Ce se va alege de România la Târgul de la Frankfurt? | Ministerul Culturii vrea ca Oficiul de Film să organizeze participarea României | Editurile sunt scandalizate
Nu arată deloc bine modul în care se va prezenta România la Târgul de Carte de la Frankfurt din 2028 și asta din cauza deciziei ministrului Culturii, Andras Demeter, de a delega Oficiul de Film să se ocupe de un eveniment destinat lumii literare de la noi, potrivit culturaladuba.ro. „Este șocant și revoltător. E ca și cum artiștii plastici ar conduce festivalul Enescu. Sau muzicienii ar conduce FILIT. Sau balerinii ar conduce TIFF”, a scris scriitorul Radu Vancu pe contul său de socializare. Varujan Vosganian: „Au luat-o razna rău de tot” Criticii acestui demers sunt îngrijorați că lipsa de competențe a unor profesioniști veniți din domenii de expertiză diferite ar putea să compromită însăși participarea României la Târgul de la Frankfurt din 2028, eveniment privit de marii operatori din piață ca o șansă uriașă pentru industria cărții din România. Mai mult, discutabila decizie a ajuns la cunoștința organizatorilor, instituții din Ministerul Culturii, din postări din social media, potrivit culturaladubă.ro. „Ministerul Culturii a luat-o razna rău de tot. Un proiect de o deosebită importanță pentru literatura română, și anume participarea României ca invitată de onoare la Târgul de carte de la Frankfurt din anul 2028 va fi coordonat de … Oficiul de Film și Investiții Culturale (OFIC)!!! Acest Oficiu a fost înființat prin OUG 39/2023, prin comasarea Studioului de Creație Cinematografică din București și a Studioului VIDEO ART. OFIC se ocupă de cinematografie, „proiecte de investiții și de producție de opere audiovizuale”, cum spune ordonanța de înființare. Nu are nicio treabă cu proiectele literare și cu piața cărții din România. Un obiectiv atât de important ca participarea ca invitat de onoare la cel mai mare târg de carte din Europa este coordonat de o instituție al cărei principalul obiect de activitate este gestionarea schemelor de ajutor de stat pentru sprijinirea culturii de film și a producției de film în România!!! Suntem în plină halucinație instituțională!!!”, a scris și Varujan Vosganian. Contestatarii deciziei îi cer ministrului Andras Demeter să revină la idei mai bune. „Așa se poate transforma o șansă imensă într-o catastrofă. Nu știu cum se poate redresa situația, dar sper să se întâmple repede, fiindcă și așa este extrem de târziu.”, e de părere Adrian Botez, redactorul-șef al Editurii Polirom. Explicațiile ministrului Duminică seara, ministrul Culturii a scris pe contul său de FB că a luat această decizie pentru că niciuna dintre instituțiile abilitate nu a dorit să se implice în organizarea Târgului. “Din luna mai am început negocierile cu posibili parteneri instituționali. Am fost nevoit să aștept derularea procedurilor de titularizare a managementului BNaR. La scurt timp după, am primit refuzul acestei instituții. Am ofertat Institutul Cultural Român, de îndată ce interimatul a luat sfârșit și parlamentul a desemnat conducerea de plin drept. După un timp, oferta a fost declinată. Am continuat cu ARTEXIM. Analiza tuturor ipotezelor de lucru a condus la concluzia că nu își poate asuma rolul de coordonator. Soluțiile din interiorul ministerului presupuneau modificări legislative. Guvernul are puteri limitate. Parlamentul are (în continuare) alte priorități. (Cu excepția celor care cunosc detaliile unui astfel de angajament, termenele și complexitatea proiectului – toată lumea spune că e prematur. ”ce atâta grabă?”) Imaginea celor două piramide suprapuse, cristalizată încă de la Frankfurt 2025, când am oferit personal garanțiile instituționale necesare pentru câștigarea statutului de GoH, avea în continuare o singură necunoscută. Odată finalizată procedura atribuirii managementului OFIC, cu acoperirea întregii perioade (de pregătire, derulare și ecoul) RO GoH Frankfurt 2028, am concluzionat că această INVESTIȚIE CULTURALĂ a României poate fi gestionată de către o instituție tânără, flexibilă, cu rezultate măsurabile în gestionarea unor proiecte importante, mai cu seamă că: pregătirea hotărârii de guvern pentru declararea RO GoH Frankfurt 