Dumitru Prunariu: Stația e garantată că funcționează până în 2030
Într-o ediție transmisă live de Gândul a emisiunii Realități Cosmice, Dumitru Prunariu, primul și singurul român care a zburat în spațiu, a vorbit despre misiunile de sondare existente pe Lună sau Marte. În dialogul purtat cu jurnalistul H.D. Hartmann, Prunariu a vorbit despre pierderile de aer de pe o stație spațială. Urmărește aici, integral, emisiunea lui HD Hartmann. Dumitru Prunariu: „Unele părți ale ei au ajuns la limita garanției. ” În dialog cu H.D. Hartmann, Prunariu a vorbit despre incidentul de pe o stație spațială unde a început o ușoară, dar accelerată depresurizare. „Stația aceasta spațială are deja o perioadă lungă de timp, peste 20-25 de ani de funcționare. Unele părți ale ei au ajuns la limita garanției. Practic toate modulele stației spațiale și sunt 8 module, sunt îmbinate prin joncțiuni, cauciuc, niște lacăte mecanice care le strâng una de alta. Unul din modulele rusești a început să piardă aer. Se pare că pierde aer pe la o astfel de joncțiune. Ceva s-a întâmplat… Și continuă să piardă. E alarmant în sensul că n-au reușit să-i dea de capăt. Însă desigur se compensează aerul din interior. Presiunea la bord este compensată din niște butelii sub presiune. Așa la vreo 360 de atmosfere se află aer în butelii ca să compenseze în mai multe cazuri. De regulă în cazurile standard se compensează când se iese în spațiul cosmic deschis. De regula astronauții îmbracă acel costum de scafandru cosmic pentru exterior, trec într-un anumit modul, un SAS. Acolo se închide o trapă spre stația orbitală și se deschide altă trapă spre spațiul cosmic. Tot aerul din interior se pierde prin ieșirea lor în spațiul cosmic. După ce-și termină treaba intră înapoi, se închide și are loc același sistem, dar invers. Se presurizează din butelii și interiorul, se deschide trapa spre stație și trec din nou în stația orbitală. Ei bine aceasta buteliile trebuie să fie folosite și pentru a compensa pierderea accidentală de aer printr-o astfel de joncțiune.”
Dumitru Prunariu: Nu suntem BURICUL universului
În cadrul emisiunii „Realități Cosmice”, găzduită de H. D. Hartmann, Dumitru Prunariu, cosmonaut român, a discutat despre argumentele pur logice pentru care există viață pe alte planete, dar și în alte timpuri. În viziunea cosmonautului, Pământul este ciclic, aflat la o nouă generație de civilizație. Urmăriți emisiunea aici, integral, emisiunea. Dumitru Prunariu: „Civilizația are o anumită ciclicitate” În emisiunea lui H.D. Hartmann, Prunariu a vorbit despre posibilitatea ca civilizația pe care o cunoaștem astăzi să fie una după multe alte generații. Pământul, în viziunea cosmonautului, are o ciclicitate prin care generațiile se nasc, se dezvoltă, se prăbușesc, dispar și se nasc alte generații. Ca o presupunere, acesta a menționat că există o posibilitatea ca această civilizație să aibă în jur de 20.000 de ani înaintea momentului prezent. Tot acesta a explicat și că nu știm nimic despre alte generații, despre alte civilizații. „Lucrurile ar putea fi explicate printr-o anumită ciclicitate a civilizației terestre. Deci noi o cunoaștem pe cea pe care o trăim noi acum și care se prelungește, probabil, 20.000 de ani înaintea noastră. Dar ce a fost înainte de aceasta, nu știm. Se presupune că civilizația, și-ar fi logic și normal acest lucru, să aibă o anumită ciclicitate, să se dezvolte, să aibă decăderi, să dispară și să revină.”, a menționat Prunariu. Prunariu: „Viață trebuie să existe și în alte părți ale universului și în alte timpuri decât cele pe care le trăim noi.” În continuarea discursului, Dumitru Prunariu a vorbit despre o ipoteza logică. Dacă există viață și pe alte planete, sigur a existat viață și în alte timpuri. Acesta a menționat că ideea că Pământul ar fi buricul universului este una complet greșită. „Argumentul este pur logic. Presupun că există viață în alte părți a universului. Deci așa cum pământul nostru este o mică planetă într-un sistem stelar aflat la o margine de galaxie. Ca pământul nostru, deocamdată, cu telescoape puternice, am descoperit alte sisteme stelare, peste 6000, care au planete în jurul lor și care au planete și în zona locuibilă, spunem noi, zona în care s-ar putea găsi apă lichidă pe ele, deci s-ar fi putut dezvolta viața. Pe acestea le-am descoperit noi, ele există mult mai multe în univers. Ei bine, ne gândim că viața ar exista doar pe pământ? Ne gândim că noi suntem buricul universului? Nu! În mod logic, viață trebuie să existe și în alte părți ale universului și în alte timpuri decât cele pe care le trăim noi.”, a explicat cosmonautul.
