Am fost tratat ca un animal. Am petrecut șase luni într-o celulă putredă, cu șobolani / A început procesul suspecților implicați în jaful Tezaurului Dacic
A început procesul suspecților implicați în jaful Tezaurului Dacic expus în Muzeul Drents din Assen. Starea generală a suspecților este destul de scăzută. Ei s-au plâns în fața instanței de condițiile inumane din detenție. Chesley W, 37 de ani, a spus, citat de dvhn.nl: „Am fost tratat ca un animal. Am petrecut 6 luni într-o celulă putredă, cu șobolani. Fotografia și numele meu au fost publicate. Asta mă va bântui pentru totdeauna. Ceea ce este pe internet nu dispare niciodată”. Jaful Tezaurului Dacic nu e prima lui abatere De altfel, potrivit publicației citate, Chesley W. a mai avut probleme cu legea. Anterior, el a fost închis 5 ani și cinci luni pentru jaf, deținere de arme, conducere sub influența alcoolului, furt din magazine. În serviciul de probațiune, a fost mai degrabă rezervat. Se pare că a fost diagnosticat cu o tulburare de personalitate în trecut. „În cele din urmă, s-ar putea să vreau să spun ceva” Un alt suspect, Bernhard Z., are un trecut asemănător cu al lui Chesley W. A fost și el închis, în trecut, cinci ani și cinci luni, pentru o spargere violentă de locuință, dar asta nu e tot. În cazierul său judiciar, Z. a strâns încă multe alte fapte: vandlaism, agresiune, posesie de droguri, conducere sub influența alcoolului. De altfel, Z. e un obișnuit al serviciului de probațiune. Z. are probleme cu drogurile și nu are o viață stabilă. Singurul lucru pe care l-a spus în fața instanței a fost: „Îmi păstrez calmul, dar sunt foarte furios, dar am mai spus deja asta”, făcând apel la dreptul său de a tăcea. Peste ceva vreme, Z. a adăugat, totuși: „În cele din urmă, s-ar putea să vreau, totuși, să spun ceva. Deocamdată, o să mă opresc aici”. Jan B. e, probabil, cel mai dificil suspect Jan B. a fost primul interogat. La serviciul de probațiune, a refuzat să coopereze cu orice. Are doar 21 de ani, motiv pentru care în instanță se pusese problema dacă nu cumva el ar trebui să fie judecat ca un minor. B. a lucrat ca pictor în Heerhugowaard și a locuit acolo cu părinții săi. De altfel, cei de la serviciul de probațiune sunt îngrijorați în privința lui. „Nu putem să ne dăm seama exact de ce a acceptat să coopereze la jaf. A fost vorba de bani sau a fost influențat? Nu putem răspunde la această întrebare”, au spus aceștia despre B, care are un cazier judiciar curat. În instanță, B. a invocat, de asemenea, dreptul la tăcere. „O perioadă oribilă” Directorul Muzeului Drents, Robert Van Langh, a spus către suspecți: „Piesele au fost furate cu forța brută. Acest caz a fost fără precedent, atât pe plan intern, cât și internațional. Nu este vorba despre valoarea monetară, ci despre interese culturale. Șocul a cuprins Assen, Olanda și întreaga lume. Vă dați seama de asta?”. Publicația citată scrie despre cum directorul Van Langh a evocat „o perioadă oribilă” care s-a încheiat abia recent, odată cu returnarea obiectelor. „Banii nu pot compensa furtul de identitate culturală” „Pentru colegi, furtul a fost considerat un atac personal. Suntem foarte recunoscători colegilor noștri investigatori naționali și internaționali.” Abia după restaurare putem considera că totul poate fi cu adevărat închis, conchide Van Langh. Suspecții nu au dori să comenteze interpelarea lui Van Langh, care, ulterior, a vorbit și despre prejudiciul cultural, spiritual inestimabil adus României, care nu a pierdut niște „obiecte din aur”, a pierdut o parte sacră a identității sale: „Prejudiciile cauzate de furt nu pot fi exprimate doar prin valoarea de piață. Acestea definesc