Etichetă: Cultură

Festivalul Național de Științe și Arte Basarab Fest se pregătește pentru a doua ediție! Ce trofee vor fi acordate

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, Festivalul Național de Științe și Arte „Basarab Fest” se va afla la a doua ediție în perioada 26-27 septembrie 2025. Festivalul, care se va desfășura la Curtea de Argeș, la Câmpulung Muscel și pe malul Lacului Budeasa, va integra și anul acesta Concursul Național de Literatură „Toată vremea-și are vreme”, Concursul Național de Arte Vizuale „Nouă Meșteri Mari” și Simpozionul „Moștenirea Dinastiei Basarabilor”. Simpozionul „Moștenirea Dinastiei Basarabilor” Cu tema „BASARABII – Întemeietorii de Țară”, Simpozionul „Moștenirea Dinastiei Basarabilor” va avea loc în ziua prăznuirii Sfântului Voievod Neagoe Basarab, după săvârșirea Sfintei Liturghii de la Curtea de Argeș, și va fi deschis prin alocuțiunea academicianului Ioan- Aurel Pop, președintele Academiei Române. Evenimentul se va ține în Sala de Festivități a Primăriei Municipiului Câmpulung Muscel, începând cu ora 12:30. În cadrul simpozionului, va fi lansată antologia „Moștenirea Dinastiei Basarabilor”, volum ce reunește evenimentele, lucrările științifice și creațiile poetice prezentate la prima ediție a festivalului, desfășurată între 26-28 septembrie 2024, la Curtea de Argeș, Pitești și Ștefănești. Coordonată de Claudiu Dumitrache sub egida editorială a Colecției Regal Literar, antologia este prefațată de IPS Părinte Calinic Argeșeanul, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, și de acad. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române. Volumul reprezintă conservarea primei ediții a festivalului, sub patronajul Ministerului Culturii, un demers dedicat atât promovării istoriei naționale și a Dinastiei Basarabilor, cât și susținerii poeziei contemporane românești. Antologia este îmbogățită cu imagini documentare din cadrul tuturor evenimentelor, constituind o lucrare de referință pentru memoria culturală și științifică a acestui proiect. Printre autorii incluși se numără: Monahia Cecilia Leotescu, Cristiana Sima, Constantin Vărășcanu, Nicolae-Tiberiu Olariu, Octavian Dărmănescu, Lenuța Rusu, Sebastian Zidaru, Geta Lipovanciuc, Lidia Grosu, Ioana Olteanu, Ștefan-Gabriel Mateescu, Irina Anghel, Robert-Gelu Motroacă, Pr. Cristofor Ilie, Marius Andreescu, Cornel Mărculescu și Pr. Gligore Daniel. Trofeul Basarabilor pentru Literatură 2025 Premierea Concursului Național de Literatură „Toată vremea-și are vreme” va avea loc pe 27 septembrie, începând cu ora 13:00, pe malul Lacului Budeasa. Juriul concursului este format din IPS Părinte Calinic Argeșeanul, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului (Președinte de Onoare), Claudiu Dumitrache (președinte), George Coandă, Elena Iagăr, Veronica Balaj, Adrian Artene, Nicolae Florentin Streche, Ioan-Laurenţiu Vedinaș și Maria Ivanov. Laureații vor fi distinși cu Trofeul Basarabilor, Medaliile de Aur și Argint ale Basarabilor pentru Literatură, dar și alte premii speciale stabilite de către juriu. Trofeul Basarabilor pentru Arte Vizuale 2025 După manifestarea literară, va avea loc premierea Concursului Național de Arte Vizuale „Nouă Meșteri Mari”, începând cu ora 13:30, pe malul Lacului Budeasa. Participanții vor putea vizita salonul în aer liber cu lucrările plastice de anul acesta, dar și cu lucrări din prima ediție a concursului. Juriul este format din Dorin Grecu (președinte), Iuliana Gorea-Costin, Verginia Vedinaș, Cristiana Sima, Raluca Mihaela Găină și Nicolae Dobre. Laureații vor fi distinși cu Trofeul Basarabilor, Medaliile de Aur și Argint ale Basarabilor pentru Arte Vizuale, dar și alte premii speciale stabilite de către juriu. Spectacolul artistic „Trecutul devine pildă, tinerii devin ctitori” Începând cu ora 14:00, sub genericul „Trecutul devine pildă, tinerii devin ctitori”, pe malul Lacului Budeasa, copii și tineri de toate vârstele vor pune în scenă piese de teatru, recitaluri poetice, momente coregrafice și concerte muzicale tematice. Spațiul va fi amenajat cu zone de jocuri și activități pentru toate vârstele.  De la ora 19:00, la foc de tabără, un grup de artiști vor susține recitaluri acompaniate cu instrumente muzicale acustice și vor avea loc parade medievale. Pentru toate evenimentele festivalului, intrarea este liberă. Pentru Simpozionul „Moștenirea Dinastiei Basarabilor”, participanții vor trimite, în perioada 29 august-26 septembrie, pe [email protected], lucrările științifice originale, încadrate în tema centrală a simpozionului („BASARABII – Întemeietorii de Țară”), fără să depășească 10 pagini. Fiecare autor va susține o prezentare a lucrării în cadrul simpozionului, iar toate lucrările vor fi incluse în antologia celei de-a doua ediții a festivalului. Pentru Concursul Național de Literatură „Toată vremea-și are vreme”, autorii (care au 14 ani împliniți) vor trimite creațiile literare pentru participare, între 29 august-16 septembrie, pe [email protected]. Toate lucrările înscrise trebuie să fie originale, fără să depășească 5 pagini, și să se încadreze în temele centrale ale concursului: istoria românească, credința și cinstirea strămoșilor, cu precădere cinstirea Dinastiei Basarabilor. Pentru Concursul Național de Arte Vizuale „Nouă Meșteri Mari”, artiștii (de orice vârstă) vor trimite sau vor aduce personal lucrările pentru participare, în original, între 29 august-16 septembrie, la secretariatul Colegiului Ecologic din Pitești (Intrarea Teilor, nr. 4). Se poate participa cu 5 lucrări plastice, încadrate în temele centrale ale concursului: istoria românească, credința și cinstirea strămoșilor, cu precădere cinstirea Dinastiei Basarabilor.

