O fostă gimnastă a Cameliei Voinea lansează acuzații grave: Mi-era frică. Mi-a zis că mă omoară
Camelia Voinea (55 de ani), vicecampioană olimpică la JO 1988, cu echipa, în prezent antrenoare, se află din nou în centrul atenției, după ce o fostă gimnastă a lansat acuzații grave la adresa sa. Dezvăluirile au fost făcute de mama sportivei, completată de aceasta, și vizează agresiuni fizice și emoționale care au avut loc în urmă cu aproximativ zece ani, pe vremea când fosta gimnastă era legitimată la Farul Constanța. De altfel, clubul Farul Constanța este cel la care s-a antrenat și Camelia Voinea și la care după retragerea din activitatea competițională a ajuns antrenoare, potrivit site-ului oficial al COSR. Camelia Voinea, acuzată de fapte grave de o fostă gimnastă O fostă sportivă a Cameliei Voinea se alătură celor care au lansat acuzații grave la adresa antrenoarei din Constanța, după ce Denisa Golgotă, componentă a lotului național, a vorbit despre discrimările la care a fost supusă la lot. Tot în această perioadă au ieșit la iveală detalii privind tratamentul la care Camelia Voinea își supunea propria fiică, pe Sabrina Maneca Voinea, în timpul unor antrenamente, dar și amenințările de care a avut parte kinetoterapeutul lotului național. Fosta gimnastă a Cameliei Voinea susține că a fost bătută cu bețe și a avut parte de accidentări grave, în timpul antrenamentelor, traume cu care se confruntă și astăzi, la un deceniu distanță, și pentru care a avut nevoie inclusiv de sprijin specializat din partea unui psiholog. Golazo. a publicat dialogul avut cu fosta sportivă și mama acesteia, cu mențiunea că cele două au preferat să rămână anonime. „Au fost câteva bătăi pe care le simt și acum. Avea două bețe în perioada de care vorbesc eu (n.r. 2016). Unul mai subțire, de metal, altul mai gros, de nuc. Dar te btea cu tot ce nimerea. Papuci, bețe, palme. Te ciupea până la sânge. Pe Sabrina (n.r. fiica antrenoarei) o încuia în vestiar, iar asta era o pedeaspă mare pentru Sabrina, pentru că iubește gimnastica”, a dezvăluit fosta gimnastă, adăugând că în ciuda acestor bătăi a continuat să meargă la gimnastică, deși a trăit mereu cu teama în suflet. „Mi-era frică. Am adormit în autobuz. Când m-am trezit, am început să plâng instant și am zis că nu mai vreau la gimnastică. A trecut o colegă pe lângă mine, m-a văzut,iar când a, ajuns la sală, m-a luat de mână (n.r. antrenoarea) și m-a băgat în vestiar. Cum am zis, avea bețele alea de metal și nuc, și cu ele m-a bătut. Și a zis că dacă vreodată vreau să mă las de gimnastică, vine după mine și mă omoară”, a mai spus fosta sportivă. Asta în timp ce mama fostei sportive a subliniat faptul că gimnastele erau „articulate” și dacă povesteau acasă tratamentele la care erau supuse la antrenamente. „La un moment dat, pe 1 septembrie 2016, îmi aduc aminte și azi ziua, când sora mea era aici, în vacanță, iar noi eram la muncă, a intrat cu ea la duș ca să o spele. Și când a văzut vânătăile, urmele de pe piele, mi-a scris că nu se poate să fie de la căzături. Mi-a trimis și poze. Din păcate, nu am vrut să merg la IML (n.r. Institutul Național de Medicină Legală), ca să scot certificate”, a mai spus femeia. „Copiii noștri au rămas cu traume” Potrivit declarațiilor mamei, modul în care s-a comportat Camelia Voinea atât cu fosta sportivă, cât și cu propria fiică, este ceva „departe de omenie”, și susține că antrenoarei ar trebui să i se ridice dreptul de a mai practica, asta deși în prezent o mai antrenează doar pe Sabrina Voinea. „Copiii noștri au rămas cu traume… n-ar trebui să mai aibă dreptul să antreneze pe altcineva. La antrenamente ne băga sâmbăta, pentru că era aproape de concurs, ne lăsa pe noi părinții să asistăm la pregătire și totul era foarte bine. Am dus-o și la psiholog, am mai încercat variante, dar lucrurile sunt destul de… complicate”, a mai spus mama fostei gimnaste antrenate de Camelia Voinea.
