Motivul febrei europene a votanților de extremă dreapta: feminismul liberal?
În ultimii ani, în contextul european s-a observat o trecere a alegătorilor de la partidele tradiționale către noi formațiuni populiste de extremă dreapta radicală, deoarece aceștia consideră că principalele lor revendicări, precum locurile de muncă și locuințele, nu sunt satisfăcute, potrivit unui studiu prezentat recent, scrie EFE. Acestea sunt concluziile proiectului UNTWIST, finanțat de Uniunea Europeană și coordonat de Universitatea spaniolă Pablo de Olavide. Studiul, care face parte din programul Horizon Europe, se bazează pe 18 grupuri de discuții din Spania, Regatul Unit, Germania, Danemarca, Ungaria și Elveția, cu persoane care au votat pentru forțele politice tradiționale și care au optat pentru extrema dreaptă la ultimele alegeri. Sentiment de „oboseală a emancipării” în rândul femeilor Coordonatoarea științifică a UNTWIST, Antonia Ruiz, a explicat că această schimbare în vot se datorează „ipotezei pierzătorilor globalizării”, conform căreia o parte a populației – afectată de consecințele acesteia – atribuie responsabilitatea pentru aspectele „negative” ale acestui proces partidelor tradiționale. Găsim alegători „moderați” care nu au opinii extremiste semnificative și care, în ciuda faptului că fac o evaluare pozitivă a progreselor feminismului liberal, critică tendințele actuale ale acestei mișcări. Studiul identifică, de asemenea, și un sentiment de „oboseală a emancipării” în rândul femeilor, care reprezintă presiunea pe care o simt din cauza faptului că trebuie să se alăture forței de muncă în condiții precare, fiind în același timp responsabile de îngrijirea copiilor. Insecuritate economică În cadrul economiei, bărbații critică „aspru” legislația muncii și relațiile de muncă, în timp ce femeile vorbesc despre insecuritatea economică și cer ore de muncă și condiții salariale mai bune. Pe de altă parte, atât bărbații, cât și femeile sunt de acord că este „nedrept” ca anumite grupuri sociale să primească ajutoare publice. „Participanții cred că sistemul politic dominant este de vină pentru situația lor actuală. Vorbim despre un vot mai degrabă expresiv decât instrumental, deoarece vor să pedepsească partidele tradiționale, dar fără a se aștepta ca votul pentru ele să îi readucă într-un trecut mai bun”, potrivit Antoniei Ruiz. Coordonatoarea proiectului consideră, de asemenea, că partidele tradiționale sunt o parte a problemei, deoarece, în opinia sa, acestea nu reprezintă „adecvat” nevoile sectoarelor vulnerabile ale populației. Și acest lucru creează o „lacune” pentru partidele emergente de extremă dreapta care pot propune discursuri împotriva drepturilor la egalitate de gen.
Mai mulți membri ai extremei drepte din Germania vor merge la Washington luna viitoare
Anna Paulina Luna, o aliată a președintelui american Donald Trump, a acordat un interviu pentru publicația Welt, unde a anunțat că printre cei invitați se află și co-lidera partidului AfD, Alice Weidel. Invitația adresată membrilor AfD vine într-un moment în care personalitățile de extremă dreapta din Germania caută din ce în ce mai mult sprijinul republicanilor MAGA din SUA pentru ceea ce ei numesc o luptă împotriva persecuției politice și cenzurii din țara lor. Aliata lui Trump a fost întrebată de jurnaliștii de la publicația Welt dacă și lidera AfD, Alice Weidel, a fost invitată la Washington, iar răspunsul a fost afirmativ. „O voi găzdui în decembrie. Cred că vor fi 40 de membri ai AfD. Nu numai eu, ci și alți membri ai Congresului vor fi prezenți. În februarie, planificăm o conferință, un fel de anti-Davos. Ceva care se concentrează mai mult pe suveranitatea națiunilor”, a spus Anna Paulina Luna pentru Welt, potrivit POLITICO. Un purtător de cuvânt al formațiunii a declarat că „nu poate nici confirma, nici infirma” dacă acest număr de politicieni ai partidului va călători efectiv în SUA luna viitoare. Luna s-a arătat interesată de afirmațiile unor personalități de extremă dreapta din Germania, care susțin că sunt persecutate în țară pentru opiniile lor. Totodată, unii oficiali ai administrației Trump s-au pronunțat în sprijinul AfD. Pe ce mizează AfD Potrivit POLITICO, liderii AfD consideră că invitația la Washington este o oportunitate de a câștiga mai multă legitimitate pe plan intern pentru afirmațiile lor privind persecuția. Luna a invitat-o pe Alice Weidel la Washington la sfârșitul lunii trecute printr-o postare pe X, iar cea din urmă a spus că va lua legătura pentru a discuta detaliile. Luna a declarat pentru Welt că s-a întâlnit recent și cu Naomi Seibt, o influenceriță de dreapta și aliată a AfD, care recent a solicitat azil în SUA. Aceasta susține că este ținta „supravegherii și hărțuirii severe din partea guvernului și a serviciilor de informații” pentru opiniile sale politice și apărarea libertății de exprimare în Germania.