2028 ca fiind ”de interes național” trebuie atent fundamentată, pentru a obține derogările și facilitățile necesare relaționării dintre actorii nominalizați în cele două piramide; proiectul de buget 2027 are termen foarte apropiat, iar corecta bugetare a anului premergător deținerii titlului este vitală.”, au fost epxlicațiile ministrului Culturii, care conduce interimar instituția, de la demisia sa, în mai. Ministerul sau Uniunea Luni, 12 octombrie, a avut loc o conferință de presă organizată de Ministerul Culturii pe această temă. S-a vorbit și despre posibilitatea ca Uniunea Scriitorilor să-și asume organizarea, însă jurnalistul Matei Martin observă: „O chestiune care a trecut, poate, neobservată la conferința despre participarea României la Tîrgul de Carte de la Frankfurt. Ministrul Demeter Andras a spus că Uniunea Scriitorilor din România nu are statut de utilitate publică. Pe site-ul Uniunii Scriitorilor din România e însă menționat explicit acest statut. Din două, una: ori a greșit ministrul, ori Uniunea afișează în mod eronat (ca să nu spun mincinos) un statut pe care nu îl are”. Până la urmă, nimeni nu știe nimic despre stadiul în care se află pregătirile României pentru participartea la Târg. Semne mari de întrebare privind succesul participării României la cel mai important târg european de carte Cea mai abilitată instituție pentru organizarea participării României la Târgul de Carte de la Frankfurt este Direcția de Politici Culturale. Potrivit criticilor, alegerea unei instituții specializate în cinematografie pentru coordonarea unui eveniment internațional dedicat cărții ridică semne de întrebare cu privire la experiența și competențele necesare pentru gestionarea unui program de asemenea amploare. Statutul de țară invitată de onoare la Târgul de Carte de la Frankfurt reprezintă o oportunitate importantă pentru literatura română și pentru tot ce înseamnă industrie românească de carte. Participarea oferă editurilor și autorilor șansa de a ajunge la publicul german și de a atrage interesul pentru traducerea cărților în limba germană. Obținerea acestui statut a presupus negocieri îndelungate și construirea unor relații culturale și diplomatice în ultimii ani. Programul din 2028 ar urma să aducă în prim-plan autori relevanți ai literaturii române contemporane, prin traduceri, întâlniri cu publicul și evenimente care să pună literatura în dialog cu alte domenii culturale. Până una-alta, situația României la Târgul de la Frankfurt e-n pom și pomu-n aer.
România are cel mai mare TVA la carte din UE – 11% | În timp ce editurile se sufocă, veniturile din jocuri de noroc sunt taxate cu 4%
Creșterea prețurilor la cărți în România nu mai compensează reducerea volumelor vândute. Cele mai importante 101 de edituri românești au avut o cifră de afaceri de 186,2 milioane de euro în 2025, potrivit Forbes România. Era cu numai 1,5% peste nivelul anului anterior. De la 1 august 2025, în timpul guvernului Bolojan, TVA pentru cărți a crescut de la 5% la 11%, o măsură care făcea parte dintr-un pachet de măsuri fiscale mai amplu, adoptat în vara acestui an. Ce a însemnat TVA de 11% la carte? Experiența editorilor e aceasta: consum de carte mai slab, cumpărători mult mai selectivi, librării cu mari dificultăți financiare, edituri cu reduceri de proiecte cu risc comercial ridicat. Cifra de afaceri a editurilor, indicată de Forbes nu arată o creștere a consumului de carte, ci reflectă doar creșterea prețurilor, care compensează volumul scăzut al vânzărilor. Creșterea costurilor pentru hârtie, transport și distribuție au redus și ele spațiul de manevră al editurilor. Strânse cu ușa de măsuri fiscale sufocante, editurile merg pe o sfoară la înălțime, pe poante și fără sistem de protecție. Asta în timp ce Codul Fiscal prevede scutiri de TVA la pariuri, loterii și alte forme de jocuri de noroc. Nici editurile nu se mai aruncă la titluri, nici cititorii să cumpere Niciodată, guvernele României nu au avut o relație de iubire cu domeniul cultural, se știe, dar acea majorare cu 11% a TVA la cărți a strâns lanțul aflat deja la gâtul editurilor încă și mai mult. Reprezentanții pieței de carte descriu o creștere a precauției