Etichetă: diagnostic

Controversă medicală. Ce au spus medicii despre un copil căruia îi curge sânge din ochi, urechi și nas

Controversa medicală a fost provocată de un copil de 11 ani din India, potrivit Live Science. Părinții băiatului l-au dus la spital după ce pacientul a avut mai multe episoade de sângerare din ochi, nas și urechi. Episoadele, care avuseseră loc timp de aproximativ o lună, păreau să înceapă fără un motiv evident, nu provocau durere și, de obicei, se opreau de la sine în câteva minute. Inițial medicii nu au putut oferi nicio explicație mai ales că examinările nu au relevat leziuni sau anomalii structurale. De asemenea, copilul nu avea probleme cu coagularea sângelui și nici alte indicii ale unei posibile boli. Controversa, rezolvată de un psihiatru Deoarece părinții au spus că sângerările au apărut în perioade de stres, s-a apelat șa ajutorul unui psihiatru. Acesta a făcut o evaluare a copilului și a stabilit că există o legătură între perioadele de stres provocate de activitățile școlare și sângerări. În cele din urmă medicii au ajuns la concluzia că simptomele erau compatibile cu hematohidroza asociată stresului. Este vorba despre o afecțiune extrem de rară în care oamenii elimină sânge precum transpirația sau prin diferite orificii. În cărțile de medicină nu există decât 50 de cazuri documentate de hematohidroza. Cum s-a terminat povestea Copilului din India i s-a prescris un tratament, iar sângerările au devenit din ce în ce mai rare. Specialiștii încearcă acum să afle ce provoacă astfel de sângerări. O variantă analizată este că stresul, frica sau trauma psihologică declanșează rupturi în vasele de sânge minuscule care înconjoară glandele sudoripare.

Cum se tratează modern hernia de disc (P)

Una dintre afecțiunile care pot duce la dureri de spate este hernia de disc. O hernie de disc apare atunci când învelișul fibros al unui disc intervertebral se fisurează sau se rupe, iar conținutul gelatinos din interior poate ieși și poate comprima sau irita rădăcinile nervoase. În funcție de localizare, există hernie de disc lombară, hernie cervicală și hernie de disc toracală. Manifestările clinice pot include, pe lângă durerea de spate, senzații de furnicături și amorțeală la nivelul membrelor, iar în cazul unei hernii lombare mai severe pot să apară, spre exemplu, și slăbiciune musculară la un picior, stenoză lombară sau chiar sindromul de coadă de cal, o urgență medicală care provoacă incontinență urinară și fecală și necesită tratament prompt. În cele mai multe situații, tratamentul pentru hernia de disc este unul conservator, prin medicație, proceduri de recuperare medicală și, în cazuri selectate, infiltrații epidurale cu corticosteroizi, la indicația medicului. În cazuri mai grave, când simptomele sunt severe, dacă au apărut complicații sau manifestările clinice nu cedează la alte metode de tratament, medicul poate recomanda o intervenție chirurgicală. În prezent, operațiile pentru hernie de disc sunt realizate de cele mai multe ori mai puțin invaziv, microchirurgical sau prin chirurgie endoscopică, cu traumatism tisular redus, în funcție de indicația stabilită. Acest abord asigură o recuperare mai rapidă a pacientului, cu mobilizare și reluarea activităților într-un timp mai scurt. În urma evaluării medicale detaliate, medicul neurochirurg stabilește care este cea mai potrivită tehnică chirurgicală pentru fiecare caz în parte. Intervenția realizată clasic, deschis, implică o incizie de dimensiuni mai mari la nivelul pielii comparativ cu alte tehnici, pentru acces la discul intervertebral deteriorat. Operația minim invazivă, care poate fi realizată prin mai multe metode, inclusiv endoscopic sau microchirurgical – cu ajutorul unui microscop operator – necesită o incizie de mici dimensiuni, cu traumatism redus la nivelul țesuturilor. Indiferent de tehnica utilizată, intervenția chirurgicală are ca scop îndepărtarea fragmentului de disc intervertebral herniat, eliminând astfel compresia asupra rădăcinilor nervoase, cu ameliorarea progresivă a simptomatologiei, reluarea activităților obișnuite și prevenirea complicațiilor. Este important ca după tratamentul chirurgical, pacientul să urmeze programul de recuperare medicală recomandat de medic, să revină periodic la control și să respecte indicațiile medicale, pentru a preveni o eventuală recidivă prin suprasolicitarea coloanei. La SANADOR, pacienții beneficiază de consultații de neurochirurgie, realizate de medici experimentați și de investigațiile recomandate pentru stabilirea diagnosticului. În funcție de indicație, la Spitalul Clinic SANADOR, pacienții au acces la programe personalizate de recuperare medicală și la intervenții de chirurgie spinală realizate inclusiv prin abord minim invaziv, într-unul dintre cele mai bine dotate blocuri operatorii din România, cu echipamente de ultimă generație, precum două microscoape operatorii Zeiss Kinevo 900, pentru obținerea celor mai bune rezultate pe termen lung.

