O mamă, născută fără mâini, luptă pentru viitorul copilului său. Familia încearcă să strângă 8.800 de lei pentru un aparat auditiv, necesar celui mai mic dintre cei trei copii
Alina Vâscu, o mamă din județul Iași, are dizabilități grave din naștere. Cei trei copii ai familiei practică fotbal, balet și șah O mamă, născută fără mâini, care își crește cu devotament cei trei copii în ciuda numeroaselor dificultăți, face un apel disperat pentru a reuși să cumpere un aparat auditiv necesar celui mai mic dintre ei. După ce și fiica cea mare a fost diagnosticată cu probleme de auz, familia se confruntă din nou cu o provocare financiară uriașă, pe care nu o poate depăși fără sprijinul celor din jur. Alina Vâscu, o mamă născută fără mâini, luptă pentru a-i achiziționa un aparat auditiv unuia dintre cei trei copii ai săi Într-o casă unde fiecare leu este calculat cu grijă și fiecare zi aduce noi provocări, o mamă își poartă lupta cu o demnitate impresionantă. Alina Vâscu, o femeie din comuna Gorban, județul Iași, s-a născut fără ambele mâini și cu grave probleme la picioare, însă nu și-a lăsat niciodată dizabilitatea să îi răpească cel mai important rol din viață, și anume acela de mamă. Astăzi, însă, femeia se confruntă cu una dintre cele mai grele încercări, după ce medicii au descoperit că și cel mai mic dintre copiii săi are nevoie urgentă de un aparat auditiv. Pentru mulți părinți, o astfel de veste este greu de acceptat. Pentru familia Vâscu, vestea a venit după ce au trecut deja printr-o experiență asemănătoare. Fiica cea mare a familiei a fost diagnosticată cu o problemă de auz la urechea stângă și a avut nevoie de un aparat auditiv. Atunci, salvarea a venit din partea comunității. „Prima oară, au depistat la fata cea mare că nu aude cu urechea stângă și a trebuit să îi achiziționăm un aparat auditiv. Am reușit să îl cumpărăm datorită părinților copiilor de la clubul de fotbal unde merg băieții. Au pus mână de la mână și am putut să cumpărăm un aparat mai bun”, a povestit mama, plângând, reporterilor BZI. Și fetița cea mare are probleme cu auzul Acum, familia retrăiește aceeași dramă. Medicii au stabilit că și Luca, mezinul familiei, are nevoie de un aparat auditiv. Costul acestuia este de 8.800 de lei, iar sprijinul oferit de stat acoperă doar 1.023 de lei. Diferența este imposibil de suportat pentru o familie care abia reușește să își asigure traiul de zi cu zi. „Mi s-a spus de la spital că băiatul va purta aparat auditiv. Costă 8.800 de lei, iar statul oferă doar puțin peste 1.000 de lei. Suntem neputincioși și nu știm de unde să facem rost de bani”, spune femeia. În ciuda handicapului sever cu care s-a născut, Alina și-a construit o familie și își dedică întreaga energie celor trei copii. Veniturile sunt însă foarte mici, iar posibilitățile de a obține bani suplimentari sunt limitate. „Eu am probleme și la mâini, și la picioare. Nu pot să lucrez. Avem venituri foarte mici și nu avem de unde să strângem atâția bani. Am făcut și un împrumut de 100 de milioane de lei vechi pe doi ani doar ca să cumpărăm lemne pentru iarnă și să avem căldură pentru copii. Nu bem, nu fumăm. Tot ce avem merge către copii. Venitul pe care îl am nu îmi permite să pun bani deoparte. Mi-ar lua aproape doi ani să strâng suma necesară”, mărturisește aceasta. Durerea este cu atât mai mare cu cât femeia simte că nu mai are la cine să apeleze. Mama sa a decedat, tatăl este paralizat, iar ceilalți membri ai familiei se confruntă la rândul lor cu dificultăți financiare. Cei doi băieți ai familiei, Luca și David, practică fotbalul de trei ani, în cadrul clubului ACS Hușana, iar fiica urmează cursuri de balet. Părinții încearcă să le ofere o copilărie cât mai normală și să îi încurajeze să își urmeze pasiunile, în ciuda lipsurilor materiale. Pentru Alina, aparatul auditiv nu reprezintă doar un dispozitiv medical. Este șansa copilului său de a auzi mai bine, de a se dezvolta normal, de a învăța și de a comunica fără bariere. Cei care doresc să ajute familia Vâscu să achiziționeze aparatul auditiv pentru fiul lor, Luca, o pot face printr-o donație în contul RON RO27BRD240SV12299992400, deschis pe numele mamei. Povestea familiei Vâscu este una despre sacrificiu, putere și dragoste necondiționată. O mamă care, deși poartă pe umeri povara unei dizabilități severe încă de la naștere, continuă să lupte pentru copiii săi și să caute soluții acolo unde speranța pare tot mai greu de găsit. Alina, o mamă născută fără mâini, își dorește doar să poată achiziționa un aparat auditiv pentru fiul ei, astfel încât să îi ofere celui mai mic dintre copii șansa de a auzi lumea așa cum o aud și ceilalți.
