Prima dovadă științifică a existenței ciumei negre în Edinburgh, descoperită pe un schelet
Descoperite inițial în 1981 pe terenul Catedralei St Giles, rămășițele au fost supuse unei noi analize detaliate, folosind metode avansate, inclusiv secvențierea ADN-ului antic, analiza izotopică și datarea cu radiocarbon. John Lawson, curatorul de arheologie al Consiliului orașului Edinburgh, a declarat că este o descoperire „foarte interesantă”. Lawson a spus că tânărul a fost îngropat cu grijă, și nu într-un mormânt comun, cum era mai obișnuit pentru victimele din acea perioadă, potrivit BBC. Scheletul, care datează din perioada 1300-1370, care coincide cu perioada ciumei negre, a fost unul dintre cele 115 exhumate în urmă cu aproape 45 de ani pentru a face loc treptelor din interiorul catedralei de pe Royal Mile. De atunci, acestea au fost păstrate în arhivele orașului Noile lucrări asupra cadavrelor medievale au fost comandate ca parte a Edinburgh 900, o sărbătoare de un an a celei de-a 900-a aniversări a orașului. Catedrala, fondată în 1124, a marcat și ea acest moment important. „Acest adolescent are ADN-ul antic al bacteriei Moartea Neagră, al ciumei bubonice, ceea ce este cu adevărat interesant”, a spus Lawson. Boala, care nu ar fi putut fi detectată pe oase, a putut fi identificată doar cu ajutorul testelor moderne de ADN. Lawson a declarat: „Știm că ciuma neagră a existat, dar faptul că acum putem lega această persoană de evenimente istorice este foarte interesant”. Pandemia ciumei negre a fost cauzată în principal de ciuma bubonică. Ciuma bubonică este cel mai frecvent tip de ciumă, cauzată de bacteria Yersinia pestis, caracterizată prin umflarea ganglionilor limfatici. Denumirea de „ciumă neagră” a apărut probabil din cauza leziunilor cutanate și a necrozei țesuturilor (gangrenă) care, în unele cazuri, au făcut ca pielea să devină neagră. Ciumea neagră a fost o pandemie istorică specifică care a cuprins Europa între 1347 și 1353. A fost una dintre cele mai mortale pandemii din istorie, ucigând aproximativ 50 de milioane de oameni în Europa. Schimbare a modului de înțelegre a istoriei Lawson a spus că descoperirea înseamnă că se poate contura o imagine mai clară a acestei perioade istorice. „Fără acest ADN antic, nu am fi știut cum a murit această persoană și, examinând toate cimitirele într-un mod științific adecvat, va fi o schimbare radicală în ceea ce privește modul în care înțelegem și cartografiem istoria noastră”, a adăugat el. Proiectul a utilizat anterior tehnologia de pionierat a experților de la universitățile din Edinburgh, Aberdeen și Dundee pentru a crea restaurări faciale ale unui număr de schelete. Dr. Maria Maclennan, lector senior la Școala de Design, Colegiul de Artă din Edinburgh (ECA) al Universității din Edinburgh, a condus lucrările de restaurare facială. Printre acestea se număra un bărbat îngropat în incinta catedralei în secolul al XII-lea și o femeie care era una dintre cele opt femei îngropate în Capela Fecioarei Maria între secolele al XV-lea și al XVI-lea. Au fost studiați și doi pelerini din secolul al XV-lea. Margaret Graham, coordonatoarea pentru cultură și comunități a Consiliului Local al orașului Edinburgh, a declarat: „Datorită acestei noi cercetări interesante, am putut să înțelegem mai bine viața celor care au trăit într-un capitol atât de important din trecutul nostru. Fiind un oraș vechi, avem o istorie bogată, iar descoperirea unui tânăr care ar fi murit în timpul ciumei negre este o descoperire extrem de importantă. Nu am nicio îndoială că mai avem multe de descoperit și că patrimoniul și poveștile noastre comune vor fi îmbogățite în timp”.