identitatea, iar banii nu pot compensa acest lucru. A existat o amenințare ca o memorie să fie ștearsă pentru o societate. Acesta a fost un atac la adresa demnității poporului român”, a spus acesta. „Furtul ne-a lovit în adâncul sufletului” „Trauma a fost profundă. Dispariția nu a fost văzută ca o pierdere, ci ca o rană în memoria noastră colectivă”, a spus Van Langh, care a insistat pe ideea de șoc produs în România de acest furt. „De asemenea, pentru că nu era clar dacă obiectele vor fi distruse. În spatele fiecărei piese ale noastre se află decenii de efort uman și studiu. Furtul ne-a lovit în adâncul sufletului. Unda de șoc a depășit cu mult zidurile muzeului. (…) Expozițiile internaționale există pentru a conecta oamenii și pentru a oferi istorie și artă unui public mai larg. Relațiile dintre instituțiile culturale sunt strânse. Consecințele furtului au fost șocante. Furia și neîncrederea au apărut brusc.” Furtul a fost folosit pentru a provoca tensiuni în România. Acesta nu este doar un caz penal. Acesta a perturbat o întreagă societate”, a continuat acesta. Avocații vor vorbi joi în instanță.
Un an de la furtul Coifului dacic de la Coțofenești / Detectiv de artă: Coiful de la Coțofenești va fi returnat
25 ianuarie 2025. La Muzeul Drents din centrul micului oraș olandez Assen este în desfășurare expoziția românească „Dacia – Imperiul Aurului și Argintului”, în care sunt expuse obiecte de o valoare inestimabilă: un coif dacic, datând din prima jumătate a secolului IV î.Hr., împreună cu trei brățări din aur pur. Este ora 4.15 în această dimineață de sâmbătă, în care orașul e cufundat în beznă și liniște. Doar că o bubuitură teribilă strică liniștea dimineții. Zgomotul bubuiturii e grozav. Se aude până departe în această micuță cetate olandeză. Trei minute Trei persoane intră în muzeu, cu un ciocan sparg vitrina care adăpostește neprețuitul coif dacic de la Coțofenești (expus în original!), împreună cu trei brățări dacice, din cel mai pur aur și dispar în noapte. Totul a durat mai puțin de trei minute. Vitrina care adăpostea coiful a fost spartă nepermis de repede. Asta pentru că directorul muzeului a ignorat sugestiile asiguratorului de a opta pentru ceva mult mai rezistent, demn de obiectul expus. Ce nu înțelesese directorul muzeului (sau poate doar a ignorat cu bună-știință) era că valoarea spirituală a acestui coif înseamnă mai mult decât orice sumă aruncată într-un cont. O valoare simbolică mai mare decât orice sumă în bani, aruncată într-un cont Coiful dacic de la Coțofenești înseamnă putere sacră, război, regalitate, religie, toate unite prin aurul din care este făcut. Aur nu pentru valoarea lui economică, ci pentru semnificația lui sacră. Aurul este spiritualitate, incoruptibilitate, nemurire, lumină, legătură cu divinul. Coiful din aurul cel mai pur, purtat pe cap indică o legătură directă cu sacralitatea, cu ordinea cosmică. Nu-l poartă oricine și nu-l poartă oricând – elementele de decor spun asta. Coiful acesta era purtat de un rege – preot (căci în lumea geto-dacică (și, în general, tracică) puterea politică era egală cu funcția sacrală). Ochii înseamnă veghe, dar și inițiere și transcendență. Ochii sunt simbolul atenției permanente – apanajul conducătorului, care vede vizibilul și invizibilul și ar mai fi multe de zis. Circ și întrebări Doar atât, că acest obiect cu puteri de Departe a dispărut în noapte, învelit, probabil, într-un prosop sau o cârpă modestă sau poate nici măcar atât – într-un rucsac făcut în China. Iar acum începe un circ. Un lanț de incredibile bâlbâieli cu menire explicativă venite din București: cum a fost posibil să expui un asemenea tezaur în original