Decizie ÎCCJ: Bani pentru concediul neefectuat
O decizie importantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) stabilește în ce condiții angajații își păstrează dreptul la compensarea în bani a zilelor de concediu neefectuate. Dreptul nu dispare automat după expirarea perioadei de report de 18 luni, dacă angajatorul nu poate demonstra că i-a oferit salariatului posibilitatea reală de a-și lua concediul. Decizia ÎCCJ, obligatorie pentru instanțele din România Decizia ÎCCJ a fost publicată în Monitorul Oficial pe 11 august 2026. De la acest moment, interpretarea stabilită de instanța supremă devine obligatorie pentru toate instanțele din România. Potrivit hotărârii, dreptul salariatului la compensarea în bani a zilelor de concediu neefectuate poate „supraviețui” chiar și după expirarea perioadei de report de 18 luni, dacă angajatorul nu i-a oferit în mod efectiv posibilitatea de a-și lua concediul. Problema analizată de ÎCCJ a pornit de la cazul unui fost procuror care a solicitat plata a 146 de zile de concediu de odihnă neefectuat, acumulate în perioada 2008-2020, în timp ce a lucrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul București și la Consiliul Superior al Magistraturii, potrivit Stiri pe surse. În primă instanță, Tribunalul București a apreciat că dreptul era prescris. Fostul procuror a contestat soluția, iar dosarul a ajuns la Înalta Curte. Prin hotărârea pronunțată în luna martie și publicată în Monitorul Oficial pe 11 august, ÎCCJ a stabilit modul în care trebuie interpretate regulile referitoare la concediul de odihnă neefectuat și compensarea acestuia la încetarea raporturilor de muncă. Când pot fi plătite zilele de concediu neefectuate Codul muncii prevede că, atunci când salariatul nu poate efectua concediul anual într-un anumit an, angajatorul trebuie să îi acorde posibilitatea de a efectua zilele restante într-o perioadă de 18 luni, începând cu anul următor. Compensarea în bani a concediului neefectuat este permisă numai la încetarea contractului individual de muncă. ÎCCJ a clarificat și momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție de trei ani pentru solicitarea compensării. Termenul de prescripție începe la încetarea raportului de muncă Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că termenul de prescripție de trei ani pentru cererile privind compensarea în bani a zilelor de concediu neefectuat începe să curgă de la momentul încetării raportului de muncă sau de serviciu. Prin urmare, expirarea perioadei de 18 luni în care concediul putea fi efectuat nu înseamnă automat că salariatul pierde dreptul de a solicita compensarea acestuia. Decizia ÎCCJ face o diferență importantă între situațiile în care concediul nu a fost efectuat din cauza angajatorului și cele în care salariatul a refuzat să își ia zilele libere. Dacă angajatorul nu a oferit în mod concret și efectiv posibilitatea efectuării concediului, expirarea perioadei de 18 luni nu duce automat la pierderea dreptului salariatului. În schimb, dacă angajatorul a oferit posibilitatea efectuării concediului, iar angajatul a refuzat fără justificare să îl efectueze, dreptul nu mai poate fi invocat în aceleași condiții. ÎCCJ clarifică situația zilelor de concediu neefectuate. Când pot cere angajații bani pentru zilele restante CCJ a stabilit următoarele: „a) Termenul de prescripție de 3 ani, în cazul cererilor de compensare în bani a zilelelor de concediu neefectuate până la încetarea raporturilor de muncă/de serviciu începe să curgă de la momentul încetării raportului de muncă.” Instanța supremă a analizat și situația zilelor care depășesc perioada legală de report de 18 luni. b) Pentru intervalul care depășește termenul de report de 18 luni, dreptul de a obține compensarea în bani a zilelor de concediu de odihnă subzistă atunci când angajatorul nu a oferit în mod efectiv angajatului posibilitatea de a exercita acest drept și, respectiv, nu există atunci când angajatul s-a abținut să își efectueze concediul anual plătit, deși i s-a oferit această posibilitate.”
