise și Toiagul lui Aaron Cufărul din lemn de acacia și acoperit cu aur, cu doi heruvimi sculptați pe capac, a fost făurit de israeliţi, atunci când au rătăcit prin deșertul din peninsula Sinai, după ce fugiseră din Egipt și s-au îndreptat spre „Țara Făgăduinței”,  sub comanda lui Moise, în jurul anilor 1445 – 1240 î.Hr. Era cărat de șapte preoți atunci când israeliții se deplasau, iar când poposeau, Chivotul era ținut într-un tabernac ridicat: Cortul Întâlnirii. Șapte preoți leviți au cărat Chivotul Legământului la traversarea râului Iordan și la asedierea cetății Ierihon, înconjurându-l timp de șase zile. Iar în a șaptea zi, au sunat din trâmbițe, provocând dărâmarea zidurilor  celui mai vechi oraș  cunoscut din istorie. Nicio persoană în afară de preoții israeliți nu avea voie să-l atingă. Potrivit cărții lui Samuel, în timpul domniei regelui David, un anume bărbat israelit, pe nume Uzzah, a pus mâna pe Chivot, iar Yahweh l-a omorât pe loc. Filistenii, loviți cu ciumă bubonică după ce au furat Chivotul În urma unei înfrângeri în fața filistenilor, israeliții au adus Chivotul pe câmpul de luptă, sperând că le va aduce victoria. Dar au fost înfrânți din nou, iar Chivotul a fost capturat de filisteni. Filistenii au sărbătorit victoria și furtul celui mai sacru obiect al israeliților, dar după un timp, Chivotul le-a adus numai nenorociri. L-au aduis la Asdod, fiind amplasat în templul lui Dagon, zeul lor. A doua zi dimineața, statuia zeului Dagon a fost găsită plecată în fața Chivotului, iar filistenii au fost loviți de o ciumă bubonică.  În cele din urmă, au decis să îl returneze israeliților, pe lângă ofrande de aur, ca semn al pocăinței. În timpul regelui Solomon, Chivotul a fost adus în Templul construit de acesta la Ierusalim, unde a fost așezat în „Sfânta Sfintelor”, locul cel mai sacru din Templu. Se spune că, în momentul în care preoții au plasat Chivotul în templu, „măreția Domnului a umplut templul” sub forma unui nor. Dispariția Chivotului După moartea lui Solomon, Chivotul a dispărut din istoria biblică. Unele tradiții spun că a fost ascuns de regele Ezechia pentru a-l proteja de invazia asiriană, iar altele sugerează că ar fi fost furat de babilonieni când au distrus Ierusalimul în anul 587 î.Hr. Tradițiile rabinice sunt împărțite cu privire la locul Chivotului, dar potrivit Cărții Apocalipsei, acesta ar fi fost ascuns și va fi relevat la Sfârșitul Lumii,  după uciderea a doi prooroci îmbrăcați în saci, care vor predica timp de 1260 zile, precum și după izbucnirea unui mare cutremur de pământ care va ucide 7.000 de oameni și va dărâma a zecea parte din cetate. „Și Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis şi s-a văzut chivotul legământului Său, în Templul Său. Şi au  fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ şi o grindină mare” (Apocalipsa lui Ioan – 19:11). Chivotul ar putea fi redescoperit la Sfârșitul Lumii După redescoperirea Chivotului, pe cer se vor arăta o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare și cu o cunună de 12 stele pe cap, însărcinată, și un balaur roșu cu șapte capete, zece coarne și șapte cununi împărătești pe capete, urmat de un mare război dintre îngerii Arhanghelului Mihail și armata de îngeri căzuți ai Diavolului. O teorie sugerează că Chivotul Legământului a fost ascuns în Etiopia, de către Menelik, fiul reginei din Saba (Yemenul de azi) și al regelui Solomon al Israelului. Chivotul s-ar afla în Aksum, Etiopia. Cercetătorul britanic de limbi semitice și studii etiopiene Edward Ullendorff a susținut că a văzut Chivotul în interiorul bisericii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Dar o persiană apropiată cercetătorului a dezvăluit că ce a văzut el era doar o replică. Potrivit istoricilor, Chivotul Legământului ar fi fost furat de romani, după asediul Ierusalimului și distrugerea Templului în anul 70 d.Hr., în timpul domniei împăratului Vespasian. Teologii care interpretează Cartea Apocalipsei susțin că balaurul cu șapte capete simbolizează Imperiul Roman, cu capitala Romei situată pe cele șapte coline, iar femeia  însărcinată cu cele 12 stele reprezintă Israelul din Vechiul Testament, cu cele 12 triburi. Ea îl