O fotografie a mâinii tale ar putea detecta o boală rară care scurtează viața cu zece ani

Acromegalia apare când organismul produce prea mult hormon de creștere și se instalează de obicei la vârsta mijlocie. Mâinile și picioarele mărite sunt printre primele semne. Diagnosticul întârzie în medie un deceniu, deoarece boala progresează lent și este rară, conform Science Alert. La fiecare 100.000 de persoane, acromegalia afectează între 8 și 24 de indivizi. Aproximativ un sfert dintre pacienți așteaptă peste zece ani pentru un diagnostic corect. „Deoarece afecțiunea progresează foarte lent și este o boală rară, nu este neobișnuit să dureze până la un deceniu pentru a fi diagnosticată”, explică endocrinologul Hidenori Fukuoka de la Universitatea Kobe. Dacă afecțiunea nu este tratată, poate provoca complicații care pun viața în pericol. În medie, aceasta reduce speranța de viață cu aproximativ zece ani. Cum detectează IA acromegalia dintr-o fotografie a mâinii Cercetătorii au recrutat 725 de participanți, jumătate cu acromegalie, din 15 unități medicale din Japonia. Peste 11.000 de imagini ale mâinilor au fost folosite pentru a antrena modelul de IA. Fotografiile vizau dosul mâinii și pumnul încleștat, nu palma. Rezultatele sunt remarcabile. Dacă testul era pozitiv, șansa de acromegalie era de 88%. Dacă era negativ, șansa de a nu avea boala era de 93%. Modelul a depășit chiar și performanțele specialiștilor în endocrinologie testați cu aceleași fotografii. De ce mâna și nu fața Utilizarea fotografiilor feței ridică probleme de confidențialitate. Mâinile sunt „mai anonime” și permit un screening discret și practic. „Ceea ce mi s-a părut deosebit de semnificativ a fost atingerea acestui nivel de performanță fără trăsături faciale”, spune prima autoare, Yuka Ohmachi. Modelul IA nu înlocuiește specialiștii. Endocrinologii iau în considerare și modificările vocii, expresiile faciale și markerii biochimici. Instrumentul vine să completeze și să accelereze procesul de diagnostic. Echipa de la Kobe vrea să testeze modelul pe populații mai mari și să exploreze dacă poate detecta și alte afecțiuni vizibile la mâini, precum artrita reumatoidă sau anemia.

Alexandru Rogobete: Screeningul nu înseamnă boală. Acesta se face la oameni sănătoși