Adrian Oprea, un tânăr cu Lupus, se luptă să ducă o viață normală după ce rinichiul i-a cedat la doar două zile după transplant. Mi-am pierdut speranța
Tatăl lui Adrian i-a donat un rinichi, dar transplantul nu a reușit. Tânărul are o datorie de aproximativ 20.000 de euro Adrian Oprea, un tânăr în vârstă de 30 de ani, se luptă să ducă o viață normală după un șir lung de suferințe. Tânărul a suferit un transplant de rinichi, donator fiind chiar tatăl acestuia, însă organul a cedat la doar două zile după intervenție. Adrian supraviețuiește datorită dializei, dar, în urma anilor de tratament și investigații, acesta a rămas cu o datorie imposibil de acoperit de către familia sa. Rinichiul lui Adrian Oprea a cedat la doar două zile după transplant Pe când avea doar 17 ani, când majoritatea adolescenților își fac planuri pentru viitor, Adrian Sorin Oprea a primit un diagnostic care avea să îi schimbe complet viața. Tânărul din Botoșani a aflat că suferă de Lupus Eritematos Sistemic, o boală autoimună severă care, în timp, i-a afectat grav organismul și i-a distrus rinichii. Astăzi, după ani întregi de suferință, tratamente și complicații medicale, Adrian trăiește datorită ședințelor de dializă și încearcă să facă față unor datorii medicale uriașe. Totul a început cu simptome aparent banale. Hemoglobina îi scădea constant, iar medicii nu reușeau să descopere cauza reală a problemelor sale. „Problemele mele au început când aveam 17 ani. Îmi tot scădea hemoglobina și medicii nu știau care e problema. Prima oară am fost internat la Botoșani, dar m-au trimis la Iași și, acolo, mi-au pus primul diagnostic de hemofilie. Am stat vreo 3 luni la Spitalul «Sfânta Maria» din Iași, dar mi-au recomandat să merg la București. Am ajuns la Fundeni, unde am stat aproape un an pentru analize și investigații, până când s-a ajuns la diagnosticul de Lupus Eritematos Sistemic”, a declarat Adrian Sorin Oprea pentru reporterii BZI. Boala autoimună a devenit tot mai agresivă și i-a afectat grav funcția renală. După ani de tratamente și spitalizări, viața lui Adrian s-a schimbat radical. Din 2018, tânărul depinde de dializă pentru a putea supraviețui. „Ca să fiu mai aproape de casă, am ajuns internat la Spitalul Clinic «Dr. C.I. Parhon» din Iași. Acolo am făcut și transplantul de rinichi. Tatăl meu a fost donator, dar, din păcate, după două zile, rinichiul a cedat. După asta au urmat foarte multe complicații. Am făcut și un AVC. În prezent, starea mea e stabilă, fac dializă de trei ori pe săptămână. Mi-am pierdut speranța, nu mai am încredere că aș putea face un alt transplant”, a mai spus tânărul. Tânărul nu poate acoperi singur datoria uriașă În anul 2022, familia lui Adrian a trăit poate cea mai mare speranță din ultimii ani. Tatăl său a decis să îi doneze un rinichi într-un gest impresionant de sacrificiu și iubire părintească. Din păcate, însă, organismul lui Adrian a respins transplantul aproape imediat. Ce trebuia să fie începutul unei vieți normale s-a transformat într-un nou coșmar medical. Au urmat complicații severe, printre care septicemie, episoade critice de instabilitate și un accident vascular cerebral care i-a pus viața în pericol. Tânărul spune că, după toate aceste încercări, lupta nu mai este doar una fizică, ci și psihică. Pe lângă problemele medicale, Adrian se confruntă acum și cu o povară financiară uriașă. Ani întregi de tratamente, drumuri între spitale, investigații și recuperare au însemnat cheltuieli pe care familia nu a mai reușit să le suporte. Astăzi, Adrian are datorii medicale de aproximativ 20.000 de euro, bani împrumutați pentru a putea continua tratamentele și pentru a supraviețui. Cu toate acestea, tânărul nu cere milă. Spune că încearcă doar să meargă mai departe și să găsească puterea de a continua lupta cu boala care i-a furat adolescența și tinerețea. Cei care doresc să îl ajute pe Adrian o pot face prin donații, în conturile: RON RO67ROIN40213FGMZZZ5PE7M și EURO RO21ROIN40210EM6IJ7YXQDP, deschise pe numele tânărului. Povestea lui Adrian, tânărul diagnosticat cu Lupus, al cărui rinichi a cedat după doar două zile de la transplant, este una despre suferință și neputință, dar și despre curajul de a continua chiar și atunci când speranța pare să dispară.