va naște pe Mesia. Raport CIA: Chivotul Legământului, redescoperit în 1988 Potrivit unui raport CIA declasificat în anul 2000, Chivotul Legământului a fost redescoperit în 1988, la șapte ani de la premiera filmului „Raiders of the Lost Ark” (1981). În anii 1980, CIA a efectuat prin proiectul „Proiect Sun Streak” experimente cu persoane care susțineau că pot percepe informații despre obiecte aflate la distanță în spațiu, evenimente sau alte persoane. Erau clarvăzători  cu puternice capacități extrasenzoriale. Unul dintre ei a putut să-l localizeze doar ca „numărul 032”. Cu ajutorul coordonatelor, agenții CIA au putut localiza obiectul religios, pierdut de mai bine de două milenii. Chivotul Legământului nu era distrus și nici nu se afla la Roma (sau la Vatican), sau în Etiopia,  ci era ascuns în Orientul Mijlociu, a indicat clarvăzătorul. „Ținta este un container. Acest container are un alt container în interiorul său. Ținta este confecționată din lemn, aur și argint…. și este decorată cu un înger cu șase aripi, localizat undeva în Orientul Mijlociu….cu oameni din zonă vorbind arabă”, a spus clarvăzătorul, după cum se arată în document, potrivit Daily Mail . Raportul CIA conține schițe și scrieri mâzgălite pe care clarvăzătorul le-ar fi făcut în timpul sesiunii de vizionare la distanță: caracteristicile unei clădiri, o moschee cu o cupolă, opt „mumii” aliniate una lângă alta, o roată și o creatură înaripată numită „serafim”, o listă de cuvinte aleatorii, precum „moarte”, „interzis”, „protejat”, „speriat”, „distrus”, „durere” și „angoasă”. În 1981, în filmul produs

Cristina Curelea, artistă și mamă singură, mărturii despre perioada grea prin care trece: „În ultimii ani, am pierdut casele care ne-au fost cuiburi”

Cristina Curelea – fondatoarea proiectului SoLemn – este actor păpușar, designer de obiect și mamă devotată. Sunt acele bucăți de lume care descriu cel mai bine universul în care trăiește Cristina și care o definesc cel mai bine, atât ca om, cât și ca profesionist. Mărturisește, fără ezitare, că bucuria de a fi mamă este cea care încununează cel mai frumos tot ceea ce trăiește astăzi, fiul ei fiind pentru ea darul cel mai de preț. O prezență discretă în spațiul public, artista Cristina Curelea a povestit, într-un interviu pentru Gândul, situația grea prin care trece din punct de vedere financiar, având nevoie de un mic ajutor și de un imbold pentru a lua viața de la capăt, împreună cu fiul său, pe care îl crește singură și în care și-a pus toată speranța, bucuria și credința ei. Mărturiile emoționante ale  Cristinei Curelea nu vin din postura unei persoane care a renunțat la luptă, ci din sufletul unei mame care își dorește un viitor mai bun pentru copilul său. Artista mărturisește că  orice sprijin – indiferent cât de mic – poate face un mare bine în această poveste despre curaj, perseverență și iubire necondiționată. Deși, în ultimii ani, Cristina nu s-a bucurat de cea mai bună perioadă a sa – în special, din cauza problemelor financiare, fiind mamă singură -, pentru fiul său nu și-a pierdut nicio clipă speranța. Tot pentru el, îți dorește să meargă mai departe și să aibă puterea de a o lua de la capăt, dincolo de toate provocările pe care le-a întâmpinat în tot acest timp. „Această determinare este o lecție valoroasă pe care vreau s-o transmit mai departe copilului meu” Cristina Curelea a primit oportunitatea profesională de a pleca într-o altă țară, acolo unde are șansa să o ia de la capăt, împreună cu fiul său. Este un moment definitoriu pentru viața ei, însă, fără resurse financiare, această șansă rămâne, pentru moment, un simplu vis. Recunoaște însă – deși susține că este o luptătoare și că a găsit soluții și în cele mai grele momente pe care le-a trăit – că are nevoie de sprijin financiar, pentru siguranța copilului și pentru a putea visa la noi orizonturi profesionale. Mărturisește că nu îi este ușor să spună public aceste lucruri, deoarece i-a plăcut mereu, dincolo de orice greutate și de piedică, să păstreze discreția asupra vieții sale personale. Simte însă că nu are altă cale, pentru a-i putea oferi fiului său – de care este tare mândră – viața pe care o merită. Pentru el, a