Analiză | Domul de Aur al lui Trump, costisitor și ineficient? Dacă va fi implementat, va fi dezavantajos pentru SUA, atât economic, cât și strategic
În data de 20 mai a acestui an, Donald Trump a anunțat planul de creare a „Domului de Aur” (Golden Dome), un sistem de apărare antirachetă care, conform predicțiilor președintelui SUA, va costa 200 de miliarde de dolari și ar putea fi implementat până la sfârșitul mandatului său. Proiectul prevede crearea unei rețele de sateliți pentru interceptarea rachetelor balistice, hipersonice și de croazieră. Dar nu totul este atât de simplu pe cât a lăsat Trump să se înțeleagă. Fabian Hoffmann, cercetător în politici de apărare la Universitatea din Oslo, susține că – dacă va fi implementat – Domul de Aur „schițat” de Trump va fi dezavantajos pentru SUA, atât economic, cât și strategic. Numele „Golden Dome” este inspirat de sistemul de apărare antirachetă „Iron Dome” (Domul de Fier) al Israelului – care protejează teritoriul israelian împotriva rachetelor și proiectilelor cu rază scurtă de acțiune, inclusiv a proiectilelor de mortiere și de artilerie. (mai multe informații AICI) Spre deosebire de programul Iron Dome, cerințele președintelui Trump pentru programul american sunt mult mai ambițioase. În teorie, va avea capacitatea să apere Statele Unite continentale de o gamă diversă de amenințări cu rachete, inclusiv sisteme de rachete hipersonice, rachete de croazieră și rachete balistice cu arme nucleare. Congresului SUA i se solicită să ofere un „avans” inițial de 25 de miliarde de dolari, urmat de încă 175 de miliarde de dolari în următorii trei ani. Trump a declarat că proiectul va fi finalizat în mandatul său actual și a susținut că va proteja teritoriul SUA cu o rată de succes „foarte apropiată de 100%”. Donald Trump, proiect ambițios | Foto – Profimedia Images „Interceptoarele spațiale nu există în arsenalul SUA și ar trebui dezvoltate de la zero” Schița de bază a planurilor de apărare antirachetă ale lui Trump, notează Fabian Hoffmann pentru The Insider, a fost furnizată în Ordinul Executiv 14186 din 27 ianuarie 2025. Ordinul a instruit Secretarul Apărării să prezinte, în termen de 60 de zile, un plan pentru un sistem de apărare antirachetă de generație următoare care să acopere protecția împotriva rachetelor balistice, hipersonice, de croazieră avansate și a altor amenințări aeriene. „Prioritățile includ accelerarea capacităților de apărare antirachetă spațială, stabilirea unor apărări de tip substrat și de fază terminală și integrarea sistemelor non-cinetice. De departe, cea mai ambițioasă componentă a programului Golden Dome este capacitatea sa planificată de interceptare spațială. Conceptul în sine nu este nou. Apărarea antirachetă spațială a fost implementată pentru prima dată de administrația Reagan în urmă cu aproape 40 de ani, dar efortul a fost în cele din urmă abandonat, în principal din cauza unor provocări tehnice majore, a costurilor prohibitive și a schimbărilor politice – în special sfârșitul Războiului Rece. Din anii `90, și mai ales în ultimul deceniu, tehnologiile de apărare antirachetă au avansat considerabil, așa cum demonstrează evoluțiile actuale din Ucraina. Cu toate acestea, amploarea prevăzută de Trump, împreună cu costurile proiectate, este aproape sigur nerealistă, iar proiectul este puțin probabil să fie realizat în termenul propus. În primul rând, mai multe dintre capacitățile de apărare antirachetă prezentate de Trump – interceptoarele spațiale fiind principalele dintre ele – nu există în prezent în arsenalul SUA și ar trebui dezvoltate de la zero. Deși Statele Unite pot probabil să utilizeze tehnologiile existente pentru a accelera procesul, validarea proiectelor de sisteme, construirea de prototipuri și desfășurarea de resurse complet operaționale în spațiu vor dura ani, dacă nu chiar decenii. Costul va fi, de asemenea, un obstacol major. Un studiu independent realizat de Biroul de Buget al Congresului a estimat că implementarea unui sistem de interceptare eficient, bazat pe spațiu, capabil să se apere în mod fiabil împotriva unei amenințări limitate cu rachete nucleare nord-coreene ar costa între 160 și 540 de miliarde de dolari pe o perioadă de 20 de ani. Iar acest tip de amenințare presupune doar un număr relativ mic de rachete balistice intercontinentale (ICBM) brute, cu contramăsuri limitate disponibile. Un sistem conceput pentru a se apăra împotriva arsenalelor mult mai mari și mai avansate ale Chinei și Rusiei — care cuprinde câteva sute de rachete balistice intercontinentale cu sute de focoase nucleare și este echipat cu contramăsuri sofisticate