Eva Beldiman, o copilă de doar 10 ani, are nevoie de 25.000 de euro pentru o operație de îndepărtare a unei vertebre malformate
Eva Beldiman, o fetiță de 10 ani, și mama sa cer ajutor pentru o operație de îndepărtare a unei vertebre malformate, de care copila are nevoie pentru a evita complicații mult mai grave în viitor. Eva are nevoie de 25.000 de euro pentru a acoperi cheltuielile necesare intervenției, investigațiilor și perioadei de recuperare, iar pentru mama sa, această sumă este una imposibil de strâns fără sprijinul celor din jur. Eva Beldiman are nevoie de o operație prin care să îi fie îndepărtată vertebra malformată Eva Maria Raluca Beldiman are 10 ani, visează să alerge, să deseneze și să crească fără dureri. Pentru ea, copilăria ar trebui să fie despre joacă și școală, nu despre corsete medicale, investigații complexe și operații costisitoare. Dar viața ei s-a schimbat în urma unui incident banal. Totul a început când Eva avea doar cinci ani și a înghițit un bănuț. Radiografiile făcute atunci pentru a localiza obiectul străin au scos la iveală o altă problemă, mult mai gravă, și anume coloana vertebrală a fetiței nu era dreaptă. La început, medicii au recomandat monitorizare, fără motive majore de îngrijorare, însă timpul a trecut, iar vara trecută (vara anului 2025 – n.r.), investigațiile au arătat că deformarea coloanei a progresat. Atunci, copila a primit un diagnostic greu de dus pentru oricine, scolioză toraco-lombară, cu un unghi Cobb (standardul medical pentru măsurarea severității curburilor coloanei vertebrale pe radiografii – n.r.) de 38°. Copila recunoaște că nu înțelegea gravitatea din spatele diagnosticului pus de medici, dar știa că are nevoie de ajutor pentru a scăpa de suferință. „Nu înțelegeam ce înseamnă, dar am înțeles un lucru, acela este că spatele meu se curbează și trebuie ajutat. Am început să port un corset Cheneau, care poate pentru unii este doar un obiect medical. Pentru mine înseamnă ore întregi în care simt cum îmi strânge corpul, cum mă apasă când stau pe scaun la școală, cum trebuie să mă joc mai atent decât ceilalți copii”, a povestit Eva. Intervenția chirurgicală și perioada de recuperare sunt extrem de costisitoare pentru familie Ulterior, după mai multe investigații, medicii au descoperit că nu este vorba despre o scolioză obișnuită, ci despre o malformație congenitală, numită hemivertebră lombo-sacrată L5 stânga, complet segmentată. Din spusele familiei, o parte a unei vertebre s-a format greșit încă din viața intrauterină și împinge coloana să se deformeze progresiv, pe măsură ce fetița crește și se dezvoltă. Fără intervenție chirurgicală, scolioza se va accentua, iar riscul de complicații severe la maturitate este ridicat, deoarece pot apărea dureri cronice, probleme respiratorii, limitări funcționale și deformări ireversibile. În ciuda greutăților cauzate de problemele de sănătate, Eva merge la școală și își păstrează visurile, sperând că într-o zi se va vindeca și va putea duce o viață liniștită și lipsită de dureri. După investigații CT și RMN și consulturi la clinici de specialitate, medicii au recomandat hemivertebrectomia Ruf-Harms, o intervenție chirurgicală complexă, care presupune îndepărtarea vertebrei malformate și stabilizarea coloanei cu implanturi speciale. Operația care va avea loc la Spitalul Monza din București este singura șansă pentru ca Eva să crească normal și să evite complicațiile grave la vârsta adultă. Din păcate, costurile totale pentru operație, implanturi, investigații și recuperare se ridică la 25.000 de euro, bani pe care mama fetei nu îi poate strânge fără ajutor. Pentru Eva Maria Beldiman orice ajutor contează, iar cei care doresc să contribuie pentru operația de îndepărtare a vertebrei malformate o pot face printr-o donație în contul RON RO94RNCB0041182104010001 sau în contul EURO RO67RNCB0041182104010002, cu mențiunea EVA BELDIMAN. Donație lunară Donează lunar pentru susținerea jurnalismului de calitate Donație singulară Donează o singură dată pentru susținerea jurnalismului de calitate
Miruna Radu, o fetiță de nici doi ani, este singurul copil diagnosticat în România cu o boală extrem de rară. Copila are nevoie de 30.000 de euro anual pentru o șansă la o viață normală
O fetiță de aproape doi ani, Miruna Radu, suferă de o mutație extrem de rară și severă, fiind singurul copil diagnosticat în România cu o mutație a genei CACNA1E. O astfel de mutație afectează funcționarea canalelor de calciu din creier, cruciale pentru transmiterea sinaptică rapidă în sistemul nervos central. Mutațiile la nivelul genei CACNA1E provoacă o encefalopatie epileptică și de dezvoltare rară, caracterizată prin convulsii refractare, întârzieri în dezvoltare, macrocefalie, dischinezie și contracturi articulare. Pentru terapiile necesare, familia fetiței are nevoie de 30.000 de euro anual, bani care reprezintă o șansă ca Miruna să aibă o viață cât se poate de normală. Miruna Radu este singurul copil diagnosticat în România cu această mutație rară Miruna Radu are doar un an și nouă luni, dar luptă zilnic cu o boală genetică extrem de rară și severă. Diagnosticată cu o mutație a genei CACNA1E, care afectează funcționarea canalelor de calciu din creier, fetița are nevoie de tratamente, terapii și investigații continue, costurile ridicându-se la aproximativ 30.000 de euro pe an. Povestea Mirunei a început ca a oricărui copil, cu visuri simple ale părinților, cu planuri despre primii pași, primele cuvinte, joaca în parc și