Zidul a căzut, dar democrația se clatină. Astăzi se împlinesc 36 de ani de la prăbușirea Zidului Berlinului, iar Europa își ridică noi cordoane politice sanitare: vot liber, dar guvernare interzisă. În ciuda opțiunilor populare, partidele ant
9 noiembrie 1989. Se prăbușea Zidul Berlinului, cortina de fier dintre libertate și dictatură. În Europa de Est, vântul schimbării a adus și o adiere dulce de democrație. Oamenii își recâștigau dreptul la opinie, la exprimare și, mai ales, dreptul de a vota după cum le dictează conștiința, și nu partidul. Astăzi, la fix 36 de ani după acest moment istoric, care a declanșat prăbușirea regimurilor comuniste pe bătrânul continent, aceeași Europă pare că și-a ridicat singură un nou zid prin care să se apere chiar de votul oamenilor. Partidele antisistem câștigă alegerile, dar nu ajung la putere. Ronald Reagan: „Tear down this wall” („Dărâmați acest zid”) 155 de kilometri și 4 metri îi despărțeau pe oameni de democrație. Zidul Berlinului a fost ani la rând simbolul divizării Germaniei învinse, dar și al cortinei de fier care tăia Europa în jumătate, între libertatea Occidentului și dictatura de la Răsărit. În 1987, în fața Porții Brandenburg, Ronald Reagan, președintele SUA îi cerea deschis conducătorului URSS, Mihail Gorbaciov, să dărâme Zidul Berlinului. 12 iunie 1987, Berlin. Ronald Reagan îi cerea lui Gorbaciov să dărâme zidul Berlinului J.D. Vance: „There is no room for firewalls” („Nu e loc pentru ziduri de protecție”) La 36 ani distanță, tot în Germania, vicepreședintele SUA J.D. Vance a criticat politicile UE într-un discurs necruțător. A vorbit despre oamenii arestați pentru opiniile lor, dar și despre anularea alegerilor în baza unor „suspiciuni firave a serviciilor de informații și a presiunii enorme din partea vecinilor continentali.” „Democrația se bazează pe principiul sacru: vocea poporului contează. Nu există loc pentru ziduri de protecție. Respecți acest principiu sau nu. Europeni, oamenii au o voce.” 14 februarie 2025, Munchen. J.D. Vance cere liderilor Europei să renunțe la „firewalls” Ce sunt „cordoanele politice sanitare” ale Europei? În discursul liderilor europeni, cordoanele sanitare politice din Europa reprezintă strategii folosite de partidele democratice pentru a izola formațiunile considerate extremiste, populiste sau antidemocratice. Scopul este de a le împiedica să ajungă la guvernare sau să influențeze deciziile politice majore. Fenomenul a devenit vizibil mai ales după ascensiunea partidelor de extremă dreaptă în mai multe state europene, precum Adunarea Națională din Franța, AfD în Germania sau Partidul Libertății din Austria. În teorie, acest „zid de protecție” se construiește prin unirea tuturor forțelor politice împotriva partidelor considerate anti-sistem. În practică, se pot folosi și alte instituții pentru a opri ascensiunea acestor grupări. „Germania continuă să fie traversată de o frontieră invizibilă în interiorul ei” Deși sunt vii în memoria oamenilor, imaginile cu Zidul Berlinului par desprinse dintr-o distopie. În partea de est, de-a lungul zidului exista un coridor izolat, bine păzit, mărginit de alte fortificaţii. Supranumită „fâşia morţii”, această a doua incintă îi împiedica pe berlinezii de est să se apropie de frontieră. În 28 de ani de existenţă au existat numeroase tentative de trecere