După 500 de ani, o schiță ar putea ascunde urme din ADN-ul lui Leonardo da Vinci
Cercetătorii care caută ADN-ul lui Leonardo da Vinci ar putea fi mai aproape de un răspuns, după ce au identificat material genetic uman pe un desen renascentist. Cu toate că rezultatul este promițător, cercetătorii subliniază că nu există încă dovezi concludente care să lege ADN-ul sau desenul de Leonardo da Vinci, potrivit SmithsonianMag. Un deceniu de căutări pentru urmele genetice ale lui Leonardo Descoperirea a fost prezentată într-un studiu publicat recent pe serverul de preprinturi bioRxiv, care nu a fost încă evaluat de alți specialiști. Cercetarea face parte din Leonardo da Vinci DNA Project, o inițiativă globală lansată în 2016 pentru identificarea materialului genetic al celebrului polimat. O confirmare a ADN-ului lui Leonardo ar putea ajuta la autentificarea unor opere disputate și ar putea oferi indicii despre trăsături biologice care i-ar fi influențat creativitatea. Echipa a analizat Holy Child, o schiță în cretă roșie reprezentând capul unui băiat tânăr, datată în anii 1470 și aflată într-o colecție privată din New York. Probe prelevate în 2024 au scos la iveală ADN uman masculin asociat unei linii genetice legate de Toscana, regiunea în care s-a născut Leonardo. De ce este atât de dificilă atribuirea ADN-ului lui Leonardo În ciuda legăturii geografice promițătoare, oamenii de știință avertizează că ADN-ul nu poate fi atribuit cu certitudine lui Leonardo. Experții nu sunt de acord dacă Holy Child a fost realizată de Leonardo sau de unul dintre discipolii săi. În plus, lucrarea a fost manipulată de numeroase persoane de-a lungul a peste 500 de ani, ceea ce înseamnă că materialul genetic ar putea aparține unui proprietar sau restaurator ulterior. Căutările ADN-ului lui Leonardo în alte surse se lovesc de obstacole similare. Artistul nu a avut copii, locul de înmormântare al mamei sale este necunoscut, iar rămășițele sale ar fi putut fi pierdute sau amestecate cu altele după mutarea lor în timpul Revoluției Franceze. Fără un eșantion de referință confirmat, comparațiile rămân speculative. Următorii pași ai investigației ADN Autorii studiului recunosc limitările cercetării, inclusiv cantitățile extrem de mici de ADN și lipsa testelor care să stabilească vârsta materialului genetic. Experți independenți descriu rezultatele drept încurajatoare, dar preliminare. Cercetătorii speră acum să analizeze și alte opere și documente, menționând că hârtia poate reține materiale biologice precum celule ale pielii. Echipa se concentrează, de asemenea, pe cromozomul Y al lui Leonardo, analizând rămășițele unor rude masculine și ADN-ul unor descendenți în viață identificați recent. Deocamdată, misterul rămâne nerezolvat, însă oamenii de știință cred că accesul continuu la artefacte istorice ar putea, în cele din urmă, scoate la lumină semnătura genetică a lui Leonardo.
Primul tratament care foloseşte instrumentul de editare genetică CRISPR salvează viaţa unui bebeluş
Kyle „KJ” Muldoon Jr. suferea de o tulburare genetică extrem de rară care provoca acumularea de amoniac în corp, o afecţiune adesea fatală fără transplant de ficat. Medicii de la Universitatea din Pennsylvania şi Spitalul de Copii din Philadelphia au dezvoltat în mai puţin de şapte luni un tratament CRISPR personalizat pentru a corecta o singură literă din ADN-ul său, transmite The New York Times. „Nu cred că exagerez când spun că acesta este viitorul medicinei” afirmă Kiran Musunuru, expert în editare genetică şi coordonatorul echipei care a conceput medicamentul. Bebeluşul a primit trei doze de tratament cu concentraţie crescândă. Deşi este prea devreme pentru concluzii definitive, medicii anunţă că „se dezvoltă” şi prezintă „semne timpurii de îmbunătăţire”. Tehnologia, deşi ar putea vindeca mii de afecţiuni genetice, este atât de rară încât companiile nu pot recupera costurile dezvoltării tratamentelor. Pentru KJ, peste 45 de oameni de ştiinţă şi medici au contribuit la crearea tratamentului, cu asistenţă pro bono din partea mai multor companii de biotehnologie. „În realitate, acest medicament probabil nu va mai fi folosit niciodată” recunoaşte Rebecca Ahrens-Nicklas, medicul coordonator al tratamentului.