Tragedie! A murit campioana la doar 30 de ani
Lumea sportului este lovită de o nouă tragedie, după ce o maratonistă de numai 30 de ani s-a stins din viață. Este vorba despre o sportivă foarte cunoscută în lumea atletismului, care a reușit performanțe remarcabile de-a lungul timpului. Shewarge Alene, o sportivă din Etiopia cunoscută pentru performanțele sale la maraton, s-a stins din viață la doar 30 de ani, la câteva luni după ce a câștigat cursa de maraton de la Stockholm, în luna mai. Deși locuia în Mexic, Shewarge se afla în Etiopia pentru antrenamente. În timpul pregătirii, a început să se simtă foarte obosită și a spus că îi este rău. A fost dusă de urgență la un spital din apropiere de capitala Addis Abeba, însă, din păcate, medicii nu au reușit să o salveze. Sportiva era cunoscută pentru rezultatele bune în cursele lungi. Cel mai rapid timp al ei într-un maraton a fost de 2 ore, 27 de minute și 26 de secunde, performanță realizată anul trecut, în luna octombrie, la o competiție din Cape Town, Africa de Sud. Moartea ei i-a întristat pe mulți din lumea sportului, fiind o pierdere neașteptată și dureroasă pentru toți cei care au cunoscut-o sau au urmărit cariera ei. „Cu profundă tristeţe am primit vestea trecerii în nefiinţă a lui Shewarge Alene, câştigătoare a Maratonului de la Stockholm. Alene s-a simţit rău în timpul unei sesiuni de antrenament şi a fost dusă la spital, unde, din păcate, viaţa ei nu a mai putut fi salvată. Avea 30 de ani. Gândurile noastre sunt alături de familia şi cei dragi ei’”, se arată în comunicatul organizatorilor maratonului suedez, potrivit Agerpres.
Marele Baraj al Renașterii Etiopiene, mega-proiectul african: Istoria zbuciumată a unei investiții colosale, cu potențial uriaș și tensiuni pe măsură
Cu o capacitate instalată de 5,15 gigawați, Marele Baraj al Renașterii Etiopiene, de pe Nilul Albastru, este cea mai mare centrală hidroelectrică din Africa și printre cele mai mari 20 din lume. Cu o istorie lungă și plină de controverse, barajul are potențialul să transforme Etiopia în cel mai mare exportator de energie din Africa, dar și să sporească tensiunile dintre statele traversate de Nil. Un proiect propus din anii ’50, amânat zeci de ani Lucrari de constructie la baraj, in 2022. Potențialul locului ales pentru baraj, la doar 14 kilometri de granița Etiopiei cu Sudanul, fusese identificat încă din timpul domniei împăratului Haile Selassie, între 1956 și 1964, de către o agenție americană de administrare a apelor, în timp ce americanii studiau cursul Nilului Albastru. Cu toate acestea, din cauza loviturii de stat din 1974, a invaziei Etiopiei de către Somalia în 1977-78 și a războiului civil lung de 15 ani din Etiopia, proiectul nu a înregistrat nici un progres până la începutul anilor 2000. Guvernul etiopian a studiat situl în octombrie 2009 și apoi iar în august 2010. În noiembrie 2010, a fost prezentat un proiect pentru baraj. La 31 martie 2011, la o zi după ce proiectul a fost făcut public, un contract de 4,8 miliarde de dolari a fost atribuit companiei italiene Salini Impregilo, fără licitație, iar piatra de temelie a barajului a fost pusă pe 2 aprilie 2011 de către prim-ministrul Meles Zenawi. Cele cinci miliarde de dolari necesare pentru proiect au provenit în principal din fonduri obținute de la populație, atât din Etiopia cât și din diaspora. Inițial, barajul fusese numit „Proiectul X”. După ce a fost anunțat acordarea contractului, proiectul a fost numit Barajul Mileniului. La 15 aprilie 2011, Consiliul de Miniștri l-a redenumit Marele Baraj al Renașterii Etiopiene. Construcția a fost finalizată în iulie 2025, opt ani mai târziu decât termenul stabilit. Cu o capacitate de rezervor de 74 de miliarde de metri cubi de apă, proiectul își propune să genereze 5.000 de megawați de energie electrică, mai mult decât dublul capacității actuale a Etiopiei. Prioritățile divergente ale statelor prin care trece Nilul Prim-ministrul Etiopiei, Abiy Ahmed, în timpul ceremoniei oficiale de inaugurare a Marelui Baraj al Renașterii Etiopiene din Guba, pe 9 septembrie 2025. Disputa privind