în Vest, de multe ori mortale. După căderea sa în noaptea zilei de 9 noiembrie 1989, bucăți din zid au fost amplasate în diverse părți ale lumii, reprezentând un simbol al importanței unității în fața divizării. Nimeni nu și-ar fi imaginat că acest zid s-ar putea ridica la loc, sub o altă formă, invizibilă și chiar „în numele democrației.” Ce rămâne la 36 de ani de la dărâmarea Zidului Berlinului – sursă foto Mediafax Alternativa pentru Germania (AfD), pe primul loc în fostul RDG Ștefan Popescu, analist de politică externă, a explicat pentru Gândul paradoxul în care se află Germania, la 36 de ani de la căderea Zidului Berlinului. „În pofida a peste trei decenii de integrare politică și economică, Germania continuă să fie traversată de o frontieră invizibilă în interiorul ei. La scrutinul legislativ din februarie 2025, landurile din Est au plasat, pentru prima dată, partidul Alternativa pentru Germania (AfD) pe primul loc. În Saxonia, formațiunea național- conservatoare a obținut chiar 45% din voturi, confirmând o înrădăcinare durabilă în fostele teritorii ale RDG. Diferențele economice persistă: salarii mai mici, infrastructuri inegale, perspective de carieră limitate. Dar, dincolo de cifre, continuă să existe un sentiment difuz de frustrare și înstrăinare. Pentru mulți est-germani, reunificarea a fost mai curând o anexare decât o fuziune între egali. „Occidentalii” au preluat nu doar companiile și capitalul, ci și funcțiile-cheie în administrațiile landurilor estice, alimentând impresia unei dominații culturale și politice continue”, a explicat analistul politic. Rezultatele alegerilor din luna septembrie 2024 au arătat că cele două landuri din estul Germaniei, Turingia și Saxonia, unde AfD, partidul de extremă dreaptă, a obținut victorii istorice, au cauze profunde și sunt o lovitură pentru partidele cancelarului Olaf Scholz. Alternativa pentru Germania (AfD, Alternative für Deutschland) a câștigat alegerile în landul Turingia cu 32,8%. Astfel AfD a ajuns a doua forță politică în Germania, depășind social-democrații. Aceștia s-au văzut nevoiți să intre în alianță cu rivalii lor tradiționali CDU/CSU pentru a ține puterea cât mai departe de „pericolul extremist.” Rassemblement National (Adunarea Națională) – a treia forță politică în Franța În 2024, Rassemblement National a devenit principalul partid de opoziție din Franța. Din ce în ce mai mulți oameni au rezonat cu platformă naționalistă, anti-imigrație și eurosceptică al partidului condus de Jordan Bardella, tânărul de 30 de ani, susținut de liderul de facto al grupării, Marine Le Pen. Jordan Bardella și Marine Le Pen Conform celui mai recent sondaj, partidul lui Bardella pare că se îndreaptă spre un rezultat istoric la următoarele alegeri parlamentare. Anularea alegerilor – „cordonul politic sanitar” în România? Pe 24 noiembrie, românii au fost chemați la urne pentru a vota în primul tur al alegerilor prezidențiale. Pe buletinul de vot se regăseau 14 candidați. Printre ei se număra și Călin Georgescu, un candidat independent care avea să producă cea mai mare surpriză din istoria alegerilor prezidențiale postdecembriste, intrând în turul al doilea alături de Elena Lasconi, candidata din partea USR. Sfârșitul anului 2024 aducea anularea alegerilor prezidențiale Alegeri anulate de CCR pe 6 decembrie 2024 Curtea Constituțională a decis pe 6 decembrie, în unanimitate, anularea alegerilor prezidențiale, urmând ca procesul electoral să se reia în integralitate, potrivit unui comunicat al CCR. Decizia CCR a fost luată