depășit momentele în care a simțit că nu mai poate, în care toate ușile i s-au închis și în care proiectele – în care și-a pus sufletul, creativitatea și puterea – i-au fost blocate, rămânând în sertare. Cuvintele fiului său, „mama, lasă că va fi bine, ne descurcăm”, i-au dat mereu puterea de a-și păstra încrederea și speranța. „Îmi trăiesc viața de artistă cu aceeași pasiune cu care îmi educ fiul în sistem homeschooling. Această alegere a fost una puternic personală, având în vedere provocările suplimentare cu care mă confrunt. Deși uneori încrederea în sine este pusă la încercare, încrederea în proiectele mele a rămas o constantă. Dorința mea de a-mi câștiga independența și stima de sine prin concretizarea visurilor artistice este puternică, iar această determinare este o lecție valoroasă pe care vreau s-o transmit mai departe copilului meu”, a declarat într-un interviu pentru Gândul artista Cristina Curelea. Momentul de impas: „Așa am primit un sprijin nesperat” Cristina Curelea le-a mulțumit lui Dan Chișu, omul care a crezut în proiectele ei, dar și lui Codin Maticiuc, cel care i-a oferit, prin Fundația Metropolis, un ajutor nesperat, pentru ca atât ea, cât și fiul său să nu fie nevoiți să se mute din casa în care stau cu chirie. Pe termen lung însă, Cristina se află în aceeași situație, având nevoie de ajutor finaciar, pentru a putea depăși această perioadă grea. Are aceeași dorință și putere de a o lua de la capăt, de a crea, însă, în astfel de momente, simte că nu mai are putere și nici soluții concrete pentru a putea supraviețui financiar. „În tot parcursul meu ca părinte, mamă singură, am fost nevoită să fac față provocărilor fără sprijin constant din partea tatălui copilului meu. Atunci când acest sprijin a apărut, a venit la pachet cu abuz emoțional, o experiență dureroasă care m-a determinat să îmi protejez copilul și să încerc să-i ofer un mediu sigur și plin de iubire. În ultimii ani, am pierdut casele care ne-au fost cuiburi și am clacat sub povara greutăților, dar iată că Dan Chișu, care a crezut în proiectele mele chiar dacă mă cunoștea mai mult ca artist decât ca om, a sărit în ajutorul nostru. El a vorbit cu Codin Maticiuc, cunoscându-l ca fiind altruist și implicat în numeroase cauze prin Fundația Metropolis. Așa am primit un sprijin nesperat, care ne-a oferit puțină liniște și a salvat cuibul copilului meu. Această experiență m-a întărit și mi-a oferit o perspectivă clară asupra vieții, îndemnându-mă să transform durerea în putere creativă. Am ales să îmbin rolul de mamă cu cel de artistă, să-mi dezvolt proiectele și să lucrez constant pentru a-i arăta fiului meu că reziliența și credința în propriile visuri sunt cheia. Chiar dacă nu am avut mereu resursele sau susținerea de care aveam nevoie, am continuat să creez și să lupt pentru visurile mele, știind că fiecare pas făcut cu curaj și iubire îmi va aduce, în timp, împlinirea personală și profesională”, mărturisește Cristina Curelea. „Grădina SoLemn a fost un proiect de suflet, am transformat un spațiu insalubru într-un spațiu de întâlnire artistică” Cristina Curelea este un artist care se poate mândri cu proiecte unice și inspiraționale, în spatele cărora este multă, multă muncă. Vorbește cu bucurie despre SoLemn, un concept de producție axat pe provocarea introspecțiilor, viziunilor și visurilor lucide în lumea consumului de artă, fondat în 2013. „Principalul scop al SoLemn este de a readuce valoarea în arta designului de obiecte. Am creat folosind obiecte organice

Casa memorială „Dinu Lipatti”, scoasă la vânzare pe storia.ro. La cât se ridică prețul imobilului, înscris în lista monumentelor istorice