pentru a îmbunătăți supraviețuirea — ar costa de câteva ori mai mult. Ar depăși aproape sigur cele 200 de miliarde de dolari pe care Congresul este rugat să le aloce. Cel mai probabil, prețul final s-ar ridica la trilioane. Deși prețul pentru lansarea sistemelor militare în spațiu a scăzut dramatic de la sfârșitul Războiului Rece, costurile sistemelor de interceptare și de sprijin rămân ridicate”, explică Fabian Hoffmann. „Costul va fi, de asemenea, un obstacol major” | Foto – Profimedia Images „Patriot are, se pare, o rată de succes de 70-80%” Estimările conservatoare sugerează că fiecare interceptor spațial ar putea costa între 100 și 300 de milioane de dolari pe durata ciclului său de viață. Întrucât acești interceptori ar trebui să mențină o acoperire orbitală persistentă, asigurarea capacității de a ataca ținte de rachete în timpul fazei de propulsie în anumite locații geografice, cu preaviz scurt, ar necesita probabil o constelație de interceptori care să se numere în mii. „Statele Unite ar trebui, de asemenea, să își extindă drastic capacitățile de supraveghere spațială și de avertizare timpurie pentru a susține un astfel de sistem. Acest lucru ar implica probabil finanțare suplimentară de zeci de miliarde pentru sateliți capabili să detecteze și să urmărească amenințările cu rachete care se apropie și să semnalizeze interceptoarele. În plus, sistemul de apărare antirachetă bazat în spațiu aproape sigur nu ar oferi rata de succes foarte apropiată de 100%, preconizată de Trump. Putem face cu încredere această predicție pe baza ratelor de interceptare a rachetelor observate în Ucraina, unde nici măcar sistemele de apărare antirachetă precum IRIS-T sau NASAMS, care se apără împotriva amenințărilor semnificativ mai puțin complexe (în principal rachete de croazieră subsonice și drone cu rază lungă de acțiune) nu ating rate de succes de 100%. Patriot, care este însărcinat să se apere împotriva rachetelor balistice cu rază scurtă de acțiune, are, se pare, o rată de succes de
Tot ceea ce trebuie să știi despre planul ambițios antirachetă al lui Donald Trump – Ce este Golden Dome, cum ajută armata
Donald Trump a anunțat pe 20 mai 2025 inițiativa „Golden Dome”, un plan ambițios de apărare antirachetă destinat protejării Statelor Unite împotriva rachetelor balistice, de croazieră, hipersonice și lansate din spațiu. Președintele Statelor Unite ale Americii a cerut Congresului să aloce 25 de miliarde de dolari în bugetul actual pentru lansarea proiectului, estimat în total la 175 de miliarde de dolari, scrie revista Live Science. Cum își apără Donald Trump proiectul de suflet Donald Trump susține că sistemul va deveni complet operațional în următorii trei ani și va oferi o protecție de „aproape 100%”. Deși promisiunea este îndrăzneață, experții consideră termenul extrem de ambițios. Iain Boyd, inginer aerospațial și director al Centrului pentru Inițiative de Securitate Națională din cadrul Universității Colorado Boulder, afirmă că majoritatea componentelor tehnologice necesare există deja sau sunt în dezvoltare de ani de zile. SUA dispune în prezent de senzori și interceptori răspândiți global, inclusiv în spațiu, pentru detectarea și distrugerea rachetelor balistice. „Golden Dome” va avea senzori plasați pe sol, în aer, pe mare, dar și în spațiu „Golden Dome” se va baza pe o abordare stratificată: senzori amplasați pe sol, în aer, pe mare și în spațiu, capabili să identifice și să urmărească amenințările încă de la lansare. Sistemul va trebui adaptat pentru a contracara rachetele hipersonice, care sunt rapide, manevrabile și dificil de detectat cu tehnologiile actuale. În privința eficienței, specialiștii avertizează că nicio rețea antirachetă existentă nu poate oferi protecție totală. De exemplu, „Iron Dome” al Israelului, considerat cel mai performant sistem de acest tip, a fost uneori depășit de atacuri masive cu rachete ieftine. Scopul real al „Golden Dome” este descurajarea, nu invulnerabilitatea absolută, afirmă Boyd. Trump prevede că sistemul va funcționa până la finalul mandatului său, dar implementarea tuturor componentelor, în special a noilor senzori spațiali, ar putea dura mai mult de trei ani. Cu toate acestea, investiția inițială de 25 de miliarde reprezintă doar 2,5% din bugetul total propus pentru apărare în 2026, estimat la 1 trilion de dolari. Spre deosebire de „Iron Dome”, „Golden Dome” va acoperi o arie geografică mult mai extinsă și va aborda o gamă mai largă de amenințări. Versiunile viitoare ar putea include arme cu energie dirijată, cum ar fi lasere de mare putere, pentru o apărare și mai eficientă.