De ce a murit REGELE clarinetului, Mieluță Bibescu, la 67 de ani. Mădălin Voicu, prima reacție: Nu a știut nimeni că are probleme

Violonistul și dirijorul Mădălin Voicu, subsecretar de stat în Ministerul Culturii, a declarat pentru Gândul că Mieluță Bibescu era „maestrul clarinetului”, pe care îl consideră unul dintre cei mai mari instrumentiști români din toate timpurile. Clarinetistul și saxofonistul Mielu Ion Bibescu a murit duminică la vârsta de 67 de ani. „Mieluță era maestrul clarinetului. Este o mare pierdere pentru muzica lăutărească, pentru cultură în general. Mielle nu era un simplu lăutar, era muzician profesionist, absolvent de Conservator, cu un stil propriu de interpretare”, a declarat pentru Gândul Mădălin Voicu, bun prieten cu regretatul Bibescu. Potrivit lui Voicu, Mieluță Bibescu a suferit un infarct, care i-a fost fatal. „Era acasă, și dintr-o dată i s-a făcut rău. A făcut infarct. A murit repede, până să vină ambulanța. Nu știa nimeni că are probleme cu inima”, a mai declarat Mădălin Voicu. Mieluță Bibescu, unul dintre cei mai mari instrumentiști din muzica lăutărească a încetat din viață la vârsta de 67 de ani. Era absolvent al Conservatorului, secția clarinet. Anunțul decesului a fost făcut de un alt mare instrumentist, țimbalistul Goerge Miu, care este și ginerele lui Mieluță Bibescu. „A încetat din viață socrul meu Mieluță Bibescu, va fi depus la capela Cimitirului Reînvierea!”, a anunțat George Miu. Mieluță Bibescu a murit la vârsta de 67 de ani Mileuță Bibescu avea 67 de ani și era unul dintre cei mai apreciați instrumentiști ai muzicii lăutărești. De altfel, Bibescu era cunoscut pentru stilul unic de interpretare, atât la clarinet cât și la saxofox, combinând elemente din muzica tradițională lăutărească cu cele de jazz (Gipsy jazz). Artistul era născut în București și a fost absolvent al Universității de Muzică din Capitală. Mieluță Bibescu (Mielu Ion Bibescu) s-a născut pe 22 iulie 1958 în București. A urmat cursurile Liceului de Muzică Dinu Lipatti, apoi pe cele ale Conservatorului din București, secția clarinet.

Povestea mânăstirii în care ar fi fost îngropat Vlad Țepeș

Vlad Țepeș a domnit de trei ori ca voievod al Țării Românești (între octombrie și noiembrie 1448, între 1456 și 1462, și între 1475 și 1477), fiind cunoscut pentru actele sale de cruzime, oripilante chiar și pentru standardele medievale. După ce a fost înlăturat prima oară, a comis atrocități care i-au adus titlul de „Țepeș-Vodă”.  A băgat în țeapă boierii pe care i-a acuzat de corupție și trădare. Negustorii sași povesteau că semeni de-ai lor, împreună cu copiii acestora, erau trași în țeapă și arși de vii. Când otomanii au invadat Țara Românească, au găsit un câmp de o suprafață mare, acoperit cu mii de țepi în care au fost înfipte cadavre. Voievodul a încercat să-i intimideze pe invadatori. Vlad Țepeș a rămas în istorie și pentru atacul surpriză de noapte asupra taberei otomane de la Târgoviște, încercând să-l asasineze pe însuși sultanul Mehmed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului. Închis de Matei Corvinul, regele Ungariei, Vlad Țepeș a fost înlocuit de fratele său mai mic,  voievodul Radu cel Frumos, care era susținut de otomani. Întors din captivitate, Vlad Țepeș și-a recăpătat tronul pentru a treia oară, dar a fost ucis în circumstanțe necunoscute la Snagov pe durata invaziei otomane, Laiotă Basarab devenind noul voievod cu sprijinul otomanilor. Se spune despre Vlad Țepeș că ar fi fost decapitat, iar capul i-a fost trimis sultanului la Constantinopol, înfipt într-o țeapă. Fără a mai aminti faptul că voievodul a devenit sursă de inspirație pentru legenda lui Dracula,  istoricii susțin că trupul voievodului ar fi fost îngropat la Mânăstirea Comana. Sursa Foto: Google Maps Unde se află Mânăstirea Comana, mormântul lui Vlad Țepeș Mânăstirea Comana, un lăcaș de cult ortodox, este situată în comuna Comana, județul Giurgiu. În forma sa originală, a fost o mânăstire fortificată construită la 1462, de către Vlad Țepeș. Abandonată fiind după moartea voievodului, mânăstirea a fost complet demolată și reconstruită în 1589 de către Radu Șerban, voievod al Țării Românești. Noua mânăstire a fost întărită cu ziduri și cinci turnuri. Între 1699 și 1703, a fost renovată de către Șerban Cantacuzino. În 1861, dascălul și publicistul Ioan Brezoianu a redescoperit fundația mânăstirii originale, cea clădită de Vlad Țepeș.  În anii 1970, arheologii au descoperit un trup al unei persoane decapitate. Aceștia, împreună cu istoricul Constantin Rezachevici, au speculat că ar fi al lui Vlad Țepeș, care a fost ucis și decapitat la Snagov. Alți istorici sugerează că ar f ifos îngropat la Mânăstirea Snagov.  Craniul trimis la Constantinopol n-a fost recuperat niciodată. Mânăstirea este la 35 km distanță de București. Este ușor de călătorit. Însă, în cursul săptămânii ar putea fi aglomerat, potrivit Secret Romania, de aceea, este mai indicat pentru turiști să viziteze mânăstirea numai în weekend. Mânăstirea este un loc ideal pentru turiștii care vor să-și petreacă weekendul, datorită frumuseților naturii care o înconjoară: delta râului Neajlov. Turiștii pot călători cu barca în deltă pentru a admira fauna bogată, de la rațe la stârci.  Pădurea poate fi un loc ideal pentru plimbări cu bicicleta, mai ales toamna, când frunzele copacilor îngălbenesc.  La mânăstire se află un mausoleu dedicat soldaților români căzuți la datorie în Primul Război Mondial, acolo fiind depozitate craniile și oasele acestora. Sursa Foto: Shutterstock/ Google Maps Autorul recomandă: Informații neștiute despre viața lui VLAD Țepeș găsite în ADN-ul extras dintr-o scrisoare veche de 550 de ani