Surpriză la alegerile din Olanda: extrema dreaptă și liberalii, la egalitate
Rezultatul surprinzător al scrutinului parlamentar reprezintă un moment istoric pentru politica olandeză, unde niciodată două partide nu s-au aflat la egalitate pentru primul loc. Partidul pentru Libertate, condus de politicianul de extremă dreaptă Geert Wilders, și D66, condus de liberalul progresist Rob Jetten, au câștigat fiecare câte 26 de locuri în Camera Reprezentanților, potrivit numărătorii aproape complete publicate de agenția olandeză de presă ANP. Este pentru prima dată în Olanda când două partide termină la egalitate pe primul loc, fapt care va complica negocierile pentru formarea unei noi coaliții guvernamentale. Extrema dreaptă vrea să conducă negocierile Wilders, cunoscut pentru pozițiile sale anti-islam și anti-imigrație, a declarat joi dimineață că partidul său trebuie să aibă un rol central în viitoarele negocieri. „Atâta timp cât nu există o claritate de 100%, niciun negociator D66 nu se poate apuca de treabă. Vom face tot ce putem pentru a preveni asta”, a spus el, citat de Associated Press. Politicianul naționalist domină scena politică olandeză printr-un discurs provocator și eurosceptic și trăiește sub protecția permanentă a poliției după ce a primit numeroase amenințări cu moartea, în urma declarațiilor sale anti-islam. Liberalii mizează pe dialog și cooperare De cealaltă parte, liderul D66, liberalul Rob Jetten, a adoptat un ton conciliant și a subliniat nevoia de stabilitate politică: „Milioane de olandezi au ales astăzi forțele pozitive și o politică în care putem privi din nou înainte împreună”. Jetten, care se definește prin toleranță, cooperare și modernizare, se află într-un puternic contrast ideologic cu Geert Wilders, liderul naționalist. În cariera sa, Jetten a fost ministru al Climei și Energiei între 2022 și 2025 și a condus grupul parlamentar al D66. Este, de asemenea, unul dintre puținii lideri politici europeni deschis asumați ca gay, fiind o voce constantă pentru drepturile comunității LGBTQ+ și promovarea diversității în spațiul public. Nu și-a construit imaginea politică pe acest element, dar l-a integrat firesc în discursul despre toleranță și diversitate. Alegerile nu pun capăt valului populist din Olanda Rezultatul reprezintă o victorie semnificativă pentru D66, care atinge cel mai bun scor din istoria sa, dar și o pierdere notabilă pentru partidul lui Wilders, care a forțat alegerile anticipate în iunie. după ce a provocat căderea coaliției de guvernare din cauza disputelor pe tema migrației. Analiștii avertizează că, deși sprijinul pentru partidul de extremă dreaptă a scăzut, populismul de dreapta nu dispare din peisajul politic olandez. Potrivit analistei britanice Armida van Rij, de la Centrul pentru Reformă Europeană, „este puțin probabil ca aceste alegeri să marcheze sfârșitul populismului în Țările de Jos”. Guvern greu de format la Haga Scena politică olandeză, tot mai împărțită între partidele tradiționale și cele populiste, se confruntă cu tensiuni legate de imigrație și identitate, iar formarea unei coaliții stabile ar putea dura săptămâni sau luni.