Analiză | Donald Trump accesează nivelul Star Wars. Ce va însemna apărarea antirachetă Golden Dome a SUA pentru Rusia lui Putin?
Golden Dome va împinge Rusia într-o nouă cursă a înarmărilor, forțând-o să aloce și mai multe resurse forțelor sale strategice, într-un moment în care țara și le poate permite cel mai puțin. La doar o săptămână după învestirea președintelui american Donald Trump, în luna ianuarie, acesta a folosit un ordin executiv pentru a solicita un nou scut antirachetă, sub titlul provizoriu de „Iron Dome pentru America”. Ulterior, în data de 4 martie, adresându-se Congresului SUA, Trump a anunțat: „Cer Congresului să finanțeze un scut antirachetă de ultimă generație, Domul de Aur (n.red. – Golden Dome), pentru a ne proteja patria, fabricat în SUA”. „Ce presupune proiectul, va avea succes? Ce înseamnă acest proiect american pentru Rusia?”, se întreabă James D.J. Brown într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace. Potrivit generalului B. Chance Saltzman, șeful operațiunilor spațiale ale Forțelor Spațiale SUA, Domul de Aur nu este o singură inițiativă, ci „un sistem de sisteme”. Sistemul va reuni elementele existente ale apărării antirachetă a SUA și le va completa cu o nouă structură ambițioasă care, conform ordinului executiv, va asigura „apărarea Statelor Unite împotriva rachetelor balistice, hipersonice, de croazieră avansate și a altor atacuri aeriene de generație următoare din partea adversarilor”. Rezultatul va fi un scut antirachetă stratificat care depășește cu mult tot ceea ce presupune apărarea Statelor Unite, la acest nivel, la momentul actual. „Interceptoarele terestre oferă o protecție limitată împotriva armelor hipersonice” Deși se află într-un stadiu incipient, planul este ca noul sistem să fie bazat pe… spațiu. Sistemul Golden Dome va consta dintr-o constelație de sute de sateliți-detectori însărcinați cu localizarea rachetelor și a infrastructurii-gazdă pe uscat, mare și aer, precum și cu urmărirea precisă a rachetelor după lansare, explică James D.J. Brown, profesor de științe politice la Universitatea Temple, Japan Campus, cea mai veche și mai mare universitate străină din Japonia, fondată în 1982. O flotă separată de sateliți de atac va intercepta rachetele în timpul fazei lor de propulsie prin mijloace cinetice (respectiv interceptoare de rachete) sau non-cinetice (respectiv lasere). „Scopul principal al Golden Dome este de a oferi o protecție completă teritoriului Statelor Unite. Cu toate acestea, ordinul executiv al lui Trump sugerează că sistemul ar putea acoperi și apărarea antirachetă în teatre de operațiuni. Cu alte cuvinte, ar putea fi extins pentru a proteja trupele desfășurate în avans și aliații SUA în Europa și Asia. O altă caracteristică a Golden Dome este viteza de dezvoltare preconizată. După cum a spus generalul Saltzman, «dacă acesta ar fi un program tradițional de dezvoltare al Pentagonului, ar putea dura doisprezece până la șaptesprezece ani». În schimb, planul este de a vedea rezultate înainte de sfârșitul mandatului lui Trump, în ianuarie 2029. Pentru a realiza acest lucru, proiectul se va baza nu doar pe contractori de apărare consacrați, cum ar fi Lockheed Martin, ci și pe jucători mai noi, cum ar fi SpaceX, Anduril și Palantir. Există motive practice pentru dezvoltarea Golden Dome. Sistemul existent de apărare împotriva rachetelor balistice al Statelor Unite se concentrează pe patruzeci de interceptoare terestre la Fort Greely, Alaska, plus alte patru la Baza Forțelor Spațiale Vandenburg din California. Acest sistem are peste douăzeci de ani vechime și a fost conceput pentru a oferi protecție împotriva unei lansări accidentale sau necinstite de rachete, nu arsenalele strategice ale Rusiei sau Chinei. În plus, interceptoarele terestre oferă o protecție limitată împotriva armelor hipersonice”, continuă James D.J. Brown. Donald