Casa memorială „Dinu Lipatti”, aflată pe Bulevardul Lascăr Catargiu nr.12, este scoasă la vânzare pe storia.ro pentru 1.192.000 de euro, când se împlinesc 108 ani de la naşterea marelui compozitor. Imobilul, construit în 1902, este înscris în lista monumentelor istorice, grupa B.  Asociaţia Grafoart a demarat o campanie de strângere de fonduri pentru salvarea acestui important monument cultural, parte a patrimoniului naţional, şi face un apel către instituţii, artişti, iubitori ai muzicii şi mass-media pentru a sprijini acest demers. Detalii despre campanie şi modalităţile de sprijin la adresa [email protected]. Casa „Dinu Lipatti” a fost scoasă la licitaţie publică pentru suma de 1.908.339 de euro în 2016 Licitaţia a fost blocată atunci, iar Ministerul Culturii nu a putut să-şi exercite dreptul de preempţiune. În 2017, la propunerea primarului general Gabriela Firea, Consiliul General al Municipiului Bucuresti a aprobat, în septembrie, înfiinţarea Centrului Cultural Casa Artelor „Dinu Lipatti”. Acesta a fost inaugurat în martie 2018. Clădirea, cu accentele principale de origine barocă, are ancadramentele ferestrelor şi portalul intrării oficiale elegant decorate cu elemente vegetale. Locuinţa burgheză era tipică pentru Bucureştiul sfârşitului de secol al XIX-lea şi este decorată la interior cu lambriuri de lemn, cu pereţi acoperiţi cu mătase pe schelet de lemn, potrivit informațiilor News.ro. Suprafaţa utilă este de 260,15 metri pătraţi, iar suprafaţa terenului de 707 metri pătraţi. Casa în care a locuit marele pianist şi compozitor Dinu Lipatti are şase camere şi două în pod, zidăria este din beton, iar tâmplăria este din lemn, respectiv glafuri din marmură. Podelele camerelor sunt acoperite cu parchet clasic şi mochetă, iar în baie, gresie. Imobilul a fost împărţit în două apartamente: primul este format din două camere, bucătarie, baie, balcon, depozitare, beci, suprafaţă utilă de 110,08 metri pătraţi. Cel de-al doilea apartament este compus din patru camere, o bucătărie, toaletă, baie, subsol, o suprafaţă utilă de 150,07 metri pătraţi. Construită în anul 1902, Casa Lipatti a fost unul dintre primele proiecte ale arhitectului Petre Antonescu Casa este acum monument istoric. Zidăria este din beton, iar tâmplăria din lemn, respectiv glafuri din marmură. Are ancadramentele ferestrelor și portalul intrării oficiale elegant decorate cu elemente vegetale, care se păstrează și astăzi, potrivit informațiilor muzeulbucurestiului.ro. În anul 2017, la împlinirea a 100 de ani de la nașterea lui Dinu Lipatti (n. 19 martie 1917), Casa Lipatti a fost închiriată de Primăria Municipiului București, devenind sediul Centrului Cultural al Municipiului București – „Casa Artelor Dinu Lipatti”, iar acum a devenit Casa Memorială Dinu Lipatti, parte din Muzeul Municipiului București. Casa Memorială Dinu Lipatti găzduiește cursuri de pian pentru copii, concerte & recitaluri, precum și evenimente de tip masterclass și open stage. Sursă foto: Casa Memorială Dinu Lipatti Facebook CITIȚI ȘI: Satul unde s-a născut Constantin BRÂNCUȘI, în urmă cu 149 de ani, atrage tot mai mulți turiști. Casa memorială a artistului, cel mai vizitat obiectiv Muzeul Memorial „Ion Creangă” din Humulești, vizitat de mii de turiști. E mereu aglomerație în curtea casei unde a copilărit Ion Creangă Mara Răducanu este jurnalist de eveniment. A terminat Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din București și a lucrat la mai multe publicații, precum Jurnalul național, Evenimentul … vezi toate articolele

Expoziție INEDITĂ la Biblioteca Academiei Române. Prof. ing. Nicolae Noica: „Presa face istorie zilnic, din 1829, în fiecare ziar”

La împlinirea a 196 de ani de existență a presei românești, Biblioteca Academiei Române a organizat o expoziție cu titlul „Presa de ieri, sub ochii cititorilor de azi”, prin care a reconstituit o mică parte din drumul parcurs de gazetele care se regăsesc în bogata colecție de aproape 9.000.000 de publicații periodice deținute de instituție. Istoria jurnalismului românesc este deopotrivă istoria modernizării societății, așa cum reiese din captivanta expoziție găzduită de Biblioteca Academiei Române. „Se împlinesc 195 de ani, așa îmi place mie să zic, nu 196 de ani, de la apariția primului ziar. Ceea ce este foarte interesant, întâmplarea face să fie 100 de ani de la prima expoziție a istoriei presei a Academiei Române. Să nu uităm că sunt cinci ani de când s-a făcut prima expoziție, de când conduc Biblioteca Academiei, unde și atunci am fost impresionat de numărul mare de televiziuni. De data aceasta sunt și mai multe. Prin natura meseriei mele am învățat că o construcție rezistă dacă are o fundație solidă. Cunoașterea trecutului