grădiniță. Totul s-a schimbat însă la vârsta de cinci luni, când au apărut primele crize și internările repetate. „Până atunci, eram doi părinți obișnuiți. Apoi a început o perioadă de teamă, investigații și nopți în care nu știam ce urmează”, au povestit părinții copilei. După luni de teste și analize genetice, diagnosticul a fost confirmat: mutație CACNA1E, o boală genetică rară, fără tratament curativ în prezent, asociată cu epilepsie greu de controlat, tulburări neurologice și complicații severe. Miruna este singurul copil diagnosticat oficial cu această mutație în România, iar la nivel global, boala este foarte rară, dar patru copii diagnosticați cu această mutație au murit în ultimele luni, toți sub vârsta de patru ani. „Viața noastră a devenit o organizare continuă în jurul stării ei. Pe lângă afectarea neurologică, Miruna are intoleranță IgG (reacție imunologică întârziată – n.r.) severă la lactate, reacții digestive puternice, disfagie ușoară și episoade de balonare dureroase. Orice aliment nou este testat cu prudență. O greșeală poate însemna regres sau suferință”, au adăugat părinții fetei. Familia are nevoie anual de 30.000 de euro pentru tratamente și terapie Miruna urmează terapii pentru dezvoltare, iar fiecare masă este atent planificată din cauza intoleranței IgG severe la lactate, problemelor digestive și disfagiei ușoare. În paralel, familia urmărește cercetările internaționale despre terapii direcționate și studii pe celule stem, care ar putea reprezenta, în viitor, o speranță. Accesul la aceste investigații și la centre medicale specializate implică însă costuri semnificative. Pentru a-i asigura Mirunei tratamentele, terapiile și monitorizările necesare, familia estimează costuri de aproximativ 30.000 de euro anual. „Miruna este un copil care zâmbește, care reacționează la vocea noastră, care luptă în felul ei în fiecare zi. Noi, ca părinți, nu putem renunța. Dar nu putem duce singuri această povară financiară pe termen lung. Fiecare contribuție înseamnă stabilitate, timp câștigat și șansa la un viitor mai sigur pentru Miruna. Vă rog să ne fiți alături. Pentru că pentru noi nu este doar un diagnostic rar. Este viața copilului nostru”, au cerut ajutor cu disperare părinții fetiței de nici doi ani. Cei care își doresc să o ajute pe Miruna Radu, singurul copil diagnosticat în România cu mutația rară CACNA1E, o pot face printr-o donație în CONT RON RO94RNCB0041182104010001 sau în CONT EURO RO67RNCB0041182104010002, cu mențiunea MIRUNA RADU. Donație lunară Donează lunar pentru susținerea jurnalismului de calitate Donație singulară Donează o singură dată pentru susținerea jurnalismului de calitate
Raluca Nicoleta Radu, mamă a doi copii, luptă cu paralizia și are nevoie urgentă de ajutor. Femeia are nevoie de 55.000 de euro pentru un tratament care poate ține boala sub control
Raluca Nicoleta Radu este mamă a doi copii și are nevoie de ajutor pentru a ține sub control o boală ce riscă să o lase paralizată. Femeia a primit, inițial, un diagnostic greșit, iar tratamentul pe care îl urmase nu dădea niciun rezultat. Ba mai mult, simptomele se agravau. Disperată, Raluca a ajuns să ceară ajutor în Turcia, unde i s-a spus că suferă de neuropatie motorie multifocală. Raluca Nicoleta Radu, o mamă de 40 de ani, se luptă cu paralizia Raluca Nicoleta Radu, o femeie de 40 de ani și mamă a doi băieți, trăiește una dintre cele mai grele perioade din viața ei. În urmă cu doar șapte luni, o problemă aparent minoră, un deget care nu mai răspundea la comenzi, a fost începutul unui coșmar medical care amenință să îi răpească mobilitatea și independența. „Am crezut că e oboseală, stres, ceva trecător. Însă, zilele au trecut, iar slăbiciunea s-a transformat treptat în paralizie. Astăzi, mâna mea este paralizată”, a povestit Raluca. După luni de investigații în România, medicii i-au pus un diagnostic devastator: scleroză laterală amiotrofică (ALS), o boală neurodegenerativă, considerată incurabilă. Raluca a început tratamentul, însă starea ei nu s-a îmbunătățit. Din contră, simptomele au continuat să se agraveze, iar paralizia a avansat. „Simțeam cum mă pierd, puțin câte puțin. Era ca o sentință, ca și cum cineva îmi lua viața bucată cu bucată”, a spus femeia. Disperată și agățată de ultima fărâmă de speranță, Raluca a decis să caute o a doua opinie medicală în afara țării. La LIV Hospital din Turcia, verdictul medicilor a schimbat totul, deoarece aceștia i-au spus că nu suferă de ALS, ci de neuropatie motorie multifocală, o boală neurologică gravă, dar care poate fi ținută sub control, prin tratament cu imunoglobuline intravenoase (IVIG). Femeia are nevoie de 55.000 de euro pentru un tratament care ține boala sub control Pentru prima dată după luni de incertitudine, Raluca a simțit că mai există o șansă. Însă, speranța a venit cu un avertisment dur. Fiecare lună fără tratament înseamnă deteriorare ireversibilă, iar amânarea poate duce la paralizie totală. „Medicii au fost extrem de clari. Mi-au spus că fiecare lună pierdută înseamnă paralizie ireversibilă. Fiecare zi de amânare poate însemna pierderea definitivă a mobilității. Fără tratament, riscul este paralizia totală”, își amintește Raluca. Tratamentul IVIG a fost început de urgență, însă costurile sunt uriașe. Pentru a putea continua terapia și a opri evoluția bolii, Raluca are nevoie de 55.000 de euro, o sumă mult prea mare pentru familia sa. Pentru Raluca, fiecare lună de tratament înseamnă timp câștigat în lupta cu boala, timp în care își poate păstra mobilitatea și independența. Fără tratament, riscul paraliziei totale este real și iminent. Asociația „Salvează o inimă” a lansat un apel public pentru sprijinirea Ralucăi Radu, iar orice donație poate contribui la salvarea mobilității și a vieții sale. Cei care doresc să o ajute pe Raluca Nicoleta Radu, mamă a doi copii, care riscă să rămână paralizată, o pot face printr-o donație în CONT RON RO94RNCB0041182104010001 sau CONT EURO RO67RNCB0041182104010002, cu mențiunea RALUCA NICOLETA RADU. Donație lunară Donează lunar pentru susținerea jurnalismului de calitate Donație singulară Donează o singură dată pentru susținerea jurnalismului de calitate