Trump, „pace prin putere” Totuși, entuziasmul lui Donald Trump pentru Domul de Aur se datorează mai mult politicii decât aspectelor practice, continuă James D.J. Brown, pentru că președintele american „înțelege valoarea proiectelor simbolice mari”. Promisiunea sa de a construi un zid la granița cu Mexicul l-a propulsat la președinție în 2016. Acum face presiuni pentru ca Alcatraz, celebra închisoare din Golful San Francisco, să fie redeschisă, ca simbol al angajamentului său față de lege și ordine. „Același lucru este valabil și pentru Domul de Aur. Trump își dorește ca proiectul să fie o manifestare grandioasă a agendei sale „pace prin putere”. Mai mult, proiectul spune multe despre sursele de inspirație ale lui Trump. Ca sistem spațial, Domul de Aur are multe în comun cu Inițiativa Strategică de Apărare (SDI), sistemul de apărare antirachetă propus de președintele Ronald Reagan în 1983. Denumirea proiectului arată clar, de asemenea, că Trump a fost influențat de sistemul Domului de Fier (n.red. – Iron Dome) al Israelului. Aceste paralele nu sunt în întregime încurajatoare. SDI, pe care criticii l-au ridiculizat drept «Războiul Stelelor», s-a dovedit a fi prea solicitant din punct de vedere tehnologic și a fost încheiat în 1993. Apărarea antirachetă a Israelului, din care Domul de Fier este doar un strat, este eficientă, dar Israelul este mult mai ușor de protejat decât Statele Unite. Israelul este mai mic decât Hawaii și se confruntă în principal cu rachete cu rază scurtă de acțiune nesofisticată, mai degrabă decât cu rachete balistice sau hipersonice avansate. Acest lucru ridică întrebarea dacă Domul de Aur este fezabil. Primul obstacol este unul tehnic. Chiar dacă tehnologia a avansat enorm din anii `80, provocarea dezvoltării unui scut antirachetă spațial rămâne formidabilă. Cronologia este, de asemenea, optimistă. Susținătorii indică succesul Proiectului Manhattan, dar a fost o perioadă de război, atunci când Statele Unite erau mult mai unite în jurul unui scop comun decât sunt astăzi”, mai scrie James D.J. Brown în analiza sa. Sateliții ar putea avea o funcție comercială? Un alt obstacol sunt costurile, avertizează Brown. La sfârșitul lunii aprilie, republicanii din Camera Reprezentanților au înaintat un proiect de lege de reconciliere care alocă 24,7 miliarde de dolari pentru Golden Dome. „Acesta este doar un început. Un studiu al Consiliului Național de Cercetare din 2012 a estimat că un sistem de apărare antirachetă cu fază de propulsie, plasat în spațiu, ar putea ajunge la 831 de miliarde de dolari (în dolari din 2025). Susținătorii Golden Dome susțin acum că proiectul poate fi realizat mai ieftin. Costurile de lansare au scăzut dramatic în ultimul deceniu. SpaceX, cu cei 7.000 de sateliți Starlink ai săi, și-a demonstrat,
Golden Dome: Scutul spațial al viitorului Cum vor să apere SUA Pământul de rachete, cu tehnologie SF
Într-o eră în care amenințările nucleare și atacurile hipersonice devin tot mai sofisticate, apărarea clasică pare tot mai depășită. Dar ce-ar fi dacă am putea opri rachetele inamice… din spațiu? Statele Unite lucrează la un proiect care pare desprins dintr-un film SF: Golden Dome sau, mai tehnic spus, Space-Based Interceptor (SBI) – un sistem de apărare orbital, menit să intercepteze rachetele înainte de a pătrunde în atmosfera Pământului. Hai să vedem cum ar funcționa acest scut spațial, ce provocări presupune și ce înseamnă el pentru viitorul securității globale. Golden Dome este un concept revoluționar care schimbă paradigma în apărarea antirachetă: de la sol, la spațiu. În loc să se bazeze exclusiv pe baterii de rachete terestre, radaruri și interceptori lansați de pe pământ, acest sistem își propune să plaseze interceptori pe orbita Pământului. Scopul? Neutralizarea rachetelor inamice în cel mai timpuriu punct al traiectoriei lor – preferabil chiar în faza de impuls, adică