În cadrul unei ediții transmise live de Gândul a emisiunii „Atitudini, cu Adina Anghelescu”, Alexandru Rogobete, Ministrul Sănătății, a vorbit despre cum screeningul este destinat oamenilor sănătoși, de asta timpii de așteptare nu sunt o tragedie. Urmăriți aici, integral, emisiunea Adinei Anghelescu. Alexandru Rogobete: „În primul rând, nu cred că ar fi bine să comparăm timpul de așteptare la un RMN din România cu alte țări europene. În România se ajunge repede. Există țări, nu dăm nume ca să nu intrăm în discuții diplomatice… Dar există țări în care pacienți asigurați așteaptă pentru un RMN 6 luni. Pentru un consult dermatologic, știu caz concret, opt luni.” Invitat la emisiunea Adinei Anghelescu, Alexandru Rogobete a vorbit despre cum procedura de screening este destinată oamenilor sănătoși. Acesta a început prin a spune că nu este indicat să comparăm timpul de așteptare din România cu cel din alte state europene. În România, adaugă ministrul, se ajunge chiar repede. Acesta a ținut să menționeze că screeningul nu înseamnă boală. Această procedură este una destinată oamenilor sănătoși. Din acest punct de vedere, susține Rogobete, timpul de așteptare este relevant doar când există deja un diagnostic pus, ceea ce exclude procedura de screening. „De asta este posibil acum să dăm drumul la aceste programe, pentru că am cumpărat 125 de mamografe. Vorbesc despre ultimii doi-trei ani în care s-au dotat peste 60 de spitale cu laboratoare performante de citologie, s-a investit în imagistică, RMN-uri, CT-uri de înaltă performanță. Toate ca să avem unde să scanăm pacienții aceștia. În primul rând, nu cred că ar fi bine să comparăm timpul de așteptare la un RMN din România cu alte țări europene. În România se ajunge repede. Există țări, nu dăm nume ca să nu intrăm în discuții diplomatice, dar există țări în care pacienți asigurați așteaptă pentru un RMN 6 luni. Pentru un consult dermatologic, știu caz concret, s-au așteptat opt luni. Sunt oameni, români care vin din alte țări în România pentru că au acces mai rapid în sistemul de sănătate. Deci nu timpul de așteptare e neapărat discuția. Haideți să lămurim, pentru că oamenii trebuie să înțeleagă un aspect important. Screeningul se face programat. Screeningul nu înseamnă boală. Screeningul se face la pacienți sănătoși, la oameni sănătoși. Vă dau un exemplu, că vă programează pentru mamografie peste șase luni, nu e o tragedie. Pentru că asta înseamnă screeningul. Screening înseamnă că ai o programare și că ești programat ca în decurs de 12 luni să faci acea investigație. Timpul de așteptare contează în momentul în care s-a pus diagnosticul. Dacă un om se duce la doctor pentru că are un simptom, acolo se pune deja un pre-diagnostic. Ăla nu mai e screening, acolo se intră deja în mecanism de diagnostic.”, a explicat Ministrul Sănătății.

Andrei, un copil de 6 ani cu hidrocefalie congenitală, are nevoie de două operații la ochi. Nu mai facem față cu costurile

Andrei Boca Oltean are șase ani și încă de la începutul vieții a fost diagnosticat cu hidrocefalie congenitală, iar acum se confruntă cu o altă problemă gravă, deoarece are nevoie de două operații la ochi pentru a-și păstra vederea. Părinții băiatului au nevoie disperată de ajutor, deoarece nu mai fac față cheltuielilor constante pe care le presupune diagnosticul și terapia copilului. Andrei, copilul cu hidrocefalie congenitală, are nevoie de două operații la ochi La doar șase ani, viața lui Andrei este o luptă continuă pentru normalitate. Copilul și-ar dori să vadă viața la fel ca restul copiilor de vârsta lui, să recunoască fețele celor dragi, să se joace fără teamă și să privească lumina fără durere. Diagnosticat cu hidrocefalie congenitală, Andrei trăiește de șase ani între controale medicale, terapii zilnice și intervenții menite să îi ofere o șansă la o dezvoltare cât mai apropiată de normal. Hidrocefalia nu înseamnă doar un diagnostic trecut pe o foaie medicală. În cazul lui Andrei, ea a adus întârzieri de dezvoltare și nevoia unui program riguros de recuperare, printre care logopedie, psihoterapie, kinetoterapie și înot terapeutic. Aproape în fiecare zi, familia lui își organizează viața în funcție de ședințe, drumuri la specialiști și exerciții repetate acasă. Peste toate aceste încercări s-a suprapus recent o nouă problemă gravă, și anume o afecțiune oftalmologică ce implică subluxație de cristalin și care îi afectează serios vederea. La ultimul control, medicii au recomandat de urgență două intervenții chirurgicale: o corepraxie (operație de refacere a pupilei și reașezarea ei în poziție normală – n.r.) și o corecție optică, intervenții esențiale pentru a preveni agravarea situației. Răzvan Dan Boca Oltean, tatăl lui Andrei, spune că este greu de estimat o sumă de care ar avea nevoie pentru intervenții și terapii, dar recunoaște că se descurcă cu greu pentru a face față cheltuielilor. „Am evitat să spunem că avem nevoie de o sumă anume. Orice ajutor, oricât de mic, este important pentru noi. Știm că oamenii pot deveni puțin reticenți atunci când spui că ai nevoie de o anumită sumă. Nu vrem să punem presiune pe cineva. În fiecare zi, cheltuim aproximativ 500 de lei doar pentru tratamente și terapie. Noi lucrăm amândoi, dar nu reușim să ne mai descurcăm fără ajutor”, a declarat Răzvan Dan Boca Oltean pentru reporterii BZI. Părinții au nevoie de ajutor pentru a face față cheltuielilor Fără aceste operații, vederea lui Andrei riscă să se deterioreze și mai mult, ceea ce ar complica suplimentar procesul de recuperare deja dificil. Pentru un copil cu hidrocefalie, vederea este vitală în procesul de dezvoltare. Fiecare exercițiu de coordonare, fiecare interacțiune și fiecare terapie depind și de capacitatea lui de a vedea clar. Orice amânare poate însemna șanse reduse la o evoluție favorabilă. Odată ce banii necesari vor fi strânși, Andrei va fi operat la un spital privat din Cluj. Familia lui Andrei a ajuns la limita posibilităților financiare. Costurile terapiilor zilnice sunt deja foarte mari, iar intervențiile oftalmologice adaugă o presiune financiară imposibil de susținut fără sprijin extern. „Pentru hidrocefalie, facem recuperare zilnică, costisitoare. Iar acum ni s-au recomandat și cele două operații la ochi. Pur și simplu nu mai facem față cu costurile”, mărturisesc părinții, cu sinceritate și teamă, dar și cu speranța că nu vor fi lăsați singuri. Oricine dorește să îl ajute pe Andrei o poate face direct, în conturile familiei. Beneficiar este Răzvan Dan Boca Oltean, tatăl lui Andrei. Donațiile în lei pot fi făcute în contul de Revolut – RON: RO35 REVO 0000 1404 9690 9552 (IBAN complet: RO35REVO0000140496909552). Există și conturi pentru donații în valută: cont EUR – RO35 REVO 0000 1404 9690. Sumele ajung direct la familia lui Andrei, copilul cu hidrocefalie congenitală, pentru operațiile la ochi de care are nevoie. Donație lunară Donează lunar pentru susținerea jurnalismului de calitate Donație singulară Donează o singură dată pentru susținerea jurnalismului de calitate

Eva Beldiman, o copilă de doar 10 ani, are nevoie de 25.000 de euro pentru o operație de îndepărtare a unei vertebre malformate

Eva Beldiman, o fetiță de 10 ani, și mama sa cer ajutor pentru o operație de îndepărtare a unei vertebre malformate, de care copila are nevoie pentru a evita complicații mult mai grave în viitor. Eva are nevoie de 25.000 de euro pentru a acoperi cheltuielile necesare intervenției, investigațiilor și perioadei de recuperare, iar pentru mama sa, această sumă este una imposibil de strâns fără sprijinul celor din jur. Eva Beldiman are nevoie de o operație prin care să îi fie îndepărtată vertebra malformată Eva Maria Raluca Beldiman are 10 ani, visează să alerge, să deseneze și să crească fără dureri. Pentru ea, copilăria ar trebui să fie despre joacă și școală, nu despre corsete medicale, investigații complexe și operații costisitoare. Dar viața ei s-a schimbat în urma unui incident banal. Totul a început când Eva avea doar cinci ani și a înghițit un bănuț. Radiografiile făcute atunci pentru a localiza obiectul străin au scos la iveală o altă problemă, mult mai gravă, și anume coloana vertebrală a fetiței nu era dreaptă. La început, medicii au recomandat monitorizare, fără motive majore de îngrijorare, însă timpul a trecut, iar vara trecută (vara anului 2025 – n.r.), investigațiile au arătat că deformarea coloanei a progresat. Atunci, copila a primit un diagnostic greu de dus pentru oricine, scolioză toraco-lombară, cu un unghi Cobb (standardul medical pentru măsurarea severității curburilor coloanei vertebrale pe radiografii – n.r.) de 38°. Copila recunoaște că nu înțelegea gravitatea din spatele diagnosticului pus de medici, dar știa că are nevoie de ajutor pentru a scăpa de suferință. „Nu înțelegeam ce înseamnă, dar am înțeles un lucru, acela este că spatele meu se curbează și trebuie ajutat. Am început să port un corset Cheneau, care poate pentru unii este doar un obiect medical. Pentru mine înseamnă ore întregi în care simt cum îmi strânge corpul, cum mă apasă când stau pe scaun la școală, cum trebuie să mă joc mai atent decât ceilalți copii”, a povestit Eva. Intervenția chirurgicală și perioada de recuperare sunt extrem de costisitoare pentru familie Ulterior, după mai multe investigații, medicii au descoperit că nu este vorba despre o scolioză obișnuită, ci despre o malformație congenitală, numită hemivertebră lombo-sacrată L5 stânga, complet segmentată. Din spusele familiei, o parte a unei vertebre s-a format greșit încă din viața intrauterină și împinge coloana să se deformeze progresiv, pe măsură ce fetița crește și se dezvoltă. Fără intervenție chirurgicală, scolioza se va accentua, iar riscul de complicații severe la maturitate este ridicat, deoarece pot apărea dureri cronice, probleme respiratorii, limitări funcționale și deformări ireversibile. În ciuda greutăților cauzate de problemele de sănătate, Eva merge la școală și își păstrează visurile, sperând că într-o zi se va vindeca și va putea duce o viață liniștită și lipsită de dureri. După investigații CT și RMN și consulturi la clinici de specialitate, medicii au recomandat hemivertebrectomia Ruf-Harms, o intervenție chirurgicală complexă, care presupune îndepărtarea vertebrei malformate și stabilizarea coloanei cu implanturi speciale. Operația care va avea loc la Spitalul Monza din București este singura șansă pentru ca Eva să crească normal și să evite complicațiile grave la vârsta adultă. Din păcate, costurile totale pentru operație, implanturi, investigații și recuperare se ridică la 25.000 de euro, bani pe care mama fetei nu îi poate strânge fără ajutor. Pentru Eva Maria Beldiman orice ajutor contează, iar cei care doresc să contribuie pentru operația de îndepărtare a vertebrei malformate o pot face printr-o donație în contul RON RO94RNCB0041182104010001 sau în contul EURO RO67RNCB0041182104010002, cu mențiunea EVA BELDIMAN. Donație lunară Donează lunar pentru susținerea jurnalismului de calitate Donație singulară Donează o singură dată pentru susținerea jurnalismului de calitate

Eric Butnariu duce o luptă grea cu Limfomul Burkitt, un cancer extrem de agresiv. Copilul are nevoie de 50.000 de euro pentru tratament

Eric Butnariu, un copil de 11 ani, se luptă cu Limfomul Burkitt, un diagnostic extrem de dur pentru oricine, mai ales la vârsta la care principalele sale ocupații ar trebui să fie joaca și școala, nu spitalul și ședințele de chimioterapie. Copilul are nevoie de 50.000 de euro pentru a acoperi costurile șederii și ale tratamentelor, pe care le va face în următorii doi ani, la un spital din Italia. La 11 ani, Eric Butnariu se luptă cu Limfomul Burkitt La 11 ani, viața ar trebui să însemne râsete pe terenul de fotbal, teme făcute în grabă și planuri pentru vacanță. Pentru Eric Butnariu, însă, copilăria s-a oprit brusc, într-un salon de spital, sub lumina rece a Secției de Oncologie. Totul a început cu un ganglion mărit, care părea ceva banal. Au urmat vizita la medic și câteva analize, dar nimeni nu se aștepta la un diagnostic atât de crud. Apoi au venit investigațiile și o așteptare dureroasă, dar încă plină de speranță. În ciuda rugăciunilor părinților, verdictul a lovit ca un trăsnet întreaga familie. Eric a fost diagnosticat cu Limfom Burkitt, o formă agresivă de cancer limfatic. Pentru familia lui Eric, acel moment a fost ca o prăbușire a întregii lumi. Într-o clipă, viața de zi cu zi a fost înlocuită de termeni medicali complicați, de planuri de tratament și de drumuri repetate la spital. „În clipa aceea am simțit cum pământul fuge de sub picioare. M-am uitat la băiatul meu și m-am întrebat cum poate un copil atât de mic să ducă o luptă atât de mare. Eric s-a uitat la mine și m-a întrebat: «Tati, o să fie bine?». Am înghițit în sec și i-am spus: «Da». Pentru că un tată nu are voie să spună altceva”, a povestit tatăl lui Eric. Medicii au recomandat începerea cât mai rapidă a tratamentului într-o clinică specializată din Italia, unde Eric poate beneficia de îngrijirea și protocolul necesar pentru această formă agresivă de limfom. Copilul are nevoie de 50.000 de euro pentru costurile de tratament Pentru Eric urmează cel puțin doi ani de chimioterapie, spitalizări frecvente, controale permanente și o luptă continuă cu efectele secundare ale tratamentului. Este un drum lung și dificil, atât pentru un copil de 11 ani, cât și pentru familia care îl însoțește la fiecare pas. Costurile pentru tratament și pentru șederea în Italia se ridică la aproximativ 50.000 de euro pentru această perioadă de doi ani. Este o sumă pe care familia nu o poate susține singură, dar care pentru Eric înseamnă șansa reală de a se vindeca și de a reveni la viața pe care o merită. Deși pentru unii poate fi doar o cifră, pentru părinții lui Eric acești bani sunt diferența dintre disperare și speranță. În ciuda oboselii și a procedurilor medicale dificile, Eric continuă să zâmbească și să își facă planuri pentru ziua în care va putea merge din nou la școală și își va revedea colegii. Vorbește despre lucruri simple, dar pline de viață, și crede cu toată inima lui că va fi bine. Cei care doresc să îl ajute pe Eric Butnariu, copilul diagnosticat cu Limfom Burkitt, să își îndeplinească dorința de a reveni la viața lui normală o pot face printr-o donație, oricât de mică, în cont RON RO94RNCB0041182104010001 sau cont EURO RO67RNCB0041182104010002, cu mențiunea ERIC BUTNARIU. Donație lunară Donează lunar pentru susținerea jurnalismului de calitate Donație singulară Donează o singură dată pentru susținerea jurnalismului de calitate

Miruna Radu, o fetiță de nici doi ani, este singurul copil diagnosticat în România cu o boală extrem de rară. Copila are nevoie de 30.000 de euro anual pentru o șansă la o viață normală

O fetiță de aproape doi ani, Miruna Radu, suferă de o mutație extrem de rară și severă, fiind singurul copil diagnosticat în România cu o mutație a genei CACNA1E. O astfel de mutație afectează funcționarea canalelor de calciu din creier, cruciale pentru transmiterea sinaptică rapidă în sistemul nervos central. Mutațiile la nivelul genei CACNA1E provoacă o encefalopatie epileptică și de dezvoltare rară, caracterizată prin convulsii refractare, întârzieri în dezvoltare, macrocefalie, dischinezie și contracturi articulare. Pentru terapiile necesare, familia fetiței are nevoie de 30.000 de euro anual, bani care reprezintă o șansă ca Miruna să aibă o viață cât se poate de normală. Miruna Radu este singurul copil diagnosticat în România cu această mutație rară Miruna Radu are doar un an și nouă luni, dar luptă zilnic cu o boală genetică extrem de rară și severă. Diagnosticată cu o mutație a genei CACNA1E, care afectează funcționarea canalelor de calciu din creier, fetița are nevoie de tratamente, terapii și investigații continue, costurile ridicându-se la aproximativ 30.000 de euro pe an. Povestea Mirunei a început ca a oricărui copil, cu visuri simple ale părinților, cu planuri despre primii pași, primele cuvinte, joaca în parc și grădiniță. Totul s-a schimbat însă la vârsta de cinci luni, când au apărut primele crize și internările repetate. „Până atunci, eram doi părinți obișnuiți. Apoi a început o perioadă de teamă, investigații și nopți în care nu știam ce urmează”, au povestit părinții copilei. După luni de teste și analize genetice, diagnosticul a fost confirmat: mutație CACNA1E, o boală genetică rară, fără tratament curativ în prezent, asociată cu epilepsie greu de controlat, tulburări neurologice și complicații severe. Miruna este singurul copil diagnosticat oficial cu această mutație în România, iar la nivel global, boala este foarte rară, dar patru copii diagnosticați cu această mutație au murit în ultimele luni, toți sub vârsta de patru ani. „Viața noastră a devenit o organizare continuă în jurul stării ei. Pe lângă afectarea neurologică, Miruna are intoleranță IgG (reacție imunologică întârziată – n.r.) severă la lactate, reacții digestive puternice, disfagie ușoară și episoade de balonare dureroase. Orice aliment nou este testat cu prudență. O greșeală poate însemna regres sau suferință”, au adăugat părinții fetei. Familia are nevoie anual de 30.000 de euro pentru tratamente și terapie Miruna urmează terapii pentru dezvoltare, iar fiecare masă este atent planificată din cauza intoleranței IgG severe la lactate, problemelor digestive și disfagiei ușoare. În paralel, familia urmărește cercetările internaționale despre terapii direcționate și studii pe celule stem, care ar putea reprezenta, în viitor, o speranță. Accesul la aceste investigații și la centre medicale specializate implică însă costuri semnificative. Pentru a-i asigura Mirunei tratamentele, terapiile și monitorizările necesare, familia estimează costuri de aproximativ 30.000 de euro anual. „Miruna este un copil care zâmbește, care reacționează la vocea noastră, care luptă în felul ei în fiecare zi. Noi, ca părinți, nu putem renunța. Dar nu putem duce singuri această povară financiară pe termen lung. Fiecare contribuție înseamnă stabilitate, timp câștigat și șansa la un viitor mai sigur pentru Miruna. Vă rog să ne fiți alături. Pentru că pentru noi nu este doar un diagnostic rar. Este viața copilului nostru”, au cerut ajutor cu disperare părinții fetiței de nici doi ani. Cei care își doresc să o ajute pe Miruna Radu, singurul copil diagnosticat în România cu mutația rară CACNA1E, o pot face printr-o donație în CONT RON RO94RNCB0041182104010001 sau în CONT EURO RO67RNCB0041182104010002, cu mențiunea MIRUNA RADU. Donație lunară Donează lunar pentru susținerea jurnalismului de calitate Donație singulară Donează o singură dată pentru susținerea jurnalismului de calitate

Ionuț Chelaru, un tânăr student din Iași, a fost diagnosticat cu tumoră retroperitoneală la finalul anului trecut. Băiatul are nevoie de 15.000 de euro pentru o intervenție chirurgicală în Turcia

Ionuț Chelaru, de 21 de ani, din Iași, a fost diagnosticat cu tumoră retroperitoneală la finalul lunii noiembrie 2025. Băiatul, student în anul IV la Facultatea de Inginerie Electrică, Energetică și Informatică Aplicată, are nevoie de 15.000 de euro pentru a se opera la o clinică din Turcia. Ionuț Chelaru a fost diagnosticat cu tumoră retroperitoneală în urma unor dureri banale Ionuț Chelaru are doar 21 de ani și este student în anul IV la Facultatea de Inginerie Electrică, Energetică și Informatică Aplicată. La finalul anului trecut, însă, viața lui s-a schimbat radical. La sfârșitul lunii noiembrie 2025, Ionuț a primit un diagnostic care a căzut ca un trăsnet: tumoră retroperitoneală, o afecțiune gravă, rară și agresivă, care necesită intervenție chirurgicală urgentă. O tumoră retroperitoneală este o masă care se dezvoltă în spațiul din spatele peritoneului (membrana abdominală), o zonă bogată în țesuturi conjunctive, musculare, grase și nervoase, putând fi benignă sau malignă (cel mai frecvent sarcom). Mama băiatului, Emilia Chelaru, povestește cu durere despre începutul acestui coșmar. „La finalul lunii noiembrie 2025 a primit diagnosticul. La început îl durea în partea stângă, de asta am chemat ambulanța. A avut o piatră la rinichi, a făcut tratament, iar după o săptămână am mers la control”, povestește mama lui Ionuț. Deși inițial medicii suspectau alte cauze, în urma mai multor investigații au ajuns la diagnosticul crunt. „La început au zis că e posibil să fie un hematom. L-au întrebat dacă s-a lovit, dacă se droghează. El e băiat cuminte, nu bea, nu fumează. Au făcut un CT și, după un RMN, au văzut că e o tumoră mare, de 13/10. După biopsie, ne-au spus că este o tumoră crescută din nervii vezicii”, a explicat Emilia Chelaru. Intervenția chirurgicală trebuie realizată urgent. Altfel, Ionuț se expune la riscuri grave, inclusiv posibilitatea de a rămâne paralizat. „Riscul cel mai mare este de ocluzie, deoarece tumora se apasă din ce în ce mai tare pe organe, iar dacă se ajunge acolo, intervenția chirurgicală se face de urgență, fără o procedură pentru salvarea nervilor care sunt prinși de tumoră. Sunt trei nervi importanți la mine: cel de la vezică, care controlează reflexul urinar (de unde a și provenit tumora); nerv de la rect și unul ce mă poate lăsa paralizat pe un picior, dacă intervenția nu este realizată în timp util”, a explicat Ionuț Chelaru. Tânărul are nevoie de 15.000 de euro pentru o operație în Turcia Deși în acest moment Ionuț nu prezintă simptome grave, reușind să meargă la facultate și să își susțină examenele, în interiorul corpului său, boala avansează. Familia a căutat soluții peste tot și a găsit o șansă reală la tratament în Turcia, într-o clinică specializată, dar și într-o clinică privată din București. Costurile sunt însă imposibil de acoperit pentru ei. „Am găsit șansa să îl operăm în Turcia. Mi-au spus că oferta e valabilă timp de o lună de zile, dar costurile sunt prea mari pentru noi. E vorba de 15.000 de euro. Aceeași sumă ne-au cerut-o și la o clinică privată din București”, a precizat Emilia Chelaru. Familia trăiește dintr-un salariu minim pe economie, iar suma de 15.000 de euro devine un obiectiv care pare aproape imposibil de atins. „Tatăl meu lucrează pe salariul minim pe economie de 2.700 de lei, mama este casnică, iar eu sunt student fără venituri. Am avut bursă până acum, de 1.800 de lei, dar au fost înjumătățite din lipsă de fonduri”, a declarat Ionuț Chelaru. Pentru o familie obișnuită, această sumă este uriașă. Pentru Ionuț, însă, înseamnă o șansă la o viață normală, fără complicații ireversibile, fără dizabilități care i-ar schimba definitiv destinul. Orice sprijin contează. Orice gest, oricât de mic, poate să încline balanța în favoarea unui tânăr care are dreptul la viitor, la sănătate și la visuri neîntrerupte de boală. Cei care doresc să îl ajute pe Ionuț Chelaru, după ce a primit diagnosticul de tumoră retroperitoneală, o pot face donând orice sumă în contul RON RO96CECEB00008RON3822622. Donație lunară Donează lunar pentru susținerea jurnalismului de calitate Donație singulară Donează o singură dată pentru susținerea jurnalismului de calitate