Fost premier italian, predicție legată de șfârșitul Uniunii Europene așa cum o cunoaștem. Legătura cu potențiala victorie a extremei drepte în Franța, în 2027
Politicianul a făcut această predicție deși consideră că problema principală cu care se confruntă Europa în prezent „nu este extrema dreaptă”, ci că ascensiunea acestei ideologii este doar o „consecință” a conflictului real cu care se confruntă Uniunea Europeană, notează EFE. „Problema pe care o avem este blocajul visului european… al unei Europe ca loc al păcii, al prosperității, un loc în care războaiele au fost eradicate”, a spus Renzi în timpul unei intervenții la forumul internațional World in Progress, organizat la Barcelona. Renzi, care a împărțit panelul cu Josep Borrell, fostul Înalt Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politică de securitate, a afirmat că în prezent „Europa s-a blocat singură, iar birocrația a înlocuit politica”, ceea ce a dus la o problemă majoră de „suprareglementare”. „În acest context, extrema dreaptă are posibilitatea de a crește într-un mod incredibil datorită greșelilor noastre”, a adăugat fostul premier italian (2014–2016). Franța, „adevăratul bolnav al Europei” Renzi a descris situația politică din Franța drept cea a „adevăratului bolnav al Europei”, având în vedere instabilitatea sa politică — trei prim-miniștri într-un singur an — și dificultățile în aprobarea bugetului pentru 2026. „Dacă (la prezidențialele din 2027) vor câștiga Jordan Bardella sau Marine Le Pen, va fi sfârșitul Uniunii Europene așa cum o știm”, a avertizat el. Pentru a evita un astfel de scenariu, Renzi consideră că „stânga radicală nu este răspunsul”, iar „singura cale” este „crearea unei noi opțiuni de centru-stânga” care să poată „câștiga în turul al doilea împotriva lui Bardella sau Le Pen”. Fostul premier a recurs la o metaforă referitoare la furtul de duminică de la muzeul Luvru din Paris: „Avem cel mai bun lucru (muzeu) din lume, dar nu ne pasă, și în șapte minute, sau poate patru, un hoț a reușit să intre și să comită furtul. Este foarte trist, dar exact asta s-a întâmplat cu marile valori europene în ultimii 20 de ani, în opinia mea.” În cadrul aceluiași panel, Josep Borrell a fost de acord cu Renzi, afirmând că, dacă ar câștiga o extremă dreaptă precum cea a lui Le Pen, „proiectul european ar fi serios afectat”. „Care este soluția? Trebuie depus un efort pedagogic uriaș pentru ca cetățenii să înțeleagă ce face Europa și să îi ceară să o facă; dar și să înțeleagă ceea ce Europa nu poate face, pentru că nimeni nu i-a cerut asta — nici statele, nici cetățenii”, a adăugat fostul șef al diplomației europene.
Politicienii din cel puțin 51 de țări au folosit retorica anti-LGBTQ+ în timpul alegerilor
Cu toate acestea, în unele țări s-au înregistrat și progrese în ceea ce privește reprezentarea LGBTQ+. Persoane care s-au declarat deschis homosexuale, bisexuale și transgender au candidat la funcții publice în cel puțin 36 de țări, inclusiv pentru prima dată în Botswana, Namibia și România – deși fără succes – potrivit raportului Outright International. Pe măsură ce vizibilitatea persoanelor LGBTQ+ a crescut în multe țări în ultimul deceniu, a crescut și reacția negativă din partea segmentelor conservatoare ale societății, alimentată în multe cazuri de activiști și politicieni. „Dacă discutați cu un politician din Peru… sau Ungaria sau Marea Britanie, începeți să observați tendințe comune și vă dați seama că este vorba de un efort global, coordonat și din ce în ce mai bine finanțat de a diminua persoanele LGBTIQ”, a spus Alberto de Belaúnde, director la Outright International, un ONG care promovează drepturile LGBTQ+ la nivel global. Candidații LGBTQ+ la funcții publice au fost ținta discursurilor de ură online din partea adversarilor electorali și a susținătorilor acestora în El Salvador, Finlanda, Pakistan și SUA. În campania pentru alegerile parlamentare din fosta republică sovietică Georgia, din octombrie 2024, partidul de guvernământ a afirmat că activiștii LGBTQ+ erau „agenți străini” ai Occidentului, care doreau să corupă „valorile tradiționale” ale țării. În timpul campaniilor electorale din Ghana, ambele partide principale au declarat că vor proteja „valorile familiei”, acuzându-se reciproc că sunt pro-LGBTQ+. Extrema dreaptă, discriminare și autoritarism Înaintea alegerilor europene din iunie 2024, în care partidele de extremă dreapta au obținut câștiguri importante, coaliția Fidesz-KDNP a prim-ministrului ungar Viktor Orbán a afirmat că „elita de la Bruxelles și rețeaua Soros, îngrășate cu banii UE, duc un război ideologic: reeducarea copiilor noștri cu propagandă de gen”. În Germania, partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland s-a declarat împotriva tratării în mod egal a „altor forme de conviețuire decât cea dintre un bărbat și o femeie”. Raportul Outright International a arătat că creșterea discriminării împotriva minorităților a mers mână în mână cu autoritarismul crescând: „În 2024, ca și în anii precedenți, comunitățile LGBTIQ și alte grupuri marginalizate au fost printre primele victime ale acestor atacuri antidemocratice”.
