Cuplurile care locuiesc împreună împart până la 30% din bacteriile intestinale
Microbiomul uman este „comunitatea” de bacterii, viruși și ciuperci care trăiesc în și pe corpul nostru, inclusiv bacteriile intestinale. El se formează încă de la naștere. Interacțiunile sociale cu cei din jur îl modelează continuu pe parcursul vieții, scrie El Economista. Persoanele cu care locuim influențează direct compoziția microbiotei noastre. Cuplurile care trăiesc împreună prezintă o diversitate microbiană mai mare față de cele care locuiesc separat. Aceasta este o veste bună pentru sănătate. De ce diversitatea bacteriană contează O microbiotă intestinală diversă reduce riscul de sindrom al intestinului iritabil. Scade și probabilitatea bolilor cardiovasculare și a nivelurilor ridicate de zahăr în sânge. Bacteriile din familia Ruminococcus sunt printre cele mai benefice identificate de cercetători. Ce se întâmplă la un sărut Microbiomul oral este cel mai vizibil afectat de viața în cuplu. Partenerii își schimbă saliva în mod regulat. Un sărut de doar zece secunde poate transfera până la 80 de milioane de bacterii. Un microbiom oral sănătos protejează împotriva cariilor dentare și are proprietăți antiinflamatorii. Există însă și un risc: bacteriile din genul Neisseria pot fi dăunătoare și pot provoca meningită. Bacteriile de pe piele, o amprentă de cuplu Efectul conviețuirii asupra microbiomului pielii este atât de puternic încât cercetătorii au putut identifica, pe baza probelor bacteriene individuale, 86% dintre cuplurile care locuiesc împreună. Modelele computerizate au realizat această predicție exclusiv pe baza bacteriilor prezente pe piele. Concluzia cercetătorilor este liniștitoare: deși poate părea alarmant, în majoritatea cazurilor nu există motive de îngrijorare. Schimbul de microorganisme între parteneri este un proces natural, cu efecte preponderent pozitive asupra sănătății ambilor.
Un psiholog explică ce abilitate contează mai mult decât iubirea într-o relație
Iubirea este adesea văzută ca fundamentul relațiilor de durată, însă psihologii susțin că nu este suficientă de una singură. Ceea ce determină cu adevărat dacă o relație rezistă este o abilitate emoțională mai puțin discutată: capacitatea de a „metaboliza” ruptura, fără a fugi rapid de disconfortul pe care îl aduce, potrivit Forbes. Ce înseamnă cu adevărat ruptura într-o relație O ruptură este orice moment în care conexiunea emoțională se fisurează, chiar și pentru scurt timp. Poate lua forma unui ton tăios, a unei absențe emoționale, a unei neînțelegeri sau a unui sprijin ratat. Cele mai multe rupturi sunt mici și cumulative, devenind dăunătoare doar atunci când sunt ignorate sau sau lăsate nerezolvate. Cuplurile care ocolesc aceste momente spun adesea că se simt distante, deși încă se iubesc. Cele care procesează rupturile descriu conflictul ca fiind dificil, dar în cele din urmă constructiv. A metaboliza ruptura înseamnă a rămâne prezent în disconfortul emoțional suficient de mult încât acesta să fie înțeles și integrat. În loc să încerce să facă durerea să dispară rapid, partenerii lasă timp ca sensul ei să se contureze înainte de a merge mai departe. Cele trei abilități din spatele metabolizării rupturii Psihologii descriu trei capacități esențiale implicate în acest proces. Prima este abilitatea de a rămâne prezent emoțional, fără escaladare sau retragere. A doua este tolerarea impactului propriilor acțiuni fără a apăra imediat intenția. Aceasta presupune recunoașterea modului în care ceva a fost resimțit, chiar dacă răul nu a fost intenționat. A treia este amânarea închiderii emoționale până când ambii parteneri simt că tensiunea s-a domolit și că au fost cu adevărat înțeleși. Aceste abilități cer autocontrol emoțional și reglarea sistemului nervos, fiind mult mai solicitante decât scuzele rapide. De ce oamenii se grăbesc spre rezolvare Graba de a încheia un conflict pare adesea maturitate sau iertare. Din punct de vedere psihologic, ea este frecvent alimentată de disconfortul față de incertitudine, frică sau rușine. Studiile arată că tensiunea nerezolvată activează răspunsuri de amenințare în sistemul nervos. Pentru unii, anxietatea împinge către nevoia de reasigurare imediată. Pentru alții, rușinea generează scuze premature menite să evite autocritica. În timp, aceste armistiții fragile se acumulează și înlocuiesc repararea autentică cu evitarea emoțională. Iubirea motivează grija, dar nu garantează capacitatea de a rămâne prezent în fața durerii. De fapt, iubirea poate face ruptura mai greu de tolerat, deoarece miza emoțională este mai mare. Capacitatea de a metaboliza ruptura permite relațiilor să supraviețuiască dezamăgirii și diferențelor. Ea conduce la mai multă încredere, reparare sigură și o intimitate care poate susține disconfortul. În cele din urmă, această abilitate transformă conflictul dintr-o amenințare într-o oportunitate de creștere.