Dumitru Prunariu: Chinezii vor construi o stație orbitală de cercetare, o stație lunară internațională
Dumitru Prunariu a fost invitat în cadrul emisiunii moderate de H. D. Hartmann, unde a explicat importanța reactoarelor nucleare pentru sateliți și viitoarele stații orbitale. Aceste sisteme permit funcționarea echipamentelor timp de ani de zile, fără a depinde de panouri solare vulnerabile sau de alte surse de energie mai puțin eficiente. Urmărește aici, integral, emisiunea. Dumitru Prunariu: „La bordul sateliților militari există astfel de generatoare de energie” Energia electrică este esențială pentru sateliții care călătoresc dincolo de orbita terestră. Sistemele convenționale de panouri solare nu sunt întotdeauna suficiente, iar tehnologia nucleară oferă o soluție eficientă pentru funcționarea echipamentelor în spațiu. „Toți sateliții care zboară interplanetar au la bordul lor câte un mini-reactor nuclear care produce energie electrică timp de ani de zile pentru a putea să funcționeze acel satelit. La bordul sateliților militari există astfel de generatoare de energie.”, a explicat Dumitru Prunariu. De asemenea, el a menționat o vulnerabilitate majoră a sateliților care folosesc panouri solare. „Un satelit cu panouri solare care să se lăfăie în spațiul cosmic este o țintă de la sol. Poate fi atacat. S-au făcut numeroase teste de arme anti-satelit lansate de la sol și este foarte vizibil.” Sateliții militari trebuie să fie cât mai discreți Folosirea energiei nucleare nu este doar o soluție tehnologică, ci și o necesitate strategică. Sateliții de supraveghere și comunicații folosiți în scopuri militare trebuie să fie cât mai puțin detectabili. „Orice satelit militar trebuie să aibă o suprafață vizibilă cât mai mică și atunci tot ceea ce se produce și ce funcționează trebuie să fie într-un spațiu redus. Și atunci energia electrică nu poate fi generată decât de un reactor nuclear, având la bord.”, a explicat invitatul. H. D. Hartmann a intervenit cu o întrebare legată de prezența acestor reactoare în spațiu. „Când vorbim despre reactoare, ne referim la cele care fac înconjurul planetei?” Rușii sunt specialiști în reactoarele nucleare pentru spațiu Statele care investesc în explorarea spațială dezvoltă deja astfel de reactoare pentru viitoarele baze lunare și pentru misiunile interplanetare. Printre cele mai avansate proiecte se numără cele dezvoltate de China, cu sprijinul Rusiei. „Rușii construiesc pentru chinezi sau pentru colaborarea comună în viitoarea explorare a Lunii. Chinezii vor construi o stație orbitală de cercetare, o stație lunară internațională. Au deja acorduri cu vreo 13 state ale lumii, în principal state din BRICS, iar acea stație va funcționa cu energie electrică produsă de un reactor nuclear pe care îl construiesc rușii. Ei sunt foarte buni specialiști în domeniul acesta.”, a dezvăluit Prunariu. Alexandra Anton a studiat Topografie și Cartografie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și a absolvit cursurile de masterat în domeniul geomatică. În prezent, studiază Română-Spaniolă … vezi toate articolele