Dominic Fritz contestă la CEDO decizia ICCJ care îi interzice candidatura până în 2030
UPDATE 21:20 Dominic Fritz, după decizia ÎCCJ: Să fie foarte clar: nu abandonez lupta Dominic Fritz a transmis un mesaj pe pagina sa de Facebook, după decizia ÎCCJ. „Nu mai e o surpriză pentru nimeni, ÎCCJ mi-a respins azi cererea de anulare a raportului ANI. Voi contesta sentința la CEDO. Consecința sentinței (și miza reală a raportului ANI) este interdicția de a candida la orice funcție aleasă până în 2030, inclusiv. Este o sancțiune administrativă, nu o condamnare penală”, a scris Fritz. „Sentința nedreaptă nu a venit din senin. A venit după ce eu personal și întregul partid USR am ajuns pe lista „dușmanilor Justiției” întocmită chiar de CSM.S-au întâmplat multe lucruri ciudate în ultimul timp, inclusiv cu procesul meu. Puse cap la cap, încetează să mai pară coincidențe. Să fie foarte clar: nu abandonez lupta. Voi duce până la capăt mandatul de primar pe care timișorenii mi l-au încredințat, a doua oară, în 2024”, a adăugat acesta. Știrea inițială: Dominic Fritz, liderul USR, va contesta la CEDO decizia care are ca efect interzicerea candidaturii sale la orice funcție aleasă până în anul 2030 inclusiv. „Sancțiunea este una administrativă, nu reprezintă o condamnare penală și nici nu conduce la pierderea mandatului de primar al Timișoarei”, au transmis reprezentanții partidului. Potrivit comunicatului de presă al USR, raportul ANI, rămas definitiv cu sentința ICCJ, a constatat un conflict de interese în urma unui Plan Urbanistic Zonal (PUZ) elaborat în întregime înainte de preluarea mandatului său de primar. „I se impută o singură faptă: a semnat, în a doua zi de mandat, dublura unui referat deja semnat de predecesor. Cu această semnătură, deși complet inutilă și fără vreo valoare juridică, ANI spune că Dominic Fritz a adus beneficii unui arhitect care a lucrat ca proiectant la PUZ și care împrumutase campania USR cu 25.000 de lei, sumă restituită de Autoritatea Electorală Permanentă”, se arată în comunicatul de presă. „Fiecare dintre aceste elemente, luate separat, ar putea fi considerate coincidențe. Împreună, însă, ridică semne de întrebare cu privire la motivația și momentul acestei decizii”, a declarat Dominic Fritz. Decizia de joi a ICCJ subliniază că interdicția produce efecte exact în perioada alegerilor din 2028 și 2030, iar Fritz amintește că și în trecut candidaturile sale au fost contestate prin diverse proceduri administrative și juridice. Potrivit comunicatului, pentru a reconfirma sprijinul politic necesar exercitării funcției de președinte al partidului, Dominic Fritz va solicita un vot de încredere atât în Biroul Național al USR, cât și la Congresul partidului programat în luna octombrie. „Drumul nostru nu se oprește la o sentință pe care o consider nedreaptă. Viitorul se decide prin votul cetățenilor și prin încrederea oamenilor pentru care muncim în fiecare zi”, a transmis președintele USR.
Dreptul de deducere a TVA nu se mai prescrie începând de astăzi. Decizia Înaltei Curți a fost publicată în Monitorul Oficial
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) din 20 aprilie, privind imprescriptibilitatea dreptului de deducere a taxei pe valoare adăugată, care este obligatorie, a fost publicată, marți, în Monitorul Oficial, moment în care intră în vigoare, conform Mediafax. „Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov și, în consecință, stabilește că: În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 1473 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 303 alin. (7) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că: Dreptul persoanei impozabile de a reporta soldul sumei negative a TVA în decontul de TVA aferent perioadelor fiscale ulterioare nu este prescriptibil. Obligatorie, conform art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 aprilie 2026”, se arată în motivarea Decizia nr. 6 din 20 aprilie a Completului pentru Soluționarea Recursului în Interesul legii din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată marți, în Monitorul Oficial Nr. 443. Decizia integrală poate fi consultată AICI. Potrivit Codului de procedură civilă, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție este definitivă și obligatorie, după publicarea în Monitorul Oficial. Decizia se motivează în termen de cel mult 30 de zile de la pronunțare şi se publică în cel mult 15 zile de la motivare în Monitorul Oficial al României, și se poate aplica din acel moment. „TVA-ul plătit plătit de o firmă nu mai poate expira” Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, compus din 25 de judecători ai instanței supreme, se reunise pe 20 aprilie pentru a da o interpretare unitară privind aplicarea art. 147 indice 3 din Codul fiscal și a decis că dreptul persoanei impozabile de a reporta soldul sumei negative a TVA în decontul de TVA aferent perioadelor fiscale ulterioare nu este prescriptibil. Concret, conform deciziei ÎCCJ, contribuabil român care are de reportat sume de TVA pe care le-a plătit și pe care nu le poate compensa cu TVA datorat poate să facă acest lucru ulterior, până la încetarea activității, fără a i se putea opune prescripția. „De astăzi, TVA-ul plătit de o firmă nu mai poate expira. Dreptul de deducere este imprescriptibil. Este o decizie care reașează echilibrul dintre contribuabil și stat, în favoarea celui care a respectat regulile. Această decizie valorează, concret, milioane de euro pentru companiile românești care au acumulat solduri negative de TVA și le-au văzut amenințate de prescripție. ÎCCJ a oferit tipul de claritate juridică pe care o economie sănătoasă nu o garantează. Nu s-a publicat doar o decizie în Monitorul Oficial, ci d-a publicat un principiu: Dreptul de a recupera TVa nu poate fi ucis de timp. Este o clarificare pe care mediul de afaceri o aștepta de ani buni și care pune capăt unei practici ANAF prin care prescripția devenise instrument de confiscare disimulată”, a explicat Dr. Cornelia Năstase, CEO CC Tax Advisory, într-o declarați pentru Mediafax. RECOMANDAREA AUTORULUI: