Trump anunță primul acord cu Delcy Rodríguez: Venezuela dă Americii 50 de milioane de barili de petrol. Liderul interimar de la Caracas decretează 7 zile de doliu național
Președintele SUA, Donald Trump, a anunțat printr-un mesaj pe platforma Truth Social că a ajuns la o primă înțelegere cu Venezuela, condusă interimar de Delcy Rodriguez: Venezuela va livra „30 și 50 de milioane de barili de petrol de înaltă calitate, sancționat, Statelor Unite ale Americii”. Petrolul va fi vândut la prețul pieței iar banii vor fi controlați de Trump, ca președinte al SUA. „Am plăcerea să anunț că autoritățile interimare din Venezuela vor preda Statelor Unite ale Americii între 30 și 50 de milioane de barili de petrol de înaltă calitate, sancționat. Acest petrol va fi vândut la prețul de piață, iar acești bani vor fi controlați de mine, în calitate de președinte al Statelor Unite ale Americii, pentru a mă asigura că sunt utilizați în beneficiul poporului Venezuelei și al Statelor Unite! I-am cerut secretarului pentru Energie, Chris Wright, să pună în aplicare acest plan imediat. Acesta va fi preluat de nave de depozitare și adus direct la docurile de descărcare din Statele Unite. Vă mulțumesc pentru atenția acordată acestei probleme!”, spune Trump. Actualul președinte interimar, avocata Delcy Rodríguez a fost șefa serviciilor de informații din Caracas, a fost ministrul al Petrolului și, ca vicepreședinte al țării, mâna dreaptă a lui Nicolas Maduro. În 2017, pe atunci ministrul de externe al Venezuelei, Rodríguez, a ordonat Citgo – o filială a companiei petroliere de stat – să facă o donație de 500.000 de dolari pentru inaugurarea președintelui Donald Trump. Mesaj Donald Trump În paralel, președintele interimar al Venezuelei, Delcy Rodríguez, tocmai a decretat o perioadă de doliu național de șapte zile în onoarea martirilor care au murit în atacul SUA împotriva Venezuelei pe 3 ianuarie. „Recunoștința noastră față de ei. Mi-a străpuns sufletul (…) Știu că au fost martirizați pentru valorile supreme ale acestei Republici”, a spus Delcy Rodríguez. Cel puțin 56 de militari cubanezi și venezueleni au murit în timpul operațiunii militare „Rezoluție Absolută”, lansată de Statele Unite împotriva mai multor puncte din Caracas și a trei state din apropierea capitalei Venezuelei pentru a-i captura pe președintele Nicolás Maduro și soția sa, Cilia Flores. O parte din militari au fost înmormântați deja. De asemenea, ea a cerut întoarcerea lui Maduro și a soției sale, Cilia Flores, care se află în prezent în custodia SUA în Centrul Metropolitan de Detenție din Brooklyn, New York. Luni, aceștia au pledat nevinovați la acuzațiile de droguri și arme. „Nu există război aici pentru că nu suntem în război. Suntem un popor, o țară a păcii, care a fost agresată și atacată”, a adăugat Rodriguez. Guvernul venezuelean nu a specificat numărul exact de persoane ucise sau rănite în atacul american, dar procurorul general al țării a declarat că au fost numiți trei oficiali pentru a investiga „zecile” de morți. Duminică, guvernul cubanez a declarat că 32 dintre cetățenii săi au fost uciși în timpul operațiunii americane. RECOMANDĂRILE AUTORULUI Trump regretă că SUA a ucis mulți soldați cubanezi în atacul asupra Venezuelei Ziua 4, după capturarea lui Maduro: María Corina Machado vrea să se întoarcă în Venezuela „cât mai curând”. Rușii o felicită pe Delcy Rodriguez (VIDEO) Donald Trump anunță că el va conduce Venezuela iar în următoarele 30 de zile nu vor fi alegeri în țară. WSJ: CIA evaluează că doar membrii regimului Maduro pot asigura stabilitatea țării. Puternice focuri de armă raportate lângă Palatul Prezidențial din Caracas: facțiunile armate au început să se atace
Riscurile unui acord Trump – Putin cu cedări teritoriale: S-ar putea să ne trezim cu DISPUTE pe tema împărțirii zonelor economice din Marea Neagră
Vineri, 15 august, Alaska nu va fi doar ținutul urșilor polari și al pescuitului la somon. Va fi și locul unde Donald Trump și Vladimir Putin își dau întâlnire pentru a vorbi despre pace în Ucraina. O pace sau un armistițiu cu semne de întrebare, cu potențiale cedări de teritorii și cu ecouri reci până la București. Trump a spus-o direct: „Vor fi schimburi de teritorii”. Simplu, aproape ca o rețetă culinară, doar că ingredientele sunt orașe, sate, oameni și destine. Întâlnirea ar putea rescrie harta politică a regiunii și lasă în urmă o întrebare amară: dacă tot se ajunge la cedări, de ce a fost întreținut războiul? Pentru România, ecuația e complicată. O pace negociată peste capul Kievului poate aduce liniște la graniță, dar și noi riscuri strategice. Cine câștigă, cine pierde și, mai ales, cine decide – asta e miza reală a discuției care, în teorie, ar trebui să oprească focul. În exclusivitate pentru Gândul, expertul în geopolitică Alexandru Georgescu desface scenariile posibile, cu bune, cu rele și cu tot ce ar putea urma după o pace cu cedare de teritorii. „Arhitectura europeană de securitate este în plină schimbare” Gândul: Domnule Georgescu, dacă întâlnirea dintre Trump–Putin ar duce la o pace