Depresia, legată de reducerea unei zone-cheie a creierului. Descoperirea ar putea explica legătura cu demența
Un nou studiu identifică însă o posibilă piesă importantă a acestui puzzle: persoanele cu depresie prezintă un volum mai mic într-o regiune a hipocampului, structură cerebrală esențială pentru memorie și învățare. Cercetarea, publicată în revista științifică Translational Psychiatry, a analizat imagini obținute prin RMN și PET de la peste 2.000 de adulți cu vârste între 50 și 90 de ani, fără afectare cognitivă. Aproximativ o treime dintre participanți aveau depresie, scrie Science Alert. Hipocampul, zona afectată la persoanele cu depresie Cercetătorii au analizat mai multe regiuni ale hipocampului, o structură cerebrală cunoscută pentru rolul său în procesele de memorie, învățare și orientare. O regiune denumită CA23DG, formată din subcâmpurile hipocampale CA2 și CA3 și din girusul dentat, a prezentat un volum mai mic la persoanele cu depresie, comparativ cu cele fără depresie. Asocierea s-a menținut și după ce cercetătorii au luat în calcul factori precum vârsta, sexul, indicele de masă corporală și nivelul de activitate fizică. „Depresia a fost asociată de mult timp cu un risc crescut de apariție a bolii Alzheimer, dar încă nu înțelegem pe deplin legătura biologică dintre cele două”, a explicat Danielle Luu, cercetătoare în neuroștiințe la University of Southern California și autoarea principală a studiului. Modificările observate nu par legate de principalii factori de risc Pentru a verifica dacă modificările observate ar putea fi asociate cu procesele caracteristice bolii Alzheimer, cercetătorii au inclus în analiză și nivelurile proteinelor beta-amiloid și tau, precum și prezența variantei genetice APOE ε4, asociată cu un risc crescut de Alzheimer. Rezultatele au arătat că legătura dintre depresie și volumul redus al regiunii CA23DG s-a modificat foarte puțin după introducerea acestor factori. Descoperirea ar putea indica existența unor mecanisme distincte prin care depresia și boala Alzheimer influențează creierul și memoria. Cu alte cuvinte, modificările observate la nivelul hipocampului în cazul depresiei ar putea reprezenta un fenomen diferit de procesele biologice asociate bolii Alzheimer. Depresia de lungă durată, asociată cu modificări mai pronunțate ale hipocampului Cercetătorii au observat și o asociere între durata depresiei și volumul regiunii CA23DG. Persoanele care avuseseră depresie o perioadă mai lungă prezentau o asociere mai puternică cu reducerea volumului acestei regiuni, chiar și atunci când simptomele actuale erau mai ușoare și ținute sub control. În schimb, persoanele cu simptome depresive mai severe, dar diagnosticate mai recent, nu prezentau aceeași asociere puternică. Rezultatele sugerează că durata depresiei ar putea fi un factor important în modificările structurale ale hipocampului, nu doar severitatea simptomelor la momentul evaluării. Cercetătorii avertizează că rezultatele nu indică o cauză O observație neașteptată a apărut atunci când cercetătorii au luat în calcul utilizarea antidepresivelor. Participanții care utilizau astfel de medicamente prezentau un volum redus atât în regiunea CA23DG, cât și în CA1. Autorii subliniază însă că acest rezultat nu înseamnă că antidepresivele provoacă modificări ale creierului. Este posibil ca persoanele cu forme mai severe sau mai persistente de depresie să fie mai predispuse să primească tratament medicamentos, ceea ce face dificilă separarea efectelor bolii de cele ale tratamentului. Studiul este observațional, astfel că rezultatele demonstrează o asociere, nu o relație de cauzalitate. Cercetătorii nu pot spune, pe baza acestor date, dacă depresia determină reducerea volumului hipocampului, dacă modificările cerebrale favorizează depresia sau dacă există alți factori implicați. Autorii studiului recomandă, de asemenea, ca persoanele care urmează tratament pentru depresie să nu își întrerupă sau modifice medicația pe baza acestor rezultate. Sunt necesare studii pe termen lung, care să urmărească pacienții înainte și după începerea tratamentului, pentru a clarifica relația dintre depresie, antidepresive și modificările hipocampului.
