Nimeni nu știe ce sunt: NASA în alertă după detectarea a trei puncte roșii inexplicabile în spațiu
Dacă este ceva ce știm despre spațiu, este faptul că nu cunoaștem marea lui majoritate. În pofida studiilor și cercetărilor continue pe care le facem despre ceea ce se află dincolo, faptul că spațiul este infinit și că am accesat doar o parte minusculă a acestuia face ca evenimente precum acesta să fie normale, dar tot surprinde că nici măcar NASA nu poate spune cu certitudine ce reprezintă aceste trei puncte roșii, notează El Economista. S-a stabilit deja că nu sunt stele apropiate și nici galaxii obișnuite și, prin urmare, au fost clasificate drept o nouă categorie de obiect cosmic, care din fericire nu reprezintă nicio amenințare pentru Pământ. Ceea ce face totuși această descoperire este să pună sub semnul întrebării ceea ce știm despre formarea primelor galaxii și a găurilor negre, deoarece cercetările au arătat că aproape toate au existat în primele o mie cinci sute de milioane de ani după Big Bang. Această privire în trecut surprinsă de Telescopul James Webb a dezvăluit că peste 60% dintre obiectele studiate prezentau gaz care se deplasa cu viteze apropiate de o mie de kilometri pe secundă, ceea ce indică faptul că multe dintre aceste „puncte roșii mici” ar fi galaxii foarte compacte în care luminozitatea este dominată de o gaură neagră ce înghite materie într-un ritm rapid. Procesele de formare a găurilor negre reprezintă una dintre cele mai puțin cunoscute zone ale științei, astfel că descoperirea ar putea fi un progres fără precedent în acest domeniu. Comunitatea științifică rămâne nedumerită în urma acestui fenomen, deoarece nu sunt cunoscute obiecte echivalente în universul mai apropiat. Aceste obiecte se află încă în studiu, așa că a ști cu certitudine ce sunt aceste puncte roșii rămâne un caz deschis.
Un laureat Nobel avertizează: Inteligența artificială nu e un leac miraculos în studiul găurilor negre
Un nou model AI promite imagini detaliate ale găurii negre din centrul galaxiei noastre, dar unii oameni de știință pun la îndoială acuratețea acestuia din cauza calității slabe a datelor inițiale. Sagittarius A*, gaura neagră supermasivă din centrul Căii Lactee, pare să se rotească aproape de viteza maximă posibilă — conform unui model de inteligență artificială antrenat pe date colectate de Telescopul Event Horizon (EHT), scrie revista Life Science. O imagine „clarificată” cu ajutorul AI: cât de reală este? Cercetătorii spun că acest model ar putea oferi cea mai detaliată imagine realizată vreodată a structurii acestei enigmatice entități cosmice. EHT este un sistem format din telescoape interconectate de pe tot globul, care utilizează unde milimetrice pentru a „vedea” în jurul orizontului evenimentelor unei găuri negre. Totuși, aceste observații sunt afectate frecvent de interferențele provocate de vaporii de apă din atmosferă, ceea ce face ca o mare parte din date să fie considerate prea „zgomotoase” pentru a fi utilizate. O echipă internațională de cercetători, condusă de astrofizicianul Michael Janssen de la Universitatea Radboud (Olanda), a folosit AI pentru a recupera tocmai acele date respinse anterior. Prin acest proces, ei au reușit să genereze o nouă imagine a lui Sagittarius A*, în care gaura neagră pare să aibă o axă de rotație orientată spre Pământ. Rezultatele au fost publicate în revista Astronomy & Astrophysics. Scepticism științific: „AI nu este o soluție universală” Reinhard Genzel, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 2020 și unul dintre cei mai reputați cercetători în domeniul găurilor negre, privește cu rezerve aceste concluzii. „Sunt foarte interesat de ceea ce încearcă să facă, dar inteligența artificială nu este un leac miraculos”, a declarat el pentru Live Science. Principala sa îngrijorare ține de calitatea scăzută a datelor folosite în antrenarea rețelei neuronale. Dacă datele inițiale sunt distorsionate, rezultatul generat de model ar putea reflecta erori sau presupuneri incorecte. Astfel, imaginea produsă ar trebui interpretată cu precauție și nu ca o reprezentare fidelă a realității. Cu toate acestea, Janssen subliniază potențialul metodei: „Este foarte dificil să interpretezi datele EHT în mod clasic. O rețea neuronală este ideală pentru a extrage semnalul din zgomotul atmosferic”. Echipa sa intenționează să aplice tehnica și pe datele mai recente ale EHT, comparând rezultatele cu măsurători independente. Scopul este de a rafina modelul și de a confirma eventualele descoperiri privind viteza de rotație a găurii negre, o informație crucială pentru înțelegerea comportamentului radiației și a stabilității discului de materie care o înconjoară.