în Ucraina prin cedări de teritorii, cine ar fi, în realitate, actorii care iau această decizie și cum ar influența acest lucru arhitectura de securitate europeană? Alexandru Geogrescu, expert în geopolitică: În primul rând, să stabilim că un acord de pace va dura o perioadă mai lungă de timp să fie negociat. Mai întâi va veni un acord de încetare a focului. În această fază, nu ar exista schimburi propriu-zise de teritorii, ci eventuale modificări ale liniei frontului pentru ca ambele părți să se considere în situații defensibile. Din Alaska, ar putea cel mult să rezulte o primă propunere de acord care să fie baza negocierilor ulterioare. Dar nu se poate face un acord fără acceptul ucrainenilor și al europenilor. Situația de față este ciudată pentru că strategia Administrației Trump, inclusiv din logica maximizării beneficiului propriu, a fost să se plaseze în centrul procesului de negociere și să fie intermediar în cadrul unor discuții indirecte. Scopul a fost de a controla informația și de a negocia individual cu fiecare parte pentru a identifica oportunitățile de compromis. Inclusiv în Arabia Saudită, leadershipul ucrainean și cel rus (nu vorbim doar de președinți) nu au interacționat aproape deloc. Este o formulă stranie, adecvată poate unui proces preliminar de pace, dar cu siguranță orientat spre a face din echipa Trump un element indispensabil al procesului, inclusiv pentru a exclude partea europeană. Cât despre precedentul schimbărilor de teritorii, aș spune că a existat deja o breșă în cadrul acestui pilon al sistemului de securitate, cel al neschimbării granițelor prin forță, în momentul invaziei și anexării ilegale a Peninsulei Crimeea, care a fost deja integrată în statul rus. Chiar dacă ea nu a fost recunoscută, reacția Vestului și sancțiunile de atunci au fost suportabile pentru Rusia și au setat așteptările pentru fezabilitatea unui nou rapt teritorial. Nu știm ce s-ar fi întâmplat dacă nu s-ar fi oprit extinderea așa-ziselor republici popular sau dacă invazia-fulger din 2022 nu ar fi fost respinsă. Există varianta în care cedarea de teritorii se face de facto, dar fără recunoaștere legală din partea Ucrainei și a restului comunității internaționale, dar s-ar putea ca Rusia să insiste pe recunoașterea Peninsulei Crimeea, ținând cont de rolul său strategic și de rezervele de hidrocarburi din zona sa economică exclusivă. Arhitectura europeană de securitate este în plină schimbare către un nou nivel de echilibru bazat pe alocări mai mari de resurse, investiții mai mari în tehnică militare și cooperare mai mare la nivel industrial și operațional. Rolul american în această arhitectură, reliefat și de rolul lor în Ucraina, inclusiv pe partea de informații militare, nu a fost nicicând mai important, ceea ce îi oferă lui Donald Trump anumite pârghii asupra europenilor și ucrainenilor. În schimb, conceptul clasic al unei arhitecturi de securitate europene trebuia să implice și Rusia, prin formule de cooperare baltică și la Marea Neagră, prin Consiliul NATO-Rusia, prin diferitele tratate de limitare a forțelor convenționale, a rachetelor nucleare cu rază intermediară și a testelor nucleare (văzând inclusiv anunțurile legate de posibila testare a unei rachete de croazieră cu propulsie nucleară). Acest concept a dispărut cu totul cel puțin pentru o generație, însă, în cadrul unei păci, Rusia va face tot posibilul să revină la status quo ante, prin eliminarea sancțiunilor, reluarea rolului de furnizor de gaze către Europa (și de resurse, în general, către Germania) și dezvoltarea unor noi roluri, cum ar fi cel de furnizor major de hidrogen. „Beligeranții și suporterii lor au văzut oportunități de a câștiga masiv” Gândul: De ce credeți că războiul din Ucraina a fost întreținut atât de mult timp, dacă scenariul final ar putea presupune oricum cedări teritoriale? Alexandru Georgescu: Să nu uităm că războiul din Ucraina este o mare necunoscută pentru noi. Este prima oară în perioada contemporană în care avem o putere de talie globală care se luptă cu un adversar cu tehnologie echivalentă, în contextul paradigmei armelor inteligente și a utilizării spațiului, atacurilor cibernetice etc. Ultimele două mari războaie convenționale au fost între Iran și Irak și între Etiopia și Eritreea, dar cu un nivel tehnologic mult mai redus. Toate prezumțiile fundamentale ale comunității vestice (și ale lumii în general) cu privire la un asemenea război au fost testate și s-au dovedit neadecvate. Faptul că s-a ajuns la război de uzură, consumul extraordinar de mare de muniții, letalitatea acestui război, rolul dronelor, relevanța continuă a tancurilor și altor mijloace de luptă care au fost neglijate de europeni mai ales, toate acestea indică faptul că războiul din Ucraina este un pas în necunoscut și este, de fapt, laboratorul pentru războiul de secolul XXI între puteri convenționale. În acest sens, neavând o formulă pentru a estima rezultatul final, beligeranții și suporterii lor au văzut oportunități de a câștiga masiv dacă erau dispuși să parieze. Ucraina nu ar fi pasibilă de un