10 dezvăluiri surprinzătoare despre uleiul de pește omega-3
Un studiu recent pune la îndoială eficacitatea suplimentelor cu ulei de pește omega-3. Americanii cheltuie peste 1 miliard de dolari anual pe aceste produse. Cercetarea a fost realizată de Keck Medicine, din cadrul Universității din Southern California. Cercetătorii au analizat impactul uleiului de pește la persoane în vârstă. Participanții erau expuși unui risc crescut de a dezvolta Alzheimer, conform mediafeed.co. Studiul a urmărit dacă acizii omega-3 ajung, de fapt, la creier. Nivelurile de DHA din lichidul cefalorahidian au crescut cu 17%. Rezultatul arată că suplimentele au fost absorbite eficient de organism. Drumul până la creier nu s-a tradus însă în beneficii cognitive clare. De ce nu s-au observat îmbunătățiri ale memoriei Participanții nu au avut rezultate mai bune la testele cognitive. Nu a existat o diferență față de grupul care a primit placebo. Imagistica cerebrală nu a arătat o încetinire a îmbătrânirii creierului. Suplimentele nu au prevenit nici atrofia hipocampului, zona legată de memorie. Aproape jumătate dintre participanți purtau gena APOE4, legată de riscul de Alzheimer. Această genă poate influența modul în care creierul procesează omega-3. Cercetătorii spun că sunt necesare studii suplimentare, pentru confirmare. Cercetătorii sugerează că omega-3 ar putea fi mai benefic prin alimentație. Dieta mediteraneană este bogată, în mod natural, în acești nutrienți. Combinația cu alți nutrienți ar putea spori beneficiile pentru creier. Ce recomandă, de fapt, cercetătorii pentru sănătatea creierului Sănătatea generală rămâne esențială pentru reducerea riscului de Alzheimer. Exercițiile fizice, somnul de calitate și alimentația echilibrată sunt recomandate constant. Obiceiurile sănătoase de viață sunt comparate cu întreținerea regulată a unei mașini. Cercetătorii explorează și medicamente care ar ajuta creierul să folosească mai bine omega-3. Studiul sugerează o reevaluare a rolului suplimentelor cu omega-3 pentru creier. Acestea nu par să fie măsura preventivă pe care mulți o sperau. Cercetătorii recomandă, în schimb, schimbări mai ample ale stilului de viață. Omega-3 ajunge în creier, dar efectele sunt limitate. Nu îmbunătățește memoria și nici performanțele cognitive. Nu încetinește îmbătrânirea creierului. Genetica (APOE4) poate influența eficiența suplimentelor. Dieta mediteraneană ar putea fi mai benefică decât suplimentele. Exercițiile, somnul și alimentația sunt mai importante pentru sănătatea creierului. Stilul de viață sănătos reduce riscul declinului cognitiv. Se caută tratamente care să valorifice mai bine omega-3. Modul în care creierul folosește omega-3 este complex și diferă de la o persoană la alta. Omega-3 nu este soluția miraculoasă pentru prevenirea bolii Alzheimer.