cititorului, care e mai interesat de promoții și reduceri. Editurile, la rândul lor, devin mai prudente cu titlurile și se orientează către cele cu succes comercial ușor de anticipat, cu risc redus. Pentru editor, un tiraj mare înseamnă un risc mai mare dacă vânzarea încetinește. Pentru librar, stocul nevândut înseamnă capital blocat. Pentru cumpărător, un preț mai mare înseamnă că aceeași sumă poate cumpăra mai puține cărți. O strategie de precauție excesivă Forbes notează că stocurile s-au acumulat în depozitele editurilor, iar lichiditățile disponibile s-au redus. Într-o industrie în care producția precede cu mult încasarea integrală a banilor, acest lucru poate deveni o problemă de cash-flow la fel de importantă ca scăderea vânzărilor. Este un mecanism firesc într-o piață în care capitalul este mai greu de recuperat. Un editor care nu poate conta pe un volum suficient de mare de vânzări are mai puține motive să investească în tiraje mari sau în autori noi fără un public deja format. Pe termen scurt, această strategie poate proteja bilanțul unei edituri. Pe termen lung, însă, ea poate reduce diversitatea ofertei dacă devine regula întregii industrii. Aici apare una dintre problemele culturale ale crizei economice: o piață care penalizează tot mai sever riscul comercial poate deveni mai puțin dispusă să publice cărți care au nevoie de timp pentru a-și găsi cititorii. Frankfurt 2028 poate aduce o oportunitate, dar nu e o soluție România va fi Țară Invitată de Onoare la Târgul de Carte de la Frankfurt din 2028. Pentru industria editorială, evenimentul poate avea o miză importantă: vizibilitate internațională pentru autori români, drepturi de traducere și noi relații comerciale. Efectul economic al participării va depinde însă de pregătirea sectorului în următorii doi ani. Un eveniment internațional poate crește vizibilitatea autorilor și editurilor românești, dar nu poate rezolva problemele interne ale pieței: numărul redus de cititori, distribuția, costurile ridicate și finanțarea insuficientă. Cum stă Franța cu piața de carte Spre deosebire de România, Franța are o piață editorială de aproape 3 miliarde de euro și vinde anual peste 400 de milioane de exemplare. În 2025, editurile franceze au avut o cifră de afaceri de 2,883 miliarde de euro, în scădere cu 0,6% față de anul anterior. Au fost vândute 419,6 milioane de exemplare, cu 1,5% mai puține decât în 2024. Față de 2019, ultimul an înaintea pandemiei, piața franceză este cu 2,8% mai mare în valoare, dar cu 3,6% mai mică în volum. România are cel mai mare TVA la carte din UE. E urmată de Austria, cu 10% România nu este singura țară europeană care taxează cartea, dar cota de 11% introdusă în 2025 o plasează peste nivelul aplicat în mai multe piețe importante ale continentului. Franța taxează cartea cu 5,5%, Germania cu 7%, Italia și Spania cu 4%, Polonia cu 5%, în timp ce Marea Britanie și Irlanda aplică o cotă zero. Diferența nu spune, de una singură, cât de mult citește o populație sau cât de sănătoasă este o industrie editorială. Arată însă că statele europene folosesc foarte diferit fiscalitatea în cazul unui produs pe care legislația europeană îl include explicit între bunurile pentru care pot fi aplicate cote reduse de TVA. O estimare, realizată pe baza datelor financiare pentru codul CAEN 5811, indică pentru România o cifră de afaceri de 221 de milioane de euro în 2024 pentru activitatea de editare a cărților. Dacă sunt incluse și alte activități de editare, valoarea ajunge la 261 de milioane de euro. Cea mai mare distanță dintre cele două piețe nu se află în bilanțurile editurilor, ci în comportamentul cititorilor. România nu citește Potrivit Eurostat, în 2022, 29,5% dintre românii cu vârsta de cel puțin 16 ani au declarat că au citit cel puțin o carte în ultimele 12 luni. Media Uniunii Europene a fost de 52,8%. În Franța, indicatorul Eurostat a fost mult mai ridicat: proporția persoanelor care citesc mai mult de 10 cărți pe an era de 3,1% în România, față de 19,8% în Franța. Aceste cifre schimbă perspectiva asupra pieței. O industrie editorială nu depinde doar de prețul unei cărți, ci și de numărul persoanelor care cumpără cărți și de frecvența cu care o fac.