și a rădăcinilor este cea care asigură temeinicia prezentului conturând un anumit viitor. Serviciul bibliografie din cadrul Academiei condus de colega noastră, doamna Dragu, la sugestia noastră a scos o bibliografie cu toată istoria presei. Sunt peste 2.000 de lucrări. Nu lipsesc din bibliografia de la noi lucrări remarcabile – Istoria presei a lui Iorga, iar eu, personal, țin la Istoria presei a lui Pamfil Șeicaru. Presa este foarte importantă pentru că zilnic din 1829, în fiecare ziar, face istorie, pomenește evenimentele care sunt”, a declarat prof. ing. Nicolae Noica, membru de onoare al Academiei și totodată Directorul Bibliotecii Academiei. Expoziția „Presa de ieri, sub ochii cititorilor de azi”, Biblioteca Academiei Române „Contactul cu această expoziție înseamnă contactul cu fapte de mult apuse” Expoziția prezintă în original titluri de referință ieșite de sub tipar, exemplare spectaculoase ale unor publicații de avangardă, reviste ilustrate deosebite, afișe și reclame din presă, caricaturi, dar și documente referitoare la evoluția breslei gazetărești, precum tabloul Sindicatului ziariștilor din București, înființat la 5 aprilie 1900, a cărui președintă de onoare era însăși Regina Maria. Nu lipsesc ziarele care, în perioada interbelică, ajunseseră la tiraje amețitoare: Universul – 200.000 de exemplare, Dimineața – 100.000, Adevărul – 50.000, Curentul – 40.000, într-o perioadă cu sute de publicații la nivel național. „Presa noastră va sărbători peste 4 ani – 200 de ani. Este cu 200 de ani mai tânără decât primul ziar care a apărut în Europa în urmă cu 400 de ani, în secolul XVI, dar este o presă care are drumul ei și am citit care sunt reperele istorice privind presa la noi. Am văzut menționat și acolo într-un pliant editat de editură – primul nostru ziar a fost la 1790 în limba franceză, în Moldova. Iași a avut vocația de capitală culturală, pentru că acolo s-a creat prima universitate, acolo am avut primul teatru național și tot acolo a apărut primul ziar – Curierul Românesc. Un an mai târziu apare Albina Românească, asta înseamnă în 1830, ca în 1838 să avem gazeta din Transilvania. Drumurile au fost deschise în cele trei provincii pentru dezvoltarea presei noastre. Pentru mine dezvoltarea presei înseamnă și momentul de apogeu pe care l-a întâlnit presa, l-a avut presa scrisă și asta s-a întâmplat cel mai probabil între cele două războaie mondiale, când presa avea tiraje uriașe. Pentru mine, contactul cu această expoziție înseamnă contactul cu fapte de mult apuse, dar pe care le simt mai aproape pentru că le găsesc la sursă și orice răsfoire a presei vechi. Sunt bucăți din istoria noastră care sunt constatate pe viu și care, într-un fel, retrăiesc atunci când le răsfoim”, a precizat acad. Marius Andruh, vicepreședintele Academiei Române. CITEȘTE ȘI: EXPOZIȚIE stradală la Biblioteca Metropolitană. „Bucureştii ultimelor decenii de regim comunist. Diplomaţie, Cenzură şi Control” „Catalizator de Începuturi” – Expoziția celor mai talentați 50 de tineri artiști români, la ARCUB-Hanul Gabroveni, deschisă până pe 6 octombrie Galeria Annart deschide o nouă EXPOZIȚIE semnată Sorin ILFOVEANU – „Căutătorul de semne. Linie și arhetip” Absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, Oana Zvobodă a debutat în presă la televiziunea PrimaTV, în anul 2017. Între 2017 și 2020 a fost reporter la PrimaTV, unde … vezi toate articolele

Cea mai mare descoperire arheologică din ultimii 100 ani: Mormântul faraonului căsătorit cu Hatșepsut a fost găsit

În 2022, o echipă de arheologi a descoperit un mormânt regal aparținând unui faraon din Noul Regat Egiptean. Autorii descoperirii au  identificat mormântul ca aparținând faraonului Tutmes al II-lea, un rege egiptean antic care a domnit undeva între1493 to 1479 î.Hr., a declarat marți Ministerul Turismului și Antichităților din Egipt într-un comunicat de presă. Inițial identificat doar ca „Mormânt C4”, situl este situat la aproximativ 2,4 kilometri  vest de Valea Regilor din regiunea Luxor a Egiptului, a transmis ministerul luna trecută.  