Testele de scris de mână pot detecta declinul cognitiv înaintea simptomelor severe, arată un nou studiu
Specialiștii susțin că scrisul de mână implică simultan procese motorii și cognitive complexe, ceea ce îl transformă într-un indicator important al funcționării creierului. Studiul a fost publicat în revista științifică Frontiers in Human Neuroscience. Potrivit cercetătorilor, persoanele cu afectare cognitivă prezintă modele distincte de organizare și coordonare a mișcărilor în timpul scrisului, în special în sarcinile care solicită memoria și capacitatea de concentrare. Testele de scris de mână au evidențiat diferențe clare între participanți Cercetarea a inclus 58 de persoane vârstnice, cu vârste cuprinse între 62 și 99 de ani, aflate în centre de îngrijire. Dintre acestea, 38 fuseseră diagnosticate cu diferite forme de afectare cognitivă, iar 20 erau considerate sănătoase din punct de vedere cognitiv. Participanții au fost rugați să efectueze mai multe exerciții folosind un stilou și o tabletă digitală. Printre sarcini s-au numărat trasarea unor linii și puncte, copierea unor propoziții și scrierea unor texte dictate verbal. Cea mai mare diferență între cele două grupuri a fost observată în timpul exercițiului de dictare. Acesta presupune ascultare, memorare, transformarea sunetelor în text și coordonare motorie pentru scriere. Persoanele diagnosticate cu declin cognitiv au avut nevoie de mai mult timp pentru fiecare mișcare a stiloului și au utilizat un număr mai mare de trăsături scurte pentru a finaliza exercițiul. Testele de scris de mână ar putea deveni un instrument medical accesibil Coordonatoarea studiului, kinesiologul Ana Rita Matias, a explicat că scrisul de mână oferă indicii importante despre modul în care creierul planifică și execută acțiuni. „Scrisul nu este doar o activitate motorie, ci o fereastră către creier”, a declarat cercetătoarea. Potrivit acesteia, pe măsură ce sistemele cognitive se degradează, scrisul devine mai lent, fragmentat și mai puțin coordonat. Cercetătorii consideră că astfel de teste ar putea reprezenta, în viitor, o alternativă mai simplă și mai ieftină la investigațiile medicale complexe, precum scanările cerebrale sau evaluările realizate exclusiv în spitale. Totuși, specialiștii avertizează că sunt necesare studii mai ample pentru confirmarea rezultatelor. Actuala cercetare a avut un număr redus de participanți și nu a urmărit evoluția acestora pe termen lung. Testele de scris de mână ar putea identifica mai devreme bolile neurodegenerative Oamenii de știință caută în prezent metode rapide și eficiente pentru identificarea timpurie a bolilor neurodegenerative, inclusiv Alzheimer’s disease. Pe lângă biomarkerii din sânge și analiza vocii, scrisul de mână începe să fie considerat o posibilă sursă importantă de informații despre sănătatea creierului. Potrivit autorilor studiului, obiectivul pe termen lung este dezvoltarea unui instrument accesibil, rapid și ușor de utilizat în cabinete medicale, centre de îngrijire sau chiar în evaluările de rutină ale persoanelor în vârstă.
Covidul de lungă durată ar putea declanșa modificări cerebrale similare cu Alzheimer, arată un nou studiu
Pentru majoritatea pacienților, COVID-19 este o boală ușoară, care durează una-două săptămâni. Pentru unii însă, simptomele persistă mult după faza acută. Atunci când manifestările continuă la patru săptămâni de la debut, medicii vorbesc despre „Long Covid” sau Covid de lungă durată. Noi cercetări sugerează că Covid de lungă durată ar putea declanșa modificări cerebrale asemănătoare cu cele din stadiile incipiente ale bolii Alzheimer, scrie TheIndependent. Oamenii de știință estimează că aproximativ 20 de milioane de americani au fost diagnosticați cu Covid de lungă durată. Afecțiunea include simptome care persistă mai mult de trei luni după infectare. Printre simptomele frecvente se numără oboseala, durerile musculare persistente, „ceața mentală”, amețelile, depresia, senzatia de lipsa de aer și pierderea mirosului sau gustului. Inflamația cerebrală și o barieră protectoare esențială Cercetătorii de la Universitatea din New York Langone Health au analizat modul în care Covidul de lungă durată afectează creierul. Ei s-au concentrat asupra plexului coroid, o structură care produce lichid cefalorahidian. Acest lichid protejează creierul și măduva spinării, elimină deșeurile și transportă nutrienți. Plexul coroid acționează și ca o barieră protectoare în interiorul creierului. Studiul a arătat că pacienții cu Covid de lungă durată aveau un plex coroid cu aproximativ 10% mai mare. Un plex coroid mărit este asociat cu inflamația cronică și neurodegenerarea. Acesta a fost corelat și cu biomarkeri identificați în boala Alzheimer progresivă. Rezultatele studiului și impactul cognitiv Cercetarea a urmărit 86 de pacienți cu Covid de lungă durată și simptome neurologice. Au fost incluși și 67 de pacienți vindecați de Covid și 26 de persoane sănătoase. Participanții cu Covid de lungă durată au obținut scoruri cu 2% mai mici la un test cognitiv. Cercetătorii cred că răspunsurile imune persistente pot îngroșa vasele de sânge din creier. Autorul principal, dr. Yulin Ge, a declarat că inflamația ar putea afecta această barieră cerebrală critică. El a precizat că mărirea plexului ar putea semnala un declin cognitiv similar Alzheimer în viitor. Întrebări rămase și pașii următori Cercetătorii spun că nu se știe încă dacă aceste modificări sunt reversibile. Echipa analizează datele de monitorizare pentru a evalua efectele cognitive pe termen lung. Oamenii de știință speră să stabilească dacă aceste schimbări pot anticipa un declin cognitiv persistent.