Andreea Staicu, o adolescentă de 14 ani, are nevoie de o operație costisitoare pentru a preveni agravarea scoliozei severe de care suferă. Intervenția chirurgicală depășește suma de 45.000 de euro
Andreea Staicu are doar 14 ani, dar duce deja o luptă obositoare cu un diagnostic care îi răpește copilăria, și anume scolioza severă. Toți medicii care au consultat-o au ajuns la concluzia că singura șansă ca Andreea să ducă o viață normală și organele ei să nu fie afectate ar fi o intervenție chirurgicală la Spitalul Monza din București. Operația este însă extrem de costisitoare, iar familia nu are posibilitatea de a face față sumei de 45.360 de euro. Andreea Staicu a fost diagnosticată cu scolioză severă La doar 14 ani, Andreea Staicu trăiește o realitate pe care niciun copil nu ar trebui să o cunoască. În timp ce alți adolescenți își fac planuri pentru școală, prieteni și vacanțe, ea își măsoară zilele în durere, restricții și teama că, fără ajutor urgent, boala de care suferă îi poate marca definitiv viitorul. Andreea a fost diagnosticată încă de la o vârstă fragedă cu scolioză, o afecțiune care presupune deformarea coloanei vertebrale. De-a lungul anilor, familia a încercat toate metodele recomandate de medici: kinetoterapie, fizioterapie, masaj, purtarea corsetului ortopedic și restricții severe privind efortul fizic. Cu toate acestea, boala a continuat să avanseze. Astăzi, medicii vorbesc despre o formă severă de scolioză, cu o curbură de 31 de grade lombar și 61 de grade toracic, ceea ce reprezintă valori extrem de periculoase pentru un copil aflat încă în plină creștere. Specialiștii avertizează că, fără o intervenție chirurgicală urgentă, deformarea coloanei vertebrale poate comprima organele vitale, în special plămânii și inima, punând în pericol funcțiile respiratorii și cardiace ale adolescentei. Pentru Andreea, scolioza nu înseamnă doar un diagnostic medical, ci o copilărie trăită cu limitări. Fiecare mișcare este atent controlată, fiecare respirație vine cu efort, iar durerea a devenit o prezență constantă. Activități normale pentru un copil de vârsta ei, cum ar fi joaca, sportul sau chiar mersul la școală fără disconfort, sunt înlocuite de ședințe de terapie și controale medicale. „Este greu să accepți, la 14 ani, că viitorul tău, respirația ta și șansa de a trăi fără durere se învârt în jurul unei sume foarte mari”, a declarat Andreea, cu o maturitate care impresionează și doare în același timp. Costurile intervenției chirurgicale depășesc posibilitățile financiare ale familiei Medicii sunt unanimi și spun că intervenția chirurgicală este singura soluție care poate opri evoluția bolii și îi poate reda adolescentei șansa la o viață normală. Costul estimat al operației este însă de 45.360 de euro, o sumă imposibil de acoperit pentru familia fetei. „În fiecare caz pe care îl preluăm, încercăm să privim dincolo de diagnostic și de cifre. În cazul Andreei, vorbim despre un copil aflat într-un moment critic al dezvoltării sale, pentru care accesul rapid la o intervenție chirurgicală specializată nu mai este o opțiune, ci o necesitate medicală strictă. Scolioza severă de care suferă are un impact direct nu doar asupra coloanei vertebrale, ci și asupra funcționării organelor vitale, iar amânarea intervenției îi poate compromite șansele la o viață normală”, a declarat Vlad Plăcintă, președintele Asociației „Salvează o inimă”. Acesta subliniază că misiunea organizației este de a aduce împreună comunitatea, mediul de afaceri și oamenii de bună-credință pentru a transforma solidaritatea într-un sprijin concret și salvator. Într-un mesaj emoționant, Andreea vorbește despre lupta ei și despre povara pe care o simte asupra familiei: „În fiecare zi mă trezesc cu gândul că sănătatea mea depinde de o sumă de bani pe care familia mea nu o poate strânge singură. Îmi văd părinții obosiți și îngrijorați, știu că fac tot ce pot, dar nu este suficient. Operația de care am nevoie este singura mea șansă, însă costul ei este mult peste puterile noastre. Nu cer nimănui imposibilul, cer doar o șansă la o viață normală, o șansă pe care, fără ajutor, risc să o pierd”, a spus copila de 14 ani. Cei care doresc să o ajute pe Andreea Staicu, tânăra de 14 ani diagnosticată cu scolioză severă, o pot face printr-o donație în CONT RON: RO94RNCB0041182104010001 sau CONT EURO: RO67RNCB0041182104010002, cu mențiunea ANDREEA STAICU. Donație lunară Donează lunar pentru susținerea jurnalismului de calitate Donație singulară Donează o singură dată pentru susținerea jurnalismului de calitate
O tânără de 20 de ani din Iași cere ajutor după ce a fost diagnosticată cu o boală necruțătoare. Maria are nevoie de un tratament la București pentru o șansă la viață