Cele 12 temple grecești dedicate zeilor olimpieni pe care trebuie să le viziteze orice turist român pasionat de Legendele Olimpului

12 temple grecești, 12 zei greci: Majoritatea turiștilor români care călătoresc în Grecia nu doar pentru a face pelerinaje la biserici, dar cei care au citit „Legendele Olimpului” de Alexandru Mitru și au auzit despre războiul dintre zei și titani, despre ciclopi, minotauri, gorgone, cai înaripați Pegas și eroi semizei ca Heracle, se duc pentru a-i explora istoria antică a țării. Potrivit statisticilor,  au venit în Grecia 33 de milioane de turiști, fiind a zecea cea mai vizitată țară din lume în 2023. Euronews scrie că 3 milioane de turiști se duc la Atena pentru a vizita Acropole. Peste 30.000 se urcă pe deal pentru a admira Partenonul, un mare templu antic dedicat Atenei, zeița înțelepciunii din mitologia greacă.  Este cel mai mare templu grecesc de pe planetă.  Autorii antici descriu cu amănunte despre cât de „glorioase” și „mărețe” erau templele celorlalți zei. Majoritatea au fost distruse cu totul, iar din unele au mai rămas câteva ruine. Pentru cine își dorește să viziteze toate templele dedicate zeilor, există câteva temple (sau ruine ori fundații) din Grecia până în Italia și Turcia. Următorul ghid despre „pelerinajul la templele zeilor din mitologia greacă”va prezenta fiecare templu dedicat fiecărui zeu important din mitologia greacă, excluzând templele zeilor romani. Din păcate,  templele grecești s-au erodat din cauza trecerii timpului, iar multe altele au fost distruse în totalitate din cauza cutremurelor sau a invaziilor militare. Templul lui Zeus Olimpianul Locul: Atena, Grecia – la sud de Piața Sintagma- strada Leof. Vasilisis Amalias; Anii construcției: 561 î.Hr./ 515 î.Hr./ 171-163 î.Hr / 131 d.Hr.; Stilul arhitectural: doric (171 î.Hr.) și corintic (în 163 î.Hr.); Dimensiuni: 17 metri înălțime, 96 de metri lungime și 40 de metri lățime; Arhitecți:  Antistates, Callaeschrus și Antimachides în timpul tiranului atenian Pisistrate / Decimus Cossutius în timpul regelui seleucid Antioh al IV-lea/ Hadrian,  potrivit World History; Dedicat zeului: Zeus, regele-zeu al cerului, al furtunii și al trăsnetului; Scurt istoric: Construcția a debutat din timpul tiraniei lui Pisistrate. A fost abandonată după ostracizarea lui Hippias, fiul său. A fost reluată în timpul regelui Antioh al IV-lea, dar abandonată iar după moartea sa. Dictatorul roman Sulla a furat câteva coloane pentru Templul lui Juppiter din Roma.  Construcția fost finalizată abia în timpul domniei împăratului roman Hadrian, iubitor de artă și arhitectură elenă, care a ordonat construirea și unui arc.  În următorii ani, au fost construite alte clădiri, precum un templu dedicat lui Cronos și Rhea, precum și o baie romană ; Starea: Distrus  în urma unui jaf comis de invadatori germanici în anul 267 d.Hr. – au rămas numai 16 coloane, cu unul întins pe jos, scrie Greeka. În 1922, arheologul german Franz Gabriel Welter a efectuat săpături. Ruinele templului sunt în proces de restaurare și conservare, situate lângă Arcul roman al împăratului Hadrian. Trivia: Un templu mai mare a fost construit în Olimpia între 472 î.Hr. și 456 î.Hr., cuprinzând și statuia lui Zeus sculptată de Fidias în 435 î.Hr., una dintre cele Șapte Minuni ale Antichității. La Olimpia, atât templul și statuia lui Zeus au fost distruse în anul 426 d.Hr., în urma unui cutremur. O replică a statuii lui Zeus poate fi admirată la Muzeul Ermitaj din Sankt-Petersburg. Partenonul Atenei Locul: Acropola din Atena, Grecia – strada Makrigianni. Turiștii pot vizita în preajma Partenonului și alte clădiri de pe Acropole: Odeonul roman al lui Irod Atticul din 161 d.Hr., Erecteionul din anul 406 î.Hr. și Teatrul lui Dionis; Anii construcției: 447 î.Hr. – 432 î.Hr. ; Stilul arhitectural: doric; Dimensiuni: 30,9 metri în lățime, pe 69,5 metri în lungime, 13 metri înălțime; Arhitecți: Iktinos și Callicrates (potrivit Greeka); Sculptor: Fidias; Dedicat zeului: Atena, zeița războinică virgină a  înțelepciunii, al măslinului și al strategiei; Scurt istoric: Vechiul Partenon a fost distrus de perși. Percile a decis să construiască altul nou pentru a comemora victoria grecilor în războaiele cu perșii. A fost folosit ca trezoreria orașului. Din secolul 6 d.Hr, a fost transformat în Biserica Fecioarei Maria. Din timpul ocupației otomane, a devenit moschee. Detalii: Partenonul a avut avut 92 de metope (blocuri simple cu sculpturi în relief), potrivit Britannica, 100 de frize și frontoane.  În interior era o statuie colosală de 12,50 metri înălțime a zeiței Atena (Atena Partenos) – o sculptură criselefantină din chiparos, bronz, marmură, învelită în aur. În fața Partenonului mai era o statuie a zeiței Atena din bronz, înaltă de 9 metri (Atena Promachos). Sculpturile, frizele și metopele au fost luate și expuse la Muzeul Acropole din Atena, Muzeul Britanic din Londra și Muzeul Luvru din Paris din secolul 19. Statuile Atenei: Statuia Atenei Promachos din bronz  a fost transportată de bizantini la Constantinopol, în 465 d.Hr., și ar fi fost topită de către o mulțime de „oameni bețivi” în 1203, cu un an înainte de jefuirea capitalei bizantine, potrivit scrierilor lui Niketas Choniates. Statuia Atenei Partenos a fost vandalizată de tiranul Lachares în 295 î.Hr.. Acesta a ordonat îndepărtarea plăcilor de aur pentru a-și plăti trupele, iar după secolul al 7-lea, a dispărut din istorie, fiind probabil transportată și distrusă la Constantinopol. O replică după statuia Atenei Partenos este expusă la Partenonul din Nashville, statul Tennessee din SUA; Starea: Distrus parțial într-un bombardament otoman pe durata asediului din 1687. Partenonul a fost restaurat din 1840, de către arheologul Kyriakos Pittakis. În prezent sunt efectuate lucrări de restaurare și conservare. Templul lui Hefaistos Locul:  La nord-vest de Agora antică din Atena, se poate intra dinspre strada Apostolou Pavlou (pe durata renovării) sau dinspre strada Adrianou (în mod obișnuit); Anii construcției: 449 î.Hr. – 415 î.Hr.; Stilul arhitectural: doric; Arhitecți: Necunoscuți; Dedicat zeului: Hefaistos, zeul fierar șchiop al metalurgiei, al focului și al tâmplăriei Scurt istoric: Construit în timpul lui Pericle, acoperișul a fost finalizat odată cu Pacea lui Nicias. În interiorul templului au fost amplasate statuile din bronz ale Atenei Hefaistia și cea a zeului Hefaistos. Se organizau festivaluri anuale dedicate celor doi zei, precum procesiunea Hefaisteia și Chalkeia (Festivalul Bronzului) – atelierele erau închise pentru a se oferi ofrande de grâu și animale sacrificate zeilor. Templul a fost închis