Povestea unei tinere românce de etnie romă, ajunsă profesoară la o mare universitate din Marea Britanie
Libertatea prezintă povestea impresionantă a româncei Madeline Potter, o tânără de etnie romă ajunsă profesoară la Universitatea din Edinburgh, în Scoția. Universitatea din Edinburgh a fost înfiinţată în 1583, fiind a patra cea mai mare universitate din Marea Britanie şi a doua din Scoţia. Madeline s-a născut chiar în anul Revoluței, într-o familie de romi căldărari din România, ea scriind și o carte despre istoria și cultura romilor. Este căsătorită cu un cetățean englez și, după ce a obținut doctoratul la Universitatea din York în 2020, a lucrat ca cercetător asistent la Edinburgh Napier University. De asemenea, a beneficiat de o bursă la Universitatea Durham şi a fost bursier postdoctoral la Universitatea Edge Hill. În acest an, a lansat în Marea Britanie volumul intitulat „The Roma”, publicat de Penguin Books, o carte care îmbină istoria, memorii personale şi celebrarea culturală. Lucrarea reprezintă o incursiune în istoria romilor din zece ţări și pune în lumină supravieţuirea limbii romani, a tradiţiilor şi a obiceiurilor în ciuda asimilării forţate. Cartea sa îşi propune, pe de o parte, să documenteze istoria şi experienţele romilor, iar pe de altă parte, să provoace şi să demonteze stereotipuri consolidate în societate. Potrivit autoarei, volumul combină elemente de istorie cu biografia şi autobiografia personală şi s-a bucurat deja de recenzii favorabile în publicaţii precum The Wall Street Journal şi Chicago Review of Books. Madeline a povestit pentru sursa citată, despre amintirile din România : „Vacanțele de vară erau tot timpul cele mai frumoase, când timpul parcă se oprea în loc; și acum mă gândesc cu drag la acele momente. Și iarna era frumos. Îmi aduc aminte când era prima ninsoare și noi copiii ne dădeam cu sania pe «pârtia» din spatele blocului, care era, de fapt, doar o șosea în pantă”, a povestit ea, cu nostalgie, despre vacanțele din România. Totuși, nu a uitat nici despre episoadele de discriminare pe care le-a trăit, experiențe care i-au marcat formarea. Experienţele personale de discriminare i-au format perspectivele şi i-au furnizat motivaţia de a susţine studenţii din minorităţi etnice. În carte, dar şi în interviul acordat ziarului Libertatea, ea a amintit un moment trist de la locul de joacă: „Una dintre cele mai traumatizate experiențe a fost una pe care o relatez și în carte, când eram mică și niște fete se jucau «elasticul». Când am vrut și eu să mă joc, ele au refuzat pentru că sunt de etnie romă. Am înțeles în acel moment că nu avea importanță nimic altceva decât culoarea pielii. Copilăria e o perioadă în care învățăm și înțelegem lumea în care trăim și în care ne formăm percepțiile. Pe mine, episodul ăla m-a făcut să înțeleg realitatea rasismului și ce înseamnă să fii exclus”. Un alt episod dur descris de ea este acela când a fost agresată de un polițist, în timp ce citea într-un parc: „Am primit o palmă de la un polițist, când citeam în parc. La timpul respectiv, m-a durut. Dar în timp am catalogat acea experiență ca una din care am învățat un lucru important: rasismul nu ține cont de ce faci. Dacă o persoană e plină de ură față de romi, te va urî indiferent de ce faci”. Tânăra profesoară din Marea Britanie a accentuat faptul că rasismul a fost un motor al rezilienţei sale, iar sprijinul mentorilor săi, dar şi al profesorilor, a fost esenţial: „Pe de o parte, da, rasismul m-a făcut să lupt, să fiu mai rezistentă… Pe de altă parte, pentru mine, personal, ce m-a ajutat cel mai mult au fost oamenii care m-au susținut și m-au încurajat, mentorii și profesorii de la care am învățat și care au fost alături de mine”. Madeline a început să studieze în mod sistematic istoria romilor, încă de la vârsta de 20 şi ceva de ani, după ce, în Marea Britanie, a legat prietenii cu romi din această zonă şi a observat diversitatea grupurilor, precum Romanichals, care încă păstrează tradiţii nomade. Soţul său este britanic, din Birmingham, iar apropierea de acest popor a