și mai ales într-un muzeu de o anvergură atât de mică? Cine a semnat decizia de scoatere din țară a pieselor din tezaurul dacic și în baza cărui temei legal? A existat o evaluare de risc înainte de transfer? Oberländer: „Muzeul-gazdă a mințit în legătură cu măsurile de securitate” Directorul Muzeului de Istorie a României din București, Ernest Oberländer-Târnoveanu, a fost demis de ministrul de atunci al Culturii, acuzat de o proastă gestionare a comunicării și de lipsă de transparență în privința circumstanțelor expoziției. Oberländer a mai spus și că responsabilitatea siguranței tezaurului aparținea muzeului-gazdă, care ar fi mințit în legătură cu măsurile de securitate care au fost luate. În privința comunicării, de ce nu a fost făcută o conferință de presă comună România – Olanda și de ce informațiile furnizate publicului român sunt fragmentare și neuniforme? Dar probabil că cea mai la îndemână întrebare rămâne cea care este pe buzele tuturor: cum a fost posibil furtul unor artefacte de o asemenea valoare inestimabilă în doar câteva secunde? Detectiv: „Coiful e intact” La un an de la furtul celui mai de preț obiect identitar al devenirii României, coiful de la Coțofenești este, consideră detectivul de artă Arthur Brand, intact, împreună cu brățările. Asta pentru că, dacă ar fi fost topit, valoarea lui nu ar mai fi fost aceeași. În patru zile de la comiterea furtului, mai mulți suspecți sunt arestați, dar niciunul nu pare dispus să vorbească despre coif. În luna mai a anului trecut, au apărut zvonuri potrivit cărora o bandă de interlopi din România ar fi comandat furtul coifului. „Bănuiesc că prada este ascunsă sau îngropată undeva” Procurorul general al României, Alex Florența, investighează dacă nu cumva coiful este folosit pe post de monedă pentru eliberarea unui infractor. Arthur Brand a declarat publicației olandeze rtvdrenthe.nl despre unul dintre suspecți: „După arestările inițiale, poliția l-a eliberat. Apoi a fost abordat de ofițeri sub acoperire. A spus că unul dintre bărbați a plecat cu coiful și ulterior s-a întors. Asta înseamnă că cineva știe unde este coiful. Cu cât sunt mai puțini oameni care știu despre el, cu atât mai puțin este probabil să se vorbească despre asta. Bănuiesc că prada este ascunsă sau îngropată undeva”. „Cu cât autorii au mai puțin timp la dispoziție pentru a topi, vinde sau scoate ilegal obiecte din țară, cu atât mai bine. Dacă ar fi durat mai mult, oricum nu ai fi văzut-o”, spune Brand. Ar putea fi implicați directori? „N-am luat niciodată în considerare că ar fi implicați directori”, spune Brand. „Mi se pare foarte puțin probabil în acest caz. Nu am mai întâlnit așa ceva în cariera mea, dar asta nu înseamnă că e imposibil. De obicei, cineva fură ceva și apoi caută un cumpărător. (…) Dacă îl topești, vei primi bani mai târziu, iar banii ăia va trebui să îi împarți. Mai întâi, însă, vei primi o pedeapsă cu închisoarea, iar când vei fi eliberat, va trebui să plătești în jur de șase milioane de euro daune. Dacă nu reușești, vei ajunge din nou la închisoare”, explică Brand. „Dacă coiful nu se întoarce, asta nu e karmă bună” „Prin urmare, e mai bine să le spui unde este coiful acum. Asta te va scuti de multe bătăi de cap”, spune Brand, care consideră că, dacă coiful și brățările vor fi returnate, judecătorul va fi mult mai indulgent: „Dacă coiful se întoarce, judecătorul va fi mult mai indulgent”, continuă detectivul. „Atunci, tot jaful a fost un simplu jaf cu explozibili. Nimeni nu a fost ucis și nu s-a folosit violență împotriva nimănui. Toată lumea e fericită să primească înapoi prada. Trebuie să faci câțiva ani de închisoare, iar apoi totul dispare.