Procurorii olandezi au renunțat la acuzațiile împotriva a trei suspecți în cazul furtului tezaurului dacic din Muzeul Drents

Procurorii olandezi au anunțat retragerea acuzațiilor împotriva a trei suspecți în cazul furtului coifului de aur de la Coțofenești și a celor trei brățări dacice de la Muzeul Drents, din Assen, la expoziția „Dacia – Regatul de aur și argint”. Cei trei nu vor mai fi urmăriți penal după ce Parchetul Olandez a considerată că aceștia au un „rol prea mic” în cazul jafului de pe 25 ianuarie 2025. Deși i-au ajutat pe principalii suspecți cu acțiuni de sprijin, Parchetul consideră că nu se poate dovedi că aceștia știau că acțiunile lor erau legate de furt”, a transmis parchetul joi, potrivit nltimes.nl. A mai rămas un bărbat de 26 de ani din Heerhugowaard drept singurul suspect care va fi urmărit penal. El este suspectat de furtul plăcuțelor de înmatriculare și va fi chemat la o audiere cu ușile închise Jan B., 20 de ani, și Bernhard Z., 35 de ani, sunt, de asemenea, suspectați de furtul mașinii cu care au fugit, care ulterior a ars.Această mașină a plecat de la muzeu după furt și a fost găsită ulterior arsă sub un viaduct. Potrivit declarației lui Jan B., Douglas Chesley W., în vârstă de 36 de ani, a fost creierul din spatele jafului. Însă, toți suspecți își exercită dreptul de a păstra tăcerea. Dacă tezaurul dacic nu va fi recuperat, România ar putea primi 5,7 milioane de euro despăgubire în urma furtului tezaurului dacic de la Muzeul Drents din Olanda, a anunțat Muzeul Național de Istorie a României, în luna iulie. „Procedura privind compensarea financiară a prejudiciului rezultat în urma furtului celor patru bunuri aparținând patrimoniului cultural național al României, expuse în cadrul Muzeului Drents, se desfășoară în conformitate cu prevederile standard aplicabile în asemenea situații, care sunt întotdeauna indicate în asigurările pentru bunurile incluse în expoziții”, a transmis Muzeul Național de Istorie al României. Momentan, nu există indicii că artefactele dacice vechi de peste 2.000 de ani  ar fi fost topite, ci ar fi ascunse pentru a fi vândute pe piața neagră. Sursa Foto: Profimedia Autorul recomandă: Anchetatorii olandezi sunt pe cale să găsească Coiful de la Coțofenești și brățările dacice. Planificatorul jafului știe unde sunt ascunse

Mormântul lui George Enescu este abandonat. Aflat într-o stare deplorabilă, cavoul nu poate fi restaurat nici de statul francez, nici de statul român

Cu toate că festivalul „George Enescu” a început, mormântul marelui compozitor român din cimitirul Père-Lachaise din Paris (în care se odihnesc personalități ca Maria Callas, George Bizet și Frederic Chopin), este într-o stare deplorabilă. Mormântul nici măcar nu este marcat, nefiind indicatoare. Abandonat și nereabilitat, este departe de atenția pe care o merită „una dintre cele mai importante personalități ale culturii române”, potrivit Antena 3 CNN. Mormântul ar putea fi reabilitat, dar este o situație juridică neclară privind dreptul de proprietate. Ioana Bivolaru, ambasadorul României în Franța, a declarat că autoritățile diplomatice au purtat dialoguri constante cu primăria Parisului și administrația cimitirului pentru semnalizarea cavoului pe o hartă fizică. Fără rezultate! Alina Păvalache, pianistă română la Paris,  care vizitează mormântul de 2-3 ori pe an, spune că „vechea schemă de semnalizare existentă de peste două decenii va fi eliminată, iar mormântul urmează a fi geolocalizat prin intermediul unui cod QR”. Însă locul de veci este concesionat unei familii franceze. Administrația cimitirului n-a mai primit nicio veste de la proprietar, pe nume Jean Pasche,  din 2011. Fără acordul acestuia, nici România sau Franța nu pot efectua restaurări. Cu ocazia omemorării a 70 de ani de la moartea lui Enescu de către Ambasada României, au fost depuse panglici și jerbe de flori. Sursa Video:  Antena 3 CNN Autorul recomandă: Festivalul George Enescu. Rafinamentul ENESCIAN, emoția romantică a lui Dvořák, moștenirea lui Bach și fastul baroc

Mormântul lui George Enescu este abandonat. Aflat într-o stare deplorabilă, reabilitarea ține de chestiuni juridice

Cu toate că festivalul „George Enescu” a început, mormântul marelui compozitor român din cimitirul Père-Lachaise din Paris (în care se odihnesc personalități ca Maria Callas, George Bizet și Frederic Chopin), este într-o stare deplorabilă. Abandonat și nereabilitat, este departe de atenția pe care o merită „una dintre cele mai importante personalități ale culturii române”, potrivit Antena 3 CNN. Mormântul ar putea fi reabilitat, dar este o situație juridică neclară privind dreptul de proprietate. Ioana Bivolaru, ambasadorul României în Franța, a declarat că autoritățile diplomatice au purtat dialoguri constante cu primăria Parisului și administrația cimitirului pentru semnalizarea cavoului pe o hartă fizică. Fără rezultate! Alina Păvalache, pianistă română la Paris,  care vizitează mormântul de 2-3 ori pe an, spune că „vechea schemă de semnalizare existentă de peste două decenii va fi eliminată, iar mormântul urmează a fi geolocalizat prin intermediul unui cod QR”. Însă locul de veci este concesionat unei familii franceze. Administrația cimitirului n-a mai primit nicio veste de la proprietar, pe nume Jean Pasche,  din 2011. Fără acordul acestuia, nici România sau Franța nu pot efectua restaurări. Cu ocazia omemorării a 70 de ani de la moartea lui Enescu de către Ambasada României, au fost depuse panglici și jerbe de flori. Sursa Video:  Antena 3 CNN Autorul recomandă: Festivalul George Enescu. Rafinamentul ENESCIAN, emoția romantică a lui Dvořák, moștenirea lui Bach și fastul baroc

Festivalul George Enescu. Rafinamentul enescian, emoția romantică a lui Dvořák, moștenirea lui Bach și fastul baroc

Festivalul Internațional George Enescu continuă să transforme Bucureștiul într-o veritabilă capitală a muzicii, reunind într-o singură zi – 5 septembrie 2025 – unele dintre cele mai fascinante lucrări din istoria muzicii universale. Publicul va trece prin universuri sonore extrem de diverse: de la delicatețea miniaturilor enesciene și exuberanța unui concert pentru pian semnat de Șostakovici, până la  monumentalitatea eroică a lui Beethoven, lirismul și energia romantică a lui Dvořák, dialogul imersiv cu moștenirea lui Bach și splendoarea barocă readusă la viață de ansambluri de prim rang. La ora 16:30, la Ateneul Român, Orchestra Filarmonică din Rotterdam, sub conducerea carismaticului Lahav Shani, deschide programul cu Intermezzi op. 12 pentru instrumente de coarde de George Enescu. Orchestra Filarmonică din Rotterdam, sub conducerea carismaticului Lahav Shani Scrise imediat după celebrele Rapsodii Române, aceste două piese surprind printr-o atmosferă intimă, subtilă, ce trădează influențe impresioniste și dezvăluie o altă față a tânărului Enescu: mai reținut, mai reflexiv, dar la fel de profund. Concertul continuă cu o lucrare plină de vitalitate – Concertul nr. 2 pentru pian și orchestră în fa major de Dmitri Șostakovici, dedicat fiului său Maxim, o partitură care surprinde prin energie, candoare și spirit ludic. Lahav Shani va interpreta aici un dublu rol: solist la pian și dirijor, creând o relație directă între scena solistică și ansamblul orchestral. Programul se încheie cu o lucrare colosală: Simfonia a III-a „Eroica” de Beethoven, considerată de mulți momentul de început al romantismului în muzică. Inițial dedicată lui Napoleon, apoi retrasă cu furie de compozitor atunci când acesta s-a autoproclamat împărat, „Eroica” rămâne un testament despre idealuri, sacrificiu și triumf, cu o forță expresivă care emoționează și astăzi. O bijuterie mai rar interpretată De la ora 19:30, la Sala Palatului, Orchestra Filarmonică Cehă aduce în prim-plan muzica lui Antonín Dvořák, sub bagheta tânărului și dinamicului Petr Popelka. Concertul de început este unul dintre cele mai iubite și totodată solicitante pentru violonceliști: Concertul în si minor pentru violoncel și orchestră, op. 104. Solist va fi Kian Soltani, un nume de referință al generației sale, apreciat pentru sensibilitatea și intensitatea interpretărilor sale. Kian Soltani După pauză, publicul va descoperi o bijuterie mai rar interpretată: Simfonia nr. 6 în re major, op. 60, o lucrare care combină forța tradiției romantice germane cu energia și ritmul dansurilor populare cehe, precum furiantul. Este o partitură care respiră esența spiritului național și care, în interpretarea unei orchestre de prestigiu precum Filarmonica Cehă, promite să fie o experiență memorabilă. Tot în această seară, de la ora 20:00, la MINA – Muzeul Artei Noi Imersive, publicul este invitat într-o călătorie unică: „Bach in the Jungle”, parte din seria Enescu – JTI Immersive Experience. Ștefania Burcea Evenimentul aduce împreună artiști de renume internațional – Leticia Moreno (vioară), Claudio Constantini (bandoneón), Uxía Martínez Botana (contrabas) și Matan Porat (pian) – într-un dialog muzical inedit între Bach și compozitori din secolele XIX și XX. De la Sonata în do minor BWV 1017 de Bach, reimaginată pentru bandoneón și vioară, la Bachianas Brasileiras nr. 5de Heitor Villa-Lobos sau Sonata Chiquitana descoperită în Bolivia, programul demonstrează cum influența bachiană a traversat culturi și continente. Finalul, cu Anotimpurile la Buenos Aires de Piazzolla, arată cum contrapunctul baroc se poate transforma în vibrația incandescentă a tangoului. De la rafinamentul intim al lui Enescu la monumentalitatea lui Beethoven Ziua se încheie la Ateneul Român, cu tradiționalele Concerte de la Miezul Nopții. De această dată, publicul are ocazia să descopere opera într-un act „Il trionfo della fama” de Francesco Bartolomeo Conti, o raritate barocă adusă la București de ansamblul Accademia Bizantina și Purcell Choir, sub bagheta lui Ottavio Dantone. Distribuția vocală impresionantă, alături de un ansamblu instrumental specializat, reconstituie fastul muzicii baroce italiene, într-un spectacol unde muzica devine teatru, iar vocile și instrumentele spun împreună povestea triumfului celebrității și al destinului. Astfel, Festivalul Internațional George Enescu propune o zi în care publicul poate trece de la rafinamentul intim al lui Enescu la monumentalitatea lui Beethoven, de la lirismul romantic al lui Dvořák la universul exotic și surprinzător al reinterpretărilor lui Bach, pentru a încheia sub semnul barocului spectaculos. O adevărată sărbătoare a diversității muzicale, care confirmă dimensiunea universală a festivalului. Unul dintre cele mai mari evenimente de muzică clasică la nivel mondial Festivalul Internațional George Enescu este unul dintre cele mai mari evenimente de muzică clasică la nivel mondial, organizat începând cu anul 1958. Cea de-a XXVII-a ediție are loc între 24 august și 21 septembrie 2025 și marchează 70 de ani de la trecerea în eternitate a marelui compozitor și muzician român, George Enescu. Tema din acest an este „Aniversări / Celebrations”, iar în program se regăsesc peste 100 de concerte susținute de peste 4.000 artiști din 28 de țări, ce aduc în prim-plan atât moștenirea artistică a lui Enescu, cât și impactul său profund asupra muzicii clasice universale. Festivalul Enescu, organizat de ARTEXIM, sub Înaltul Patronaj al Președintelui României și finanțat de Guvernul României prin Ministerului Culturii, este un adevărat brand de țară și un veritabil proiect de diplomație culturală. Motor cultural și economic ce atrage la București mii de turiști străini, festivalul susține industriile creative și consolidează imaginea României în lume. Organizatorii își rezervă dreptul de a modifica programele. Vă rugăm să vizitați site-ul Festivalului Internațional George Enescu, , pentru a fi la curent cu cele mai recente informații. RECOMANDAREA AUTORULUI: Un veritabil eveniment editorial: s-a lansat antologia ”Eminescu – dorul de absolut”, volumul 2, sub titlul ”Cu gândiri și cu imagini…” PIETRELE cetății romane Sarmizegetusa au devenit jgheab pentru vite sau decorațiuni în curțile localnicilor Festivalul Internațional „George Enescu”. Eternitatea unei națiuni, muzica unei LUMI