Când ar începe, de fapt, demența? Cercetătorii oferă indicii care rescriu teoriile existente
Demența este adesea percepută ca o boală a vârstei înaintate, însă tot mai multe dovezi științifice sugerează că rădăcinile sale pot fi mult mai timpurii, potrivit Science Alert. Cercetătorii susțin acum că eforturile de prevenție ar trebui să înceapă cu zeci de ani înainte de apariția simptomelor, vizând riscuri din copilărie și până la vârsta adultă tânără. Factorii din primii ani de viață influențează sănătatea viitoare a creierului Studiile arată tot mai clar că demența nu apare brusc, ci se dezvoltă pe parcursul vieții, prin acumularea unor factori de risc. Un studiu din 2023 realizat de cercetători din Suedia și Cehia a identificat mai mulți factori legați de naștere, asociați cu un risc ușor crescut de demență la vârsta adultă. Printre aceștia se numără intervalele scurte dintre sarcini și nașterea copiilor la vârste mai înaintate ale părinților, alături de factori inevitabili, precum sarcinile gemelare. Deși influențele sunt moderate, cercetătorii spun că ele evidențiază modul în care condițiile biologice timpurii pot modela sănătatea creierului pe termen lung. Tinerețea adultă, o perioadă critică Un amplu studiu publicat în 2024, coordonat de Global Brain Health Institute, a reunit experți din 15 țări pentru a evalua riscurile de demență la adulți cu vârste între 18 și 39 de ani. Echipa a concluzionat că tinerețea adultă reprezintă o oportunitate esențială pentru reducerea riscului viitor de demență, prin intervenții bine direcționate. Factorii legați de stilul de viață, precum consumul excesiv de alcool, fumatul, sedentarismul și izolarea socială, au fost identificați ca având un impact semnificativ. De asemenea, au fost evidențiate riscuri de mediu și de sănătate, inclusiv expunerea la poluare, pierderea auzului, obezitatea, diabetul, depresia și traumatismele craniene. Dovezi din studiile cognitive pe termen lung Cercetările care urmăresc persoane din copilărie până la vârsta înaintată oferă unele dintre cele mai solide dovezi privind originile timpurii ale demenței. Oamenii de știință au descoperit că nivelul cognitiv la vârsta de 11 ani este unul dintre cei mai puternici indicatori ai performanței cognitive la 70 de ani. Acest lucru sugerează că multe dintre diferențele observate la vârsta înaintată existau cu mult înainte de debutul declinului asociat îmbătrânirii. Studiile de imagistică cerebrală indică, de asemenea, că unele modificări asociate demenței pot reflecta expuneri din primii ani de viață, nu doar stilul de viață actual. O schimbare către prevenția pe tot parcursul vieții Experții susțin că prevenirea demenței ar trebui privită ca un obiectiv de sănătate publică pe termen lung, nu doar ca o problemă a vârstei a treia. Soluțiile propuse includ educația în școli, campanii de sănătate publică și politici care să descurajeze consumul de substanțe nocive, precum alcoolul și tutunul. Grupurile consultative comunitare și strategiile naționale pentru sănătatea creierului ar putea contribui la menținerea conștientizării între generații. Cercetătorii spun că interesul ridicat al tinerilor pentru sănătatea creierului oferă speranța că intervențiile timpurii ar putea reduce semnificativ incidența demenței.