Maria Agape este o tânără de 20 de ani din comuna Roșcani, județul Iași, care, în urmă cu două luni, a fost diagnosticată cu o boală cumplită – cancer de col uterin. Chiar înaintea sărbătorilor, femeia a avut o hemoragie puternică, fapt care a făcut-o să meargă la spital. În cele din urmă, doctorii au descoperit faptul că ea avea cancer în stadiul 3. Vestea a venit ca un șoc pentru Maria, dar și pentru familia ei. Tânăra este căsătorită cu Mihai Agape, iar împreună au două fetițe. Femeia are nevoie acum de un tratament la București, care i-ar putea salva viața, însă familia ei nu are resursele necesare. Tânăra din Iași se luptă cu boala Chiar înainte de sărbătorile de iarnă, femeia a aflat vestea total neașteptată. Ea a simțit anterior mai multe dureri, chiar a făcut și controale la medici, însă nu a descoperit cauza acestora. „Pe data de 18 ianuarie, soția mea a avut o hemoragie incontrolabilă și am ajuns la spital, unde am aflat de la doctori că ea suferă de cancer de col uterin, fiind în stadiul 3. Ea tot s-a plâns, înainte, de dureri de spate și de burtă; în mai multe rânduri, am fost la medic. A făcut controale, radiografii, însă nu a fost depistat nimic, iar acum am aflat care era, de fapt, cauza. Bineînțeles că am fost foarte afectați, toată familia de altfel. Ne-am interesat imediat să facem tratamentul. Ea a început chimioterapia. Avem două fetițe împreună, care întreabă de mama lor. Este foarte dificil”, povestește Mihai Agape, soțul Mariei. Soțul femeii cere disperat ajutor Soțul Mariei, Mihai Agape, face tot posibilul să își întrețină familia, să crească copiii și să se ocupe de tratamentul Mariei. Acesta lucrează pe șantier, în Iași, de unde câștigă 250 de lei pe zi, însă este insuficient. Maria are nevoie de un tratament pentru cancerul de col uterin la un spital din București, însă are nevoie de bani pentru a ajunge acolo. „Noi suntem din satul Roșcani. Însă, eu lucrez pe șantier, câștig cam 250 de lei la zi, că așa se plătește. Nu este mult, însă cu banii aceștia am reușit să ne descurcăm. Copiii îi las în grija părinților și eu merg la muncă, însă niciodată nu sunt suficienți bani. Trebuie să aduc soția la tratament, să am grijă și de ea, și de familie. Am discutat cu doctorii și ne-au precizat că trebuie să facă tratament cu brahiterapie pentru cancerul de col uterin. Doar că, la Iași, nu există acest tratament. Trebuie să mergem la un spital din București. Nu poate merge singură, trebuie să mergem împreună. Avem nevoie de bani pentru deplasare, cazare, consumabile. Eu, dacă nu muncesc pe șantier, nu mă plătește nimeni. Am ajuns într-o situație imposibilă, de asta apelez la ajutor. Poate cineva se gândește la noi și ne oferă o mână de ajutor. Sunt capabil să merg până la capăt ca să îmi fac soția bine”, a încheiat Mihai Agape. Cei care vor să doneze pentru cauza tinerei o pot face în contul RO64 REVO 0000 1630 7350 0435, beneficiar Georgiana Maria Agape. Tânăra din Iași este determinată să învingă boala de care suferă, însă are nevoie de ajutor pentru a face acest lucru. Donație lunară Donează lunar pentru susținerea jurnalismului de calitate Donație singulară Donează o singură dată pentru susținerea jurnalismului de calitate
Vlad Gîlca, un student de 22 de ani, are nevoie de ajutor pentru un tratament post-transplant, esențial pentru a preveni recidiva bolii. Tânărul se luptă cu un cancer extrem de rar și agresiv
Vlad Gîlca, un tânăr student la Facultatea de Drept, are nevoie de un tratament post-transplant pentru a preveni recidiva cancerului rar cu care se luptă. În anul 2024, Vlad a primit un diagnostic care i-a dat întreaga viață peste cap și i-a spulberat visurile, și anume limfom mediastinal de zonă gri, un cancer extrem de rar și foarte agresiv. Suma de care are nevoie tânărul, și anume 33.000 de euro, depășește posibilitățile financiare ale familiei. Vlad Gîlca are nevoie de ajutor pentru tratamentul post-transplant Asociația „Salvează o inimă” atrage atenția asupra unei noi etape decisive din lupta pentru viață a lui Vlad Gîlca, un tânăr de 22 de ani, student în anul V la Facultatea de Drept, diagnosticat cu limfom mediastinal de zonă gri, o afecțiune oncologică rară și agresivă, situată între limfomul Hodgkin și cel non-Hodgkin. Până la diagnostic, Vlad ducea o viață obișnuită pentru vârsta sa, concentrat pe studii și pe planurile de viitor. Boala i-a schimbat însă complet traiectoria. A urmat șase cure de chimioterapie DA-EPOCH-R, un tratament intens, care a însemnat luni întregi de spitalizare, epuizare și incertitudine. „Vlad este un exemplu de determinare și maturitate rar întâlnite la această vârstă. A trecut prin tratamente extrem de dure, iar astăzi vorbim despre o veste medicală importantă: este în remisie. Dar remisia nu înseamnă finalul luptei”, a declarat Vlad Plăcintă, președintele Asociației „Salvează o inimă”. În prezent, Vlad este internat pentru efectuarea unui transplant autolog de celule stem, o procedură care poate reduce la minimum riscul de recidivare a bolii. Această etapă este considerată crucială în protocolul terapeutic pentru diagnosticul său. „Am doar 22 de ani și, deși sunt în remisie, știu că lupta mea nu s-a terminat. Transplantul autolog este pasul care îmi poate salva viața, dar urmează un an greu, cu tratamente lunare, fără pauză. În fiecare zi mă gândesc la lucrurile simple pe care le-am pierdut, o zi fără durere, o respirație liniștită, o viață normală. Nu cer altceva decât șansa de a merge mai departe, de a-mi termina facultatea și de a-mi îmbrățișa părinții fără teamă. Sprijinul oamenilor îmi dă puterea să cred că nu lupt singur”, a transmis Vlad Gîlca. Orice donație îi poate salva viața lui Vlad După transplant, tânărul trebuie să urmeze un tratament post-transplant administrat lunar, timp de un an, indispensabil pentru menținerea remisiunii și prevenirea reapariției bolii. Costurile acestei terapii sunt foarte ridicate și depășesc posibilitățile financiare ale familiei. „Cazul lui Vlad arată cât de fragil este echilibrul dintre speranță și regres în bolile oncologice rare. Transplantul este doar un pas. Tratamentul post-transplant este la fel de vital. Fără continuitate, riscurile medicale cresc semnificativ”, a mai subliniat Vlad Plăcintă. Asociația „Salvează o inimă” lansează un apel public către cetățeni, companii și instituții pentru a susține financiar tratamentul post-transplant al lui Vlad, fără care riscul de recidivă rămâne ridicat. Fiecare donație, oricât de mică, poate face diferența pentru Vlad. Tratamentul post-transplant este esențial pentru a preveni recidiva bolii, dar familia nu poate susține, de una singură, costurile totale ale procedurii. Cei care doresc să îl ajute pe Vlad Gîlcă să beneficieze de tratamentul post-transplant o pot face printr-o donație în conturile: RON: RO94RNCB0041182104010001 sau EURO: RO67RNCB0041182104010002, cu mențiunea VLAD GÎLCA. Donație lunară Donează lunar pentru susținerea jurnalismului de calitate Donație singulară Donează o singură dată pentru susținerea jurnalismului de calitate
Mobilizare masivă pentru Ștefan Chelaru, bărbatul cu un picior amputat, care trăiește într-o baracă improvizată. S-au strâns bani, alimente și lemne pentru foc
Povestea tristă a lui Ștefan Chelaru, publicată în cotidianul BZI în ediția din 21 ianuarie 2026, a mobilizat mai mulți oameni, care au decis să nu rămână indiferenți în fața suferinței bărbatului. Câteva persoane care au rămas impresionate de greutățile cu care se confruntă acesta, dar mai ales de modestia și bunătatea de care dă dovadă, au donat bani, mâncare și au reușit să cumpere și lemne pentru foc. Oamenii s-au mobilizat după ce au aflat povestea lui Ștefan Chelaru Cazul lui Ștefan Chelaru, bărbatul care trăiește singur într-o baracă improvizată, după ce și-a pierdut un picior în urma unei boli cronice, a stârnit un val de empatie și solidaritate în rândul oamenilor. După mediatizarea situației în care acesta își duce traiul, oamenii s-au mobilizat, iar ajutorul a început să vină din mai multe direcții. Trăind fără curent electric și fără apă, încălzindu-se cu dificultate într-un adăpost improvizat, alături de câinii săi, Ștefan Chelaru și-a păstrat, în ciuda tuturor încercărilor, demnitatea și recunoștința. Spune adesea că oamenii care l-au ajutat sunt „îngeri trimiși de Dumnezeu” și că fiecare gest primit îi dă puterea să meargă mai departe. Cosmin Vlăduț Cracana este unul dintre bărbații care au decis să se implice activ în sprijinirea lui Ștefan Chelaru. Cosmin povestește că a aflat despre situația acestuia și a simțit imediat că nu poate rămâne indiferent. „Am văzut postarea într-o seară, legat de nevoia acestuia, că este o persoană imobilizată, care trăiește, din nefericire, în niște condiții insalubre și care este abandonat de către autorități și, din păcate, de către oamenii din jur. Atunci am considerat că este necesar să iau atitudine, alături de colegii mei din echipa Destine Broker, și să ajutăm, în funcție de nevoile primare ale acestuia, pe moment, pentru achiziționarea de lemne”, a povestit Cosmin Cracana reporterilor BZI. De asemenea, Cosmin a precizat că fondurile care s-au strâns vor fi folosite, în continuare, pentru a acoperi necesitățile bărbatului. „Bineînțeles, s-au strâns fonduri și peste ceea ce ne-am propus. Le avem adunate într-un cont și le vom folosi, în continuare, pentru nevoile acestuia”, a declarat bărbatul. Cât despre motivele care l-au determinat să intervină, Cosmin a vorbit despre empatie și despre cât de important este să ne gândim și la cei din jurul nostru. „Motivele care m-au determinat să iau atitudine sunt faptul că trebuie să fim solidari, să fim umani, să îi ajutăm pe cei din jurul nostru, să nu uităm că depindem unii de alții în societate. Trebuie să nu uităm că binele pe care îl facem altora este, în primul rând, binele pe care ni-l facem nouă înșine. Atâta timp cât oamenii din jurul nostru trăiesc în condiții minime de igienă și au parte de strictul necesar, atunci pentru noi este o mare realizare”, a declarat Cosmin pentru reporterii BZI. Oamenii continuă să ofere ajutor Implicarea comunității nu s-a limitat doar la strângerea de fonduri. Irina, o femeie care se ocupă constant de situația lui Ștefan Chelaru, spune că, în ultimele zile, sprijinul a venit din ce în ce mai mult, sub forme diverse și extrem de necesare. „Lumea s-a mobilizat. A primit lemne, ba chiar au fost și tăiate deja. O doamnă i-a trimis mâncare, lenjerii, o pilotă pentru pat. Aseară m-a sunat un alt domn, care vrea să îl mai ajute și el cu ce poate. De asemenea, mai este un domn, care va merge weekendul acesta la el să vadă cum îl poate ajuta să repare peretele care îi luase foc, ca să nu mai fie incidente de felul ăsta”, a povestit femeia, plină de recunoștință. Aceste gesturi simple, dar pline de empatie, au făcut o diferență uriașă pentru bărbatul care, până nu demult, se lupta singur cu frigul, boala și izolarea. Ștefan Chelaru rămâne un om modest și profund recunoscător pentru fiecare ajutor primit. Deși viața l-a pus la încercări dure, el continuă să creadă în bunătatea oamenilor. Oamenii care s-au mobilizat în cazul lui Ștefan Chelaru demonstrează, încă o dată, că acolo unde instituțiile lipsesc, umanitatea și empatia pot face lumină chiar și în cele mai întunecate încăperi. Donație lunară Donează lunar pentru susținerea jurnalismului de calitate Donație singulară Donează o singură dată pentru susținerea jurnalismului de calitate