Trei lumi sonore, între tradiție și inovație, la Festivalul Enescu 2025

Pe 4 septembrie, Bucureștiul devine scena unei călătorii muzicale care trece prin secole, continente și estetici, aducând în fața publicului trei evenimente de marcă în cadrul Festivalului Internațional George Enescu. De la fastul și claritatea Ateneului Român, la amploarea epică a Sălii Palatului și până la spectacolul imersiv de la MINA – Muzeul Artei Noi Imersive, ziua de joi propune publicului un itinerar ce reflectă diversitatea și deschiderea unică a festivalului. Ziua începe la Ateneul Român, unde Rotterdam Philharmonic Orchestra, sub bagheta carismaticului său dirijor Lahav Shani, propune un program ce invită la descoperire, dialog și emoție. Concertul se deschide cu uvertura „Cyrano de Bergerac” de Johann Wagenaar, compozitor neerlandez de la cumpăna dintre secolele XIX și XX, astăzi rar cântat, dar a cărui muzică păstrează un amestec vibrant de influențe straussiene și accente berlioziene. Alegerea acestei lucrări nu este întâmplătoare: ea readuce în fața publicului creații rar interpretate, subliniind misiunea festivalului de a restitui comori muzicale ascunse. Rotterdam Philharmonic Orchestra După această deschidere spectaculoasă, scena îi revine violonistului Valentin Șerban, laureat al Concursului Internațional George Enescu și una dintre cele mai promițătoare voci ale tinerei generații românești. El va interpreta Concertul nr. 5 în la major pentru vioară și orchestră de Wolfgang Amadeus Mozart, o partitură scrisă în 1775, în care Mozart – la doar 19 ani – transformă convențiile concertului clasic într-un univers plin de umor, surprize și frumusețe melodică. Așa-numita secțiune „turcească” din final, cu ritmurile sale insolite, rămâne una dintre cele mai ingenioase invenții ale clasicismului vienez. Seara la Ateneu se încheie cu Simfonia nr. 9 „Din lumea nouă” de Antonín Dvořák, scrisă la New York în 1893, dar purtând amprenta lirismului ceh și a nostalgiei pentru casă. Lucrarea este, totodată, o oglindă a Americii emergente, cu ecouri de spiritualuri afro-americane și cântece populare indigene. Sub conducerea lui Lahav Shani, această simfonie devine un arc între Europa și America, între tradiție și modernitate, între rădăcini și viitor. Lahav Shani La finalul concertului, publicul va avea ocazia să se întâlnească cu Valentin Șerban în cadrul unei sesiuni de autografe, prilej de a descoperi și discul „Moștenitorii României muzicale (III)”, lansat de Editura Casa Radio în 2024, înregistrat alături de pianista Daria Tudor. Czech Philharmonic Orchestra, program de intensitate și rafinament Seara continuă la Sala Palatului, unde Czech Philharmonic Orchestra, sub bagheta dirijorului Petr Popelka, aduce un program de intensitate și rafinament. Prima parte este dedicată Simfoniei nr. 4 în mi minor de George Enescu, lucrare rămasă în manuscris peste o jumătate de secol și finalizată de muzicologul Pascal Bentoiu. Această simfonie, parte a moștenirii simfonice enesciene, ilustrează o sinteză între modernismul european și specificul românesc, propunând un limbaj sonor dens, plin de energie și dramatism. Czech Philharmonic Orchestra Programul continuă cu Dansurile simfonice op. 45 de Serghei Rahmaninov, ultima lucrare a compozitorului și o veritabilă sinteză a stilului său. Partitura, terminată în 1940 în Statele Unite, este o meditație asupra timpului și a destinului, dar și un testament artistic plin de vitalitate. Culorile orchestrale bogate, ritmurile dansante și accentele melancolice fac din această lucrare un adevărat tur de forță simfonic. Interpretate de una dintre cele mai prestigioase orchestre europene, aceste două capodopere pun față în față două lumi: România lui Enescu și Rusia lui Rahmaninov, unite prin puterea expresivă a muzicii. Publicul este invitat să trăiască experiența Enescu – JTI Immersive Experience În paralel, la MINA – Muzeul Artei Noi Imersive, publicul este invitat să trăiască experiența Enescu – JTI Immersive Experience, un concept inovator ce îmbină muzica cu tehnologia vizuală. Programul intitulat Bach in the Jungle reinterpretează moștenirea lui Johann Sebastian Bach printr-o serie de lucrări ce traversează spații geografice și culturale diverse. De la Sonata nr. 4 BWV 1017 transpusă pentru bandoneón și vioară, până la Bachianas Brasileiras nr. 5 de Heitor Villa-Lobos, trecând printr-o sonată chiquitană descoperită în arhivele misionare din Bolivia și celebrul Ciaccona pentru vioară solo, spectacolul propune un dialog între tradiția barocă și interpretările ei moderne. În final, muzica lui Bach se reflectă prin lentila pasională a tangoului lui Astor Piazzolla, în Anotimpurile la Buenos Aires. Sub bagheta creativității artiștilor Leticia Moreno (vioară), Claudio Constantini (bandoneón), Uxía Martínez Botana (contrabas) și Matan Porat (pian), concertul devine o explorare a felului în care Bach continuă să inspire culturi, genuri și generații, într-un mediu vizual ce amplifică experiența emoțională. Leticia Moreno Uxía Martínez Botana Muzica se deschide către trecut și viitor, către clasic și contemporan Ziua de 4 septembrie la Festivalul Enescu devine astfel un mozaic al diversității muzicale: la Ateneul Român, întâlnirea dintre Wagenaar, Mozart și Dvořák, cu accente de descoperire și virtuozitate; la Sala Palatului, forța simfonică a lui Enescu și Rahmaninov, două partituri esențiale ale secolului XX; la MINA, un experiment ce aduce moștenirea lui Bach în secolul XXI printr-o experiență imersivă. Este o zi în care muzica se deschide către trecut și viitor, către clasic și contemporan, către tradiție și experiment. O zi care confirmă de ce Festivalul Internațional George Enescu este nu doar cel mai important eveniment muzical din România, ci și unul dintre festivalurile majore ale lumii, o platformă unde dialogul dintre culturi și epoci devine realitate sonoră. Organizatorii își rezervă dreptul de a modifica programele. Vă rugăm să vizitați site-ul Festivalului Internațional George Enescu, pentru a fi la curent cu cele mai recente informații. Despre Festivalul Internațional George Enescu Festivalul Internațional George Enescu este unul dintre cele mai mari evenimente de muzică clasică la nivel mondial, organizat începând cu anul 1958. Cea de-a XXVII-a ediție are loc între 24 august și 21 septembrie 2025 și marchează 70 de ani de la trecerea în eternitate a marelui compozitor și muzician român, George Enescu. Tema din acest an este „Aniversări / Celebrations”, iar în program se regăsesc peste 100 de concerte susținute de peste 4.000 artiști din 28 de țări, ce aduc în prim-plan atât moștenirea artistică a lui Enescu, cât și impactul său profund asupra muzicii clasice universale. Festivalul Enescu, organizat de ARTEXIM, sub Înaltul Patronaj al Președintelui României și finanțat de Guvernul României prin Ministerului Culturii, este un adevărat brand de țară și un veritabil proiect de diplomație culturală. Motor cultural și economic ce atrage la București mii de turiști străini, festivalul susține industriile creative și consolidează imaginea României în lume. Ultimele bilete

Un veritabil eveniment editorial: s-a lansat antologia Eminescu dorul de absolut, volumul 2, sub titlul Cu gândiri și cu imagini…

