De ce trece timpul mai repede când îmbătrânim. Explicația științifică
Oamenii de știință au mai multe teorii pentru motivul pentru care percepția noastră asupra timpului se schimbă odată cu vârsta. Cercetătorii au petrecut ani de zile investigând de ce timpul poate părea că trece mai repede odată cu înaintarea în vârstă. Un studiu din 2019, publicat de Cambridge University Press, a identificat o „nepotrivire științifică între timpul imaginilor mentale și timpul măsurat de ceas”, relatează The Independent. Loading … „Motivul este că «timpul măsurabil al ceasului» nu este același cu timpul perceput de mintea umană”, a dezvăluit studiul. În timp ce timpul măsurat de ceas se referă la ziua literală de 24 de ore, „timpul minții” este modelat de imaginile și experiențele pe care le acumulăm de-a lungul vieții. Compania de servicii de sănătate mintală ReachLink a identificat cinci posibile motive pentru care timpul pare să accelereze pe măsură ce îmbătrânim, primul fiind ceva cunoscut sub denumirea de teoria proporțională. Sursă foto: Shutterstock Cinci posibile motive pentru care timpul pare să accelereze pe măsură ce îmbătrânim La vârsta de 10 ani, un an de viață reprezintă 10% din tot ceea ce ai experimentat. Dar la vârsta de 50 de ani, același an reprezintă doar 2% din experiența ta de viață. Acesta este esențialul teoriei proporționale: ideea că fiecare an nou din viață scade ca proporție din întreg. Compania a indicat, de asemenea, deficitul de noutate ca un alt factor care contribuie la accelerarea timpului. Deficitul de noutate este ideea că memoria nu înregistrează timpul în mod uniform, ci își amintește evenimente distincte. Atunci când rutina ta arată în mare parte la fel, săptămână după săptămână și lună după lună, există mai puține amintiri noi care să diferențieze o perioadă de alta. Drept urmare, timpul poate părea comprimat atunci când privești în urmă. Apoi există absorbția atenției, care apare atunci când creierul tău intră pe pilot automat în timpul activităților familiare sau obișnuite, făcându-te mai puțin conștient de trecerea timpului. Când ești absorbit de o activitate, resursele tale cognitive sunt concentrate în altă parte, ceea ce înseamnă că verificarea ceasului trece pe plan secund. Aplatizarea emoțională este un alt factor. Trăirea unor emoții puternice — frică, anxietate și entuziasm, de exemplu — lasă un impact de durată. Sentimentele de epuizare, stres și monotonie comprimă timpul deoarece formează amintiri subțiri și interschimbabile. Al cincilea factor este dopamina, un neurotransmițător implicat în motivație, recompensă și procesarea timpului de către creier. Nivelurile de dopamină se pot schimba pe măsură ce îmbătrânim, iar ReachLink sugerează că acest lucru poate contribui la percepția noastră că timpul trece mai repede. Ținând cont de toate acestea, există pași pe care îi poți face pentru a încerca să încetinești timpul și să creezi momente și amintiri care să întrerupă rutinele stabilite mai târziu în viață.