Austria se pregătește să deporteze un azilant în Siria. Ar fi o premieră la nivelul UE, după căderea lui Assad
Autoritățile din Austria se pregătesc să deporteze un sirian al cărui statut de azilant a fost revocat din cauza unei condamnări penale. Un oficial al Uniunii Europene și mai multe grupuri pentru drepturile omului susțin că aceasta va fi prima deportare din Europa în Siria după căderea președintelui sirian Bashar al-Assad. Grupurile pentru drepturile omului sunt îngrijorate de faptul că planul Austriei ar putea crea un precedent, încurajând alte state membre ale Uniunii Europene să urmeze exemplul, pe fondul creșterii sentimentului anti-imigrație. Bărbatul în vârstă de 32 de ani, care a primit azil în Austria în 2014, și-a pierdut statutul de refugiat în februarie 2019 din cauza antecedentelor sale penale, a declarat consilierul său juridic Ruxandra Staicu. Ea a refuzat să precizeze natura condamnării sale. Deportarea în Siria nu a fost posibilă pe durata războiului civil din această țară, deoarece Siria era considerată nesigură. Guvernul austriac susține că, după căderea lui Assad, situația s-a schimbat și a demarat procedurile de retragere a statutului unor refugiați, deși grupurile pentru drepturile omului susțin că este prematur să se procedeze astfel. Autoritățile austriece și siriene au convenit săptămâna trecută ca bărbatul să fie deportat, dar închiderea spațiului aerian din cauza conflictului dintre Iran și Israel a întârziat procesul, au declarat Staicu și un diplomat occidental. Diplomatul, care a solicitat anonimatul, a adăugat că deportarea va avea loc odată cu redeschiderea spațiului aerian. Staicu a declarat că clientul său a primit o decizie negativă privind azilul în aprilie. El a depus o altă cerere de azil și așteaptă un răspuns. „Există atacuri împotriva oamenilor și nu avem nicio idee în ce direcție va merge Siria”, a declarat Staicu, adăugând că deportarea clientului său ar încălca Convenția Europeană a Drepturilor Omului care interzice tortura și tratamentele inumane. 1,68 milioane de cereri de azil în Europa primite din partea cetățenilor sirieni, din 2015 Din 2015, țările europene au primit aproximativ 1,68 milioane de cereri de azil din partea cetățenilor sirieni. Unele state, în special Germania, i-au primit inițial cu căldură pe azilanți, în timp ce războiul civil le răvășea țara natală. Dar îngrijorarea crescândă a opiniei publice cu privire la amploarea imigrației a alimentat sprijinul pentru partidele de extremă dreapta cu vederi anti-imigranți. Odată cu căderea lui Assad în decembrie anul trecut, multe guverne ale UE au suspendat rapid procesarea cererilor de azil siriene, iar unele au solicitat reevaluarea situației de securitate din Siria pentru a permite reluarea deportărilor. În Austria, fostul cancelar Karl Nehammer, din partea Partidului Popular Austriac (OVP), se numără printre cei care solicită o astfel de reevaluare, pe fondul presiunilor exercitate de Partidul Libertății, de extremă-dreapta. Unele grupuri de apărare a drepturilor și avocați spun că este încă prea periculos să se înceapă întoarcerea oamenilor în Siria. Reprezentanții Agenției Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) au declarat pentru Reuters: „Sirienii… nu trebuie să fie returnați cu forța din nicio țară, inclusiv cele din Uniunea Europeană, în nicio parte a Siriei” din cauza situației generale din această țară. Grupurile pentru drepturile omului au menționat mai multe cazuri de atacuri împotriva minorităților, după căderea lui Assad. Siria rămâne, de asemenea, afectată de o gravă criză umanitară, 90% din populație trăind sub pragul sărăciei, conform estimărilor ONU. Foto: Profimedia CITIȚI ȘI: Donald Trump a semnat un nou ordin EXECUTIV care prevede ridicarea unor sancțiuni impuse Siriei Adrian Sabău, originar din București, a absolvit studiile de licență la Universitatea din București. Aflat la începutul carierei la “Gândul”, a mai lucrat anterior ca traducător. Este pasionat … vezi toate articolele