condus la stabilirea sa în Regatul Unit. Ideea cărţii s-a conturat pe măsură ce a vorbit tot mai activ despre problemele şi drepturile romilor pe reţele şi pe bloguri academice. În lucrarea sa, dar şi în interviuri, ea vorbeşte despre stereotipurile cu care se confruntă romii: „Stereotipul legal de furt este bineînțeles unul foarte frapant, mai ales că m-am confruntat și eu personal cu acuzații de furt din supermarket, de exemplu. Un alt stereotip frapant este cel cum că romii răpesc copiii neromilor. În Marea Britanie există un stereotip cum că toți romii ar fi nomazi. Au fost situații în care am fost întrebată dacă am copilărit în căruță cu coviltir și asta m-a surprins inițial”. Ea mai spune că adaptarea la viaţa din Regatul Unit a fost uşoară, în general, dar i-a fost greu să se obişnuiască cu lipsa luminii din timpul zilei, în timpul iernii în nordul Angliei şi în Scoţia. În mediul universitar britanic a observat şi diferenţe de normă în comunicare — studenţii adresându-se adesea profesorilor pe nume. Despre modul în care România este percepută în mediul academic la Edinburgh, Madeline explică că lucrurile depind de context; specializarea ei în literatura gotică aduce frecvent discuţii legate de „Dracula” şi de modul în care romanele gotice au construit un clișeu despre România: „România a devenit un fel de clișeu în mediul gotic și horror, prezentată în mod exotic și de cele mai multe ori neautentic. Studenții înțeleg asta și vor să învețe și să combată aceste stereotipuri, deci de multe ori, discuțiile în seminar sunt axate pe asta. Uneori mă întreabă despre diferența dintre «rom » și «român». Eu le zic tot timpul să mă întrebe orice vor, în mod deschis, pentru că nu există întrebări stupide”. FOTO – Facebook
Protest inedit Greenpeace: activiștii s-au suspendat de un pod, blocând traficul naval
Activiștii s-au suspendat de-al lungul podului, la 25 de metri de suprafața apei, împiedicând un petrolier al companiei INEOS să livreze gaze de șist pentru 24 de ore, potrivit Sky News. Protestul, care a durat 24 de ore a cauzat blocarea podului Forth Road, poliția din Scoția fiind alertată la puțin timp după ora 13:00. Protestatarii au rămas atârnați de pod, deasupra apei, cu echipament de alpinism, dar și cu steaguri roșii, inscripționate cu sloganul „PLASTICS TREATY NOW” (n.r. – Tratatul pentru mase plastice, acum”, care face trimitere la urgentarea ultimei sesiuni de negocieri pentru întocmirea Tratatului Global pentru Mase Plastice, care vor fi reluate la Geneva în august. Activiștii Greenpeace au încheiat protestul sâmbătă dimineață, după ce au blocat traficul maritim aproape 24 de ore, declarând „am îndeplinit ceea ce ne-am propus”. Activiștii au fost reținuți de polițiștii scoțieni Cei 10 sctiviști au coborât cu frângiile de pe pod în mod voluntar și au fost transportați în mod voluntar la Baza Marină din Portul Edgar, acolo unde au fost reținuți de autoritățile scoțiene, cu suspiciunea de „conduită culpabilă și imprudentă”. Potrivit poliției din Scoția, este vorba despre cinci bărbați, cu vârste cuprinse între 35 și 40 de ani, și cinci femei, cu vârste cuprinse între 25 – 42 de ani. Poluarea cu plastic, o problemă, arată Greenpeace „Prin blocarea transportului companiei Ineos, am atras atenția mondială asupra apetitului nesățios al companiei pentru producția de plastic, soluții false și profit pentru șeful său miliardar, Jim Ratcliffe”, a precizat Amy Cameron, directoarea de program al ONG-ului Greenpeace din Marea Britanie. Directoarea de program atrage atenția că poluarea cu plastic reprezintă „o problemă majoră”, declarând că, la nivel global, „mai puțin de 10% din plastic este reciclat, iar acest procent va crește până la doar 17% până în 2060, în timp ce cantitatea de plastic pe care o producem va crește de trei ori”, a declarat reprezentanta Greenpeace. Potrivit acesteia, singura soluție este adresarea problemei „de la rădăcină”, și anume „stabilirea unui tratat solid la nivel global care impune limite obligatorii juridice pentru producția de plastic”, a precizat Amy Cameron.