Neurochirurg: Creierul reacționează la fel la ciocolată, sex și artă
Neurochirurgul Marco Locatelli a vorbit, într-un interviu pentru Corriere, despre creier, plăceri și impactul tehnologiei asupra minții. Locatelli, în vârstă de 55 de ani, este profesor de neurochirurgie la Universitatea din Milano. Acesta conduce Unitatea Complexă de Neurochirurgie de la Policlinicul din Milano. De-a lungul carierei, medicul a făcut peste patru mii de intervenții chirurgicale, alături de echipa sa. Chiar în dimineața interviului, Locatelli și-a operat propriul tată, pentru o problemă care nu era gravă. Medicul a povestit că, la prima operație pe creier, avea doar 26 de ani. Cum funcționează creierul Creierul uman conține 86 de miliarde de neuroni, conectați într-o rețea complexă. Potrivit medicului, creierul nu este un mecanism rigid, ci o structură capabilă să se reorganizeze constant. Frica resimțită de pacienți înaintea unei operații este, de fapt, un semn bun, a explicat neurochirurgul. Aceasta arată o reacție naturală a organismului. Locatelli a respins ideea că folosim doar 10% din creier, numind-o o legendă fără bază științifică. Creierul funcționează integral, chiar dacă nu toate zonele lucrează simultan, a precizat el. Deși reprezintă doar 2% din greutatea corpului, creierul consumă aproximativ 20% din energia în repaus. Relațiile sociale, „remediu” pentru minte Cultivarea relațiilor sociale este, potrivit medicului, unul dintre cele mai eficiente remedii pentru minte. Interacțiunile sociale eliberează dopamină și oxitocină, substanțe legate de plăcere și siguranță emoțională, a explicat el. Locatelli a povestit cazul unui polițist implicat într-un accident grav de motocicletă. Leziunea la lobii temporali i-a schimbat treptat întreaga personalitate, devenind agitat și insațiabil. Medicul a menționat și cazul unei academiciene care și-a pierdut interesul pentru cariera anterioară după operație. Potrivit lui Locatelli, pacienții ies adesea schimbați din intervențiile pe creier, uneori profund. Întrebat dacă persoanele ieșite din comă redevin identice cu ele însele, medicul a răspuns negativ. „Doar în filme”, a spus el, referindu-se la revenirea completă la personalitatea anterioară. Ciocolata, sexul și arta activează aceleași zone Plăcerile diferite, de la gustul ciocolatei la satisfacția sexuală, activează aceleași zone ale creierului, a explicat medicul. Acest mecanism poartă numele de sistem de recompensă, pornind de la senzații elementare, potrivit lui Locatelli. Plăcerile superioare, precum cele oferite de artă sau muzică, trebuie cultivate prin antrenarea creierului. Medicul a spus că nu respinge tehnologia, considerând orice inovație un pas important pentru progres. Smartphone-urile și rețelele sociale schimbă atenția, somnul și modul în care ne amintim lucrurile, a precizat el. Potrivit lui Locatelli, aceste dispozitive amplifică trăsăturile deja existente ale fiecărei persoane, fie ele pozitive sau negative. Întrebat ce a schimbat cel mai mult neurochirurgia, medicul a menționat patru elemente simple. Casca, airbagul, centurile de siguranță și sistemele de asistență la condus au redus semnificativ leziunile cerebrale grave. Cofeina și suplimentele pentru creier Cofeina nu îmbunătățește memoria sau învățarea, ci doar percepția asupra propriei eficiențe, a explicat Locatelli. Suplimentele destinate creierului urmăresc mai degrabă cantitatea decât calitatea, a avertizat medicul. Somnul de calitate și pauzele potrivite funcționează, potrivit lui, mult mai bine decât aceste produse. Medicul consideră exercițiul fizic un adevărat medicament pentru creier, deși preferă spa-urile sălilor de sport.
Moment istoric în tratamentul Parkinson: cercetătorii japonezi au demonstrat că boala Parkinson este reversibilă
Progres științific de referință: cercetătorii japonezi au făcut un pas curajos spre vindecarea bolii Parkinson, implantând în pacienți celule cerebrale cultivate în laborator. Aceste celule, obținute din celule stem pluripotente induse (iPS), sunt concepute pentru a deveni neuroni care produc dopamină — exact celulele care se pierd în cazul bolii Parkinson. Primele rezultate din studiile clinice sunt deja promițătoare, oferind o nouă speranță milioanelor de persoane afectate de această afecțiune debilitantă. Pacienții care au primit transplanturile au arătat îmbunătățiri semnificative ale funcției motorii, iar scanările cerebrale confirmă faptul că celulele implantate produc dopamină, substanța chimică esențială care controlează mișcarea. Este un semn puternic că această terapie regenerativă ar putea nu doar trata simptomele, ci chiar restaura funcțiile cerebrale pierdute. Dacă studiile viitoare vor continua să aibă succes, această abordare ar putea schimba radical modul în care este tratată boala Parkinson și ar putea redefini ceea ce este posibil în neurologie. Aceasta nu este doar o victorie pentru cercetarea în domeniul Parkinson, ci o privire spre viitorul medicinei personalizate și regenerative. Cu mai multe studii clinice în desfășurare, oamenii de știință lucrează la perfecționarea tehnicii și extinderea utilizării sale. De la bancul de laborator la creier, această inovație marchează un punct de cotitură plin de speranță pentru nenumărate familii din întreaga lume.