Alexandra Denisa Simion și-a pierdut vederea în urma unui accident rutier. Tânăra mamă are nevoie de 25.000 de euro pentru șansa de a-și revedea din nou cei trei copii
Alexandra Denisa Simion, o tânără de 27 de ani, mamă a trei copii, și-a pierdut vederea în urma unui accident de mașină. Femeia are nevoie de 25.000 de euro, o sumă mult prea mare pentru posibilitățile familiei, pentru mai multe intervenții la Liv Hospital, în Turcia. Alexandra Denisa Simion și-a pierdut vederea în urmă cu șase ani Alexandra Denisa Simion, o tânără mamă de doar 27 de ani, trăiește în întuneric după ce a suferit un accident rutier în urma căruia și-a pierdut vederea. Povestea Alexandrei vine dintr-un loc unde nu există culori. Chipurile celor dragi se păstrează doar în memorie, iar dorul de lumină crește cu fiecare zi. În urmă cu șase ani, viața femeii s-a schimbat într-o singură clipă. În urma unui accident de mașină, Alexandra a suferit o lovitură puternică la cap, care părea vindecabilă cu timpul. „Acum aproximativ șase ani, mergeam pe stradă, traversam regulamentar și am fost lovită de un domn, cu mașina. Impactul a fost destul de puternic. M-am lovit cu capul de o bordură și am stat un timp în spital. Am avut nevoie de îngrijiri medicale, dar după externare părea să fie totul normal. La vreo șase luni de la accident, începusem să văd încețoșat. Nu mai puteam distinge literele și după n-am mai văzut deloc”, a povestit Alexandra Denisa Simion reporterilor BZI. Alexandra este mamă a trei copii, iar chipurile lor cresc fără ca ea să le poată privi. Femeia mărturisește că nici măcar nu știe cum arată cei trei copilași în ziua de astăzi. „De șase ani, nu-mi pot vedea copiii. Nu știu cum arată astăzi, nu știu cât de mult s-au schimbat, nu știu ce expresie au când râd sau plâng. Le aud pașii, le simt mâinile și le recunosc vocile, dar nu îi pot vedea și asta provoacă o durere pe care nu o poți cuprinde în cuvinte”, a spus Alexandra Simion, mama de 27 de ani care și-a pierdut vederea. Una dintre cele mai mari dureri ale femeii este faptul că nu mai poate să facă nici măcar cele mai simple gesturi față de propria familie. Soțul, care a renunțat la un loc de muncă stabil pentru a avea grijă de familie, a devenit cel mai mare sprijin al acesteia. „Nu pot să le gătesc, nu pot să-i duc la școală, nu pot să-i scot în parc. Soțul meu a devenit ochii mei, mâinile mele, puterea mea. El lucra ca stivuitorist, dar a trebuit să renunțe și să rămână cu noi acasă. Mai lucrează, să zic așa, cu ziua. Îl mai cheamă vecinii să îi mai ajute cu câte ceva, dar mai mult de 100 de lei nu face pe zi, pentru că nu poate să fie plecat prea mult timp”, a transmis femeia. Femeia nu și-a văzut niciodată cel mai mic dintre copii În fiecare seară, Alexandra se roagă. Nu cere bogății și nici miracole pentru sine. Cere un singur lucru: să-și poată vedea copiii, să le poată privi chipurile atunci când o strigă, să le poată urmări pașii pe măsură ce cresc, să le fie mamă, așa cum le-a fost până la crudul accident care i-a răpit vederea. Femeia recunoaște că, pentru ea, cel mai greu este că nu își poate vedea copiii, cea mai mică dintre fetițe având doar doi ani. „Vă dați seama cât este de greu. Fetița cea mică nici măcar nu știu cum arată. Nu am văzut-o niciodată. Acesta ar fi cel mai mare vis al meu, să reușesc să îmi văd copilașii”, a declarat Alexandra Denisa Simion reporterilor BZI. Medicii spun că există, totuși, o șansă ca Alexandra să își recapete vederea. Din păcate, investigațiile, intervențiile și tratamentele necesare presupun un cost uriaș pentru familie: 25.000 de euro. Pentru Alexandra, această sumă nu este doar un număr, ci reprezintă șansa de a-și vedea din nou copiii și lumina zilei. Durerea Alexandrei capătă o voce și mai puternică prin cuvintele fiicei sale cele mai mari, Rebeca Claudia, cea care a scris Asociației „Salvează o Inimă”. „Mama mea nu ne poate vedea, dar eu știu că ne simte în fiecare clipă. Ne recunoaște după voce, după pași și după felul în care o strigăm. Când vin de la școală, aș vrea să mă poată privi, să vadă cât am crescut și cum arată fața mea acum. Aș vrea să-mi vadă zâmbetul când sunt fericit și să-mi vadă ochii când îmi este greu, chiar dacă nu spun nimic. Mama nu știe cum arăt astăzi, dar eu știu cât de mult își dorește să ne vadă. Aș vrea să pot sta în fața ei și să nu fiu doar o voce. Aș vrea să-i pot arăta desenele mele, nu doar să i le descriu. Aș vrea să mă vadă când îi spun te iubesc și să știe cine sunt, nu doar după felul în care vorbesc. Cel mai mult îmi doresc să o pot lua de mână și să-i arăt lumea, așa cum este ea, și să mă poată vedea crescând. De aceea, vă rog din suflet să o ajutați pe mama mea să vadă din nou”, sunt cuvintele pline de suferință ale fetiței. Cei care doresc să o ajute pe Alexandra Denisa Simion, după ce și-a pierdut vederea, o pot face printr-o donație în conturile: RON: RO94RNCB0041182104010001 EURO: RO67RNCB0041182104010002, cu mențiunea ALEXANDRA SIMION. Donație lunară Donează lunar pentru susținerea jurnalismului de calitate Donație singulară Donează o singură dată pentru susținerea jurnalismului de calitate