Când arheologii au descoperit pentru prima dată intrarea și coridorul principal al mormântului în 2022, au crezut că acesta aparține uneia dintre soțiile regale, aflându-se în proximitatea mormântului reginei Hatșepsut și mormintele soțiilor regelui  Tutmes al III-lea, a explicat Mohammad Ismail Khaled, secretar general al Consiliului Suprem al Antichităților, în comunicatul de presă. Cea mai mare descoperire de la mormântul lui Tutankhamon încoace Consiliul Suprem al Antichităților și Fundația de Cercetare a Regatului Nou a dezvăluit  că mormântul aparținea de fapt lui Tutmose al II-lea.  Printre dovezile care indică faptul că mormântul îi aparținea acestui faraon s-au aflat fragmente de jaruri din alabastru, inscripționate cu numele său, identificându-l ca „regele decedat”, precum și inscripții cu numele soției și surorii sale, regina Hatșepsut. Mai multe publicații au comparat descoperirea cu cea a mormântului lui Tutankhamon din 1922. Descoperirea marchează una dintre cele mai semnificative descoperiri arheologice din ultimii ani, conform egiptologilor, care a adăugat că artefactele găsite în mormânt vor oferi informații esențiale despre domnia regelui.  Despre Tutme al II-lea se cunosc puține despre viața sa. Cercetătorii chiar dezbat durata domniei sale, care ar fi putut dura doar trei sau patru ani sau mai mult de 14 ani. Dar mormântul a fost găsit într-o stare proastă Potrivit CNN, mormântul a fost găsit într-o stare de conservare proastă din cauza inundațiilor care ar fi avut loc la scurt timp după moartea regelui, a spus Mohamed Abdel Badi, șeful Sectorului de Antichități Egiptene și co-lider al misiunii. Apa a deteriorat interiorul mormântului, iar studiile preliminare sugerează că tezaurul funerar a fost probabil relocat într-un alt loc. Totuși, echipa arheologică a reușit să restaureze fragmentele de tencuială căzute din mormânt. Printre acestea s-au aflat resturi de tencuială cu inscripții albastre, motive de stele galbene și părți din Cartea Amduat, un text religios asociat cu mormintele regale egiptene antice. Cine a fost Tutmes al II-lea, soțul reginei Hatșepsut care a devenit a doua femeie faraon din istorie Perioada thutmesiană (1506 î.Hr. – 1388 d.Hr.) din dinastia a 18-a ar putea fi comparată cu dinastia Tudorilor din Anglia medievală. Egiptologii spun că a fost o epocă de prosperitate.  Se cunosc multe informații despre tatăl lui Tutmes al II-lea, și anume, Tutmes I. El a extins frontierele Imperiului Egiptean după ce a condus expediții în Levant și în Nubia, a construit Templul de la Karnak și a fost primul faraon îngropat în Valea Regilor. Fiul său Tutmes al II-lea l-a urmat la tron în anul 1493 î.Hr. Pe parcursul domniei sale a reprimat revoltele beduinilor și nubienilor. A fost căsătorit cu sora sa, regina Hatșepsut, și cu Iset, care i-a născut un fiu, pe viitorul faraon Tutmes al III-lea. Tutmes al II-lea a murit înainte de a împlini 30 ani, din motive necunoscute.  Mumia sa a fost descoperită în Deir el-Bahari, deasupra Templului Funerar al lui Hatșepsut.  Mumia lui Tutmes al II-lea a fost distrusă din cauza  tâlharilor de morminte. Analizarea mumiei au arătat că faraonul nu a avut o viață ușoară. La 30 ani, ar fi căzut victimă unei boli de piele care i-a lăsat cicatrici. La tron l-a urmat Tutmes al III-lea, dar pentru că avea numai doi ani, mama sa vitregă, Hatșepsut, a domnit ca faraon regent, purtând chiar și barbă falsă. Ea a domnit ca regent timp de 22 ani în locul fiului ei vitreg, asumându-și titlul deplin de faraon. Cu toate că era femeie, ea a stabilit să respecte în continuare caracterul patriarhal al titulaturii regale, fiind prezentată ca faraon de sex masculin prin statui, fresce și picturi. Domnia ei a fost caracterizată ca fiind prosperă și pașnică. A coordonat proiecte arhitecturale ca Templul dedicat ei de la Deir el-Bahari și Complexul Templului de la Karnak. Dr. Zahi Hawass a presupus că mumia KV60A i-ar fi aparținut ei, iar conform analizelor efectuate, Hatșepsut ar fi suferit de cancer osos  și de la o boală de piele inflamatorie din cauza căreia s-ar fi otrăvit din greșeală cu un medicament. După ce a murit, Tutmes al III-lea a devenit faraon din 1458 î.Hr. El a condus 20 campanii militare de cucerire, extinzând Imperiul Egiptean. Istoricii îl consideră „Napoleonul