Semne timpurii ale declinului cognitiv: modul în care șofăm poate indica riscuri viitoare
Concluziile sugerează că monitorizarea obiceiurilor la volan ar putea deveni un instrument important în identificarea timpurie a riscurilor asociate bolii Alzheimer sau accidentelor rutiere, scrie Science Alert. Cum se schimbă comportamentul la volan Echipa de cercetare a analizat datele de mobilitate rutieră pentru 56 de persoane diagnosticate cu tulburare cognitivă ușoară (MCI), comparându-le cu 242 de participanți fără probleme cognitive, având vârsta medie de 75 de ani. Într-un interval de monitorizare de până la 40 de luni, dispozitivele GPS instalate în vehicule au înregistrat automat rutele și frecvența deplasărilor. Studiul arată că persoanele cu MCI: conduc mai rar, aleg mai puține destinații, preferă rute familiare și simple, depășesc viteza mai rar. Chiar și după ajustarea datelor în funcție de vârstă, nivel de educație și risc genetic pentru Alzheimer, diferențele s-au menținut constant. Doar analiza datelor GPS a identificat corect persoanele cu MCI în 82% dintre cazuri, iar combinarea lor cu evaluările cognitive standard a ridicat acuratețea la 87%. Un instrument de monitorizare non-invaziv Potrivit neurologului Ganesh Babulal, unul dintre autorii studiului, monitorizarea comportamentului rutier este „o metodă discretă, cu impact redus, care poate reflecta capacitatea cognitivă reală a unei persoane”. Cercetătorii subliniază că șofatul implică coordonare, atenție și memorie – funcții afectate în stadiile incipiente ale declinului cognitiv. Următorul pas va fi extinderea cercetării la grupuri mai numeroase și mai diverse, incluzând factori suplimentari precum tipul de vehicul, zona geografică și alte afecțiuni medicale. În paralel, echipa accentuează nevoia de a respecta autonomia, confidențialitatea și drepturile persoanelor monitorizate, chiar dacă studiul ar putea preveni viitoare accidente prin intervenții precoce.
Mit demontat: declinul cognitiv apare indiferent de nivelul de educație
„Până acum se credea că educația te protejează de declinul cognitiv odată cu înaintarea în vârstă și că traiectoriile sunt diferite – cei cu mai puțină educație ar avea un declin mai accentuat. Dar studiul nostru arată că nu este așa”, a declarat pentru EFE Javier Solana, director de cercetare la Institutul Guttmann. Acestea sunt concluziile unui studiu publicat în revista Nature Medicine, coordonat de Universitatea din Oslo (Norvegia), în cadrul consorțiului european Lifebrain, cu participarea Institutului Guttmann și a Universității din Barcelona (UB). Potrivit cercetătorilor, educația oferă doar un avantaj la start – o „rezervă cognitivă” mai mare – dar nu împiedică apariția declinului cognitiv. „Traiectoriile sunt paralele: atât persoanele cu studii superioare, cât și cele cu studii mai puține ajung, în final, la un nivel similar de deteriorare cognitivă”, a adăugat Solana. Unul dintre cele mai ample studii privind îmbătrânirea cognitivă Studiul, intitulat „Reevaluarea rolului educației în declinul cognitiv și îmbătrânirea cerebrală”, a analizat date longitudinale de la peste 170.000 de persoane din 33 de țări occidentale – una dintre cele mai mari cercetări realizate până acum în acest domeniu, potrivit Institutului Guttmann, un centru de referință în sănătatea cerebrală și neuroreabilitare. Au fost procesate peste 420.000 de teste neuropsihologice și imagistice, provenite de la participanți din cohortele europene, americane, asiatice și australiene. Au fost incluși 170.795 de participanți cu vârste peste 50 de ani, monitorizați până la 28 de ani. UB a contribuit cu 161 de subiecți, iar cohorta BBHI cu alți 966. Participanții au fost supuși unor teste de memorie, raționament, viteză de procesare și limbaj. În plus, 6.472 dintre ei au fost evaluați și prin RMN cerebral, pentru a analiza volumul total al creierului și dimensiunea unor regiuni cheie, cum ar fi hipocampul sau cortexul prefrontal. Așadar, rezultatele arată că un nivel educațional mai ridicat este asociat cu o memorie mai bună, un volum intracranian mai mare și dimensiuni puțin mai ridicate ale regiunilor cerebrale implicate în memorie. Totuși, declinul cognitiv și îmbătrânirea creierului s-au produs în mod similar în toate grupurile analizate, indiferent de nivelul de educație. Așadar, un nivel educațional ridicat nu oferă o protecție absolută în fața declinului cognitiv, dar oferă o poziție de avantaj inițial în procesul de îmbătrânire, conchide Solana.