La Botoșani, Lili Bobu pare investită cu rolul unei vestale care să întrețină și aici nimbul sacru din jurul poetului Mihai Eminescu. Proaspăta antologie intitulată „Eminescu – dorul de absolut…”, tipărită cu profesionalism și dăruire la Iași de „Printhaus” și  având elocventul subtitlu Cu gândiri și cu imagini…, adună între coperți 375 de texte evocatoare și analitice, unele concepute special pentru acest eveniment editorial, altele selectate cu eforturi sisifice și acribioase din diverse surse. Printre texte sunt intercalate în jur de 100 de reproduceri din artiști plastici români, cu portrete și interpretări privitoare la universul eminescian, având printre semnatari pe Camil Ressu, Sabin Bălașa, Dan Hatmanu, Ion Grigore, Ligia Macovei, Ion Daghi, Marcel Chirnoagă, Spiru Vergulescu, Aurelian Antal etc. Toate aceste bijuterii plastice, dar și cartea îmbrăcată în catifea de un albastru intens, cu efigia placată cu aur a poetului pe prima copertă și întreg conținutul interior așternut pe hârtie velină, precum și inspirata punere în pagină a proiectului, vor satisface, cu siguranță, și pe cei mai exigenți bibliofili. Impozantul tom apare sub egida Asociației Culturale „Regal dˈArt” Botoșani  (în parteneriat cu Centrul Academic Internațional „Mihai Eminescu” Chișinău), fiind inițiat și coordonat de inepuizabila Lili Bobu. Iar „produsul” final nu constituie doar ofranda cuvenită Poetului, ci și o nouă contribuție notabilă la cunoașterea nemărginirii eminesciene. Cartea se impune atât prin prezența unor nume prestigioase de eminescologi, români și străini, cât și prin numărul impresionant al celor care semnează texte, cele mai multe constituind nu doar omagii, ci și incontestabile dovezi că înțelegerea deplină a fabuloasei moșteniri eminesciene e încă departe de a fi încheiată. Avem de fapt în față al II-lea volum dedicat lui Eminescu în viziunea Asociației Culturale botoșănene „Regal dˈArt”, primul conținând, în 2021, „100 de poeme dedicate efigiei eminesciene”, scrise de-a lungul anilor de autori români. Acest al doilea volum (însoțit de încă un obiect editorial de lux, având mai puține pagini și numit, cu parfum de epocă, Almanach, dar mustind și acesta de informații utile) se transformă astfel, prin consistența textelor, într-un insolit monument închinat poetului nostru național. El beneficiază de colaborarea academicienilor Mihai Cimpoi și Theodor Codreanu, care semnează prefața și respectiv postfața volumului. Aflați astăzi între liderii eminescologiei românești, cei doi autori oferă unghiuri noi de valorizare a creației și gândirii eminesciene. În prefața intitulată Fragmentarium filosofic eminescian, academicianul basarabean încearcă să răspundă la întrebarea dacă Eminescu poate fi socotit și filosof. Se știe că poetul aderase încă din anii studenției la aria gândirii idealiste proprii romantismului. Mihai Cimpoi identifică în manuscrise preocuparea obsedantă a poetului pentru ideea de ciclicitate, cu similitudini între simbolistica cercului și fenomenele care privesc timpul și cosmosul, cercul devenind o reprezentare a infinitului prin finit. Este evidențiat și rolul inconștientului în viziunea eminesciană, ca dimensiune constantă a operei, fie poezie sau proză. Tot la filosofie se încadrează și distincția observată de Eminescu între cele două stări ale luminii: de undă și de particulă, așa că Mihai Cimpoi acordă gândirii eminesciene inclusiv calitatea de pionierat în materie de revoluție cuantică. Eminescu este cel care susține imposibilitatea cunoașterii în afara adevărului, care adevăr trebuie să  fie, romantic și existențial, mai mult al inimii decât al rațiunii. În fond, întreaga gândire eminesciană e subordonată ființei, privită anticipat printr-o lentilă heideggeriană, încât poemele poetului sunt profund „ontologizate”, devenind meditații existențiale. În fine, gândirea eminesciană stabilește o relație dialectică între viață și moarte, una derivând din cealaltă, în strictă conformitate cu preceptele unei filosofii a naturii, omul ca ființă fiind parte osmotică a acesteia. Concluziile formulate de academicianul Mihai Cimpoi pot veni în sprijinul celor interesați de o dimensiune filosofică eminesciană. La fel de instructivă trebuie socotită și postfața semnată de Theodor Codreanu și intitulată Eminescu, Brâncuși, Enescu. Autorul stabilește, pe eșafodajul unor argumente indiscutabile, analogii tematice și de viziune între cele trei simboluri ale spiritualității românești. Numitorul comun și punctul de legătură între aceștia l-ar constitui ideea de mișcare, cu toate aspectele ei adiacente. La Eminescu esențială nu e frumusețea bazată pe forme încremenite și moarte, ci numai cea care posedă „proporția de mișcări”. De aici însăși definiția pe care Theodor Codreanu o dă poeziei: aceasta, „ca frumusețe difuză în lume, ca mod de existență, este mișcare”. Teoria se extinde și în planul cunoașterii, unde lucrurile pot fi mișcate și armonizate doar prin filtrul înțelegerii. Preluarea mecanică, în lipsa talentului și amprentei personale, înseamnă literă moartă și zădărnicie. Și de fapt întreaga construcție literară eminesciană demonstrează că lucrurile stau așa. Apreciatul eminescolog ne mai oferă o concluzie temerară: aceea că preceptul verlainean „musique avant toute chose” a fost „dus la perfecțiune nu de poeții blestemați ai Occidentului, ci de Eminescu”. Aici Theodor Codreanu îl invocă și pe Ștefan Petică, cel care considera că nu Macedonski, ci Eminescu este adevăratul precursor al simbolismului românesc. Iar o paralelă cu Brâncuși se realizează logic, dacă avem în vedere că atât poetul, cât și sculptorul își extrag sevele inspirației din resursele folclorului românesc. Brâncuși nu e străin de temele eminesciene, valorificând genial ideea de mișcare a poetului, precum zborul și obsesia ascensiunii, ca în cazul Coloanei infinitului. Și paralela cu Enescu se întemeiază tot pe relația amândurora cu folclorul. Filosofic, Theodor Codreanu descoperă similitudini între poemul Luceafărul  și opera Oedip, așa încât să se poată referi cu îndreptățire la „eminescianismul muzicii enesciene”. Cât privește textele critice sau evocative din interiorul antologiei, acestea pot suscita comentarii felurite. Venite de la critici de profesie sau mai cu seamă de la scriitori, unii contemporani cu poetul, alții din generațiile ce urmează, aceste opinii reunite oferă, cu succes, imaginea unui Eminescu viu, de surprinzătoare actualitate. Sunt prezenți cu citate critici fondatori, precum Titu Maiorescu sau Dobrogeanu-Gherea, ca și ctitori ai literaturii noastre moderne: Alecsandri, Caragiale, Slavici și Ion Creangă. Dar și marea pleiadă a criticilor postmaiorescieni: Eugen Lovinescu, M. Dragomirescu, N. Iorga, George Călinescu, Perpessicius, Ibrăileanu, Tudor Vianu, P. Constantinescu, Ș. Cioculescu, Vl. Streinu, I. Petrovici, D. Caracostea, urmați de C. Ciopraga, Al. Piru, E. Papu, C. Noica, I. Negoițescu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, D. Murărașu, Gh. Bulgăr, Augustin Z.N. Pop sau