imediat după lansare, când sunt cel mai vulnerabile. Acești interceptori vor fi însoțiți de senzori avansați spațiali, capabili să detecteze și să urmărească traiectoriile rachetelor de la mii de kilometri distanță. Vorbim despre o rețea complexă de sateliți, radare și sisteme de urmărire care lucrează împreună pentru a furniza date precise în timp real. De acolo, interceptorii spațiali vor putea fi lansați automat sau semi-autonom, pentru a elimina amenințările în zbor. Acest sistem ar putea manipula rachete balistice intercontinentale (ICBM), rachete hipersonice, și chiar nucleare, fiind astfel una dintre cele mai avansate inițiative de apărare propuse vreodată. Tehnologie, provocări și întrebări-cheie Ca orice proiect de proporții cosmice, Golden Dome nu este lipsit de provocări. Implementarea unui sistem de apărare spațială ridică o mulțime de întrebări tehnice și logistice: Interceptare în microgravitație: Este extrem de dificil să interceptezi o rachetă în spațiu. Sunt necesare sisteme de propulsie avansate care să poată realiza manevre rapide și precise, într-un mediu lipsit de frecare și cu unghiuri variabile de atac. Senzori ultraperformanți: Trebuie proiectați senzori care pot detecta lansări de rachete din orice punct al globului, în timp real, în condiții meteo variabile și cu un minim de interferențe. Aceștia vor face parte dintr-o rețea de supraveghere globală bazată în spațiu. Controlul focului și AI: Sistemul va necesita inteligență artificială de ultimă generație pentru a analiza datele și a lua decizii ultra-rapide. Fereastra de reacție pentru interceptare poate fi de doar câteva zeci de secunde. Costuri uriașe: Dezvoltarea acestui tip de tehnologie vine cu un preț ridicat. De la cercetare și testare, până la lansarea propriu-zisă a sateliților-interceptori, bugetul necesar poate depăși miliarde de dolari. Într-un context bugetar tensionat, unii analiști pun sub semnul întrebării sustenabilitatea proiectului. În plus, există și întrebări legate de aspectele geopolitice și legale: cum vor reacționa alte state mari (precum China sau Rusia) la o militarizare clară a spațiului? Vor considera proiectul un act provocator sau un dezechilibru în balanța de putere globală? Ce înseamnă pentru viitorul apărării globale? Proiectul Golden Dome este parte integrantă dintr-o strategie mai amplă anunțată de Agenția pentru Apărare Antirachetă (MDA) în ianuarie 2025. Aceasta vizează o arhitectură de apărare antirachetă de nouă generație, care combină tehnologia spațială cu inovațiile de la sol. Agenția a început deja consultări cu industria pentru a dezvolta componente esențiale: interceptori, senzori, propulsie și AI. Dacă va fi realizat, Golden Dome ar marca o revoluție în apărarea globală. Nu doar că ar proteja teritoriul american, dar ar putea fi un model pentru alianțele internaționale (NATO, AUKUS) care doresc să investească în securitate colectivă la nivel orbital. Într-o lume unde armele devin tot mai rapide și mai greu de detectat, un sistem de apărare preventiv, poziționat în spațiu, poate deveni diferența dintre pace și catastrofă. Totuși, rămâne de văzut dacă Statele Unite vor reuși să transforme acest vis tehnologic într-o realitate funcțională. Istoria ne-a arătat că ideile mărețe necesită timp, perseverență și, mai ales, resurse. Golden Dome este deocamdată un proiect în faza de analiză și design, dar unul care poate redefini felul în care înțelegem apărarea națională în secolul XXI. Așadar, Golden Dome nu este doar o ficțiune cu iz militar, ci un proiect care are potențialul de a revoluționa complet domeniul apărării strategice. De la senzorii ultra-avansați la interceptarea în spațiu, și de la AI la sisteme autonome, totul sună ca un episod dintr-un serial SF. Dar în realitate, acesta ar putea deveni cel mai important scut al omenirii împotriva unui conflict global devastator.