Poveste senzațională sub tricolor! Fiul Alinei Dobrin, fosta handbalistă de Europene și Mondiale a României, debutează azi ca fotbalist la EURO U19: Însărcinată cu tine, am ratat argintul. Tu ai devenit medalia mea. Azi e vremea să o câștigi p
Astăzi începe EURO U19, găzduit de țara noastră. România U19, calificată din oficiu, va evolua într-o grupă din care mai fac parte Spania, Danemarca și Muntenegru și dispută azi primul meci din grupa A, de la ora 21:00, pe Arena Arcul de Triumf, împotriva reprezentativei din Muntenegru. Ghidul complet al turneului final este disponibil aici. În lotul convocat de selecționerul Ion Marin îl regăsim pe David Păcuraru. Atacantul de 19 ani care a jucat în acest sezon la Steaua București, formația din Liga 2. Un talent care a început fotbalul sub comanda lui Petre Marin și Sorin Ghionea la școala New Stars din cartierul Militari. A ajuns la academia lui Gică Hagi de la Ovidiu și, în prezent, este împrumutat de Farul Constanța la Steaua. Fiul Alinei Dobrin, fosta mare handbalistă, e azi atacant la EURO U19 Dar știți cine mai este David Păcuraru? Fiul fostei mari handbaliste Alina Dobrin! Cea care a strâns 154 de apariții și 418 goluri la echipa națională, reprezentând România la cinci Campionate Mondiale și două Campionate Europene, și care la nivel de club pentru Rapid sau CSM București! Într-un interviu plin de emoție oferit în exclusivitate pentru ProSport, care începe de la „destinul nostru este foarte interesant…”, fosta extremă tricoloră vorbește despre însemnătatea aparte a acestui EURO U19 pentru ea și fiul său. Alina Dobrin relatează frânturi din dezvoltarea băiatului și trasează similitudinile unui tablou de familie format din piese de suflet în care fiul și mama s-au sprijinit unul pe celălalt peste cumpenele timpului. Fosta handbalistă dezvăluie, sub talismanul unei mari dorințe pe care a căptușit-o, toată viața, în gând: „Este timpul ca, după 20 de ani, să-mi pui la gât acea medalie de argint de care eu nu am beneficiat pentru că, atunci, te-am considerat pe tine medalia mea”. ProSport: Bună ziua doamna Dobrin, știți de ce vă deranjăm? Alina Dobrin: Nu, sunt curioasă! Pentru fotbal! Gata, m-am prins, pentru David, băiatul meu. Asta mă bucură cel mai tare, atunci nu poate fi vorba de niciun deranj, e o plăcere! Începe EURO U19 cu fiul dumneavoastră în lotul tricolor. Cum este acest moment? Important, în primul rând pentru el, și apoi pentru mine, din umbră. L-am susținut cu tot ce am putut. Iar destinul nostru este foarte interesant. În momentul în care David a început performanța, eu am terminat-o! M-am retras și, atunci, m-am dedicat 100% pentru a-l ajuta pe el să crească în sport. Dumnezeu așa le-a aranjat și sunt norocoasă, atât ca mamă, cât și ca sportivă. Pot să spun doar că, după ce m-am retras, am schimbat sportul (n.r. râde). M-am lăsat de handbal și am trecut la fotbal! Și încă ceva, datorită fiului meu mi-a fost mai ușor să depășesc momentul retragerii mele, un punct de multe ori critic pentru mulți sportivi ajunși în această ipostază. Cum a fost acest drum pentru dumneavoastră, pentru David? Nu a fost foarte ușor. El a plecat de acasă la 14 ani, a mers într-o academie în care patru ani a trebuit să se descurce singur cu toate lucrurile și, uite așa… nu a mai fost băiatul mamei. Și vă spun ceva! Încă de atunci, de la 14 ani, toată motivația a fost acest Campionat European, EURO U19. Acum doi ani au avut calificări la Under 17, nu au reușit. A fost prezentă la 90% din meciurile fiului: „Nu am cum și nu am voie să lipsesc” În cazul părinților de sportivi, emoțiile sunt uriașe în timpul competițiilor. Ați făcut sport de performanță la cel mai înalt nivel, cum vă descurcați în postura asta? Emoțiile sunt foarte greu de gestionat, dacă pentru mine, când eram sportiv, reușeam, pentru el e infinit mai greu. Iar acum, la acest EURO, vor fi emoții mari, iar eu nu o să lipsesc la niciun meci. Am mers la toate turneele lui, la 90% din meciurile lui, cum aș putea să ratez o astfel de competiție? Nu am cum și nu am voie să lipsesc! Care este cel mai important sfat dat lui David? Mereu i-am spus că trebuie să muncească mult, că talentul fără muncă nu duce nicăieri, e degeaba! Să rămână optimist, să țintească obiective mari. În rest, mama se roagă pentru sănătatea lui, că asta e cea mai importantă, vitală pentru un sportiv de performanță. Ambiție, muncă, obiective! A crescut cu mine când eu jucam handbal și-i arătam de mic modele, cum se antrenează o jucătoare care își dorește foarte mult. Apoi, dădeam exemplul altei sportive cu talent care, însă, nu se pregătea cum trebuie. Așa l-am crescut, cu exemplele astea, așa l-am preparat pentru marea performanță. Ăsta a fost drumul, unul frumos, plin de obstacole, dar frumos. Codou pentru mama: „Să mă bucur măcar de o medalie de argint” Cred că acum o să vă adresez o întrebare de care ați tot avut parte: de ce fotbal și nu handbal pentru David? Pentru băiatul meu mi-am dorit să facă sport, apoi am mers spre performanță. A fost și la baschet, însă i-a plăcut fotbalul și, de la cinci ani, a rămas la fotbal. Dar vreau să vă povestesc ceva, țin mult la acest detaliu care, legat de acest turneu final, are o însemnătate importantă pentru mine și fiul meu. Vă rog! Știți care este paradoxul? Acum 20 de ani, când echipa națională de handbal a României a luat medalia de argint la Campionatul Mondial din Rusia, eu eram însărcinată cu el. Jucasem în preliminarii, dar nu am mers la turneul final pentru că se disputa în luna decembrie, iar eu urma să îl nasc pe David în februarie. Iar acum i-am spus, înainte de acest turneu, că este timpul ca, după 20 de ani… „să-mi pui la gât acea medalie de argint de care eu nu am beneficiat pentru că eram însărcinată cu tine!”. Și-i mulțumesc frumos lui Dumnezeu pentru copilul minunat pe care mi l-a dat! Dar am zis că acum este timpul, după două decenii, să mă bucur măcar de o medalie de argint. Am considerat la vremea aia