Egiptului” pentru că a cucerit Canaanul și Siria în urma Bătăliei de la Meggido și pentru că s-a războit cu nubienii și cu regatul Mitanni. El sau fiul său Amenhotep al II-lea ar fi ordinat distrugerea statuilor și desfigurarea monumentelor lui Hatșepsut. De asemenea, numele de Hatșepsut a fost șters din toate consemnările oficiale. Motivul nu este cunoscut. Tutmes al III-lea a murit la 56 ani, în 1425 î. Hr, fiind succedat de fiul său Amenhotep al II-lea, care a domnit între 27 și 30 ani, din 1425 până în 1401 î.Hr. Fiul său, Tutmes al IV-lea, a domnit numai 10 ani. După analizarea mumiei sale, egiptologii susțin că ar fi murit din tinerețe din cauza epilepsiei. Numele Tutmose înseamnă „Thoth este născut” (după numele zeului înțelepciunii cu cap de ibis). Sursa Foto: Profimedia Citește și: Civilizația care a rivalizat cu Sumerul și Egiptul, având băi publice, canalizare avansată și o SCRIERE încă nedescifrată Absolvent al Facultății de Istorie (2013-2016) și al programului de master „Istorie și Practică în Relații Internaționale” (2019-2021) la Universitatea din București, Alexandru Stan Bogdan … vezi toate articolele

A murit Dan Buciu, compozitor, teoretician și profesor. A predat, a compus muzică corală, a predat cursuri în Franța și a susținut conferințe în SUA

Dan Buciu, compozitor, teoretician, profesor și membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, a decedat la 82 ani.  Născut în 1943, la București, a absolvit Conservatorul în 1969 și a participat la  Internationale Ferienkurse de la Darmstadt (1970, 1982).  Tatăl său, Mircea Buciu, a fost un renumit solist al Operei din București. În 1992, a obținut doctoratul în muzicologie. În 1994, a susținut conferințe în SUA, la Universităţile din New York şi Urban-Champaign, Illinois. În 1996, a predat cursuri de vară în Franța, la Antun. A primit titlul de Doctor Honoris Causa al Facultății de Arte a Universității „Ovidius” din Constanța în 2009. A compus muzică corală, lieduri, a scris cronici, a elaborat volume de armonie tonală și modală, a abordat genul simfonic-concertant și a publicat texte cu profil educațional-muzical. Ca profesor, a predat armonia, formele și analizele muzicale și a condus lucrări doctorale la Universitatea Națională de Muzică din București. Între 2000 și 2008, a fost rector.  În 2021, a primit Marele Premiu pentru întreaga activitate. A fost recompensat cu Premiul Marin Constantin în cadrul Galei aniversare „Marin Constantin 100”, desfăşurată pe 27 februarie, din partea Fundației „Madrigal”. Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România a anunțat cu tristețe vestea decesului în cursul zilei de azi: „Mintea sa clară, organizată, pragmatismul, rectitudinea sa morală, intransigența și corectitudinea de care a dat dovadă în postura de rector al Universității Naționale de Muzică din București (între 2000-2008), vizionarismul său organizatoric, precum și bonomia sa proverbială sunt trăsături ale unei forma mentis și ale unui caracter ce a marcat destinele multor muzicieni care i-au fost studenți, care l-au idolatrizat și care îl vor purta mereu sufletele lor”. Dumnezeu să-l odihnească! Sursa Foto – UCMR.org Absolvent al Facultății de Istorie (2013-2016) și al programului de master „Istorie și Practică în Relații Internaționale” (2019-2021) la Universitatea din București, Alexandru Stan Bogdan … vezi toate articolele

O femeie din Iași a fost prinsă de polițiști că vindea vestigii DACICE într-un talcioc. Obiectele le-ar fi primit de la un profesor universitar

O femeie de 48 ani din Iași a intrat în vizorul oamenilor legii după ce a fost prinsă când vindea în talcioc vestigii arheologice la sume cuprinse între 3 și 5 lei. Artefactele ar data din perioada dacică.  