Care este cauza morții jurnalistei Ioana Popescu. Iubitul său a dezvăluit diagnosticul primit

Celebra jurnalistă Ioana Popescu, supranumită de presa mondenă drept „devoratoarea de fotbaliști”, a murit la vârsta de 45 de ani, la spitalul Sf. Ioan din București. Ea își găsise liniștea în brațele unui nou iubit, alături de care urma să plece în Italia, la Roma, unde bărbatul intenționa chiar să o ceară în căsătorie. Doar că, în ultimele zile, ea începuse să se simtă rău, iar starea ei s-a agravat rapid. „Am venit și am stat două-trei săptămâni la București, după care a început să se simtă rău. I-am cumpărat pastile, începuse să se umfle. În ultima perioadă, avea burta foarte umflată, era constipată. I-am propus să meargă la spital, dar nu a vrut. Își mai revenise puțin și am ales împreună să mergem în Italia, la nașii ei. Mi-a zis să o cer de soție la Roma. Am făcut rezervarea, iar seara a început să se simtă iar rău”, a declarat el  pentru Cancan.ro. De asemenea, acesta a precizat că Ioana a ajuns singură la spital, a făcut câteva proceduri, dar s-a întors acasă. Abia când starea de sănătate i s-a agravat din nou, a mers să se interneze și de atunci nu a mai putut fi contactată. Pe 23 septembrie, bărbatul a încercat să dea din nou de ea, dar fără succes. Atunci, a alertat autoritățile și a aflat vestea dramatică… că Ioana murise pe patul de spital, în noaptea de sâmbătă spre duminică, 20 spre 21 septembrie 2025, la Spitalul „Sfântul Ioan” din Capitală. „Am anunțat 112, poliția, am explicat situația. În urma verificărilor, au spart ușa, nu era în casă. M-a sunat un domn de la poliție și mi-a zis: ‘Vreau să vă dau o veste, să știți că a decedat sâmbătă noapte spre duminică”, a mai spus iubitul său. Cauza morții Ioanei Popescu. Ce diagnostice primise jurnalista din partea medicilor Acesta a declarat, pentru sursa citată, că iubita sa primise fusese diagnosticată cu varice esofagiene, hepatita C, palpitații la inimă și ulcer. Ioana își pierduse ambii părinți și nu mai avea alte rude apropiate, astfel că iubitul său este cel care va ridica trupul neînsuflețit de la morgă și se va ocupa de înmormântare. FOTO – Cancan.ro