alocarea și utilizarea apelor Nilului durează de mulți ani și a fost exacerbată de schimbările climatice și de creșterea cererii de alimente și apă din partea populațiilor în creștere. În plus, cele 11 țări prin care trece Nilul au priorități de dezvoltare divergente. Printre aceste state se numără Etiopia, Egiptul, Sudanul, Rwanda, Tanzania și Kenya. Egiptul și Sudanul se află în aval de baraj, și apele fluviului ajung acolo numai după ce au trecut prin cele nouă state din amonte. Tratatele din epoca colonială, sursa parțială a tensiunilor Cadrul legal care reglementează alocarea apelor Nilului este dominat de acorduri din epoca colonială, cele mai importante fiind din 1929 și 1959. Acordurile au fost îmbrățișate de cele două state din aval, Sudan și Egipt, dar contestate de cele nouă din amonte, inclusiv Etiopia, care susțin de mult timp că nu au fost semnatare ale tratatelor din epoca colonială și, prin urmare, nu sunt obligate să le respecte. Printre altele, aceste tratate au acordat Egiptului putere de veto asupra oricăror proiecte de construcție pe Nil sau afluenții săi. Juriștii internaționali au remarcat că tratatul din 1959, de exemplu, contrastează puternic cu principiile internaționale care ghidează utilizarea apei peste granițe din prezent. Inițial, statele din aval, în special Egiptul, s-au opus construcției barajului, argumentând că este o amenințare la adresa drepturilor lor privind accesul la apă. Etiopia a ignorat protestele și a continuat cu lucrările de construcție, moment în care Egiptul și Sudanul și-au schimbat abordarea spre a obține un acord privind umplerea și operarea barajului. Cele două state din aval considerau că umplerea barajului ar fi trebuit să dureze aproximativ 12 până la 21 de ani pentru a le proteja alimentarea cu apă, dar, din motive interne și politice, autoritățile de la Addis Abeba au preferat o perioadă de umplere mai scurtă. În plus, Egiptul și Sudanul au susținut că umplerea rezervorului fără un acord obligatoriu din punct de vedere juridic le-ar încălca interesele și drepturile. Egiptul: Barajul este o amenințare la adresa securității sale Imagine din satelit realizată pe 2 iunie 2025 de Copernicus Sentinel Data 2025. Egiptul continuă să susțină că barajul Etiopiei este o amenințare la adresa securității sale și că, dacă este necesar, va lua măsuri pentru a proteja ceea ce numește „drepturile sale istorice” asupra apelor Nilului. Egiptul se bazează pe Nil pentru mai mult de 90% din rezervele sale de apă dulce. Nevoile de apă ale țării au crescut pe măsură ce populația a crescut și economia sa s-a extins semnificativ. Totuși, în loc să-și modernizeze infrastructura de apă, să minimizeze practicile de irigații risipitoare și, în general, să îmbunătățească utilizarea apei, Egiptul s-a concentrat pe mega-proiecte grandioase care pun o presiune semnificativă asupra resurselor limitate de apă ale regiunii. Sudanul, scena unui război civil devastator din 2023, și-a exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că barajul din Etiopia afectează operațiunile propriilor baraje. Acest lucru ar face mai dificilă gestionarea planurilor de dezvoltare ale Khartoumului. În ciuda intervenției Uniunii Africane și a guvernului SUA, precum și a apelurilor Egiptului către Consiliul de Securitate al ONU, cele trei țări nu au reușit să obțină un acord. Ce reprezintă barajul pentru etiopieni? Pentru etiopieni, Marele Baraj este un simbol al unității și mândriei naționale. Este semnificativ faptul că construcția a fost întreprinsă fără a depinde de finanțare din partea actorilor externi, cum ar fi instituțiile financiare internaționale sau marile țări industrializate. Producția de energie electrică a barajului ar putea transforma dezvoltarea Etiopiei. În primul rând, energia electrică ar oferi o sursă fiabilă de energie pentru industrializarea rurală, reducând defrișările prin eliminarea nevoii populației de a tăia copaci pentru lemne de foc. În al doilea rând, ar reduce poluarea asociată cu arderea lemnului, bălegarului și a altor forme de biomasă pentru gătit și alte activități.
Tragedie în Mediterana: Trei surori sudaneze au murit pe o barcă supraaglomerată cu migranți
Trei surori de 9, 11 și 17 ani au murit după ce o barcă de cauciuc supraaglomerată s-a scufundat în condiții meteorologice nefavorabile în timp ce încercau să traverseze Marea Mediterană spre Italia, a raportat duminică o organizație non-profit germană, citată de AP. Surorile din Sudanul devastat de război, în vârstă de 9, 11 și 17 ani, sunt cele mai recente victime ale rutei migratorii mediteraneene, care a făcut peste 30.000 de victime de când Organizația Internațională pentru Migrație a început să le numere în 2014. Cadavrele fetelor au fost găsite pe fundul bărcii, improprii pentru navigare Voluntarii grupului german RESQSHIP au găsit cadavrele lor după ce au salvat aproximativ 65 de persoane de pe barca improprie pentru navigare în apele internaționale din nordul Libiei, în noaptea de vineri spre sâmbătă. O a patra persoană a fost dată dispărută în mare. Mama și fratele lor se aflau printre supraviețuitorii care au fost aduși la țărm pe insula italiană Lampedusa sâmbătă seara, a declarat grupul. Barca pneumatică plecase din Zuwara, în vestul Libiei, vineri dimineața. „Barca se umplea cu apă de ore întregi” „Barca era foarte aglomerată și parțial dezumflată”, a declarat Barbara Satore, una dintre salvatoare, pentru Associated Press. „Era o noapte foarte întunecată, cu valuri de 1,5 metri, iar barca se umplea cu apă de ore întregi”. Satore a spus că au găsit-o după o alertă din partea rețelei Alarm Phone, care primește apeluri de la bărci cu migranți aflați în pericol. Abia după ce salvatorii au evacuat aproximativ două treimi din persoanele aflate la bord, cadavrele au ieșit la suprafață, plutind într-o baltă de apă și combustibil de la fundul bărcii. „Am auzit o femeie țipând și un bărbat arătând spre apă”, a spus Sato. Întunericul și condițiile meteorologice au făcut ca operațiunea de salvare să fie foarte periculoasă, a adăugat ea. „Echipa medicală a încercat resuscitarea, dar fetele au stat sub apă o perioadă îndelungată”. Supraviețuitori din Sudan, Mali, Coasta de Fildeș, Etiopia, Eritreea Mama era în stare de șoc și a stat lângă rămășițele fiicelor sale la bordul navei de salvare, a spus Satore. Rudele au cerut echipajului cearșafuri albe și au înfășurat cadavrele cu ele. Printre persoanele salvate se aflau și femei însărcinate și mulți copii, a spus Satore. Patru dintre ei au avut nevoie de evacuare medicală urgentă și au fost transferați pe o navă a pazei de coastă italiene, împreună cu membrii familiilor lor. Supraviețuitorii proveneau din Sudan, dar și din Mali, Coasta de Fildeș, Etiopia și Eritreea, a adăugat ea. Acuzații de încălcare a drepturilor omului din partea unui ONG al ONU Separat, un alt grup de salvare din Marea Mediterană a declarat că a salvat peste 50 de persoane dintr-o barcă cu migranți, dar nu a reușit să ajungă la o a doua barcă în pericol, după ce aceasta a fost interceptată de paza de coastă libiană. „Așa-numita Pază de Coastă Libiană și actorii asociați sunt acuzați de o misiune independentă de anchetă a Națiunilor Unite de grave încălcări ale drepturilor omului și crime împotriva umanității în Libia”, a declarat ONG-ul „SOS Humanity” într-un comunicat. „Forțarea persoanelor care caută protecție să se întoarcă într-o țară în care sunt supuse torturii și abuzurilor constituie o încălcare a dreptului internațional”.