Poliţiştii locali de la Serviciul Intervenţii au anunţat că vestigiile arheologice din perioada dacică provin din zona Băiceni, comuna Cucuteni, fiind pietre din granit, marmură și ceramică. Fiecare piesă avea o inscripție specifică exponatelor regăsite în muzee, potrivit Agerpres. „Astăzi de dimineaţă (duminică), unul dintre poliţiştii de la Servicii Intervenţii a observat că o femeie în vârstă de aproximativ 50 de ani oferea spre vânzare diverse pietre din granit, marmură, ceramică dacică. Colegului nostru i-a atras atenţia că fiecare pietricică avea o inscripţie cu acelaşi scris de mână, exact ca în exponatele care se regăsesc în muzeele de profil. A întrebat acea persoană cu cât vinde acele pietre. I s-a răspuns că între 3 şi 5 lei. Poliţistul local s-a gândit că ceva nu e în regulă şi a condus acea persoană la Secţia 6 Poliţie”, a explicat Liviu Zanfirescu. Ancheta va fi efectuată de Serviciul Investigaţii Criminale din cadrul IPJ Iaşi. „Persoana respectivă a motivat că are acele pietre, 38 la număr, de la o persoană la care a făcut curăţenie. Cert este că astfel de vestigii nu aveau ce căuta într-un talcioc. Ele pot proveni fie de la un muzeu, de la o colecţie, de la o universitate”, a subliniat directorul general al Poliţiei Locale Iaşi. Femeia a dezvăluit că le-a primit cadou de la un fost profesor universitar după ce i-a făcut curățenie la domiciliul acestuia. Profesorul a decedat între timp. După anchetă, obiectele recuperate vor fi încredințate specialiștilor de la Palatul Culturii din Iași pentru Muzeul de Istorie al Moldovei. Vor fi inventariate  și clasificate în funcție de perioada din care provin. Potrivit legilor țării, orice obiect de valoare găsit în pământ aparține patrimoniului și trebuie să ajungă la muzeu, indiferent că este vorba de silexuri, cioburi sau topoare. Femeia care a încălcat legea va fi amendată cu 3.000 lei pentru că nu a anunțat autoritățile că deține astfel de obiecte. Polițiștii iau în calcul și deschiderea unui dosar penal. Sursa Foto: Poliția locală Iași Citește și: Adevărata POVESTE a coifului de la Coțofenești, spusă de urmașa descoperitorului său. „NU a fost folosit pentru adăparea găinilor” Absolvent al Facultății de Istorie (2013-2016) și al programului de master „Istorie și Practică în Relații Internaționale” (2019-2021) la Universitatea din București, Alexandru Stan Bogdan … vezi toate articolele

Autoritățile ruse au recuperat de pe piața de antichități zeci de artefacte antice din aur furate dintr-un muzeu

Autoritățile ruse au anunțat marți că au recuperat de pe piața de antichități din Moscova o colecție de artefacte antice din aur, furate de la Musée Saint-Remi, un muzeu din Reims, în nord-estul Franței. Autoritățile ruse au precizat că fac demersuri pentru a asigura revenirea artefactelor în Franța, conform Le Figaro. „O colecție de artefacte antice de aur furate din Franța” a fost confiscată după o încercare de a o vinde pe piața de antichități din Moscova, a anunțat Ministerul rus de Interne într-un comunicat. În timpul verificărilor, s-a stabilit că numele și descrierea artefactelor de aur seamănă cu cele care „erau păstrate la Muzeul Saint-Remi din Reims”, înainte de a fi furate, potrivit aceleiași surse. Contactați de autoritățile ruse, reprezentanții Interpol au confirmat că acestea erau într-adevăr „artefacte rare antice, datând între secolele I și V d.Hr.” care au fost furate, se arată în declarația autorităților ruse. După ce a primit fotografii și o descriere detaliată a obiectelor furate, Poliția rusă a percheziționat un magazin de antichități din Moscova și mai multe case ale unor colecționari, confiscând 79 de artefacte cu o valoare estimată de „aproximativ peste 55 de milioane de ruble (aproximativ 600.000 de euro)”, au adăugat autoritățile ruse. „Revenirea colecției la locul expoziției sale permanente din Franța este în curs de soluționare”, a subliniat Ministerul rus de Interne. Potrivit declarației, un gardian al Muzeului Saint-Remi a fost condamnat într-un proces pentru furtul acestor obiecte prețioase, dar acestea au fost găsite abia acum. Foto: Profimedia CITIȚI ȘI: Mai mulți cetățeni bulgari condamnați la Londra: Rețeaua „Minionilor”, acuzată de spionaj „la scară INDUSTRIALĂ” în favoarea Rusiei „Răpirea din Assen”, o lucrare de artă inspirată de furtul TEZAURULUI, vândută la licitație. Artistul Irlo Doidoi: „Pentru mine, a fost o fascinație” Adrian Sabău, originar din București, a absolvit studiile de licență la Universitatea din București. Aflat la începutul carierei la “Gândul”, a mai lucrat anterior ca traducător. Este pasionat … vezi toate articolele