Studiu: Cum construiește creierul obiceiurile. Vinovat e hormonul fericirii
Un studiu publicat în revista „Nature” arată cum dopamina, departe de a interveni doar în învățarea bazată pe recompensă, acționează și în formarea obiceiurilor. Studiul explică de ce obiceiurile sunt greu de schimbat, iar rezultatele sale oferă noi posibilități asupra tratării dependențelor sau bolilor neurodegenerative precum Parkinsonul, a relatat luni Le Monde. Definiția obiceiului ca „o artă de a acționa fără să te gândești și chiar mai bine decât atunci când te gândești”, potrivit observației filosofului francez Alain, a fost confirmată recent de rezultatele unui studiu de neuroștiințe publicat în revista Nature. Studiul investighează învățarea influențată de dopamină, un neuromodulator esențial în reglarea funcționării creierului, care joacă un rol crucial în mișcare, motivație, plăcere și în procesul de recompensă. Obiceiuri sau liber arbitru? Dopamina decide! Comportamental, obiceiurile sunt acțiuni automatizate, independente de recompensa așteptată, și se bazează doar pe repetarea comportamentelor anterioare. „Ele facilitează acțiunea înainte să gândim și trebuie să fi avut un avantaj pentru supraviețuire, în cursul evoluției umane”, a explicat neurocercetătorul Jérémie Naudé, de la Institutul de Genomică funcțională din Montpellier. Dopamina, numită și hormonul fericirii sau al plăcerii, ajută creierul să învețe prin compararea recompensei obținute cu cea așteptată, un mecanism numit de specialiști „eroarea de predicție a recompensei”. La nivel cerebral, este produsă de un grup de celule nervoase din centrul creierului, unde acționează ca un neurotransmițător. Funcțiile vitale cerebrale, cum sunt memoria, învățarea, concentrarea și starea de dispoziție, vor fi mereu influențate de concentrația de dopamină din creierul fiecăruia. Un alt sistem de învățare: cum putem conduce și vorbi în același timp Cercetătorii au identificat și un al doilea sistem de învățare bazat pe dopamină, EPA, care actualizează comportamentele în funcție de frecvența cu care au fost executate anterior. Astfel, creierul poate alege fie alternativa cea mai valoroasă, fie cea mai frecvent folosită: „După părerea noastră, acesta este mecanismul responsabil de obiceiuri”, a comunicat autorul principal al studiului, Marcus Stephenson-Jones, de la University College din Londra. Un mare avantaj al acestui sistem este că „îți poate elibera resurse cognitive pentru a lua decizii bazate pe valori, în timp ce desfășori o altă activitate”, adaugă el. De exemplu, odată ce ai învățat să conduci și ai automatizat această sarcină, poți purta o conversație în timp ce conduci. Studiul explică de ce obiceiurile sunt greu de schimbat și sugerează că înlocuirea unei acțiuni cu alta ar putea ajuta (de exemplu, nicotina cu guma de mestecat, în cazul fumatului). Rezultatele oferă noi perspective asupra tratamentului dependențelor și bolilor degenerative, precum Parkinson, unde distrugerea neuronilor care eliberează dopamina ar putea afecta tocmai acest sistem de învățare bazat pe dopamină care explică pierderea automatismelor motorii.